Substantivul

Substantivele epicene sunt acele substantive care definesc ființe și care au aceeași formă pentru ambele
sexe.

Exemple de substantive epicene

 elefant, veveriță, pește, șopârlă, șobolan, panteră

Substantive epicene- acele nume de animale, păsari sau insecte care au o singură formă pentru
masculin si feminin ( țânțar, fluture, gândac etc.)

Substantive mobile- nume de ființe care au o formă pentru masculin (copil, profesor) și alta pentru
feminin (copilă, profesoară) 

Substantive care realizează DISTINCȚIA de gen prin forme diferite -  

substantive cu genul motivat - la aceste substantive între genul lor şi sexul fiinţei există o
corespondenţă. Ele exprimă distincţia dintre cele două sexe cu ajutorul unor perechi de cuvinte care
se pot caracteriza prin: 
a) rădăcini diferite: cocoş – găină, armăsar – iapă, băiat – fată, etc
b) sufixe diferite: leu – leoaică, croitor – croitoreasă, broască – broscoi, etc
substantive cu gen nemotivat - toate substantivele inanimate - șosea,telefon,munte etc. Genul
acestor substantive nu are nicio legătură cu semnificația lor.
Numeralul

În limba vorbită și scrisă, numeralul este o parte de vorbire flexibilă (substantiv sau adjectiv) ce exprimă
(sub diverse aspecte) un număr, o determinare numerică a obiectelor ori ordinea obiectelor prin
numărare, sau, se referă la numere. Există mai multe clase de numerale și adjectivele numerale:
numeralul și adjectivul numeral cardinal, ordinal, distributiv, colectiv, numeralul fracționar și iterativ și
adjectivul numeral multiplicativ.

Cuprins [ascunde]

1 Clasificare

1.1 Numeral cardinal

1.2 Numeral de identificare

1.3 Numeral ordinal

2 Procedee de compunere

3 Categorii gramaticale

4 Funcții sintactice

5 Vezi si

6 Referințe

7 Legături externe

Clasificare[modificare | modificare sursă]

Numeral cardinal[modificare | modificare sursă]

Numeralul cardinal exprimă numeric cantitatea obiectelor.

Propriu-zis - exprimă un număr abstract sau un număr de obiecte. Pot fi:

simple (zero, unu, patru, trei, sută, mie, milion, miliard)

compuse (unsprezece, treisprezece, patruzeci).

Colectiv - exprimă însoțirea, ideea de grup. Exemple: amândoi, tustrei.

Multiplicativ - arată de câte ori crește o cantitate sau se mărește o acțiune. Exemple: îndoit, întreit,
înzecit, dublu, triplu etc.

Distributiv - exprimă repartizarea și gruparea numerică a obiectelor. Exemple: câte unul, câte patru.
Adverbial (de repetiție, iterativ) - indică de câte ori se îndeplinește o acțiune. Exemple: o dată, de două
ori.

Fracționar – Exemple: doime, zecime, sutime, miime.

Numeral de identificare[modificare | modificare sursă]

Numeralul de identificare este folosit pentru identificarea obiectelor pe baze numerice. Exemple: nota
patru, etajul șase, camera douăzeci și cinci.

Numeralul de identificare are următoarele trăsături:

Are numai valoare de singular, lucru firesc dacă avem în vedere rolul său de individualizare/identificare.
[1] Prin urmare, vom folosi "ora paisprezece", iar nu "orele paisprezece", întrucât ne referim la o
"denumire" dată orei, iar nu la mai multe "ore paisprezece", astfel încât acordul substantivului cu
numeralul să se realizeze.

În ceea ce privește genul, nu cunoaște flexiunea după acestă categorie gramaticală: nota doi, camera
douăzeci și unu..[2]

Normele actuale (DOOM II) impun următoarea excepție: Numeralul cardinal 12 și cel ordinal
corespunzător trebuie folosite la forma de feminin atunci când se referă la substantive feminine: ora
douăsprezece, douăsprezece mii de lei", clasa a douăsprezecea (dar se acceptă și formele de masculin în
indicarea datei: doi/doisprezece, douăzeci și doi mai).[3]

Potrivit regulii că numeralul de identificare nu cunoaște flexiunea după gen (are formă unică, de
masculin), se spune: ora unu (nu ora una) și ora douăzeci și unu (nu ora douăzeci și una). Consecvenți în
respectarea acestei reguli, ar trebui să zicem ora doi. După cum se știe însă, se întrebuințează forma de
feminin: ora două, ora douăsprezece, ora douăzeci și două. Această abatere de la sistem este atât de
bine consolidată în limba română, încât a devenit normă.[4]

Numeral ordinal[modificare | modificare sursă]

Numeralul ordinal exprimă ordinea prin numărare a obiectelor sau acțiunilor într-o înșiruire. Exemple:
întâiul, primul, secundul, al treilea.

Procedee de compunere[modificare | modificare sursă]

Contopire: unsprezece, douăzeci, treizeci, tustrei

Alăturare cu blanc: două mii, o sută zece

Joncțiune: treizeci și cinci

Categorii gramaticale[modificare | modificare sursă]

Gen – este diferențiat la numeralele: unu, doi, amândoi, câte unul, tustrei.

