Caracterizarea lui Dinu Paturica din Ciocoii vechi si noi

referat
Eroul principal al romanului Ciocoii vechi si noi sau Ce naste din pisica
soareci mananca de Nicolae Filimon apartine, prin toate datele fizionomiei sale
morale si temperamentale, unei serii tipologice cu o bogata traditie si
reprezentare in istoria romanului autohton si european, aceea a arivistilor.
Tip uman caracteristic pentru noua clasa sociala in ascensiune
(burghezia), arivistul e o figura literara frecventa la scriitorii secolului al XIX-
lea si ai inceputului secolului XX. Daca Rastignac si Julien Sorel, eroii lui
Balzac si Stendhal, sunt exemplari pentru spatiul francez, la noi personajele
descendente din modelul caracterologic intruchipat de Dinu Paturica se numesc
Tanase Scatiu (din romanul cu acelasi titlu al lui Duiliu Zamfirescu), Stanica
Ratiu (din Enigma Oriliei de G. Calinescu), Lica Trubadurul (din Concert din
muzica de Bach de H. Papadat-Bengescu) sau Iancu Urmatecu (din Sfarsit de
veac in Bucuresti de I. Marin Sadoveanu). Asemanarile ca si deosebirile dintre
protagonistul lui Filimon si ceilalti componenti ai categoriei sunt, fara indoiala,
usor de observat si diferite de la caz la caz. Nu trebuie insa scapat din vedere ca
Dinu Paturica reprezinta, prin caracterul sau in toatFilimon si ceilalti
componenti ai categoriei sunt, fara indoiala, usor de observat si diferite de la caz
la caz. Nu trebuie insa scapat din vedere ca Dinu Paturica reprezinta, prin
caracterul sau in toate excesiv, o figura emblematica, tutelara, liminara pentru
intelegerea spatiului uman in discutie. Asemenea si altor personaje ale
romanului (An-dronache Tuzluc, Chera Duduca, Chir Costea Chiorul), Dinu
Paturica e o prezenta narativa lucrata exclusiv in tonalitati negative. Realitatea
aceasta nu este fara o evidenta legatura cu faptul ca Filimon premediteaza
inceputul romanului sau printr-o "dedicatie" si un "prolog".

Figura lui Dinu Paturica e menita a intruchipa in concretul textului

ciocoimea, acea patura sociala fata de care autorul isi manifesta o nedisimulata
antipatie. "Straluciti luceferi ai videlor", ciocoii sunt "putra-junea si mucegaiul
ce sapa din temelii si rastoarna imparatiile si domniile". O fiziologie concentrata
a tipului social dupa care este modelat diabolicul Paturica intalnim in Prolog:
"Ciocoiul este totdauna si in orice tara un om venal, ipocrit, las, orgolios, lacom,
brutal pana la barbarie si dotat de o ambitiune nemarginita, care eclata ca o
bomba pe data ce si-a atins tinta aspiratiunilor sale". "Inemici ai onoarei si ai
tutulor virtutilor cetatenesti", "vulpi cu doua picioare", ciocoii vechi "cu anteriu
si cu calamari la brau ai timpilor fanariotici" isi au in Dinu Paturica un exponent
literar de exceptie.
inca din primele pagini ale cartii Filimon aduce in scena un personaj
demonstrativ, construit intr-o maniera tezista, vizibil sarjat in datele sale reale.
Caci daca prologul Ciocoilor vechi si noi e o teorema sociologica, romanul in
sine nu reprezinta altceva decat o demonstratie in concret a datelor abstracte.
Iata-l pe Dinu Paturica, asa cum ni-l infatiseaza capitolul 1 al cartii: "un june de
22 de ani, scurt la statura, cu fata oachesa, ochi negri, plini de viclenie, un nas
drept si cu varful cam ridicat in sus, ce indica ambitiunea si mandria grosolana "
Faptul ca fizionomia echivaleaza aici cu o oglinda a datelor morale
oferite aprioric de paginile prologului este dincolo de orice evidenta.
Vestimentatia eroului asupra careia autorul insista in continuare, in buna traditie
balzaciana, e semnul unei conditii sociale umile. Trasaturile de caracter sunt
mai departe intarite prin utilizarea aceluiasi procedeu al descifrarii fizionomice.
