Creșterea violenței de extremă dreapta în UE ilustrează necesitatea unor măsuri adaptate pentru a

preveni și a contracara această amenințare. Multe măsuri de prevenire și combaterea

extremismului violent, totuși, au fost dezvoltate în contextul extremismului islamist sau ca
răspuns la valul de extremism de dreapta care a apărut acum aproximativ 30 de ani.
Această investigație explorează, care dintre măsurile utilizate pentru a răspunde expresiilor
trecute ale extremismului de dreapta sunt adecvate pentru a contracara manifestările sale actuale,
descrie contextul modern al extremismului de dreapta și modul în care acesta a evoluat din
manifestările sale trecute. De asemenea, evidențiază o serie de practici promițătoare
implementate de programe care au vizat violența de extremă dreapta în trecut.
Câteva concepte cheie ale acestor abordări păstrează o mare utilitate astăzi. Cu toate acestea,
diversitatea mai mare a grupului „la risc”, dezvoltarea internaționalizării și prezența sa online
necesită măsuri suplimentare și o reevaluare a anumitor aspecte.
Principalele curente ideologice
Extremismul de dreapta este departe de a forma un bloc monolitic.
Mișcarea neo-nazistă. Aceste grupuri apără idealurile Germaniei naziste între 1933 și 1945. Ei
luptă pentru un stat totalitar, apără ideea de supremație rasială, sunt negatori ai Holocaustului și
antisemiți. În ultimii ani, Europa a văzut renașterea grupurilor neonaziste existente. Un exemplu
este Blood & Honour, care a apărut pentru prima dată în anii 1980 în Regatul Unit și de atunci s-
a răspândit în unele state membre ale UE. Există și Mișcarea de rezistență nordică, o mișcare
pan-scandinavă formată în 2016, bazată pe predecesorul său suedez care a apărut la sfârșitul
anilor 1990. Alte mișcări neonaziste au fost create mai recent, cum ar fi Divizia Sonnenkrieg și
divizia Feuerkrieg (activă în statele baltice), filiale europene ale diviziei Atomwaffen din SUA.
Aceste grupuri neonaziste fac parte dintr-o subcultură online numită „Cultura asediului”.
Mișcări anti-islam și anti-imigrație. Acestea urmăresc să protejeze identitatea europeană sau
creștină împotriva a ceea ce ei consideră a fi islamizarea Europei. Multe mișcări aparținând
acestei categorii au apărut în urma așa-numitei crize a migrației din 2015. Un exemplu este
mișcarea politică PEGIDA și ramurile sale naționale. De asemenea, putem clasifica în această
categorie grupuri de vigilență anti-imigrație precum Soldații lui Odin. Fondat în Finlanda în
2015, acest grup a văzut în curând să apară filiale în alte state membre ale UE.
Mișcări identitare. Identitarienii apără etnopluralismul, adică ideea că diferite grupuri etnice au
dreptul să existe, dar că trebuie să trăiască separat unele de altele și să nu se amestece. Ei cred că
europenii albi sunt victimele „Marei Înlocuitori” și lucrează pentru a inversa acest proces,
apărând cultura europeană împotriva islamului, neoliberalismului și a ceea ce ei numesc marxism
cultural.3 Cu sediul în Franța, mișcarea de tineret Génération Identitaire a fost lansată în 2012 și
s-a răspândit ulterior în UE.
Mișcări ultranaționaliste și neofasciste. Ei aspiră la un stat totalitar, tradiționalist (adesea creștin)
și etnico-naționalist. Putem cita, de exemplu, Casa Pound în Italia, Bastion Social în Franța,
Légió Hungária în Ungaria, precum și, în Polonia, Tabăra Național-Radicală și Tineretul întregii
Poloni. Interesant este că unele grupuri vechi de zeci de ani din această categorie și-au schimbat
recent agenda pur naționalistă către un ton anti-islam și anti-imigrație.