Număr - au forme de singular și plural numeralele: sută, mie, milion etc.; unu nu are formă de plural,
doi, trei etc. nu au forme de singular.

Caz - nominativ, acuzativ: cei doi; genitiv, dativ: amandoi; genitiv cu prepoziția a: caietele a doi dintre ei;
dativ cu prepoziția la: am dat la trei dintre ei.

Funcții sintactice[modificare | modificare sursă]

Subiect - Cinci au sosit mai devreme.

Complement direct - L-am ales pe primul.

Complement indirect- Am vorbit despre primul.

Complement circumstanțial de mod - A fost răsplatit însutit.

Complement circumstanțial de loc - Stau in fața amândurora.

Complement circumstanțial de scop - Am trei teze și pentru cele trei am studiat serios.

Nume predicativ - Ionel este al doilea.

Atribut - Avea și dânsul trei feciori.

Numeralul

Numeralul definitia si alcatuirea morfologica a sa

Numeralul este partea de vorbire flexibila care are inteles lexical deplin si exprima un numar sau ordinea
numerica a obiectelor.

Numeralul dupa structura poate fi:

a) numerale simple: doi, cinci, zece, suta, milion etc.

b) numerale compuse: doisprezece, treizeci si doi, saptezeci etc.

Numeralul dupa sens poate fi:

a) numerale cardinale: sapte, noua, o mie etc.

Numeralele cardinale exprima un numar abstract sau concret : sase, unsprezece, douazeci etc.

b) numerale ordinale: al doilea, a doua, al saptelea etc.

Numeralele ordinale exprima ordinea prin numarare a obiectelor: intaiul, al treilea, a treia, al
unsprezecelea.

Numeralul are valoare substantivala cand este folosit singur in context, in sensul ca nu arata numarul
obiectelor denumite printr-un substantiv sau ordinea acestora.

Cei cinci au sosit tarziu.

Colegul tau este al doilea.

Numeralul indeplineste aceleasi functii sintactice ca si substantivul.

subiect Cei doi sunt in clasa.Al treilea n-a fost prezent.

nume predicativ Noi suntem patru.

atribut genitival Propunerea celor trei a fost acceptata.

complement direct Ii astept pe cei doi.

complement indirect M-am adresat celor trei.

Cand insotesc un substantiv numeralele cardinale de la “unu” la “nouasprezece” (inclusiv), precum si

numeralele ordinale, au valoarea adjectivala si functie sintactica de atribut adjectival:

Pe strada trec optsprezece elevi.

Ei locuiau in trei camere.

Eleva aceea este in clasa a doua.

Observatii:
Numeralele de la “douazeci” in sus au valoare substantivala si cand sunt urmate de un substantiv, iar
substantivul respectiv este legat de numeral prin prepozitia de, cu functie sintactica de atribut
prepozitional:

Noi am cumparat douazeci si cinci de caiete.

douazeci si cinci = numeral cardinal propriu-zis, compus, cu valoare substantivala, cazul acuzativ, functie
sintactica de complement direct.

Numeralele cardinale colective exprima ideea de grupare a obiectelor:amandoi, amandoua, ambii,

ambele, catesitrei, catesitrele, tustrei, tuspatru, tuscinci.

Pot avea:

valoare substantivala: In clasa au sosit amandoua.

valoare adjectivala: „Tustrei feciorii babei umblau in carausie.” (I. Creanga)

Numeralele multiplicative exprima cresterea cantitativa proportionala si precisa a unui obiect sau a unei
actiuni (indoit, insutit, dublu).

Pot avea:

valoare adjectivala cand determina un substantiv: Efortul indoit a fost rasplatit.

valoare adverbiala cand determina un verb: Noi am castigat intreit.

valoare substantivala prin articulare: Indoitul salariului a fost discutabil.

Numeralele distributive exprima gruparea si repartizarea numerica a obiectelor. Pot avea:

valoare substantivala: Cate patru s-au trezit.

valoare adjectivala: „Noaptea a lasat pe flori / Cate trei randuri de salbe.” (G. Cosbuc)

valoare adverbiala: Mergeau pe strada cate patru.

Numeralele adverbiale indica de cate ori insusirea sau caracteristica exprimata de adjectiv sau de adverb
este superioara sau inferioara altei insusiri sau caracteristici.

Aceste numerale se numesc adverbiale, deoarece ca si adverbele determina un verb, un adjectiv sau un
alt adverb.

Pot insoti:

un verb: El s-a lovit de trei ori in usa.

un adjectiv la gradul comparativ de superioritate: Oastea marelui vizir este de zece ori mai numeroasa
decat a lui Mihai.

un adverb la gradul comparativ de superioritate: Primul concurent a alergat de doua ori mai repede
decat al cincilea.

Observatii:

Numeralul adverbial o data se poate confunda cu substantivul o data si adverbul de timp odata.
Contextul ne ajuta sa le distingem:

O data am citit, iar de doua ori am povestit. (numeral adverbial)

Am notat o data memorabila in carnet. (substantiv)

Ti-am povestit odata acea intamplare. (adverb de timp)