Materiale performante în construcții.

Proceduri de certificare și agrementare a

materialelor

Introducere

Produsele naturale sau artificiale care se utilizează la realizarea construcțiilor sunt

denumite, în general, materiale de construcții. Industria materialelor de construcții cunoaște
în ultima perioadă o dezvoltare tot mai accentuată. S-au găsit noi utilizări pentru materialele
clasice şi s-au realizat o serie de materiale noi cu performanțe tehnico-economice
superioare. Cunoașterea materialelor de construcții reprezintă o necesitate pentru activitatea
de cercetare, proiectare şi execuție a construcțiilor. Materialele de construcții trebuie să
asigure rezistența, siguranța, izolarea termică, acustică şi hidrofugă a construcțiilor în condiții
de durabilitate maximă. Totodată trebuie să corespundă din punct de vedere estetic şi să
aibă prețuri accesibile.

Cadrul legal

Conform prevederilor Art. 11 al Legii nr. 721 din 02.02.1996 privind calitatea în
construcții, produsele destinate lucrărilor de construcții pot fi livrate şi utilizate, dacă au
astfel de caracteristici, încât să asigure nivelul de calitate corespunzător exigențelor esențiale
prevăzute la Art. 6.

A - rezistență şi stabilitate;
B - siguranță în exploatare;
C - siguranță la foc;
D - igienă, sănătatea oamenilor, refacerea şi protecția mediului înconjurător;
E - izolație termică, hidrofugă şi economie de energie;
F - protecție împotriva zgomotului;
G - utilizarea sustenabilă a resurselor naturale (H.G. 913/2016).

La lucrările de construcții care trebuie să asigure nivelul de calitate corespunzător

exigențelor esențiale se interzice folosirea produselor fără certificarea acestora.

Certificarea produselor folosite în construcții se efectuează prin grija producătorului sau

a furnizorului, în conformitate cu metodologia şi cu procedurile stabilite conform Legii nr. 235
din 01.12.2011 privind activitățile de acreditare şi de evaluare a conformității.

Conform Legii nr. 235 din 01.12.2011 privind activitățile de acreditare şi de

evaluare a conformității, certificarea este o atestare efectuată de o terță parte referitor la
produse, la procese, la sisteme şi la persoane.

Ca urmare a certificării produselor se emite un certificat de conformitate, care este un

document ce atestă că un produs identificat corespunzător a fost supus procedurilor de
evaluare a conformității şi că, la momentul evaluării, produsul este conform cernitelor
specificate aplicabile.

1
 Diriginții de șantier au obligația să înregistreze certificatele de conformitate ale
produselor, livrate la șantier, în Cartea tehnică a construcției.

Articolul 31 al Legii nr. 235 din 01.12.2011 la alin. (1) prevede că se recunosc
certificatele de conformitate sau rapoartele de încercări emise de organismele de evaluare a
conformității notificate, acreditate de organismele naționale de acreditare semnatare ale
Acordului de recunoaștere multilaterală cu Cooperarea Europeană pentru Acreditare,
eliberate pentru produsele importate din statele membre ale Uniunii Europene, traduse în
limba de stat şi confirmate prin semnătura importatorului.
Recunoașterea prevăzută la alin. (1) presupune că prezența marcajului CE şi a
marcajelor stabilite de reglementările tehnice aplicabile produsului demonstrează că acesta a
fost supus procedurilor de evaluare a conformității şi, în consecință, atunci când produsul
este introdus sau pus la dispoziție pe piață, nu mai este necesară repetarea procedurilor de
evaluare a conformității deja efectuate.
Prevederile alineatelor se aplică fără a aduce atingere dispozițiilor legislației comunitare
de armonizare, în conformitate cu obligațiile care decurg din acordurile încheiate între
Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi statele sale membre, pe de altă
parte.
(2) Se recunosc certificatele de conformitate sau rapoartele de încercări emise de
organisme de evaluare a conformității străine, în baza acordurilor bilaterale de recunoaștere
reciprocă a activităților de evaluare a conformității. Recunoașterea certificatelor de
conformitate se efectuează prin eliberarea unui nou certificat de conformitate de către
organismele de certificare acreditate de Centrul Național de Acreditare (MOLDAC).
De aici rezultă, ca toate materialele de construcții, care au marcajul CE pot fi livrate
direct la șantier fiind însoțite de certificatele de conformitate, emise de producător, cu
traducerea în limba de stat.

În temeiul Legii nr. 721 din 02.02.1996 Guvernul a aprobat Reglementarea tehnică cu
privire la cerințele minime pentru comercializarea produselor pentru construcții, prin
Hotărârea de Guvern nr. 913 din 25.07.2016, cu aplicare din 05 august 2018.
Prezenta Reglementare tehnică cu privire la cerințele minime pentru comercializarea
produselor pentru construcții (în continuare - Reglementare tehnică) transpune parțial
Regulamentul (UE) nr.305/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 martie 2011
de stabilire a unor condiții armonizate privind comercializarea produselor pentru construcții şi
de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene L 88 din 4 aprilie 2011.
Se prevede o perioada de tranziție, începând cu data publicării prezentei hotărâri în
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, până la 31 decembrie 2020.
Până la sfârșitul perioadei de tranziție se va menține sistemul național existent de
documente normative aplicate în domeniul construcțiilor.
Ministerul Economiei și Infrastructurii, va aproba prin ordin şi va publica în Monitorul
Oficial al Republicii Moldova lista standardelor armonizate la Reglementarea tehnică cu
privire la cerințele minime pentru comercializarea produselor pentru construcții. Prin ordinul
nr. 380 din 31 iulie 2018 a fost aprobată Lista standardelor armonizate, formată din 444 de
standarde europene.

