Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Subiect 15
Subiect 15
1.2 Insuccesul şcolar -neconcordanţa dintre capacităţile celui care învaţă şi cerinţele şcolare.
Efectele se repercutează negativ asupra integrării sociale şi profesionale şi asupra relaţiilor de convieţuire cu semenii. Se manifestă sub
două aspecte:
a) Rămânerea în urmă la învăţătură sau retardul şcolar (incapacitatea temporară de a face faţă activităţilor şcolare, incapacitatea sau
refuzul de a învăţa, de a nu avea rezultate în concordanţă cu capacităţile).
Cauze: Elevul nu poate avea rezultatele pe care le-ar dori sau care i se cer, sau elevul poate să înveţe, dar refuză, îi lipseşte motivaţia.
Retardul: Dacă este de scurtă durată, (explicat prin dificultăţi temporare) are şanse mari de redresare. Dacă e de lungă durată, are şanse
reduse de redresare, cu eforturi mari din partea elevului şi a celor ce vor sã-l ajute, şi se apropie de o formă a eşecului.
b) Eşecul şcolar este forma severă a insuccesului şcolar şi se manifestă prin abandon şi prin repetenţie (sancţiune)
Factori externi:
- mediul social-cultural deteriorat în anumite perioade de frământări sociale
- deficienţele activităţii de predare şi erorile de evaluare,
- evenimentele stresante în viaţa de familie (conflicte), dezinteresul familiei faţă de şcoală,
- mediul prietenilor ostili şcolii influenţează negativ atitudinile faţă de obligaţiile şcolare.
Factorii interni:
- bolile acute şi cronice, perioadele de convalescenţă,
- lacunele instalate împiedică recuperarea retardului,
- deficienţele intelectuale, aptitudinale.
Cauzele obiective derivă din factorii externi, cauze generate de organizarea şcolară (programe încărcate, orare incorect întocmite, lipsa de
pregătire şi experienţă a profesorilor, lipsa lor de tact, rutina, erorile de evaluare)
Cauzele subiective ţin de structura biopsihică a elevului. Sănătatea afectată de boli cronice şi acute, de perturbări ale fazelor de maturizare,
indispoziţia provocată de oboseala provenită din suprasolicitare şi subsolicitare.
Indicatori utilizaţi de obicei pentru aprecierea existenţei unei situaţii stabilizate de eşec şcolar: abandonarea precoce a şcolii; decalaj între
potenţialul personal şi rezultate; părăsirea şcolii fără o calificare; incapacitatea de a atinge obiectivele pedagogice; eşecul la examenele finale.
Întrucât insuccesul este rezultatul unei duble inadaptări: a copilului la activitatea şcolară şi a şcolii la factorii interni ai acestuia, măsurile
preventive şi ameliorative vizează simultan restructurări atât în cadrul solicitărilor externe, exercitate de şcoală şi de familie, cât şi modificări în
trăsăturile individuale, de personalitate ale elevului.
Măsuri de prevenire a apariţiei eşecului şcolar:
- Sporirea rolului învăţământului preşcolar.
- Stabilirea unor relaţii strânse de parteneriat între şcoală şi familie, asigurarea în familie a unui cadru cultural adecvat.
- Şcoala trebuie să asigure resurse materiale şi umane de calitate.
- Proiectarea unor acţiuni de orientare şcolară- profesională adecvate, care să se desfăşoare pe tot parcursul şcolarităţii, dar mai ales la
sfârşit de cicluri şi la trecerea în viaţa activă, în funcţie de interesele elevilor, dar şi de cererea pieţei muncii. Când fenomenul insuccesului se
instalează trebuie să se stabilească planuri de intervenţie terapeutică:
3. Consilierea în şcoală
este un proces în care un profesionist stabileşte o relaţie bazată pe încredere cu o persoană care are nevoie de sprijin şi asigură asistenţă
individului în explorarea şi înţelegerea propriei identităţi, îl sprijină în dezvoltarea unor strategii de rezolvare a problemelor şi luare a deciziei.
Consilierea individuală este o interacţiune personală între consilier şi elev, în cadrul căreia consilierul asistă elevul în rezolvarea problemelor
mentale, emoţionale sau sociale. Consilierea de grup presupune o relaţionare a consilierului cu un grup ai căror membri au o problemă comună.
Etape şi tehnici de consiliere educaţională specifice: Etapa iniţială în consiliere presupune stabilirea unei relaţii efective între consilier şi
elev, formularea scopurilor împreună privind schimbări comportamentale, dezvoltarea abilităţilor de luare a deciziei etc; Etapa secundară în
consiliere va progresa cu asistarea copilului pentru a-şi dezvolta interesele sociale, de cooperare şi comunicare cu ceilalţi. Se va putea utiliza ca
tehnică de lucru informarea. Se pot sugera eventuale opţiuni care se vor adăuga la cele deja identificate de copil.
Etapa finală a consilierii va pune accentul pe dirijarea atenţiei copilului spre acte şi comportamente constructive. Vor fi învăţate proceduri
specifice, dezvoltate planuri de acţiune începând cu cele mai simple şi până la cele mai complexe în vederea adoptării unui nou comportament.
Aria de consiliere educaţională se desfăşoară pe 3 compartimente: Consilierea elevilor în probleme legate de: autocunoaştere, imaginea de
sine, adaptare şi integrare socială, reuşita şcolară, rezolvarea şi depăşirea unui conflict, însuşirea de tehnici de învăţare eficiente, orientare a carierei.
Consultaţii cu profesorii în probleme legate de: cunoaşterea elevilor, înţelegerea problemelor elevilor, sprijin în dezvoltarea lor,
asigurarea echilibrului între cerinţele şcolare şi posibilităţile elevilor.
Consultaţii cu părinţii în probleme legate de: cunoaşterea copiilor lor, înţelegerea nevoilor şi a comportamentului lor, identificarea
factorilor de risc în integrarea familială, şcolară, socială, ameliorarea relaţiei cu copii. Consilierea educaţională este realizată de către specialişti
formaţi în domeniul psihologiei, psihopedagogiei, pedagogiei sau sociologiei care îşi deşfăşoară activitatea la Centrul Judeţean de Asistenţă
Psihopedagogică şi în Cabinetele şcolare de asistenţă psihopedagogică.
Consilierea profesională este centrată pe alegerea optimă a profesiunii, pe valorificarea maximală a capacităţii persoanei prin calificare si
profesionalizare şi se realizează de obicei la liceu, facultate, locul de muncă.
Rolul orientării şcolare şi profesionale constă în:
- a-i ajuta pe tineri să se autodescopere în planul resurselor lor intelectuale, abilităţilor, deprinderilor, capacităţilor, aptitudinilor, talenteleor etc.
- a acorda o atenţie şi u sprijin special „grupurilor de risc”: persoanelor cu anumite forme, grade de handicap, copiilor strazii, grupurilor minoritare
religios, etnic, celor cu niveluri reduse de educaţie sau formare profesională.