SUBIECTUL X.

PREDAREA
1. Concept, modele, strategii.
2.__________________________________________________________Relatia stiluri de predare - stiluri de invatare.
__________________________________________________

1. Concept, modele, strategii

Prin predare se intelege transmitere de cunostinte si formare de tehnici de ,,munca"; reprezinta actiunea complexa a cadrului didactic,
care presupune:

• prezentarea unui material concret si/sau verbal: date, informatii, evenimente, modele materiale, modele ideale etc.;
• organizarea si conducerea unor activitati in care sa se valorifice materialul concret si verbal oferit;
• acordarea de sprijin elevilor pentru a putea observa, analiza,compara, aplica, sintetiza, abstractiza si reflecta;
• operationalizarea cunostintelor elevilor, prin conceperea si rezolvarea de exercitii si probleme, prin organizarea activitatilor
de munca independenta.
In scoala contemporana, centrata pe elev, pentru a realiza un invatamant formativ-educativ, predarea este in stransa interactiune cu
invatarea si evaluarea, constituind un proces unitar. Scopul predarii este obtinerea de rezultate, de schimbari comportamentale, care se realizeaza
prin invatare, rezultatele depinzand si de modul cum s-a desfasurat evaluarea.

Comunicarea didactica este baza pe care se desfasoara procesul de predare. Prin comunicarea didactica se realizeaza interactiunea profesor-elev,
precum si anumite tipuri de relatii care influenteaza procesul de predare: relatii de schimb informational, de influentare reciproca, de cooperare.

Predarea este o activitate de organizare si conducere a situatiilor de invatare, realizandu-se prin: precizarea obiectivelor-cadru, a obiectivelor de
referinta, a continuturilor, a strategiilor si a metodetor de invatare.

Modele ale predarii posibilitati de optimizare a predarii si invatarii.

/. Modelul comportamental al lui E. P. REESE

Prin structura lui functionala modelul cere:
 indicarea obiectivelor predarii cu precizarea performantelor, a comportamentului final;
 precizarea nivelului operational al actiunilor, tinand seama de diferentele individuale ale elevilor;
 programarea pas cu pas a comportamentului dorit, identificarea constienta a obiectivelor;

//. Modelul metodic al lui Th. F. Gilbert

- modelul se aseamana cu acela al invatamantului programat si consta in:
 analiza sarcinii;
 elaborarea prescriptiilor de invatare;
 elaborarea planului (profesorul stabileste strategiile particulare in raport cu programa).

///. Modelul operatiilor logice (B.D. Smith)

- in cazul acestui model, predarea se reprezinta ca un sistem de sarcini si actiuni orientate diferentiat spre elevi pentru a le favoriza invatarea;

IV. Modelul cognitiv categorial

- modelul functioneaza prin operatiile gandirii, acestea fiind prezentate pe baza conceptiei lui Guilford:
 proces cognitiv-memorie;
 gandirea convergenta;
 gandirea evaluativa;
 gandirea divergenta;

V. Modelul Turner:
- se bazeaza pe elementele cognitive si operational definitorii pentru competenta profesorului; se distinge prin anumite idei interesante:
 predarea este o forma de comportament ,,problem-solving" (rezolvarea de probleme);
 capacitatile respective se identifica ca performante ale profesorului si se convertesc in sarcini de invatare pentru elevi;

Exista si modele:

- bazate pe programare si simulare; bazate pe algoritmii

- ale programarii liniare, ramificate si al programarii criteriale;
- interactionale, centrate pe interactiunile dintre educator si elevi.
Eficienta predarii creste daca elevii sunt angajati in elaborarea cunostintelor si daca metodele sunt imbunatatite, in functie de informatiile
primite prin feed-back.

2. Relatia stiluri de predare - stiluri de invatare

Ideea de ,,stil de predare" s-a impus, castigand amploare si profunzime. In ultimele decenii, datorita multiplelor semnificatii teoretice si
practice;
 reprezinta o forma de manifestare a originalitatii in activitatea didactica;
 au o valoare strategica, inspirand alegerea si utilizarea preferentiala a unor strategii;
 imbogatesc practica scolara, introduc variatie;
  induc comportamente variate de invatare si contribuie la modelarea stilurilor de munca intelectuala la elevi;
Stilul de predare al profesorului asigura un caracter personal al predarii, orienteaza predarea prin trasaturi permanente, are valoare
metodologica, operationala pentru situatiile problematice ale predarii -invatarii. Stilul imprima pecetea personalitatii in rezolvarea problemelor,
in orientarea evolutiilor. In functie de axarea activitatilor didactice fie pe rolul “dominant al profesorului”, fie pe activitatile grupului distingem:

- stilul de conducere autoritaritarist:

- profesorul isi asuma o responsabilitate foarte mare in predarea si in dirijarea mersului invatarii, il lauda ori il critica pe elev; el
recompenseaza ori sanctioneaza atitudinile si rezultatele instruirii elevilor, si se mentine la o anumita distanta de grup; structureaza timpul,
initiativele nu sunt incurajate, admise;
- stilul definit prin conducere democratica
- profesorul elaboreaza si propune mai multe variante de predare-invatare, elevii avand posibilitatea sa aleaga; elevii au libertatea sa se
asocieze cu cine doresc pentru a rezolva anumite sarcini si probleme ale invatarii;
- profesorul prezinta criteriile comune de apreciere, de lauda, de critica pe care le respecta in comun cu elevii; el se comporta, intr-un fel,
ca un membru al grupului;
- stilul definit prin ,,laissez-faire" exprima un educator care se remarca prin ,,roluri" pasive, prin indiferenta ori minimalizarea
fenomenelor semnificative in procesul instruirii; accepta deciziile elevilor; el considera ca intotdeauna este suficient ce preda, cat preda si cum
preda, fiind sigur ca elevii inteleg, acordandu-le insa ajutor la cererea lor. Acest stil este cel mai deficitar: nivelul scazut al aspiratiitor si
exigentelor pedagogice ale predarii, lasarea procesului didactic sa mearga de la sine nu poate avea decat rezultate slabe in invatare si in conduita.

Stilurile de conducere ale clasei de elevi, de relationare profesor-elevi:

 rational (bazat pe argumentatie stiintifica) / intuitiv (axat pe intuitie, imaginatie, pe spontaneitate);
 inovator (cu deschidere spre nou, spre inventie, creatie, originalitate) / rutinier (rigid, cu inclinatie spre repetitie);
 informativ / formativ (central pe dezvoltarea personalitatii elevilor);
 independent (cu initiativa) / dependent (simte nevoia de ajutor);
 autoritar (centrat pe dirijare riguroasa) / central pe autonomie;
 afectiv sau empatic(apropiat, cald,) / distant (rece, rezervat).