Alexandru Paula –Andreea(12F)

„MAITREYI” – MIRCEA ELIADE

CONDITIA FEMEII

Maitreyi este o fata tanara ,capabila sa acumuleze nenumarate cunostiinte despre univers.
Statutul ei social este unul inalt astfel ca are multe posibilitati de expansiune atat in cariera cat si in
viata in sine . Insa ,India este o tara cu anumite reguli vis a vis de femei asa ca Maitreyiei ii sunt
ingradite anumite drepturi si impuse anumite doctrine .

Maitreyi este arhetipul femeii universale, un fel de Isoldă sau Julieta sau chiar Damayanti
(Mahabharata).

Maitreyi, personajul eponim al romanului aparut in anul 1933 este reprezentativ exotismului,
feminitatea sa fiind exceptionala datorita influentei culturi natale, cele bengaleze. Astfel, experienta
iubirii se impleteste cu cea a culturii, femeia bengaleza fiind izvorul unui mister tacut, silentios. Fiica
lui Narendra Sen, în vârstă de doar 16 ani, Maitreyi este preocupata de filosofie și susține conferințe
pe teme ce vizeaza acest subiect. Esenta feminina a personajului acesta este puritatea, iubirea totala
si adevarata. Ca dovada, in copilaria sa, ea isi dedica intreaga iubire unui copac, numit "sapte frunze"
Dupa un timp, se dedica sufleteste "guruului sau", Tagore, vrand insa sa fi fost mai ii varsta pentru a-i
fi putut patrunde fiinta poetului, a-i intelege mai bine sentimentele si modul de gândire. De
asemenea, ii spune lui Allan ca daca ar fi fost mai in varsta, ar fi iubit mai mult. Aceasta are un mod
senin si pasnic de a privi viata, acest lucru fiind specific culturii bengaleze. Surprinsa tot de un barbat,
imaginea feminina în acest mediu nou descris in literatura romana este privita de Allan, personajul-
narator, drept respingatoare, la inceput, pentru ca mai apoi sa devina un mister care il atrage
neincetat, convingandu-l chiar c-o sa-l atraga pentru tot restul vietii.

Trasaturile Maitreyei denota caldura, blandete si inocenta. Gesturile ei tandre, preocuparile

intelectuale, puterea de a iubi profund, dincolo de probleme sociale sunt trasaturi care creeaza un
portret exceptional, determinandu-i originalitatea. Capabila de iubire fara limite, aceasta se dedica
complet sentimentelor nutrite si duce actiunile pentru a demonstra aceasta la extrem, "dandu-i-se
chiar vanzatorului de fructe" sperand ca astfel va fi alungata de familia sa si il va revedea pe Allan.
Totusi, in final, barbatul declara printr-o intrebare ca femeia este un mister ("Si daca n-ar fi decat o
pacaleala a dragostei mele? De ce sa cred?").

In planul real al romanului scris de M. Eliade, Maitreyi este o tanara de 16 ani, fiica inginerului
Narendra Sen din Calcutta; faptura misterioasa si schimbatoare, stranie si ciudata ca insasi batrana
Indie, Maitrey
ii ofera europeanului mereu o alta revelatie: "O priveam cu oarecare curiozitate, caci nu izbuteam
sa inteleg ce taina ascunde faptura aceasta in miscarile ei moi, de matase, in zambetul timid, prelimi
nat de panica, si mai ales in glasul ei atat de schimbat in fiecare clipa..."

Dupa ce Allan se muta in casa inginerului, apropierea de Maitreyi ii releva o fiinta pura, o
"primitiva" in sensul inocentei, care crede ca arborii au suflet si se simte jignita pana la lacrimi, atunci
cand un barbat
atinge bratul. Plina de sensibilitate (atunci cand ii daruieste lui Allan o floare in care impletise un fir 
din parul ei), mandra si dispretuitoare in alte momente, cantand de una singura si intristandu-
se dintr.o data,Maitreyi arata mereu o alta infatisare. Ceea ce impresioneaza la aceasta fiinta 
orientala este amestecul de nevinovatie si senzualitate, de la jocul copilaresc si naiv, pana la daruirea
totala (din clipele de dragoste).

Caracterizata drept "cea mai talentata si mai enigmatica fata din cate am cunoscut", Maitreyi este
instruita si culta, apreciata in cercurile bengaleze de
intelectuali, dar pastrand totodata in suflet, un amestec de paganism si irational care o face unica.
Ea este totusi strans legata de credința si de tradiţiile culturii indiene, ceea ce face imposibila relatia
cu Allan. Casatoria cu Maitreyi (dorita de Allan) nu este posibila, caci aceasta ar atrage oprobriul
public asupra familiei. De aici, alungarea din casa a oaspetelui si imensul sacrificiu pe care-l
va face tanara pentru a-si castiga dreptul la dragoste.

Latura sacra a Maitreyei deriva din chiar numele ei: in mitologia indiana, acest nume
era purtat de sotia unui mare intelept si le simboliza pe femeile superioare intelectual;
in termenii mitului, Maitreyi era o insetata de cunoastere a adevarului absolut. Parca
ar fi avut un nume predestinat, deoarece tanara bengaleza conferentiaza despre frumos
si scrie poeme filosofice apreciate chiar de marele scriitor Tagore. Daca
ipostaza reala a fetei accepta iubirea totala, ipostaza ei sacra este infricosata la ideea ca pacatul va fi
pedepsit de acea forta superioara pe care indienii o numesc Karma.

Prin sensibilitate si naturalete, Maitreyi reprezinta eternul feminin, care iubeste cu adevarat,
aceasta fiind un personaj reprezentativ al unui roman modern cu o amploare realistica.