2
 Prezenta Reglementare tehnică stabilește cerințele minime pentru comercializarea
produselor pentru construcții şi se aplică tuturor produselor pentru construcții, în măsura în
care li se aplică cerințele fundamentale privind lucrările de construcții.
Cerințele fundamentale sunt cerințe care se referă la asigurarea inofensivității
construcțiilor, ținând seama mai ales de sănătatea şi siguranța persoanelor implicate de-a
lungul întregului ciclu de viață al construcțiilor.
Prezenta Reglementarea tehnică se aplică de toți agenții economici (producători,
reprezentanții lor autorizați, importatori, distribuitori) şi de oricare alte persoane fizice sau
juridice care practică activitate de întreprinzător, produc, furnizează sau comercializează
produse pentru construcții provenite din producția internă sau din import, organismele de
evaluare a conformității produselor pentru construcții care testează şi certifică produsele
pentru construcții, organismele de inspecții, precum şi de investitori, proiectanți, executanți,
proprietari şi utilizatorii construcțiilor, care prevăd folosirea produselor respective.
Construcțiile trebuie să corespundă atât în ansamblu, cât şi pe părți separate, utilizării
preconizate, ca să asigure sănătatea şi siguranța persoanelor implicate de-a lungul întregului
ciclu de viață al construcțiilor. În condițiile unei întrețineri normale, construcțiile trebuie să
îndeplinească cerințele fundamentale aplicabile construcțiilor pe o durată de utilizare
rezonabilă din punct de vedere economic.
Produsele pentru construcții, utilizate la realizarea construcțiilor, trebuie să
îndeplinească prevederile prezentei Reglementări tehnice atunci când sunt introduse şi puse
în funcțiune pe piața Republicii Moldova pentru prima dată.
Toate grupele de produse utilizate în domeniul construcțiilor se supun în mod
obligatoriu evaluării conformității cu cerințele prezentei Reglementări tehnice.
Se interzice folosirea produselor de construcții fără certificarea acestora la lucrările de
construcție care trebuie să asigure nivelul de calitate corespunzător cernitelor fundamentale.
La lucrările de construcții, care trebuie să asigure nivelul de calitate conform cernitelor
fundamentale, se vor folosi produse tradiționale, precum şi altele noi pentru care există
evaluări tehnice corespunzătoare.
Evaluare tehnică (agrement tehnic) este evaluarea documentată a performanțelor unui
produs pentru construcții, în ceea ce privește caracteristicile esențiale ale acestuia, în
conformitate cu respectivul document de evaluare.
Cerințele fundamentale sunt aplicabile numai lucrărilor de construcție şi pot influența
caracteristicile esențiale ale unui produs pentru construcții.
Calitatea lucrărilor de construcție constituie rezultanta caracteristicilor de comportare în
exploatare a tuturor produselor de construcții încorporate în mod permanent într-o lucrare de
construcție, în scopul satisfacerii, pe întreaga durată de existență, a cerințelor fundamentale.
Produsele destinate lucrărilor de construcții sunt livrate şi utilizate, dacă au astfel de
caracteristici esențiale, încât să asigure nivelul de calitate corespunzător cerințelor
fundamentale.
Produsele pentru construcții trebuie să permită realizarea unor lucrări de construcții
care să îndeplinească cerințele fundamentale.
Cerințele fundamentale care se aplică lucrărilor de construcții şi care pot influența
caracteristicile esențiale ale unui produs pentru construcții sunt următoarele:

1. Rezistență mecanică şi stabilitate

3
 Construcțiile trebuie proiectate şi executate astfel încât încărcările care pot fi exercitate
asupra lor în timpul construirii şi utilizării să nu ducă la niciunul dintre următoarele
evenimente:
1) prăbușirea întregii construcții sau a unei părți a acesteia;
2) deformații de o mărime care depășește limita normată de normativul în construcții
aplicabil;
3) deteriorarea altor părți ale construcției, a instalațiilor sau a echipamentelor instalate
ca urmare a unor deformații care depășesc limita normată de normativul în construcții
aplicabil elementelor portante;
4) deteriorare lipsită de proporție față de evenimentul cauzator inițial.

2. Securitatea la incendiu
Construcția trebuie să fie proiectată şi executată în așa fel încât, în caz de incendiu:
1) stabilitatea elementelor portante ale construcției să poată fi asumată pe perioada
ciclului de viață, în funcție de categoria acesteia, stabilită în normativul în construcții aplicabil;
2) apariția şi propagarea focului şi a fumului în interiorul construcției să fie limitate;
3) extinderea focului către construcțiile învecinate să fie limitată;
4) persoanele aflate permanent în ea să poată părăsi construcția sau să poată fi salvați
prin alte mijloace;
5) să fie luată în considerare siguranța echipelor de intervenție.

3. Igienă, sănătate şi mediu înconjurător

Construcțiile trebuie să fie proiectate şi executate astfel încât să nu reprezinte, pe
întregul ciclu de viață al lor, o amenințare pentru igiena sau pentru sănătatea şi siguranța
lucrătorilor, a persoanelor aflate permanent în acestea sau a vecinilor, nici să exercite un
impact exagerat de mare asupra calității mediului sau a climei pe întregul ciclu de viață al lor,
în cursul construirii, utilizării, demolării, în special ca rezultat al oricărora din următoarele:
1) emanații de gaze toxice;
2) emisii de substanțe periculoase, de compuși organici volatili, de gaze toxice, inclusiv
care produc efect de seră sau de particule periculoase în aerul din interior sau în atmosferă,
de radiații periculoase;
3) prezența mirosului specific de substanțe chimice la momentul dării în exploatare şi pe
toată perioada exploatării construcțiilor;
4) migrația substanțelor chimice cu efect toxic pentru organismul omului, excluzând
cumularea lor şi acțiunea cancerigenă, mutagenă şi alergică;
5) stimularea dezvoltării microflorei (îndeosebi patogene);
6) depășirea nivelului câmpului electrostatic la suprafața materialelor polimerice în
condițiile exploatării încăperii;
7) utilizarea deșeurilor de substanțe chimice şi de substanțe radioactive la fabricarea
produselor pentru construcții;
8) scurgerea de substanțe periculoase în apa freatică, apa marină, apa de suprafață
sau în sol;
9) scurgerea de substanțe periculoase în apa potabilă sau substanțe care au un impact
negativ diferit asupra apei potabile;
10) evacuarea defectuoasă a apelor reziduale, a fumului sau a deșeurilor solide sau
lichide;

4
 11) prezența umidității în anumite părți ale construcției sau pe suprafețe din interiorul
acesteia.

4. Siguranță şi accesibilitate în exploatare

Construcțiile trebuie proiectate şi executate astfel încât să nu prezinte riscuri
inacceptabile de accidente (alunecări, căderi, loviri, arsuri, electrocutări, leziuni cauzate de
explozii şi tâlhării) sau pagube în cursul funcționării sau utilizării. În special, construcțiile
trebuie să fie proiectate şi executate astfel încât să fie accesibile şi utilizabile pentru
persoanele cu dizabilități.

5. Protecție împotriva zgomotului

Construcția trebuie proiectată şi executată în așa fel încât zgomotul perceput de către
persoanele aflate permanent în ea sau de către persoanele aflate în apropiere să fie
menținut la un nivel la care să nu fie periclitată sănătatea acestora şi să le permită să
doarmă, să se odihnească şi să lucreze în condiții satisfăcătoare.

6. Economie de energie şi izolare termică

Construcțiile cu instalațiile de încălzire, răcire, iluminare şi ventilare trebuie astfel
proiectate şi executate încât consumul de energie necesar funcționării să fie mic, ținând cont
de persoanele aflate permanent în acestea şi de condițiile locale de climă. Construcțiile
trebuie, de asemenea, să fie eficiente din punct de vedere energetic, consumând cât mai
puțină energie pe parcursul construirii şi demontării lor.

7. Utilizare sustenabilă a resurselor naturale

Construcțiile trebuie proiectate, executate şi demolate astfel încât utilizarea resurselor
naturale să fie sustenabilă şi să asigure în special următoarele:
1) reutilizarea sau reciclabilitatea construcțiilor, a materialelor şi părților componente,
după demolare;
2) durabilitatea construcțiilor;
3) utilizarea la construcții a unor materii prime şi secundare compatibile cu mediul.
Lucrărilor de construcții, asupra căror pot influența caracteristicile esențiale ale unui
produs pentru construcții, le pot fi aplicate una, mai multe sau toate cerințele fundamentale.
Ele trebuie să fie respectate pe parcursul unei durate de viață rezonabilă din punct de vedere
economic.

