ION

Liviu Rebreanu
Tipologia invatatorului si tipologia profesorului
Liviu Rebreanu  a fost un prozator și dramaturg român, membru titular al
Academiei Române.
Publicat in 1920, romanul Ion reprezintă primul volum al lui Liviu Rebreanu.
Opera literară Ion este un roman realist de tip obiectiv aparținând prozei
interbelice.
Tema romanului o constituie zugravirea universului satului transilvanean de la
inceputul secolului al XX-lea in centrul caruia sta imaginea taranului roman care
lupta pentru pamant. Tema centrala, posesiunea pamantului este dublata de
tema iubirii.
    Titlul este numele personajului principal care devine reprezentativ pentru
taranime prin dragostea pentru pamant dar se individualizeaza prin modul in
care il obtine.
      Perspectiva narativa este obiectiva, realizata prin naratiunea la persoana a
III-a de catre un narator omniscient si omniprezent. Viziunea este “dindarat”.
Actiunea romanului se desfasoara pe mai multe planuri narative, avand
numeroase personaje. Ca structura, romanul este alcatuit din doua mari parti:
“Glasul pamantului” si “Glasul iubirii” care cuprind treisprezece capitole cu
titluri diferite sugestive. Primul capitol este indicat “Inceputul”, iar ultimul
“Sfarsitul”, intre cele doua fiind infatisat destinul dureros al personajului
principal.
     Simetrica romanului se evidentiaza prin incipitul si finalul construite pe
motivul drumului. Acesta separa, realitatea de fictiune. Drumul la început
“vesel, neted” inainteaza spre Pripas, iar la final, “simbolizand destinul. Crucea
stramba de  la marginea satului, cu un “Hristos de tinichea ruginita” anticipeaza
tragismul destinelor.
Zaharia Herdelea, modestul invatator din satul Pripas,
ilustreaza o ipostaza a intelectualitatii rurale, cu o existenta
lipsita de spectaculos, banala, dar nu fara tensiuni, care pot
provoca chinuitoare crize de constiinta.
Pozitia intelectualului in sat este sugerata chiar din tabloul
horei, cand taranii intampina cu un moment de respectuoasa
tacere grupul alcatuit din preotul Belciug, Maria Herdelea, Laura
si Titu. intre preot si dascal exista o competitie subterana,
fiecare dorind sa-si mentina prestigiul in fata satenilor. E
evident insa ca intr-o lume in care criteriul material predomina,
modestul dascal va fi mereu pe locul secund.
Herdelea isi iubeste meseria pe care o considera cea mai
nobila de pe pamant. Existenta lui monotona este ritmata
doar de scurgerea zilelor de scoala si de aceea asteapta cu
inima stransa vestea pensionarii. A-i invata pe copii romaneste
este in acest context istoric un act de noblete, iar pentru
Herdelea, supremul act de curaj. Atunci cand i se propune sa
devina invatator de stat tihna Iui se curma, incep indoielile care
se adauga nesigurantei traiului saracacios de zi cu zi. Cand
trebuie sa sprijine, din constrangere, alegerea deputatului
ungur, renuntand astfel la propriile convingeri, sentimentul
culpei este incomensurabil.
Destinul ii este tot mai potrivnic si necazurile culmineaza cu inlocuirea lui
cu tanarul Zagreanu, viitorul sau ginere. Pensionarea fortata o accepta
cu greu si sentimentul inutilitatii este insuportabil: “Mai cu seama
dimineata, cand clopotul chema copiii la scoala, il cuprindea un dor
chinuitor”.

In plan familial lucrurile intra treptat pe un fagas firesc: copiii isi gasesc
un rost, iar existenta batranilor intra intr-o perioada calma, favorabila unui
spirit mediocru, cuminte si lipsit de forta, cum este Zaharia.