Fiul treti logofatului Ghinea Paturica "ot Bucov sud Saac" asteapta in fata
caselor postelnicului Andronache Tuzluc "absorbit in niste meditatiuni care,
reflectandu-se in trasaturile fetei sale, lasau sa se vaza pana Ia evidenta ca
gandurile ce-l preocupau nu erau decat planuri ambitioase, ce inchipuirea lui cea
vie ii punea inainte, si obstacolile ce intampina in realizarea lor".
Biografia personajului, asa cum va decurge ea de acum inainte, nu va face
altceva decat sa confirme datele initiale, puse la dispozitie cu o generozitate
lipsita de orice echivoc inca de prima pagina a romanului. Dinu Paturica este un
ambitios viclean, brutal si grosolan in actiunile sale, obsedat de ascensiunea
sociala in slujba careia pune o imaginatie diabolica. Dar si o ipocrizie si
inteligenta pe masura. "Inteligenta infernala in serviciul unei ambitii insatiabile,
Paturica e un «superman» cu semnul minus, cel dintai erou al literaturii romane
care-i sfideaza nu numai pe oameni, ci si pe zei" (Paul Cornea).
Primit in casa postelnicului in functia de ciubucciu, ambitiosul fiu de fost
"opincar" adopta masca supuseniei si a umilintei, simuland atat de bine
devotamentul, incat in scurta vreme Tuzluc ii acorda toata increderea,
destinandu-l supravegherii "tiitoarei" sale. Chera Duduca. Si daca, o data cu
admiterea sa in slujba fanariotului. Paturica se simte "proprietar pe prima litera
a alfabetului fortune?', din momentul in care frumoasa si depravata Duduca ii
devine amanta si complice el este sigur ca "a invatat pe dinafara alfabetul
norocului "Cheia acelui stralucit viitor" mult visat se afla in mana lui.
Initierea in viata mediului social fata de care Paturica nu este deocamdata
decat un umil dar tenace aspirant este dublata de "educatiune", de invatarea
limbii grecesti si asimilarea unor modele livresti, instructive si formative pentru
parcurgerea drumului spre marire. Dand dovada de o "silinta extraordinara" in
cititul cartilor, el isi canalizeaza fara ezitare interesul spre acele texte care sa-i
subtieze mintea, care-l pot ajuta "spre a deveni perfect in arta ipocriziei si a
perfidiei"'. Lecturile lui sunt dedicate operelor lui Plutarh, Cezar si Machiavelli,
tratatelor de fiziologie si "Istoriei omenirii' (spre a cunoaste "vietile marilor
barbat/').
Criticul Radu G. Teposu observa: "Spre deosebire de bibliomania
contemporanilor ironizata de Filimon intr-un subsol al romanului, literatura
joaca pentru Paturica un rol esential, acela de model. Dupa chipul eroilor
studiati, ciocoiul se formeaza cu metoda si rabdare, de la sluga preaumila la
rangul de mare stolnic; totul este adaptat situatiei, ingrosat chiar pe masura
caracterului sau detestabil.
In esenta, principiul de viata al lui Paturica n-are nimic odios; eroarea sa
apare in clipa in care se produce nepotrivirea dintre mijloc si scop, ceea ce
genereaza o indepartare de modelul initial. Distantarea nu anuleaza definitiv
imitatia dar distruge consecventa raportului, deturnand semnificatia originara a
modelului".
Maestru al disimularii. Paturica isi ascunde cu o extraordinara stapanire
de sine adevaratele intentii, facandu-se iubit si pretuit de naivul si credulul sau
stapan care il promoveaza vataf de curte - in locul lui Gheor-ghe, vinovat de
prea multa cinste si devotament! - si, in paralel cu acesta, sames la hatmania
tarii. Prin "curagiu si rabdare, prefacatorie si ius-chiuzarlac", in complicitate cu
Duduca si Costea bogasierul, fostul ciu-bucciu reuseste in cativa ani sa-si
asigure "rapirea definitiva a starii facatorului sau de bine". Rand pe rand,
mosiile postelnicului Andronache Tuzluc trec in proprietatea noului sau vataf.