Se consideră că satisfac condițiile de utilizare acele produse care permit lucrărilor

pentru care sunt utilizate, cu condiția ca acestea din urmă să fie corect proiectate şi
construite, să satisfacă cerințele fundamentale prevăzute şi ca aceste produse să poarte
marcajul de conformitate SM sau CE, să fie însoțite de declarația de performanță şi să dețină
evaluare tehnică (agrement tehnic) în construcții în cazurile menționate de lege şi să fie
conforme cu:
a) standardele moldovenești şi specificațiile tehnice, incluse în lista standardelor
conexe;
b) standardele moldovenești aplicabile, incluse în lista standardelor conexe, pentru
domeniile în care nu sunt adoptate standardele europene;
c) evaluarea tehnică pentru produs, în cazurile prevăzute de lege.

5
 Evaluarea tehnică se acordă:
1) pentru produsul care nu face obiectul nici al unui standard existent;
2) în cazul în care standardul nu acoperă integral produsul în cauză;
3) pentru cel puțin una dintre caracteristicile esențiale ale produsului respectiv, metoda
de evaluare prevăzută în standard nu este adecvată;
4) în cazul în care standardul nu prevede nicio metodă de evaluare în ceea ce privește
cel puțin o caracteristică esențială a produsului respectiv.

Producătorul sau reprezentantul său autorizat, persoană juridică cu sediul în Republica

Moldova, poartă răspundere şi trebuie să ateste că produsele sunt conforme cu cerințele
fundamentale stabilite.

În cazul în care un produs pentru construcții face obiectul unui document normativ,
producătorul emite o declarație de performanță pentru acesta în momentul în care produsul
este introdus pe piață.
Emiterea unei declarații de performanță, conținutul declarației de performanță,
procedurile implementate pentru a se asigura de conformitatea continuă şi documentația
tehnică ce susține o declarație de performanță urmează a fi îndeplinite de producător,
conform prevederilor art. 19 din Legea nr. 235 din 1 decembre 2011 privind activitățile de
acreditare şi de evaluare a conformității.

Derogări de la întocmirea unei declarații de performanță

Prin derogare de la cele expuse anterior şi în lipsa unor dispoziții la nivel național care
să impună necesitatea declarației privind caracteristicile esențiale în cazul produselor pentru
construcții, care fac obiectul unui standard moldovenesc, producătorii la introducerea pe
piață a cestor produse nu sunt obligați să întocmească o declarație de performanță în cazul
în care:
1) produsul pentru construcții este fabricat în mod individual sau la comandă, nefiind
realizat într-un proces de producție în serie, ca răspuns la o comandă specifică, şi este
instalat într-o singură construcție identificată, de către un producător care răspunde de
încorporarea în condiții de siguranță a produsului în construcții, în conformitate cu normele
naționale aplicabile şi pe răspunderea persoanelor însărcinate cu executarea în condiții de
siguranță a construcțiilor, desemnate prin normele naționale aplicabile;
2) produsul pentru construcții este fabricat pe șantier pentru a fi încorporat în
construcția respectivă, în conformitate cu normele naționale aplicabile şi pe răspunderea
persoanelor însărcinate cu executarea în condiții de siguranță a construcțiilor, desemnate în
temeiul normelor naționale aplicabile; sau
3) produsul pentru construcții este fabricat în mod tradițional sau de o manieră adecvată
pentru a asigura conservarea patrimoniului, printr-un proces de fabricare neindustrial, pentru
renovarea adecvată a construcțiilor protejate în mod oficial ca făcând parte dintr-un sit
protejat sau datorită valorii lor arhitecturale sau istorice deosebite, cu respectarea normelor
naționale aplicabile.

Furnizarea declarației de performanță

1) O copie de pe declarația de performanță este furnizată fie pe hârtie, fie prin mijloace
electronice, împreună cu fiecare produs care este pus la dispoziție pe piață.

6
 Dacă un lot din același produs este furnizat unui singur utilizator, acesta poate fi însoțit
de o copie unică de pe declarația de performanță, fie pe hârtie, fie prin mijloace electronice.
2) La solicitarea destinatarului, se furnizează o copie pe hârtie de pe declarația de
performanță.
3) Declarația de performanță se furnizează în limba de stat.
La solicitarea unui stat străin, în care produsul este pus la dispoziții pe piață, declarația
de performanță se furnizează în limba impusă de statul solicitant.

Informarea consumatorilor poate fi realizată prin elemente de identificare şi prin

indicarea caracteristicilor acestora, care se înscriu la vedere şi explicit pe produs, etichetă,
ambalaj sau în cartea tehnică, în instrucțiunile de exploatare ori în altă documentație de
însoțire a produsului, după caz, în funcție de destinația acestora şi trebuie să conțină
următoarele:
a) denumirea produsului;
b) denumirea şi marca producătorului/importatorului, adresa (numărul de telefon, după
caz);
c) indicativul documentului normativ (standard de produs sau evaluare tehnică);
d) masa sau volumul (după caz);
e) principalele caracteristici calitative;
f) compoziția, aditivii folosiți (după caz);
g) domeniul de utilizare, instrucțiunile de utilizare, manipulare, depozitare, conservare
sau de păstrare;
h) denumirea țării producătoare;
i) termenul de valabilitate (după caz);
j) data fabricării;
k) marcajul de conformitate urmat de numărul de identificare al organismului de
evaluare a conformității recunoscut.

Toate informațiile, inclusiv cele verbale, referitoare la produsele de construcții,

documentația de însoțire, precum şi contractele încheiate trebuie să fie prezentate în limba
de stat sau în limba de stat cu traducerea autentică în una dintre limbile de circulație
internațională.

Orice alte marcaje sunt aplicate pe produs, pe o etichetă atașată ambalajului sau pe
documentele comerciale însoțitoare, cu condiția să nu afecteze vizibilitatea ori lizibilitatea
marcajului de conformitate SM şi să nu inducă în eroare asupra semnificației lor.

Sunt introduse pe piață şi utilizate în scopurile prevăzute numai produsele care

corespund prevederilor reglementărilor tehnice şi poartă marcajul de conformitate SM (sau
CE), sunt însoțite de declarația de performanță şi dețin evaluarea tehnică în construcții, în
cazurile prevăzute de lege.
Verificarea respectării cerințelor fundamentale se face de autoritățile de reglementare şi
autoritățile cu funcții de supraveghere a pieței.
Autoritatea de supraveghere a pieței privind corespunderea produselor pentru
construcții prezentei Reglementări tehnice este Agenția pentru Supraveghere Tehnică (AST).

7
 În cazul în care se constată că pentru produsele de construcții plasate pe piață nu se
respectă prevederile prezentei Reglementări tehnice, autoritatea de supraveghere a pieței
aplică măsuri conform legii.
Încălcarea prevederilor prezentei Reglementări tehnice atrage răspunderea disciplinară,
materială, civilă, administrativă sau penală, după caz, în temeiul şi modul stabilit de lege.
Orice persoană fizică sau juridică care pune la dispoziție pe piață produse marcate cu
marcajul de conformitate SM sau însoțite de declarația de performanță ori de evaluare
tehnică în construcții este obligată, la cererea autorității de supraveghere a pieței respective,
să prezinte documentele, prevăzute de actele legislative, ce atestă rezultatele evaluării
conformității produsului.
Persoana responsabilă de punerea la dispoziție pe piață a produsului pentru construcții
trebuie să pună la dispoziție autorității de supraveghere a pieței, suplimentar, documentația
tehnică conținând rapoartele de încercări care atestă conformitatea.

