[Apellidos] 1

Miruna-Madalina Pienar

28.05.2021

Mihai Eminescu și Lucian Blaga

O filozofie, doua viziuni

Mihai Eminescu, nascut la 15 iunie 1850 la Botosani, a fost poet,prozator si

jurnalist roman, socotit de critici si cititori ca fiind cea mai importanta voce

poetica din literatura romana. A decedat 15 iunie 1889 la Bucuresti. Face

parte din categoria poetilor nepereche ce se identifica pe firmamentul

culturii universale cu stralucire singulara.

Concepţia lui Mihai Eminescu despre poezie şi misiunea poetului se cristalizează nu în

studii sistematice ci în întreaga sa operă. Însa câteva din creaţiile sale se regăsesc idei care

vin atât din poetica romantică paşoptistă, cât şi din filosofia sceptică a omului de geniu: Odă

(în metru antic), Epigonii, Glossă, Criticilor mei, Icoană şi privaz, Eu nu cred nici în Iehova,

Odin şi poetul, Iambul, Numai poetul.

Eminescu se situează singur în categoria scriitorilor romantici - în poezia Eu nu cred nici

în Iehova: "Nu mă-ncântaţi nici cu clasici,/ Nici cu stil curat şi antic - / Toate-mi sunt

deopotrivă,// Eu rămân ce-am fost romantic".

Prin Glossă, Eminescu se înscrie în clasicitate: preţuirea artei antice, promovarea idealurilor

de bine, frumos, adevăr, echilibru, perfecţiune, claritatea stilului. Imposibilitatea unei

integrări într-o lume mediocră îl face pe poet să rostească sarcastic: "Privitor ca la teatru/ Tu

în lume să te-nchipui:/ Joace unul şi pe patru/ Totuşi tu ghici-vei chipu-i,/ Şi de plânge, de se

ceartă,/ Tu în colţ petreci în tine/ Şi-nţelegi din a lor artă/ Ce e rău şi ce e bine".
 [Apellidos] 2

In Epigonii defineşte poezia în antiteză cu ştiinţa: "Ce e cugetarea sacră? Combinare

măiestrită/ Unor lucruri nexistente; carte tristă şi-ncâlcită,/ Ce mai mult o înci-frează cel ce

vrea a descifra./ Ce e poezia? înger palid cu priviri curate,/ Voluptos joc de icoane şi cu

glasuri tremurate,/ Strai de purpură şi aur peste ţărâna cea grea". în concepţia eminesciană,

poezia este o creaţie pură, curată, un joc de imagini şi sunete, o transfigurare a realului, o

posibilă proiecţie a perfecţiunii în eternitate.

La M. Eminescu se întrepătrund motive şi stări sufleteşti, precum: apa, codrul, teiul,

izvorul, luna, stelele, floarea albastră, cornul, luceferi, extazul, duioşia, luciditatea, exaltarea,

sarcasmul, revolta. Dragostea cunoaşte dimensiuni, de la suferinţă, iubiri pierdute ( Şi dacă...,

Floare albastră, Lacul, Pe lângă plopii fără soţ, la dragostea fără speranţă: De câte ori,

iubito..., Dacă iubeşti fără să speri, Sara pe deal) la dragostea împlinită ( Călin, Povestea

teiului).

In evocarea dragostei, natura este bogat colorată: flori de tei, trandafiri roşii, nuferi

galbeni, flori albastre, românite, ceea ce dă o notă luminoasă în care olfactivul, vizualul dau

mister dragostei. Natura se întunecă şi ea, marea devenind leagănul somnului şi al morţii,

codrul -împărat slăvit. M. Eminescu este însă unul din marii poeţi ai evocării spaţiului

cosmic.

Lucian Blaga este poet şi filosof, personalitate de valoare care prin originalitatea

gândirii sale, ne face dornici a înţelege, a interpreta opera sa. Filosof al culturii Blaga

defineşte conceptul de cultură într-un dialog cu Mircea Eliade: „…este modul specific de a

exista al omului în Univers. Este vorba de o mutaţiune ontologică, mutaţiune care deosebeşte

pe om de celelalte animale şi care e rezultatul eforturilor omului de a-şi revela Misterul.

Omul singur este creator de cultură şi aceasta datorită trăirii sale întru mister şi revelare.

Omul, încercând să-şi reveleze misterul, în ale cărui dimensiuni singur trăieşte, creează

cultura” .Unitatea de baza a culturii este simbolul, cultura fiind creată prin capacitatea de

simbolizare a fiinţei umane. Facultatea de a utiliza simboluri ne-a transformat în oameni şi a

permis crearea şi perpetuarea culturilor.

 [Apellidos] 3

Poezia lui Blaga reprezinta un moment de elevatie a lirismului romanesc. Fata de

marele sau inaintas, Eminescu, pasionat de filozofie, care a nuantat si a versificat idei

filozofice, Blaga este primul poet filozof, autor al unui sistem de filozofie propriu, original.

Legatura dintre poezie si filozofie este indisolubila. Astfel poezia nu poate fi inteleasa

fara o necesara raportare la aspecte ale sistemului sau filozofic. Conceptia filozofica la randul

ei este exprimata intr-o forma poetica metaforica.

