CONDITIA FEMEII IN SUFLETE TARI DE CAMIL PETRESCU

IOANA BOIU-DORCANI

Daca din randul scriitorilor romani am alege unul care a lasat un reper, o cicatrice literaturii romane cu
siguranta Camil Petrescu ar fi acela.

Piesa de teatru Suflete tari a fost publicata in anul 1925. Ioana Boiu-Dorcani este personajul feminin
principal al piesei de teatru. Ea este unica fiica a lui Matei Boiu-Dorcani, ultimul descendent al unei
familii de spatari si logofeti. Ioana este logodita aparent cu printul Bazil. Ioana are 29 de ani si este o
razvratita si o rebela care sfideaza tradita neamului ei la fel ca si predecesoarea sa Suzana Boiu care
pentru a salva viata unui haiduc alege sa se casatoreasca cu el. Este o fire pretentioasa mai ales la
barbati si de asemeni este si o iubitoare de arta manifestandu-si caracterul elevat. Pe Ioana prietenii
apropiati o numesc ,, Jupanita,, datorita firii ei pretentioase si a orgoliului ei. Trece peste criterul ierarhic
social si se indragosteste de tanarul Andrei Pietraru, un angajat al tatalui ei.

Camera Ioanei pare ca o descrie intru totul, locul acesta fiind cel mai special din conac cu totul deosebit
de restul incaperilor. Camera ei reprezinta pe de o parte diferentierea de mentalitatea tatalui ei si pe de
alta parte aspiratia la auntenticitatea conturata de Suzana Boiu, un model absolut pentru Ioana.

Portretul fizic al Ioanei este conturat in revista ,,Lumea ilustrata,,: "ovalul chipului prea fin, ochii prea
mari, gura prea expresiva, degetele subtiri". De asemeni tot in revista scrie si urmatoarele cuvinte
despre Ioana: ,, Are treizeci de ani, zece milioane si nu s-a maritat inca,,.

  Portretul moral al eroinei reiese, in mod indirect, din faptele, atitudinea si

mentalitatea sa, precum si din reactiile bine controlate si ferme. Ioana Boiu, indiferenta,rece, distanta, 
mandra, inaccesibila, il striveste cu distinctia ei pe indragostitul Andrei Pietraru, care
se simte incapabil de a stabili o comunicare cu ea timp de peste sase ani, de cand era bibliotecar in
casa boiereasca. Cand el intra in iatacul printesei intocmai ca Julien Sorel,
ca sa o cucereasca, Ioana este stapanita  de dilema intre a-l alunga cu dispret pe umilul servitor sau de
a avea cutezanta predecesoarei sale de a-i  accepta iubirea. Orgoliul
clasei sale aristocratice trebuie sa fie satisfacut de firea puternica, autoritara si poruncitoare
a barbatului. Acesta este si motivul pentru care,in cele din urma, îi cedeaza lui Andrei, fiind impresionata 
de curajul cu care intrase in iatacul ei, defaptul ca se batuse in duel
cu printul Bazil, fara sa tina seama de porunca ei, precum si ca acesta repeta gestul lui Mien Sorel, perso
najul lui Stendhal, din romanul ei preferat ("Rosu si negru").

Timp de o saptamna Ioana si Andrei traiesc o iubire pe ascuns si cand Andrei decide sa ii zica tatalui ei
despre relatia amoroasa pe care o au Matei Boiu isi critica astfel fata: ,,Nimic din neamul meu nu s-a
facut prin dezmatul iubirii, ci prin renuntare, prin lupta, prin infrangeri. Ea stie numai de o desantata,
nebuna aceea de Suzana, care ne-a facut neamul de ras, aruncandu-se in fata lumii de gatul unui barbat.
Nu stie, zanatica, nici de fata lui Vasile Boiu care ramasa vaduva cu trei prunci, la nouasprezece ani, nu s-
a mai casatorit, ca sa nu strice caminul copiilor ei… Ei, dar are sa se vindece de dezmat si de fumuri.,,

Tatal Ioanei nu le binecuvanteaza relatia crezand ca Andrei Pietraru nu este decat un barbat ce cauta
avere. In timpul cand Ioana si Andrei au fost impreuna ea s-a autodispretuit deoarece se iubeau pe
ascuns,, De o saptamana, viata mea nu e decat o prefacatorie dezgustatoare,,.

Ioana , in noaptea in care devine iubita lui Andrei il vede ca pe un erou de mult asteptat, dar faptul ca
ezita sa îi spuna tatalui ei despre relatia lor o supara,, noaptea nu distingi bine, si lesne poti lua un
papusar falos drept eroul asteptat". Ioana va vedea in Andrei in cele din urma la fel ca si tatal ei
doar un arivist. Faptul ca comunicare dintre cei doi devine imposibila doar anticipa finalul. Dorind
totusi sa ii mai acorde o sansa lui Andrei, Ioana intra in biblioteca si ii gaseste pe Andrei si Elena, o
servitoare, sarutandu-se. Cand Andrei incearca sa ii explice Ioanei gestul facut aceasta redevine
rece si orgolioasa. Aceste atitudini il vor impinge pe Andrei sa faca gestul din finalul dramei.

Ioana il impinge pe Andrei spre moarte inconstient prin gesturile si atitudinea ce le adopta fata de
el.

Cand in final Andrei se impusca Ioana ramne nemiscata, paralizata nestiind ce sa zica sau ce sa faca.

Ioana se arunca singura in bratele lui Andrei trecand peste judecatile acelor timpuri insa tot singura
renunta si la iubirea lui pentru ca l-a gasit cu Elena si astfel ajunge sa il considere doar un vanator
de zeste.

Desi par diferiti, cei doi eroi se aseamana, poarta amandoi pecetea inconfundabila a eroului
camilpetrescian. Ioana Boiu are senzatia atingerii absolutului prin iubire. Si ea plateste, ca si ceilalti
eroi ai lui Camil Petrescu, trufia fauririi de credinte in himere.

In concluzie Ioana boiu este un personaj camilpetrescian bine conturat reprezentand o,,icoana,, a
iubirii neimplinite datorata capriciilor si trufiei feminine.