Functia administrativa de stat pe care o detine este pentru Paturica o alta sursa
de imbogatire frauduloasa. O demonica tenacitate, pusa in slujba unui singur
scop: parvenirea pe scara sociala, energizeaza toate miscarile, actele, intentiile,
gandurile personajului. Matrapazlacurile, escrocheriile si uzurparile lui Dinu
Paturica se desfasoara in afara oricarui scrupul moral. Compasiunea, mustrarea
de cuget si mila sunt sentimente necunoscute ciocoiului. Cinstea, o stare morala
inexistenta. Caracterul lui Paturica exclude afirmarea oricaror simtaminte
pozitive. Casatoria sa cu Chera Duduca nu e urmarea dragostei, ci a calculului
economic. Singura lui iubire este chiverniseala cu orice pret. Om al timpului
sau, de spectaculoasa metamorfoza sociala, aspirantul la marire si maretie isi
conduce viata dupa principiul: "ai bani. esti mare si tare. esti sarac nu te baga
nimeni in seama". Egalilor sai intru ruinarea averilor unor stapani la fel de
imprudenti si increzatori ca si Andronache Tuzluc el le face la un moment dat
teoria omului de lume noua ce stie "a fura closca dupa oua", teorie urmata de
un curs practic de inselatorie si spoliere cu acte in regula.
Dar Paturica nu este un simplu parvenit ale carui ambitii sa-si piarda
energia o data cu atingerea unei conditii economice privilegiate. Dupa completa
trecere in proprie posesiune a averii fanariotului si fuga lui voda Caragea,
emanciparea sa din clasa vatafilor de curte e rezultatul specularii noii situatii
politice create de venirea la domnie a lui Alexandru Sutu. Perfect cunoscator al
"limbajului democratiei ciocoiesti"", prin umilinte, intrigi si "lingusiri pline de
baseta", fostul ciubucciu dobandeste favoarea camarilei noului domnitor,
primind "rangul de mare stolnic si functiunea ispravniciei de straint'. Natura
extraordinara, dominata de o ambitie nemarginita, Paturica vizeaza in arivismul
sau ajungerea in partea cea mai de sus a piramidei sociale, castigarea tuturor
insemnelor boieriei, caci "ce folos ar fi fost avutia pentru dansul, daca i-ar fi
lipsit acea pozitiune sociala care ar fi putut sa-i deschiza usile boierilor celor
mari si sa-lfaca egal cu dansii?" Orgoliul, vanitatea si grandomania ii dau
frisonul puterii politice, facandu-l sa viseze la "cele mai inalte demnitati ale
tarei".
Izbucnirea rascoalei lui Tudor Vladimirescu si ocuparea unei parti din
teritoriul tarii de catre eteristii lui Ipsilanti ofera inca o data lui Paturica ocazia
de "a arata lumii duplicitatea si lasitatea caracterului sau". Calculandu-si cu
rapiditate si firesc oportunism sansele in noul context politic, tintind atingerea
inca a unei trepte pe scara parvenitismului, el se face partasul "vanzarii celui
mai mare barbat al Romanie!" si dobandeste astfel din partea printului grec
functia de ispravnic pe doua judete. Dupa aceasta spectaculoasa, venala,
frauduloasa si imorala ascensiune, declinul personajului va fi brusc si la fel de
spectaculos. Regimul de "terorism ciocoiesc" impus de Paturica si crudul sau
ajutor Neagu Rupe-Piele in tinuturile administrate atrage plangerea taranilor,
ajunsi in cea mai cumplita mizerie, fata de noul domnitor Grigore Ghica.
Pedepsirea exemplara a "infamului" si "monstrului' (cum - in baza unei vadite
viziuni partialiste - isi numeste autorul personajul in cateva ocazii), "carele
comisese toate lasitatile si crimele cele mai ingrozitoare, numai ca sa ajunga la
marire", prin intemnitarea sa in ocna parasita, unde in curand isi va gasi
sfarsitul, este efectul unui maniheism al viziunii consubstantial romanului de la
un capat la altul. Demonic si negativ prin definitie, Dinu Paturica este un
personaj a carui iesire din scena se face in buna traditie a scrierilor cu teza
subterana si caracter moralizator explicit.