Documentația tehnică trebuie să conțină:

a) descrierea generală a produsului;
b) proiecte de execuție, planuri de producere, specificații ale componentelor şi scheme
de încercări, dacă este cazul;
c) descrieri şi explicații necesare pentru înțelegerea desenelor şi specificațiilor şi a
modului de funcționare a produsului;
d) lista standardelor conexe care conferă prezumția conformității cu cerințele
fundamentale, aplicate integral sau parțial, precum şi descrieri ale soluțiilor adoptate pentru
îndeplinirea cerințelor fundamentale din reglementările tehnice aplicabile, în cazul în care nu
s-au aplicat aceste standarde;
e) rezultate ale calculelor de proiectare şi ale verificărilor efectuate;
f) rapoarte de încercări, cu indicarea factorilor nocivi, nivelurilor reale şi maximal
admisibile ale acestora;
g) certificatul de conformitate, dacă este cazul.

Atunci când autoritatea de supraveghere a pieței constată că marcajul de conformitate

SM (sau CE) a fost aplicat în mod nejustificat ori în mod necorespunzător pe un produs sau a
fost incorect utilizat, inclusiv în ceea ce privește documentele aferente, persoana
responsabilă de plasarea pe piață este obligată să aducă produsul în conformitate cu
cerințele privind marcajul până la o dată convenită cu autoritatea din domeniu.

În situații de natura celor prevăzute, autoritatea de supraveghere a pieței are

următoarele obligații:
a) să informeze, în scris, în termen de 72 ore, organul central de specialitate al
administrației publice în domeniu (Ministerul Economiei și Infrastructurii) despre orice astfel
de măsură, indicând motivele măsurii adoptate;
b) să comunice imediat, în scris, părții implicate, despre măsura luată, motivele pe care
se bazează aceasta, demersurile legale ce pot fi întreprinse de partea implicată şi termenele
disponibile pentru inițierea acestora;
c) să informeze Organismul Național de Evaluare a Conformității (MOLDAC) referitor la
aplicarea ilegală a marcajului de conformitate SM (sau CE).

Tipuri de standarde și semnificația indicativelor standardelor moldovene

8
 Activitatea de standardizare este rezultatul cooperării voluntare între industrie,
autoritățile publice și alte părți interesate (producători/prestatori, comunități de cercetare,
părți interesate din domeniul social sau ecologic, asociații ale consumatorilor etc.).

Activitatea de standardizare are loc în cadrul organizațiilor de standardizare

internaționale, europene, interstatale, precum și în cadrul organismelor naționale de
standardizare, care elaborează, adoptă și publică standarde.

La nivel internațional există 2 organizații de standardizare: Organizația Internațională de

Standardizare (ISO) și Comisia Electrotehnică Internațională (IEC).

La nivel european, standardizarea este coordonată de 3 organizații printre care:

Comitetul European de Standardizare (CEN), Comitetul European de Standardizare în
Electrotehnică (CENELEC) și Institutul European de Standardizare în Telecomunicații (ETSI).

La nivel interstatal, atribuțiile de elaborare și adoptare a standardelor îi revin Consiliului

Interstatal Euro-Asiatic pentru Standardizare, Metrologie și Certificare (EASC).

La nivel național, pe teritoriul Republicii Moldova, prerogativele domeniului

standardizării sunt preluate de către Institutul de Standardizare din Moldova (ISM).

Standardele sunt elaborate de către organizațiile și organismele de standardizare sus-

menționate în funcție de necesitățile naționale. Un standard internațional, interstatal sau
european, poate fi adoptat în calitate de național pe teritoriul Republicii Moldova, la
solicitarea unei părți interesate, atribuindu-se indicativul SM.

Potrivit standardului european EN 45020:2006 Standardizarea și activități conexe.

Vocabular general, există mai multe tipuri de standarde, dintre care, putem enumera:

standarde de produse: care specifică cerințele pe care trebuie să le îndeplinească un

produs sau o grupă de produse pentru a asigura aptitudinea de utilizare a acestora:
a) un standard de produs poate să conțină, pe lângă cerințele referitoare la aptitudinea
în utilizare, elemente privind terminologia, eșantionarea, încercările, ambalarea, etichetarea
şi uneori, cerințe privind tehnologia;
b) un standard de produs poate fi complet sau parțial, după cum cuprinde roate
cerințele referitoare la acel produs sau numai o parte a acestora (în mod corespunzător
putem avea standarde de dimensiuni, standarde de parametri principali).

standarde de încercări: standarde ce se referă la metodele de testare, însoțite uneori

și de alte prevederi referitoare la testare, cum ar fi: eșantionarea, folosirea metodelor
statistice, ordinea încercărilor;

standarde de procese: standarde ce specifică cerințele ce trebuie îndeplinite de un

proces, pentru a asigura aptitudinea de utilizare a acestuia.

9
 standarde de servicii: standarde ce specifică condițiile pe care trebuie să le
îndeplinească aceste servicii, pentru a se potrivi scopului lor;

Orice parte interesată de anumite standarde, poate consulta clasificatorul ICS la sediul
Institutului Național de Standardizare (ISM), situat în mun. Chișinău, MD 2064, str. Eugen
Coca 28.

Care este semnificația indicativelor standardelor moldovene?

Ținând cont de faptul că pe teritoriul Republicii Moldova sunt valabile standarde ale mai
multor state, în cele ce urmează dorim să vă informăm despre tipurile de standarde și
indicativele acestora valabile pe teritoriul țării noastre.

Astfel, standardele moldovene se identifică prin utilizarea indicativului SM, care

semnifică standard moldovean. Totodată, la adoptarea unui standard internațional, european
sau interstatal în calitate de național, acestuia i se atribuie și indicativul standardelor originale
de la care a fost preluat.

Acest lucru pe de o parte, permite identificarea provenienței standardului, iar pe de altă

parte, oferă posibilitatea producătorilor autohtoni să identifice standardele cu care se
operează pe piețele din diferite țări, și respectiv, să-și lărgească aria de desfacere a
mărfurilor și serviciilor.

În acest sens, vedeți mai jos semnificația indicativelor standardelor moldovene valabile
pe teritoriul Republicii Moldova:

GOST – standarde ale fostei Uniuni Sovietice adoptate până la aprilie 1992 (în limba
rusă).

SM - standarde moldovene sau naționale (în limba română).

SM GOST - standarde moldovene prin care se adoptă standarde interstatale GOST (în
limba rusă).

SM GOST R - standarde moldovene prin care se adoptă standarde ale Federației Ruse
(în limba rusă).

SM GOST R CEI - standarde moldovene prin care se adoptă standarde ale Federației
Ruse prin care se adoptă standarde internaționale CEI (în limba rusă).

SM DSTU - standarde moldovene prin care se adoptă standarde ucrainene (în limba
ucraineană).

SM STB - standarde moldovene prin care se adoptă standarde beloruse (în limba rusă).

10
 SM STAS - standarde moldovene prin care s-au adoptat standarde române de stat
înainte de 28.08.1992 (în limba română).

SM SR - standarde moldovene prin care se adoptă standarde române (în limba

română).

SM SR EN - standarde moldovene prin care se adoptă standarde române prin care se

adoptă standarde europene (în limba română).

SM SR ISO - standarde moldovene prin care de adoptă standarde române prin care se
adoptă standarde internaționale ISO (în limba română).

