Mușat Georgiana

12 F
Familia din Baltagul
Familia infatisata in roman este cea a lui Nechifor Lipan, marele Absent ales
pentru a ilustra destinul mioritic al fiintei umane.
Pana in acea toamna, cand Nechifor a plecat pentru a nu se mai intoarce,
familia Lipan traise in Magura Tarcaului, in virtutea aceleiasi „randuieli” pe care
Domnul Dumnezeu o statornicise illud tempus, asa cum se arata in istorioara
care deschide romanul.
Cu toate ca isi facusera o gospodarie cuprinsa, cu turme de oi si ciobani tocmiti
sa le ingrijeasca, sotii Lipan nu aveau rude in sat, traind doar impreuna cu cei
doi copii (Minodora si Gheorghita) care le ramasesera din cei sapte pe care i-au
avut.
Pana la moartea lui Nechifor, existenta familiei, bazata pe dragoste, ordine si
refuzul lumii „civilizate” (care isi pierduse valorile sacre), curge domol, cu
momente repetabile si la fel de bine reglate ca si rotatia astrilor. intr-o lume
suficienta siesi, in care, prin ritual, oamenii se instaleaza intr-un timp fara
curgere, familia Lipan devine emblematica, este o familie pentru eternitate.
Acesta ar fi al doilea argument al temei pe care o discutam.
Doi dintre membrii familiei, Vitoria si Nechifor, coboara direct din balada
„Miorita”, asa cum o arata si mottoul romanului („Stapane, stapane, / Mai
chiama s-un cane”). Ca si „maicuta batrana” care-si cauta fiul ucis, Vitoria Lipan
traieste un puternic zbucium interior, traversand iarna cu senti¬mentul tot mai
acut al mortii celui care-i fusese sot. Convinsa ca „i-a fost scrisa lui Nechifor o
asemenea soarta pe care nimica n-o pOate inlatura”, ea colinda muntii, avand
constiinta datoriei sale fata de cel plecat in „marea calatorie”: sa-l puna in
pamant „sfant” si sa-i aduca, prin ritualul inmormantarii, odihna sufletului.
Nechifor simbolizează destinul uman: moartea fiind „a lumii mireasa”, Lipan
reediteaza scenariul mitic al nuntirii cosmice (care le este dat tuturor
oamenilor, conform baladei). In acest mod, Nechifor devine un personaj-suma
a lumii.
Tema familiei din „Baltagul” prezinta profunde rezonante mitice. Acesta ar fi cel
de al treilea argument adus in favoarea ipotezei. Conflictul romanului este
moral: in lumea pura a muntelui, doi oameni veniti dintr-o vale savarsisera o
ticalosie, ucigandu-1 pe Lipan. Lungul drum al Vitoriei are astfel si o finalitate
etica: pedepsirea ucigasilor (Calistrat Bogza si Ilie Cutui), pentru a inlatura, din
aceasta lume pura, moartea ca faradelege. Pe buna dreptate, munteanca a fost
caracteriza-ta ca „un Hamlet feminin” (Calinescu).
Integritatea familiei fiind stirbita, viata trebuia sa continue, in aceleasi tipare,
dar cu o alta generatie. Din aceasta pricina, Vitoria il ia cu sine pe Gheorghita,
pentru care acest drum labirintic are caracter initiatic. Sfarsitul acestei initieri
are loc in noaptea cand tanarul vegheaza, in rapa, osemintele tatalui sau,
simtind ca fiinta celui dus ii patrunde in suflet. Astfel pregatit, il infrunta pe
Bogza, in scena praznicului, lovindu-1 in frunte cu baltagul. Ca si in mitul
pomenit de Frazer, baltagul tanarului devine „creanga de aur”, cu ajutorul
careia Gheorghita preia de la ucigas, oile si locul pe care le avusese Nechifor.
Ideea perenitatii si a continuitatii generatiilor constituie inca o trasatura a
temei discutate.