Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Introducere
I. TRĂSĂTURI CURENT
II. SCENE TEMĂ
III. ELEMENTE COMPOZIȚIE OPERĂ
INTRODUCERE
Camil Petrescu a fost un mare si cunoscut poet, prozator și dramaturg interbelic
modernist, creator al romanului subiectiv în literatura română, adept al sincronismului
lovinescian. Acesta preia tehnica memoriei involuntare de la scriitorul francez Marcel Proust.
Romanul este publicat în anul 1930, într-o perioadă de efervescență culturală, când în
literatura româna se manifestă două mari curente literare: Modernismul, promovat de criticul E.
Lovinescu în revista și la cenaclul "Sburătorul" și Tradiționalismul manifestat în jurul revistei
"Gândirea" a lui Nichifor Crainic. Romanul se încadrează în Modernism prin autenticitate,
substanțialitate, timp subiectiv, tehnica jurnalului, noul tip personaj și stilul anticalofil.
↑Înapoi la cuprins
I. TRĂSĂTURI CURENT
Autenticitatea derivă din folosirea persoanei I, conform concepției autorului: "Eu nu pot
vorbi onest decât la persoana I". Romanul nu mai este un act de invenție, ci de cunoaștere și
autocunoaștere, căci teatrul acțiunii se mută din planul exterior al faptelor către cel interior al
conștiinței, opera având astfel aspectul unei confesiuni. Eroul, Ștefan Gheorghidiu, analizează
reacțiile și cuvintele celorlalți, dar și propriile trăiri, ilustrând tipul intelectualului superior.
Timpul nu mai este cronologic, ci evenimentele sunt analizate în funcție de memoria
afectivă. Naratorul folosește analiza și autoanaliza pentru a înțelege lumea și pentru a se elibera
de trecut. În capitolul I, „La Piatra Craiului, în munte”, în primăvara anului 1916, eroul se află pe
front ca tânăr sublocotenent. Capitolele 2-5 reprezintă retrospectiva celor doi ani și jumătate de
căsătorie (1914-1916), iar în ultimul capitol se revine în 1916, când eroul pleacă la Câmpulung
în permisie, chemat acolo de soția sa, Ela. Cartea a II-a are la bază jurnalul de front al autorului
din Primul Război Mondial ,, împrumutat cu amănunte cu tot eroului,,.
Tema o reprezintă condiția intelectualului superior ce trăiește două experiențe: iubirea și
războiul. El crede în dragostea absolută, dar realitatea nu permite atingerea acestui absolut.
Eroul înțelege că drama colectivă a confruntării cu moartea în război este superioară dramei
individuale.
↑Înapoi la cuprins