SM SR EN ISO - standarde moldovene prin care se adoptă standarde române prin care
se adoptă standarde europene și prin care se adoptă standarde internaționale ISO (în limba
română).

SM EN - standarde moldovene prin care se adoptă standarde europene (în limba

engleză).

SM ISO - standarde moldovene prin care se adoptă standarde internaționale ISO (în
limba engleză).

SM EN ISO - standarde moldovene prin care se adoptă standarde europene prin care
se adoptă standarde internaționale ISO (în limba engleză).

SM ISO/CEI - standarde moldovene prin care se adoptă standarde internaționale

ISO/CEI (în limba engleză).

SM ISO/TR - standarde moldovene prin care se adoptă un raport tehnic internațional

ISO (în limba engleză).

SM ETS - standarde moldovene prin care se adoptă standarde europene în domeniul

telecomunicațiilor (în limba engleză).

SM ASTM - standarde moldovene prin care se adoptă standarde americane (în limba
engleză).

SM ENV - standarde moldovene prin care se adoptă prestandarde europene.

SMV CWA - prestandarde moldovene prin care se adoptă acorduri ale grupurilor de
lucru CEN.

SMV ISO/CEI - prestandarde moldovene prin care se adoptă standarde internaționale

ISO/CEI.

SMV EN - prestandarde moldovene prin care se adoptă standarde europene.

11
 SMV ISO - prestandarde moldovene prin care se adoptă standarde internaționale ISO.

Republica Moldova a semnat la data de 27 iunie 2014 în Bruxelles, Belgia, Acordul de

asociere între Republica Moldova, cu Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a
Energiei Atomice.
Conform acestui Acord de asociere (art. 173) Republica Moldova trebuie să ia măsurile
necesare cu scopul de a atinge treptat conformitatea cu reglementările tehnice, standardele,
metrologia, acreditarea, evaluarea conformității, sistemele corespunzătoare şi sistemul de
supraveghere a pieței ale Uniunii şi se angajează să urmeze principiile şi practicile stabilite în
acquis-ul relevant al Uniunii.
În vederea atingerii obiectivelor stabilite Republica Moldova trebuie:
(a) să includă în mod progresiv acquis-ul relevant al Uniunii în legislația sa în
conformitate cu prevederile Anexei XVI a prezentului Acord; şi
(b) să implementeze reformele administrativă şi instituțională, care sunt necesare
pentru asigurarea unui sistem efectiv şi transparent necesar pentru punerea în aplicare a
prezentului Capitol.
Ca urmare a semnării Acordului de asociere a fost elaborat și adoptat prin H.G. Nr. 933
din 12.11.2014, Planul de acțiuni privind armonizarea reglementărilor tehnice şi a
standardelor naționale în domeniul construcțiilor cu legislația şi standardele europene pentru
anii 2014-2020, care prevede elaborarea foilor de parcurs pentru implementarea în legislația
națională a Regulamentului (UE) nr.305/2011, precum și înlocuirea 100 % a tuturor
standardelor naționale GOST în vigoare cu standardele europene identice/similare, până la
sfârșitul anului 2020.
În rezultatul înlocuirii standardelor naționale GOST a fost adoptat standardul european
SM EN 206+A1:2017 Beton. Specificație, performanță, producție şi conformitate (în limba
engleză), în calitate de național.

12
13
 Acest standard se aplică betonului destinat structurilor turnate la șantier, structurilor
prefabricate, elementelor de structură prefabricate pentru clădiri şi structuri civile inginerești.
Betonul relevant pentru prezentul standard poate fi:
— greu, ușor sau de densitate normală;
— preparat pe șantier, gata de utilizare sau produs într-o fabrică de prefabricate;

14
— compactant sau autocompactant, în așa fel încât cantitatea de aer oclus, alta decât
din aerul antrenat să fie neglijabilă.

Prezentul standard specifică cerințele pentru:

— materialele componente ale betonului;
— proprietățile betonului proaspăt şi întărit şi verificarea lor;
— limitările impuse compoziției betonului;
— specificațiile betonului;
— livrarea betonului proaspăt;
— procedurile de control al producției;
— criteriile de conformitate şi evaluarea conformității.
Prevederile prezentului standard se aplică de către proiectanți, producători de
betoane, laboratoare de încercări, constructori la execuția lucrărilor și întreținerea
construcțiilor de beton.
Pentru aplicarea prevederilor acestui standard la nivel național trebuie elaborată
anexa națională, care ia în considerare condițiile geo-climatice ale Republicii Moldova.
În a. 2017 a fost elaborat și adoptat de către Institutul de Standardizare din Moldova
standardul SM 324:2017 Document național de aplicare a standardului SM SR EN 206:2016
Beton. Specificație, performanță, producție şi conformitate, care este anexa națională.

15
 Acest standard completează regulile şi informațiile cuprinse în SM EN 206.
Completările textului standardului SM EN 206 din acest document se aplică numai pe
teritoriul Republicii Moldova. Ele cuprind exigențele normative complementare standardului
SM EN 206, care trebuie implementate la nivel național, precum şi exigențele stabilite în
funcție de experiența Republicii Moldova în ceea ce privește aspectele ce nu sunt tratate în
SM EN 206.
Acest standard poate fi utilizat numai împreună cu standardele de produs pentru
materialele componente (ciment, agregate, adaosuri, aditivi şi apă de amestec etc.), cu
standardele care se referă la metodele de încercare a betoanelor, în corelare cu standardele

16
referitoare la proiectarea (SM SR EN 1992), execuția (SM SR EN 13670), evaluarea
betonului destinat structurilor de beton (SM SR EN 13791) etc.

Standardul național SM EN 206+A1:2017 prevede clase de betoane și nu mărci de

betoane. Când betonul este clasificat după rezistența la compresiune se aplică prevederile
din Tabelul 1 pentru betoanele de densitate normală şi betoanele grele, şi Tabelul 2 pentru
betoanele ușoare.

17
Tabelul 1 – Clasele de rezistență la compresiune pentru betoane de densitate normală
şi betoane grele

Clase de rezistență la Rezistența caracteristică Rezistența caracteristică

compresiune minimă pe cilindri fck,cil, minimă pe cuburi fck,cub,
N/mm2 N/mm2
C8/10 8 10
C12/15 12 15
C16/20 16 20
C20/25 20 25
C25/30 25 30
C30/37 30 37
C35/45 35 45
C40/50 40 50
C45/55 45 55
C50/60 50 60
C55/67 55 67
C60/75 60 75
C70/85 70 85
C80/95 80 95
C90/105 90 105
C100/115 100 115

Tabelul 2 – Clase de rezistență pentru betoane ușoare

Clase de rezistență la Rezistența caracteristică Rezistența caracteristică

compresiune minimă pe cilindri fck,cil, minimă pe cuburia) fck,cub,
N/mm2 N/mm2
LC8/9 8 9
LC12/13 12 13
LC16/18 16 18
LC20/22 20 22
LC25/28 25 28
LC30/33 30 33
LC35/38 35 38
LC40/44 40 44
LC45/50 45 50
LC50/55 50 55
LC55/60 55 60
LC60/66 60 66
LC70/77 70 77
LC80/88 80 88

a)
Alte valori pot fi utilizate dacă relația lor cu rezistența determinată pe cilindrii de referință este stabilită şi
documentată

18
Simbolul clasei de beton C20/25 se descifrează în felul următor:

- valoarea 20 din partea stângă reprezintă rezistența caracteristică minimă pe cilindri fck,cil, în
N/mm2 (clasă de rezistență la compresiune) cu diametrul de 150 mm și înălțimea 300 mm
(Figura 1).

