LECȚIA 19 - PERSOANA ȘI LUCRAREA DUHULUI SFÂNT

Ioan 14:15-26, 16:5-15 (Rom. 8:26)

Duhul Sfânt este a treia Persoană a Sfintei Treimi, co-egal, co-etern și co-existând cu Tatăl și cu Fiul. Din
Genesa(cap.1:2) la Apocalipsa(cap.22:17), atât în relație cu creația, cât și cu răscumpărarea, Duhul Sfânt este
present și văzut operând și lucrând în lume. După înălţarea Domnului Isus la cer şi apoi de-a lungul istoriei
Bisericii, Duhul Sfânt este manifestarea primordială a prezenţei Trinităţii între noi.
Vom analiza în această lecție în mod deosebit Persoana Duhului Sfânt și acest lucru va evidenția desigur și o
serie de aspecte legate de lucrarea Lui.
Trebuie precizat faptul că Duhul Sfânt nu este o influență, sau o forţă impersonală sau un lucru, ci este o
Persoană. Unii consideră că Duhul Sfânt este un fel de energie, sau forță supranaturală, sau o influență
impersonală și ei se bazează pe faptul că expresia din limba ebraică pentru Duh este ruah, iar în limba greacă
pneuma, care înseamnă, suflare, vânt, ceea ce implică idea de forță nevăzută. De asemenea în Scriptură mai
sunt și alte simboluri pentru Duhul Sfânt, cum ar fi: apa, focul, uleiul, sigilul, porumbelul, care sunt lucruri
impersonale.Aceste simboluri însă nu justifică conceptul că Duhul Sfânt este o influență impersonală.
Să privim la câteva dovezi biblice care confirmă personalitatea Duhului Sfânt.
1. Folosirea în N.T. a pronumelui personal masculin, cu referire la Duhul Sfânt.
Deși în l.greacă substantivul spirit (duh), este neutru, în Ioan 16:13,14, Domnul Isus folosește pronumele
personal El, când vorbește despre Duhul Sfânt.
2. Duhul Sfânt este numit Mângâietorul, în greacă Paracletos(Apărător, Ajutor, Mângâietor). Acest
termen nu poate fi atribuit decât unei personae (Ioan 14:16,26;15:26;16:7).
3. Duhul Sfânt este prezentat ca având elementele esențiale care definesc personalitatea și anume:
intelectul(1Cor.2:10,11), voința(1Cor.12:11) și sentimentele(Rom.8:26,27;15:30).
4. Duhului Sfânt I se atribuie acțiuni și lucrări ale unei personae. Iată câteva din ele:
a. El convinge omul de vinovăție (Ioan16:8-11); b. El regenerează ființa umană(Ioan 3:5); c.El dă învățătură
(Ioan 14:26); d. El depune mărturie(Ioan.15:26); e. El călăuzește în adevăr(Ioan 16:13); f. El Îl glorifică pe
Cristos(Ioan 16:14); g. El cheamă pe oameni la slujire(Fp.ap.13:2); h. El vorbește(Fp.13:2;Apoc.2:7); i. El
direcționează oamenii în lucrare(Fp.16:6,7); j. El ajută și mijlocește pentru sfinți(Rom.8:26,27); k. El
lucrează și împarte daruri spirituale celor credincioși(1Cor.12:11) l. El invită oamenii la mântuire(Ap.22:17).
5. Duhul Sfânt poate fi tratat ca o persoană.
Astfel El poate fi ispitit(Fp.5:9); poate fi mințit(Fp.5:3); poate fi întristat(Efes.4:30); poate întâmpina opoziție
(Fp.7:51); poate fi insultat și batjocorit(Evr.10:29) poate fi blasfemiat(Mat.12:31,32);
6. Duhul Sfânt are relații personale cu Tatăl și cu Fiul. Acest lucru se poate vedea în formula de botez
(Mat.28:19), în benedicția apostolică(1Cor.13:14) și în funcția Sa de administrator al bisericii(1Cor.12:4-6).
7. Duhul Sfânt este a treia Persoană a Sfintei Treimi. El este o Persoană divină.
- Astfel, El posedă attribute ale divinității: El este etern(Evr.9.14), El este atotștiutor (Ps.139:1-6;
1Cor.2:10,11;Io.14:26), El este atotputernic(Luca 1:35), El este atotprezent(Ps.139:7-10).
- Duhului Sfânt Îi sunt atribuite lucrări ale divinității, cum este creația(Gen.1:2;Iov.33:4;Ps.104:30),
regenerarea-nașterea din nou(Io.3:5), inspirația Scripturilor(2Pet.1:21), învierea morților(Rom.8:11).
- Cuvintele și lucrările Duhului Sfânt sunt considerate ca fiind cuvinte și lucrări ale lui Dumnezeu.
Compară Is.6:9 cu Fp.ap.28:25-27, precum și Exod.16:9 cu Is.63:9-13 și cu Evr.3:7-9.
- De asemenea Duhul Sfânt este numit Dumnezeu. Vezi Fp.5:3-4;2Cor.3:17;
Toate aceste referințe dovedesc faptul că Duhul Sfânt nu este doar o persoană, ci El este și Dumnezeu.
În ce privește lucrarea Duhului Sfânt, putem observa că ea este vizibilă atât în Vechiul Testament, dar mai
ales în Noul Testament. Astfel în Vechiul Testament putem vedea lucrarea Duhului Sfânt în creație (Gen.1:2;
Iov.26:13; Isaia 40:12-14), în inspirația Sfintelor Scripturi(2Tim.3:16; 1Pet.1:11-12 și 2Pet.1:21) și în viața
lui Israel. Astfel Duhul Sfânt i-a inspirat pe profeți, i-a echipat și i-a înzestrat cu putere pe judecători și pe
împărați. Lucrarea Duhului Sfânt în sfinții Vechiului Testament a avut un caracter temporar și s-a manifestat
prin oameni aleși pentru anumite lucrări și slujbe speciale, pe când în N. Testament are caracter permanent.
În Noul Testament lucrarea Duhului Sfânt s-a manifestat în Domnul Isus și în lucrarea pe care El a făcut-o.
Apoi începând cu ziua Cincizecimii observăm că Duhul Sfând a venit peste toți ucenicii Domnului care erau
în așteptare și potrivit cu făgăduința divină El vine peste toți credincioșii născuți din nou(Fp.2:39),botezându-
i pentru a fi incluși în trupul lui Cristos și și echipându-i cu daruri spirituale, pentru slujire. Credincioșii sunt
îndemnați să fie plini de Duh(Ef.5:18),să umble călăuziți și să se lase transformați de El(Gal.5:16;2Cor.3:18).