Mișcări cetățenești suveraniste de extremă dreaptă. Membrii acestei mișcări nu recunosc
legitimitatea autorităților guvernamentale, inclusiv a legilor și instituțiilor acestora. Cel mai
cunoscut exemplu din Europa este mișcarea Reichsbürger din Germania, mulți dintre ai cărei
susținători sunt considerați de extremă dreapta.4 Mișcări similare există și în alte state membre,
chiar dacă unele dintre ele denunță mai general capacitățile limitate ale statului și acțiunea
publică.
Extremiști celibatari. Mișcarea Incel pentru „celibați involuntari”, este o comunitate sexistă
online de bărbați care se definesc pe baza incapacității lor de a stabili relații sexuale cu femei.
Originară din America de Nord, unde unii dintre membrii săi au efectuat atacuri care au provocat
un număr mare de victime, mișcarea se extinde acum în Europa. Extremiștii de dreapta au
exploatat, de asemenea, teoriile conspirației legate de pandemia COVID-19 sau 5G și s-au
infiltrat în protestele corespunzătoare. În unele țări, mișcarea „vestelor galbene” a fost parțial
preluată și de extremiștii de dreapta.
Tendințe în extremismul de dreapta
Internaționalizarea
Indivizii și grupurile de extremă dreaptă au de mult legături internaționale puternice. În deceniile
precedente, contactele internaționale au facilitat diseminarea conceptelor strategice și tactice și
au inspirat crearea de filiale locale ale anumitor organizații.
Astăzi, interactivitatea internetului le permite extremiștilor de dreapta să ajungă la o audiență
globală și le oferă noi mijloace de a radicaliza și de a recruta susținători și simpatizanți. De
exemplu, unii teroriști de dreapta își transmit în direct atacurile unei comunități globale și își
propagă retorica radicală prin manifeste online. 1
Dar progresele tehnologice recente au accelerat și întărit și mai mult internaționalizarea extremei
drepte. Legături internaționale există pentru toate curentele ale extremismului de dreapta:
organizațiile neonaziste, mișcările ultra-naționaliste și mișcările de identitate mențin legături
internaționale cu alți indivizi și grupuri. Această mișcare transnațională a extremei drepte
violente este, de exemplu, alimentată de participarea la demonstrații și mitinguri politice (de
exemplu, Ziua de Onoare la Budapesta), practicarea sporturilor violente (în special, artele
marțiale mixte, vezi și articolul RAN despre sporturi). și prevenirea și combaterea extremismului
violent) și evenimente musicale.2
Internaționalizarea extremei drepte se manifestă și în lumea offline. Extremiștii participă la
concerte și adunări în străinătate pentru a construi legături personale și organizaționale puternice
cu persoane care au aceleași idei.3 Conflictul din estul Ucrainei, care implică mii de luptători
străini, este un centru al rețelei fizice a extremei drepte violente a Europei.
Utilizarea internetului
Extremiștii de dreapta folosesc internetul pentru a comunica de la mijlocul anilor 1980.
Internetul le facilitează sarcinile operaționale tradiționale, dar le oferă și opțiuni strategice
inovatoare. Internetul permite, de asemenea, să implementeze grupuri violente de extremă
dreapta hărțuirea online și tactici de intimidare împotriva anumitor ținte și oponenți, cum ar fi
urmărirea, trollingul și dezvăluirea de date cu caracter personal. Internetul joacă acum un rol
vital în aproape fiecare aspect organizațional al acestei mișcări, inclusiv coordonarea
operațională, recrutarea, diseminarea propagandei și finanțarea. Ei fac acest lucru printr-o
varietate de canale online, inclusiv aplicații de chat criptate (de exemplu, Discord, Telegram,

1
Koehler, The Halle, Germania, Atacul la sinagogă și evoluția amenințării teroriste de extremă dreapta, p. 17
2
Proiectul contra Extremismului, Extremismul și terorismul de dreapta violent, p. 6
3
Europol, Raportul privind situația și tendințele în materie de terorism al Uniunii Europene 2020, p. 18.