Aparitia lui Blaga in climatul literar interbelic i-a contrariat pe contemporani, care nu

stiau unde sa-l plaseze: printre traditionalisti sau printre modernisti. Criticul literar Eugen

Simion remarca capacitatea lui Blaga de a fi in acelasi timp modern si de a pastra legatura cu

fondul arhaic, mitic, ancestral. Poetul insusi s-a incadrat alaturi de Brancusi intr-un

traditionalist metafizic.

La Blaga lumina apare ca simbol al trairii sub semnul infinitului : ,,Lumina

dragostei este un strop din lumina creata in ziua dintai, din lumina aceea

-nsetata adanc de viata '' . Aceasta precizare releva tocmai deosebirea de

Eminescu : lumina blagiana nu doar evidențiază ființa, ci este semn al

valorii supreme , al Puritatii absolute ,,Spre care lumina va duceti si spre

ce abisuri? / Un singur gand mi-e raza si putere : /O, stelelor , nici voi n-

aveti / in drumul vostru nici o tinta ,/ Dar poate tocmai de aceea cuceriti

nemarginirea '' (Stelelor). Tragicul întunericului si incertitudinea, sunt caracteristice lui

Eminescu.
 [Apellidos] 4

In literatura nationala nici un alt scriitor nu se poate apropia atat de mult de Eminescu

si nici nu ar putea sta alaturi de el in aceeasi masura ca Blaga.Daca la Eminescu se poate

vorbi de o unicitate prin izolare , la Blaga aceeasi unicitate si singularitate se defineste prin

dorinta apriga de integrare in cultura europeana a timpului sau . Prin opera sa doreste sa

ridice spiritualitatea romaneasca la valoare universala.

Asemanari uluitoare prezinta cei doi poeti prin paradigma culturala in care se formeaza.

Aceasta paradigma contine trei nivele corespunzatoare la trei momente biografice succesive:

copilaria si satul, contactul cu paradigma culturala germana si continuarea acestora ,

desfasurarea calitativa in timp a creatiei , nu printr-o simpla aglutinare de etape si de opere .

Urmarind opera lor in timp, se poate constata ca atat Eminescu, cat si Blaga sunt de la inceput

,,Poeti'' . Ei s-au nascut si nu s-au facut poeti .

In poezia eminesciana si in cea blagiana putem identifica intelectualizarea emotiei

poetice ca si aspect comun . Aceasta intelectualiare nu inseamna intoarcerea spre abstractie ,

spre filozofie, nici ,,poetizarea'' cunoasterii, nu seamana nici cu ermetizarea expresiei poetice,

nici cu ,,initiativele'' diferitelor - isme. Intelectualizarea lirismului inseamna le cei doi poeti

cautarea a unitatii lucrurilor proiectata intr-o schema a spiritului ordonatoare . Ea se

fundamenteaza pe sensibilitatea lor metafizica . Pe langa sensibilitatea metafizica , in aceeasi

masura ii mai carcterizeaza vocatia creatoare si misterul cosmic .

Viziunea asupra Fiintei apare cu o intensitate aparte la cei doi poezi . La Eminescu

suferinta, cauzata de dragoste si de vesnica absenta a iubitei, prilejuieste un joc al aratarii-

ascunderii: ,, Ca nu vrei sa te arati,/Lumina de-ndeparte / Cu ochii tai intunecati /

Renascatoare din moarte!''

 [Apellidos] 5

La Blaga lumina apare ca simbol al trairii sub semnul Absolutului : ,,Lumina dragostei

este un strop din lumina creata in ziua dintai, din lumina aceea-nsetata adanc de viata '' .

Aceasta precizare releva tocmai deosebirea de Eminescu : lumina blagiana nu doar scoate

Fiinta in deschis, ci este semn al valorii supreme , al Puritatii absolute . Fisura tragica a

intunecarii sensului si pierderii incertitudinii , atat de pregnanta la Eminescu , apare atenuata

la Blaga : ,,Spre care lumina va duceti si spre ce abisuri? / Un singur gand mi-e raza si

putere : /O, stelelor , nici voi n-aveti / in drumul vostru nici o tinta ,/ Dar poate tocmai de

aceea cuceriti nemarginirea '' (Stelelor)

Daca la Eminescu se poate vorbi de o unicitate prin izolare , la Blaga aceeasi

unicitate si singularitate se defineste prin dorinta apriga de integrare in cultura

europeana a timpului sau . Prin opera sa doreste sa ridice spiritualitatea

romaneasca la valoare universala. La Blaga scufundarea in lumina originala are,

ca si la Eminescu , semnificatia mai adanca de regresiune in preistorie .Cele doua

universuri poetice - eminescian si blagian- se aseamana enorm si prin conceperea

lor ca o reproiectare si replasmuire mitica a universului ca atare cu geneza, cu

devenirea , cu cerul si pamantul , cu zeii si muritorii . Momentul genetic ca si acel

apocaliptic au o pondere specifica la cei doi poeti.Astfel, ceea ce la Eminescu este

pura intoarcere la origine , la Blaga este atiune de sacralizare.

În concluzie, se poate afirma ca blagianismul poetic este un eminescianism potentat în

care misterul și apocalipticul predomină.