Figura 1 - Carotă de prelevare a probelor și încercarea cilindrilor din beton la compresiune

- - valoarea 25 din partea dreaptă reprezintă rezistența caracteristică minimă pe cuburi fck,cub,
în N/mm2 (clasă de rezistență la compresiune), cu latura de 150 mm (Figura 2).

19
 Figura 2 - Formă pentru cuburi de beton și probe încercate la compresiune

La proiectarea construcțiilor din beton trebuie ținut seama de mediul în care vor fi
exploatate acestea. Astfel standardul SM EN 206 definește diferite clase de expunere, în
funcție de mecanismele de degradare a betonului. Notația utilizată pentru identificarea
acestor clase este formată din două litere şi o cifră.

Prima literă este X (de la eXposure în limba engleză) urmată de o alta care se referă la
mecanismul de degradare considerat, astfel:

C de la Carbonation (Carbonatare);
D de la Deicing Salt (Sare pentru dezgheț);
F de la Frost (Îngheţ);
A de la Aggressive environment (Mediu agresiv chimic);
M de la Mechanical abrasion (Atac mecanic prin abraziune).

A doua literă este urmată de o cifră care se referă la nivelul de umiditate (XC, XD, XF) sau
nivelul de agresivitate (XA, XM).

Acțiunile datorate mediului înconjurător sunt clasificate în clase de expunere şi sunt

prezentate în Tabelul 3. Exemplele sunt indicate cu titlul informativ.

Tabelul 3 – Clase de expunere în funcție de acțiunile datorate mediului înconjurător

Denumirea Exemple informative ilustrând

Descrierea mediului înconjurător
clasei alegerea claselor de expunere
1 Nici un risc de coroziune sau atac
X0 Beton simplu şi fără piese metalice Beton de umplutură/egalizare
înglobate Toate expunerile, cu
excepția cazurilor de îngheţ-dezgheţ,
de abraziune şi de atac chimic
2 Coroziunea datorată carbonatării
Când betonul care conține armături sau piese metalice înglobate, este expus la aer şi
umiditate, clasele de expunere trebuie clasificate astfel:

20
XC1 Uscat sau permanent umed Beton în interiorul clădirilor unde
gradul de umiditate al mediului
ambiant este redus (inclusiv
bucătăriile, băile şi spălătoriile
clădirilor de locuit)
Beton submersat permanent în apă
XC2 Umed, rareori uscat Suprafețe de beton în contact cu
apa pe termen lung (de exemplu,
elemente ale rezervoarelor de apă).
Un mare număr de fundații.
XC3 Umiditate moderată Beton în interiorul clădirilor unde
umiditatea mediului ambiant este
medie sau ridicată (bucătării, băi,
spălătorii profesionale altele decât
cele ale clădirilor de locuit)
Beton la exterior, însă la adăpost de
intemperii (elemente la care aerul
din exterior are acces constant sau
des, de exemplu: hale deschise)
XC4 Alternanța umidității şi uscării Suprafețe supuse contactului cu
apa, dar care nu intră în clasa de
expunere XC2 (elemente exterioare
expuse intemperiilor)
3 Coroziunea datorată clorurilor
În cazurile în care betonul care conține armături sau piese metalice înglobate, este în
contact cu apa conținând cloruri, inclusiv din sărurile pentru dezgheț, clasele de expunere
trebuie să se clasifice după cum urmează:
XD1 Umiditate moderată Suprafețe de beton expuse la cloruri
transportate de curenți de aer (de
exemplu, suprafețele expuse
agenților de dezghețare de pe
suprafața carosabilă, pulverizați şi
transportați de curenții de aer, la
garaje etc.)
XD2 Umed, rar uscat Piscine, rezervoare
Beton expus apelor industriale
conținând cloruri
XD3 Alternanța umidității cu uscarea Elemente ale podurilor, ziduri de
sprijin, expuse stropirii apei
conținând cloruri
Șosele, dalele parcajelor de
staționare a vehiculelor
4 Atacul îngheţ-dezgheţ cu sau fără agenți pentru dezgheț
În cazurile în care betonul este supus la un atac semnificativ datorat ciclurilor de îngheţ-
dezgheţ, atunci când este umed, clasele de expunere trebuie să se clasifice după cum
urmează:
XF1 Saturație moderată cu apă fără agenți Suprafețe verticale ale betonului

21
 de dezgheț expuse la ploaie şi la îngheț
XF2 Saturație moderată cu apă, cu agenți Suprafețe verticale ale betonului din
de dezgheț lucrări rutiere expuse la îngheț şi
curenților de aer ce vehiculează
agenți pentru dezgheț
XF3 Saturare puternică cu apă, fără agenți Suprafețe orizontale ale betonului
de dezgheț expuse la ploaie şi la îngheț
XF4 Saturare puternică cu apă, cu agenți Șosele şi tabliere de pod expuse la
de dezgheț agenți de dezgheț
Suprafețele verticale ale betonului
expuse direct stropirii cu agenți de
dezgheț şi la îngheț

5 Atac chimic
În cazurile în care betonul este expus la atac chimic, care survine din soluri naturale şi ape
subterane, clasele de expunere trebuie să se clasifice după cum urmează:.
XA1 Mediu înconjurător cu agresivitate Beton expus la atac chimic din sol
chimică slabă natural şi apă subterană.
XA2 Mediu înconjurător cu agresivitate Beton expus la atac chimic din sol
chimică moderată natural şi apă subterană.
XA3 Mediu înconjurător cu agresivitate Beton expus la atac chimic din sol
chimică intensă natural şi apă subterană, în
conformitate cu Tabelul 3
6 Solicitarea mecanică a betonului prin uzură
Dacă betonul este supus unor solicitări mecanice care produc uzura acestuia, atunci acest
tip de expunere poate fi clasificat după cum urmează:
XM1 Solicitare moderată de uzură Elemente din incinte industriale
supuse la circulația vehiculelor
echipate cu anvelope
XM2 Solicitare intensă de uzură Elemente din incinte industriale
supuse la circulația stivuitoarelor
echipate cu anvelope sau bandaje
de cauciuc
XM3 Solicitare foarte intensă de uzură Elemente din incinte industriale
supuse la circulația stivuitoarelor
echipate cu bandaje de
elastomeri/metalice sau mașini cu
șenile

Standardul stabilește cerințe pentru beton din punct de vederea al componenților

acestuia:

1. Ciment
Aptitudinea generală de utilizare pentru cimenturi este stabilită conform SM SR EN
197-1. Aptitudinea de utilizare pentru betonul destinat structurilor masive (de exemplu
barajele, a se vedea Art. 1(6), punctul 1 din SM EN 206) este stabilită pentru cimenturile
speciale cu căldură de hidratare foarte mică în conformitate cu SM EN 14216.

22
 Aptitudinea de utilizare pentru cimenturile cu aluminat de calciu (în conformitate cu
SM SR EN 14647) şi pentru cimenturile supersulfatate (în conformitate cu SM EN 15743+A1)
pot fi stabilite prin dispoziții în vigoare la locul de utilizare.