Hoop), site-uri de rețele sociale (de exemplu, Facebook, Twitter, YouTube, Gab) și forumuri de
discuții nemoderate (de exemplu, Reddit, 4chan, 8kun, Stormfront și BitChute).
Trivializarea
Mai multe metode online sunt folosite pentru a face cultura marginală de extremă dreaptă mai
plăcută. Pe internet, extremiștii de dreapta își maschează opiniile pline de ură folosind umorul și
sarcasmul. Încheierea opiniilor în acest fel le permite să ajungă la un public mai larg,
prezentându-le în același timp ca „doar o glumă”. Alte tehnici de normalizare online favorizate
de extremiștii de dreapta răspândesc știri false, teorii ale conspirației, meme, trolling și
shitposting .
Ideologiile extremiste pătrund și în cultura mainstream prin vânzarea de produse și
îmbrăcăminte. Tinerii membri ai unor grupuri contemporane de extremă dreaptă s-au îndepărtat
de stilul skinhead: „Să cumperi o jachetă bomber, să te bărbierești pe cap și să porți cizme de
luptă nu mai este o „necesitate” pentru a te alătura extremei drepte. Astăzi, tinerii extremiști de
dreapta își pot exprima propriile personalități fiind de dreapta, iar entitățile comerciale profită de
acest lucru în timp ce acționează ca forțe motrice ale fenomenului”.
Inițiative pentru prevenirea și combaterea extremismului de dreapta există în diferite state
membre ale UE. Unele au fost dezvoltate cu câteva decenii în urmă, altele sunt mai recente.
Strategiile preventive pun deseori accentul pe munca pedagogică desfășurată cu tinerii, fie prin
muncă socio-educativă, fie prin educație școlară și extrașcolară. Organizațiile locale pot juca un
rol util în aceste programe educaționale. Abordarea „Fair Skills”, adoptată de ONG-ul german
Cultures Interactive, a fost implementată recent în Republica Cehă, Ungaria și Slovacia. Această
practică afectează tinerii din diverse comunități expuse riscului pentru a-i forma ca facilitatori ai
atelierelor culturale pentru tineri, în cadrul învățării între egali. Activitățile pedagogice sunt,
printre altele, centrate pe educație civică, exerciții de mediere și lucru în grup privind
autocunoașterea.
Partajarea eficientă a informațiilor și cooperarea între diferiți actori s-au dovedit esențiale pentru
succesul inițiativelor anterioare de prevenire. Programul EXIT din Norvegia, al cărui scop era
acela de a îndepărta tinerii de mișcările neonaziste și skinhead, a implicat ofițeri de poliție,
educatori și asistenți sociali, precum și profesori și experți.Fundația Amadeu Antonio, un ONG
german, a înființat o inițiativă numită No-nazi.net pentru a monitoriza, evalua și combate
discursul instigator la ură și extremismul de dreapta pe rețelele de socializare 4.
În concluzie putem menționa că începând cu anii 1990, extremismul de dreapta a suferit o
evoluție semnificativă. Această investigație a discutat despre internaționalizarea în creștere a
mișcărilor de extremă dreapta, utilizarea de către acestea a internetului și eforturile lor de a-și
normaliza discursul violent de ură. Astăzi, extremismul de dreapta a devenit o amenințare mai
diversă, mai difuză și cu adevărat globalizată.
Astăzi, unele grupuri violente de extremă dreapta încearcă în schimb să se amestece cu
societatea. Această tendință face mai dificilă detectarea comportamentului sau aspectului
extremist. Prin urmare, inițiativele actuale ar trebui să încerce să distrugă stereotipurile învechite
pe care practicienii din prima linie le pot avea despre extrema dreaptă violentă. Poate fi util să se
ofere instruire despre cum să recunoască noile coduri, simboluri și tactici ale extremiștilor de
dreapta, fie online, fie offline.5
4
Rețeaua de conștientizare a radicalizării, Furnizarea de contra-narative și narațiuni alternative, pp. 49-50.
