»Dragul meu cel mai drag, Ma adresez astfel pentru cd la viata mea pe nimeni n-am iu- bit mai mult, nici chiar pe chitarist. Jarta-ma ca atunci te-am blestemat sa te indrdgostesti de mine. N-am facut decdt sd o imit pe Aspasia, tiganca ce deve- nise fericitd, pentru ca a fost blestematda sd fie fericitd. A fost o glumd. Asa credeam. Dar se vede cd au dreptate cei care afirma ca nu trebuie sd te joci cu blestemele, pentru ca acela ne-a lovit pe amandoi, iar pe mine - cel mai mult. Am plecat de la tine sa te uit, sd ma uifi. Cred ca ai infeles ca sunt grav bolnava, cand am inceput sd ne intalnim, eram deja o condamnatda, medicii ma avertizaserd ca mai am de trait cel mult jumdtate de an si intre o intdlnire si alta eu fugeam sd-mi fac dializele, sa-mi beau ceaiu- rile, sa-mi verific toxinele din organism. Ne-am despartit cand durerile devenisera insuportabile. Si nu mai puteam sd le ascund. Nu mai reuseam sd ma prefac mereu zambitoare, veseld, lipsita de griji, cand imi mai functiona doar un sfert dintr-un rinichi. In sdptimana cand ti-am spus cd plec $i sé nu ma mai cauti, cedase si el. In tot acest rdstimp m-am ascuns de tine si de medici. Ma tem de tine, pentru ca te iubesc. lar de medici ma tem, pentru ca-i urdsc. Stiu ca nu am acest drept. Dar sentimentele mele sunt unicele lucruri carora nu le pot dicta. M-am speriat cel mai tare cand am descoperit cat de mult tin la tine si cd tii la mine. N-as fi vrut sd te nenorocesc. Nu doream sé te stiu nefericit langa mine. Tineam prea mult la tine ca sd te fac sa suferi. Sa vezi cum ma sting sub ochii tai. Cum ma chinui, cum ma zvdrcolesc. Nu vo- iam sa ma jelesti. N-as fi suportat o dragoste din mild. O cred cea mai umilitoare. Cea mai reprobabila. Din acest motiv am fost de 420multe ori rea cu tine, pentru ca n-am vrut sa md iubesti pe mine — 0 femeie cu atatea defecte - exagerat. lata de ce am conside- rat ca dragostea noastra este una imposibild, fard sanse. $i - cum poate fi altfel?! - atunci cand unul trdieste si altul moare. Eram o fatalista. Stiam ca moartea se asezase intre noi si nu avearh cum s-o dam la o parte. Dar de medici ma tem de mica. Ca si de spital, de analize, de vaccinuri. N-am facut la viata mea niciunul. Atunci cand eram macinata de suferinfa, in loc sé caut un doctor, in loc sa deschid, cum ar fi fost firesc, usa unui spital, intram in biblioteca si citeam tratate de medicinad panda ameteam, apoi ieseam tarziu si mai de- rutata de acele carti aiurite, convinsa ca am toate bolile lumii, de care nu voi avea scdpare niciodatd, ma inchideam disperata in casa si-mi administram ceaiuri, comprese, spalaturi, de multe ori contraindicate... Panica imi trecea abia dupa ce imi telefonai... $tiu cd in lunile de cand nu ne-am vazut m-ai cautat peste tot prin locurile unde am cdlatorit impreund si unde eu am fost cea mai fericita. Era si firesc. Pentru ca in jocul nostru de-a v-ati ascunselea eu md ascunsesem bine. Cunosti poezia: Te-ai ascuns in muni, gi te-am gasit. Te-ai ascuns in codri, si te-am gasit. Te-ai ascuns in multime, si tot te-am gasit. 4elTe-ai ascuns in mine. Si nu te-am mai gasit. Acolo te asteptam. In toate acele célatorii eu eram cu tine si te insoteam peste tot. Medicii au fost primii care m-au gasit. $i m-au pus de ur- genta pe pat de spital. Mi-au depistat ambii rinichi uscafi, ,ca doi bureti’, pe langa intoxicatia totala a organismului. Doar aparatele ma mai tin in viata. Mi s-a spus ca mai am cateva zile de trait, atdta cat sa-ti scriu aceasta scrisoare. O fac $i ca sa-ti amintesc de floarea, o volbura banald smulsd dintr-un gard din Vadul-lui-Voda, care-mi cdzuse de pe vapor in Nistru gi tu ai sdrit imbrdacat sa mi-o salvezi. E amintirea cea mai fru- moasa pe care mi-a putut-o darui un seaman in aceasta viata: plec cu ea. Am rugat parintii care vor veni sa ma ducd la Cer- ndufi, sa mi-o pund pe piept, ca sa o iau cu mine in cealalta lume, cel mai de pret cadou pe care mi l-a oferit vreodata viata mea scurta ca un scaparat de chibrit, dar pe care zilele petrecu- te cu tine mi-au facut-o suficient de lungd, nesperat de lunga si neasemuita, cum nu si-o au multi dintre cei care au trait poate noudzeci-o suta de ani. Cand vei citi aceasta scrisoare, pe care Nufi, prietena mea cea mai bund, ti-o va inmana dupé ce eu voi fi plecata la ceruri, am sa te rog un lucru doar: si zambesti in semn de acord ca viata este minunatd, ca lumea e minunata, cd dragostea e minunata, ca sé ma bucur si eu de acolo unde voi fi cu recunostinfa pentru tot ce-ai insemnat pentru mine. Adio, dragul meu drag. Oana.” 422