2. Agregate
Aptitudinea generală de utilizare este stabilită pentru:

a) agregate de densitate normală şi agregate grele şi pentru zgura de furnal răcită în aer în
conformitate cu SM SR EN 12620+A1;
b) agregate ușoare conform SM EN 13055;
c) agregate recuperate în conformitate cu 5.2.3.3 şi în conformitate cu categoriile indicate în
SM SR EN 12620+A1 sau în conformitate cu SM EN 13055, stabilite prin dispoziții la locul de
utilizare.

Compoziția granulometrică a agregatelor (nisip cu pietriș) care se utilizează la

prepararea betoanelor este descrisă prin procentul de volum al agregatului trecut prin sitele
cu ochiuri pătrate cu dimensiuni de 0,125 mm, 0,25 mm, 0,5 mm, 1 mm, 2 mm, 4 mm, 8 mm,
16 mm, 22 mm respectiv 32 mm şi 63 mm.
Prin urmare compoziția granulometrică a agregatelor (nisip cu pietriș) care se utilizează
la prepararea betoanelor este următoarea:

Nisipuri Pietriș
0 - 4 mm 4 – 8 mm 8 – 16 mm 16 – 32 mm 32 – 63 mm

NOTĂ – La prepararea betoanelor se vor folosi doare agregate spălate.

3. Apa de amestecare

Aptitudinea generală de utilizare este stabilită pentru apa de amestecare în conformitate

cu SM SR EN 1008.

4. Aditivi

Aptitudinea generală este stabilită pentru aditivi în conformitate cu SM SR EN 934-

2+A1.

Aditivii care nu sunt descriși în SM SR EN 934-2+A1 (de exemplu, agenții de pompare)

trebuie să respecte cerințele generale în conformitate cu SM SR EN 934-1 şi dispozițiile în
vigoare la locul de utilizare.

Condițiile de utilizare a aditivilor sunt prezentate în Tabelul 4.

Tabelul 4 – Condiții de utilizare a aditivilor

23
 Nr. Tip beton, tehnologie si condiții
Aditiv recomandat Observații
crt. de turnare
1 Betoane de rezistență având clasa Plastifiant După caz:
cuprinsă între C8/10 şi C30/37 Superplastifiant
inclusiv
2 Betoane supuse la îngheţ-dezgheţ Antrenor de aer
repetat
3 Betoane cu permeabilitate redusă Reducător de După caz:
apă/plastifiant - intens reducător
de
apă/superplastifiant;
- impermeabilizator.
4 Betoane expuse în condiții de Reducător de După caz:
agresivitate intensă şi foarte intensă apă/plastifiant - intens reducător
de
apă/superplastifiant;
- inhibitor de
coroziune.
5 Betoane executate monolit având Superplastifiant/intens
clasa  C 35/45 reducător de apă
6 Betoane fluide Superplastifiant
7 Betoane masive (Plastifiant)
Betoane turnate prin tehnologii superplastifiant +
speciale (autocompactante) întârzietor de priză
8 Betoane turnate pe timp călduros Întăritor de priză +
superplastifiant
(Plastifiant)
9 Betoane turnate pe timp friguros Anti-îngheţ +
accelerator de priză
10 Betoane cu rezistențe mari la Acceleratori de întărire
termene scurte fără cloruri

5. Adaosurile (inclusiv filerele minerale şi pigmenții)

Aptitudinea generală de utilizare ca adaos de tip I este stabilită pentru:

a) filere în conformitate cu SM SR EN 12620+A1 sau SM EN 13055;

b) pigmenți în conformitate cu SM EN 12878; pentru betonul armat, numai pigmenții din
categoria B sunt apți pentru utilizare.

Aptitudinea generală de utilizare ca adaosuri de tip II este stabilită pentru:

a) cenuși volante conform SM SR EN 450-1;

b) silicea ultrafină conform SM SR EN 13263-1+A1;
c) zgură granulată de furnal măcinată în conformitate cu SM SR EN 15167-1.
Fibre
24
 Aptitudinea generală de utilizare este stabilită pentru:

a) fibre de oțel în conformitate cu SM SR EN 14889-1;

b) fibre polimerice în conformitate cu SM SR EN 14889-2.

Cerințe de bază pentru compoziția betonului

Compoziția betonului şi materialele componente cu proprietăți specificate sau cu

compoziția prescrisă trebuie să fie alese astfel încât să satisfacă cerințele specificate pentru
betonul proaspăt şi întărit, incluzând consistența, densitatea, rezistența şi durabilitatea,
ținând seama de procedeele de producere şi metoda aleasă pentru execuția lucrărilor de
beton.

Când nu se precizează în specificația betonului, producătorul trebuie să selecționeze

tipurile şi clasele de materiale componente dintre cele a căror aptitudine de utilizare este
stabilită prin dispoziții în vigoare la locul de utilizare pentru condițiile de mediu specificate
(clase de expunere).

Dacă nu există prescripții contrare, se recomandă ca betonul să fie conceput astfel

încât să se reducă la minimum fenomenele de segregare şi de separare a apei din betonul
proaspăt.

Alegerea cimentului

Cimentul trebuie ales dintre cele a căror aptitudine de utilizare este stabilită, luând în
considerație:

- execuția lucrării;
- utilizarea preconizată a betonului;
- condițiile de tratare (de exemplu, tratare termică);
- dimensiunile structurii (dezvoltarea căldurii de hidratare);
- condițiile de mediu la care este expusă structura (clase de expunere);
- reactivitatea potențială a agregatelor față de alcaliile din materiale componente.

Alegerea agregatelor

Tipul şi categoriile de agregate privind de exemplu, granulozitatea, aplatizarea,

rezistența la îngheţ-dezgheţ, rezistența la abraziune, conținutul de particule fine, etc. trebuie
să fie selecționate ținând seama de:

- execuția lucrării;
- utilizarea prevăzută a betonului;
- condițiile de mediu înconjurător la care va fi supus betonul (clase de expunere);
- toate cerințele aplicabile pentru agregatele aparente sau pentru agregatele pentru betonul
decorativ.

25
 Balast (pietriș de râu)

Balastul de clasă de granulozitate mai mare de 0/8, în conformitate cu EN 12620

trebuie utilizat numai în betoane având clase de rezistență la compresiune < C12/15.

Agregate recuperate

Agregatele recuperate pot fi utilizate ca agregate pentru beton, cu condiția că acestea

sunt utilizate numai intern, de către producător sau un grup de producători.
Dacă agregatele recuperate nu sunt sortate, cantitatea de agregate recuperate, care se
adaugă, nu trebuie să depășească 5% (în masă) din cantitatea totală de agregate.
Când cantitatea de agregate recuperate prin spălare reprezintă mai mult de 5% (în
masă) din cantitatea totală de agregate, acestea trebuie sortate separând pietrișul şi nisipul
şi trebuie să fie în conformitate cu EN 12620.
Când cantitatea de agregate recuperate prin concasare reprezintă mai mult de 5% (în
masă) din cantitatea totală de agregate, agregatele recuperate trebuie considerate agregate
reciclate.