5
https://ec.europa.eu/home-affairs/system/files/2021-12/ran_adhoc_cont_manif_vrwe_eu_overv_pcve_pract_2021_fr.pdf
Unele măsuri adoptate pentru a face față manifestărilor trecute ale violenței de extremă dreaptă
au avut succes și reprezintă practici promițătoare. Cu toate acestea, ele au fost adesea concepute
în jurul unei expresii sub-culturale a tinerilor din mișcările neo-naziste și skinhead. Mișcările
moderne de extremă dreaptă doresc participarea adulților și folosesc adesea mijloace mai
sofisticate și forme de exprimare mai ambigue.
De aceea unele recomandări practice pot fi utile pentru a ajuta practicienii din prima linie să-și
desfășoare activitatea zilnică:
• Lărgirea publicului țintă. Extremismul violent de dreapta nu este în primul rând un fenomen de
tineret. Prin urmare, abordările utilizate trebuie adaptate pentru a ajunge mai bine la adulți.
Sunt necesare măsuri de prevenire online pentru a acționa împotriva expresiilor nesănătoase, dar
legale, ale grupurilor de extremă dreapta care nu încalcă legea sau politicile de moderare ale
companiei. Lucrătorii de tineret, educatorii și mentorii ar trebui să ia în considerare creșterea
prezenței lor online. Crearea spațiilor sigure atât online, cât și offline, unde nemulțumirile și
frustrările reale (de exemplu, legate de imigrație, diversitate) pot fi difuzate și auzite. Existența
unui spațiu de dezbatere și dialog poate ajuta la distrugerea efectelor de cameră de rezonanță ale
rețelelor fizice și sociale închise.
• Inițiativele de alfabetizare media pot ajuta oamenii să-și formeze opinii online și să le exprime
în limitele dezbaterii și discuțiilor democratice. Educația media ar trebui, de asemenea, să le
doteze cu abilități de gândire critică și să le permită să identifice știrile false.
• Sprijinul victimelor crimelor motivate de ură și accesarea acestora la sistemul de justiție și alte
tipuri de asistență. Acest lucru este esențial pentru a evita revictimizarea și eventuala
radicalizare, dar și pentru a încuraja raportarea crimelor comise de grupuri violente de extremă
dreapta.
• Implementarea cooperării interinstituționale pentru depistarea extremei drepte violente. Acest
punct este fundamental pentru a ține cont de diferitele fațete a vieții unui individ radicalizat și să
ofere un răspuns adecvat.
• Extinderea măsurilor existente în sistemul penitenciar la prizonierii de extremă dreaptă. Unele
state membre au stabilit modul în care extremiștii de dreapta operează în închisoare pentru a-și
răspândi propaganda, pentru a-și recruta susținătorii și pentru a construi rețele. În închisoare, este
esențial să se împiedice deținuții de extremă dreapta să înființeze subculturi influente care pot
atrage alți deținuți oferindu-le, de exemplu, protecție, beneficii materiale sau o identitate de grup.
Poate fi util să separați extremiștii de dreapta carismatici de restul populației penitenciare pentru
a-i împiedica să radicalizeze alți prizonieri.
• Consolidarea coordonării și cooperării transfrontaliere cu părțile interesate pentru a
contracara dezvoltarea dimensiunii transnaționale a extremismului de dreapta violent în Europa.
O mai bună coordonare între autoritățile locale, regionale și naționale din diferite state membre
poate ajuta. Acest lucru este valabil mai ales, de exemplu, în contracararea activităților online de
extremă dreapta, precum și în contextul întâlnirilor pe care le organizează offline, cum ar fi
marșuri, mitinguri, festivaluri muzicale și evenimente sportive.