Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
- definiția romanului;
- caracteristicile romanului;
Enigma Otiliei, este un roman realist de tip balzacian, cu elemente moderniste, apartinând
prozei interbelice. De asemenea, este un roman social si citadin.
Opera literară Enigma Otiliei este un roman, având o actiune amplă, desfăsurată pe mai multe
planuri, un conflict complex, numeroase personaje si este realizată o imagine amplă asupra vietii.
Enigma Otilieieste un roman realist balzacian prin prezentarea unor aspecte ale societătii
bucurestene de la începutul secolului XX, prin motivul mostenirii si al paternitătii, prin structura
simetrică, circulară, închisă, prin tehnica detaliului, importanta decorului, a vestimentatiei, a
mijloacelor de caracterizare, realizarea personajelor încadrabile în tipologii, veridicitatea,
naratiunea la persoana a III-a, cu focalizare 0 si viziunea ”dindărăt”, narator omniscient si
omniprezent.
- subiectul romanului;
Titlul initial a fost ”Părintii Otiliei”, întrucât fiecare personaj se comportă oarecum patern cu
aceasta, determinându-i destinul.
Sunt prezente toate modurile de expunere, cu diverse trăsături si semnificatii: descrierea are
functie simbolică si de anticipare; naratiunea este obiectivă si are functia de reprezentare a
realitătii prin absenta mărcilor subiectivitătii iar dialogul sustine veridicitatea.
Romanul este alcătuit din 20 de capitole iar prin tehnica planurilor narative paralele este
urmărit destinul mai multor personaje: destinul Otiliei, destinul lui Felix cât si destinul clanului
Tulea. Secventele narative sunt prezentate prin alternantă, iar succesiunea evenimentelor este
redată prin înlăntuire.
Un plan urmăreste lupta membrilor clanului Tulea pentru înlăturarea Otiliei si obtinerea averii lui
Costache. Cel de-al doilea plan prezintă destinul tânărului Felix Sima care, rămas orfan, vine la
Bucuresti pentru a studia medicina, locuieste la tutorele său si trăieste iubirea adolescentină pentru
Otilia Mărculescu. Autorul acordă interes si planurilor secundare, pentru sustinerea imaginii
ample a societătii citadine.
Romanul este caracterizat de o simetrie între incipit si final datorită căruia romanul are o
strucutră circulară. Incipitul romanului realist fixează veridic cadrul spatial si temporal al
evenimentelor, prezintă principalele personaje, sugerează conflictul si trasează principalele planuri
narative. Finalul este închis prin rezolvarea conflictului si prezintă, în mod simetric, acelasi cadru,
însă într-un alt moment temporal (după aproximativ zece ani: ”după război”).
Actiunea romanului începe cu venirea tânărului orfan Felix Sima, la Bucuresti, în casa unchiului si
tutorelui său, pentru a studia medicina. Costache Giurgiuveanu este un rentier avar, care o creste
în casa lui pe Otilia Mărculescu, fiica sa vitregă, cu intentia de a o înfia. Aglae o consideră un
pericol pentru mostenirea fratelui ei.
În expozitiune, realizată în metoda realist - balzaciană, sunt prezentate, cu exectitate,
principalele personaje, timpul si spatiul, ceea ce conferă veridicitate romanului realist.
Caracteristicile arhitectonice ale străzii si ale casei lui mos Costache sunt surprinse de ”ochiul unui
estet”, din perspectiva naratorului specializat, desi observatia îi este atribuită personajului.
Familarizarea cu mediul, prin procedeul restângerii treptate a cadrului, este o modalitate de
pătrundere a psihologiei personajelor din acest spatiu, prin reconstruirea atmosferei. Strada si casa
lui mos Costache sugerează, prin detaliile surprinse, contrastul dintre pretentia de confort si bun
gust a unor locatari bogati si realitate – acestia sunt inculti, zgârciti, snobi si delăsători. Arhitectura
sugerează imaginea unei lumi în declin, care a avut cândva energia necesară pentru a se îmbogăti,
dar nu si fondul cultural.
Ajuns în locuintă, Felix îl cunoaste pe unchiul său, pe verisoara Otilia si asistă la o scenă de familie:
jocul de table. Sunt realizate portretele fizice ale personajelor cu detalii vestimentare si fiziologice.
Atmosfera sugerată este neprimitoare, iar replicile Aglaei anticipează conflictul.
Intriga se dezvoltă pe două planuri care se întrepătrund: lupta membrilor clanului Tulea
pentru obtinerea moştenirii lui Costache Giurgiuveanu si destinul tânărului Felix Sima.
Competiţia pentru moştenirea bătrânului avar devine un prilej pentru observarea efectelor, în plan
moral, ale obsesiei banului. Bătrânul avar, bogat, din dorinta de a nu cheltui, nu asigură în nici un
fel viitorul Otiliei. Clanul Tulea urmăreşte succesiunea totală a averii lui, plan pus în pericol,
ipotetic, de înfierea Otiliei. Deşi are o afecţiune sinceră pentru fată, bătrânul amână înfierea ei, de
dragul banilor şi din teama de Aglae. Iniţial într-un plan secundar, Stănică Ratiu urmăreşte să
parvină, vizează averea clanului Tulea, dar smulge in final banii lui moş Costache. El susţine în fond
intriga romanului, până la rezolvarea din deznodământ.
Planul destinului tânărului Felix, a formării sale, urmăreşte experienţele trăite în casa unchiului său,
în special iubirea adolescentină pentru Otilia. Este gelos pe Pascalopol, dar nu ia nicio decizie,
fiindcă dorinţa de a-şi face o carieră primează. Otilia îl iubeşte pe Felix, dar după moartea lui moş
Costache îi lasă tânărului libertatea de a-şi împlini visul şi se căsătoreşte cu Pascalopol, bărbat
matur, care îi poate oferi înţelegere şi protecţie. În epilog, aflăm că Pascalopol i-a redat cu
generozitate libertatea de a-şi trăi tinereţea, iar Otilia a devenit soţia unui conte exotic; ea rămâne
pentru Felix o imagine a eternului feminin, iar pentru Pascalopol o enigmă. La final, simetric, Felix
se întoarce pe strada Antim si revede casa lui Mos Costache, lăsată în paragină, amintindu-si de
replica bătrânului, acum adevarată :"Aici nu stă nimeni".
Conflictul romanului se bazează pe relaţiile dintre celor două familii înrudite, cea a lui Costache
Giurgiuveanu si cea surorii lui Costache, Aglae. Acestea sugerează universul social prin tipurile
umane realizate.
Istoria moştenirii determină conflicte succesorale iar rivalitatea dintre adolescentul Felix şi
maturul Pascalopol pentru mâna Otiliei iscă un conflict erotic.
Caracterul de frescă al romanului este dat de prezentarea diverselor aspecte ale societătii
burgheze: avaritia, lăcomia, parvenismul, cât si de prezentarea unor aspecte ale familiei burgheze:
relatia dintre părinti si copii, relatia dintre soti, căsătoria.
- caracterizarea personajelor (procedee de caracterizare și tipuri de personaje)
- definiția romanului;