George Calinescu vorbeste despre caracterul tipic al lui Zaharia

Herdelea:

"Herdelea a tatal prudent, umil, ca sa-si poata creste

progenitura, muncit de ganduri, rusinat. Onoarea, instinctul ii
spun sa fie patriot roman, adica martir. Simtul de conservare
familiala, datele politice imediate il indeamna la cumintenie. De
aici chinul lui sufletesc, duplicitatea umila, imprudentele
nationaliste si micile tranzactii « renegate ». Lipsit de
fermitate... cu o anumita naivitate, dintr-o bunatate funciara,
Herdelea va intra in tot felul de incurcaturi, neplaceri,
sustinandu-l pe Ion, impotriva vointei preotului.Belciug, va
sprijini candidatura lui Beck, ca deputat, impotriva
concurentului roman, sperand in protectie  "...(Istoria
literaturii romane...)

Este suspendat din serviciu pentru condamnare, revine, este

pensionat, mereu in dezacord cu preotul Belciug, dar isi iubeste
cu toata fiinta meseria de dascal. Cauza nationala a romanilor
din imperiul opresor il face sa se impace cu preotul Belciug, sa
se bucure de reusita de gazetar.

Preotul Belciug:

 Colectivitatea rurala transilvaneana isi are reprezentantii ei caracteristici, de la 
oloagasatului, la taranii de diferite categorii sociale, la “intelighentia” bogat figu
ranta prin: preoti, notari, invatori, profesori, judecatori, pretori si diversi alti fun
ctionari ramani,maghiari si evrei. Aceasta categorie impresionanta de personaj
e este pusa in miscare dupaun calendar de manifestari de mult instituite ca mo
d de existenta a satuluiromanesc acarui monografie o realizeaza Rebreanu. Hor
a, nunta, botezul, inmormantarea,incaierarile flacailor, intalnirile de la crasma, j
udecata, slujbele, probozirea din biserica, practicile oculte precum descantecel
e, sunt tot atatea momente si aspecte din viata satuluicare-si cer interpretii.

      Portretul preotului Belciug este realizat de Rebreanu dupa acelasi

procedeu al împletirii schitei biografice, cu observarea comportarii eroului
în momente semnificative de viata, raportate constant la conditionarea
lor sociala. Belciug are o situatie materiala mai buna decât Herdelea, el
nu este împovarat de greutati familiale. Aceste elemente, conjugate cu o
anumita austeritate temperamentala, vizibila si în înfatisarea lui fizica, si
cu rigorismul profesiei, determina din parte-I un spor de principalitate în
raport cu oamenii si cu autoritatile. De aici prestigiul lui mai mare în fata
satului.
De fapt, Belciug urmareste ca preot ceea ce urmareste Zaharia Herdelea ca das
cal:slujirea intereselor romanilor ardeleni. G.Calinescu vede in Belciug "un inam
ic de lucrurimarunte al lui Herdelea". Modalitatile de individualizare la care face 
apel Rebreanu suntla indemana, El impleteste schita biografica cu observarea c
omportarii personajului, afaptelor si gesturilor sale, a limbajkului, a atitudinii un
or personaje fata de celelalte.Dduhovnic si educator, preotul isi cunoaste bine 
misiunea in satul pe care il pastoreste. El
sfatuieste, indeamna sau mustra, dupa imprejurari, oamenii care-i cer ajutorul s
au care seabat de la normele morale. Lui Vasile Baciu, adesea beat, i se adresea
za cu cate o dojana blanda de felul: "Rau faci, Vasile, ca nu te sfiesti macar de ti
neretul care te vede mereu beat...".Belciug este asemenea personajului lui Slavi
ci, Popa Tanda, dar mai complex si cu totulveridic, in afara oricarei intentii tezis
te. E surprins intr-o varietate de imprejurari:rostindu-si slujba, supraveghind m
unca intr-o livada abisericii, ori inaltarea noului lacasde cult, fierband de indign
are pentru evenimentele neplacute in care sunt antrenati Ion siGeorge, in relati
ile cu familia Herdelea, ori cu grija de a-si spori averea.
In concluzie, prin informațiile prezentate mai sus preotul si invatatorul fac
parte din tipologia intelectualului.