Bon de livrare pentru betonul proaspăt gata de utilizare

La livrarea betonului, producătorul trebuie să emită utilizatorului un bon de livrare pentru

fiecare șarjă de beton pe care sunt imprimate, ștampilate sau înscrise cel puțin informațiile
următoare:

- numele stației de producere a betonului gata de utilizare;

- numărul de serie a bonului;
- data şi ora de încărcare, adică timpul primului contact între ciment şi apă;
- numărul autovehiculului sau identificarea vehiculului;
- numele cumpărătorului;
- numele şi localizarea șantierului;
- detalii sau referințe referitoare la specificații, de exemplu numărul de cod, numărul de
comandă;
- cantitatea de beton în metri cubi;
- declarația de conformitate cu referire la specificații şi la acest standard european;
- numele sau marca organismului de certificare, dacă este cazul;
- ora de sosire a betonului pe șantier;
- ora de începere a descărcării;
- ora de terminare a descărcării.

Suplimentar, bonul de livrare trebuie să furnizeze detaliile următoare:

a) pentru betonul cu proprietăți specificate:

- clasa de rezistență;
- clasa de expunere;
- clasa de conținut de cloruri;
- clasa de consistență sau valoarea țintă;

26
- valorile limită a compoziției betonului, dacă sunt specificate;
- tipul şi clasa de rezistență a cimentului, dacă sunt specificate;
- tipul aditivilor şi adaosurilor, dacă sunt specificate;
- tipul şi conținutul de fibre sau clasa de performanță a betonului armat dispers cu fibre,
dacă sunt specificate;
- proprietățile speciale, dacă au fost cerute;
- dimensiunea maximă al agregatului;
- pentru betonul ușor sau betonul greu, clasa de densitate sau densitatea țintă.

b) pentru betonul de compoziție prescrisă:

- detalii referitoare la compoziție, de exemplu dozajul de ciment şi dacă este cerut, tipul de
aditivi;
- fie raportul apă/ciment țintă, fie consistența în termeni de clasă sau de valori țintă în
funcție de cum se specifică;
- dimensiunea maximă al agregatului;
- tipul şi dozajul de fibre, dacă este cazul.

Modificări ale amestecului după amestecarea principală şi înainte de descărcare

În general, modificarea proporțiilor amestecului după amestecarea principală nu este

permisă.
În anumite cazuri particulare, este posibil să se adauge aditivi, pigmenți, fibre sau apă,
dacă:

- această operațiune se efectuează sub responsabilitatea producătorului;

- consistența şi valorile limită sunt conforme cu valorile specificate; şi
- există o procedură documentată pentru efectuarea acestei operațiuni într-o modalitate
sigură în cadrul controlului producției.
Suplimentar, în cazul în care se adaugă apă, trebuie efectuat un control al conformității
pe un eșantion al produsului finit.
În toate cazurile, cantitățile de apă, aditivi, pigmenți sau fibre (dacă dozajul de fibre este
specificat) adăugate în autobetonieră trebuie consemnate în bonul de livrare.

Beton autocompactant

Beton care poate să curgă şi să se compacteze sub propria greutate, umplând cofrajul
cu armătura, canale, tecile, etc. montate, menţinându-şi omogenitatea.
Betonul autocompactant (BAC) este un beton inovativ care nu necesită vibrare în
momentul punerii în operă, acesta fiind capabil să curgă sub propria greutate, poate să
umple complet cofrajele şi să ajungă la o compactare corespunzătoare fără a fi nevoie de o
compactare mecanică.
Cerințele specifice pentru betonul autocompactant în stare proaspătă depind de tipul
aplicației, în mod special de:
- condiții legate de geometria elementului de beton şi de tipul, amplasarea şi numărul de
materiale înglobate (densitatea armăturii, distanța între bare, acoperirea şi alte degajări, etc);
- echipament de punere în operă (pompă, autobetonieră, benă);

27
- metode de punere în operă (distanțe dintre punctele de umplere în diferite secțiuni ale
betonului);
- metode de finisare.
Vâscozitatea betonului autocompactant poate fi importantă în cazul în care se cere o
bună finisare a suprafeței sau armătura este foarte deasă.
Fluiditatea şi rezistența la segregare conferă betonului autocompactant omogenitate
ridicată, datorită faptului că este confecționat cu un raport apă/ciment scăzut, ceea ce
asigură o întărire rapidă, în condițiile în care volumul de aer oclus în beton este minim.
Betonul autocompactant (BAC) aduce următoarele avantaje industriei construcțiilor:
- punerea ușoară şi rapidă în operă;
- asigurarea unei productivități şi viteze ridicate de execuție;
- reducerea poluării fonice;
- valorificarea superioară a unor materiale locale, practic inutilizabile (deșeuri industriale
de tip cenușă zburătoare de termocentrală, zgură granulată de furnal, filer de calcar);
- obținerea unui grad ridicat de omogeneitate;
- realizarea unor suprafețe aparente netede după decofrare;
- absența compactării prin vibrare;
- preț competitiv, rezultat ca urmare a reducerii costului de punere în operă a betonului,
ceea ce asigură o anumită compensare a costurile mai ridicate ale materialelor.
Se apreciază că, în următorii ani se vor putea obține însemnate avantaje tehnice şi
economice, printre care se menționează:
- eliminarea operațiilor suplimentare de compactare prin vibrare, nivelare, finisare,
reparații la elementele cu defecte de turnare, ceea ce va determina creșterea sensibilă a
productivității muncii la execuția elementelor şi structurilor;
- eliminarea poluării sonore, mai ales în industria de elemente prefabricate din beton;
- realizarea unei îmbunătățiri substanțiale a proprietăților betoanelor în stare proaspătă
şi întărită, sub aspectele: creșterii omogenității şi formării unei structurii compacte a
betoanelor din elemente şi structuri cu densitate mare a armăturilor; asigurării unei protecții
superioare a armăturilor, datorită sporirii impermeabilității la apă şi gaze; creșterii durabilității
şi prelungirii duratei de exploatare a elementelor şi construcțiilor din beton.

Cod practic în construcții

www.ednc.gov.md

28
 Prezentul Cod practic în construcții prezintă regulile de producere a betonului în
Republica Moldova pentru structurile turnate la șantier „in situ” şi structurile prefabricate
pentru clădiri şi construcții inginerești.

Producerea betonului se realizează conform prevederilor prezentului Cod practic

rezultate prin utilizarea textelor din următoarele documente:

- SM EN 206 ”Beton. Specificație, performanță, producție şi conformitate”;

- SM 324:2017 „Document național de aplicare a standardului SM EN 206 Beton.
Specificație, performanță, producție şi conformitate”.
29
 Pentru facilitarea utilizării, Codul practic în construcții reconstituie în totalitate sau parțial
unele părți din cele două documente în relație cu aplicațiile prezentate.

Prezentul Cod practic în construcții nu conține reguli în contradicție cu SM EN 206

„Beton. Specificație, performanță, producție şi conformitate” și se utilizează în mod
obligatoriu împreună cu acesta.

Betonul relevant pentru prezentul Cod practic în construcții poate fi:

- greu, ușor sau de densitate normală;

- preparat pe șantier, gata de utilizare sau produs într-o fabrică de prefabricate;
- compactat sau autocompactant, în așa fel încât cantitatea de aer oclus, alta decât din aerul
antrenat să fie neglijabilă.

Prezentul Cod practic în construcții specifică cerințele pentru:

- materialele componente ale betonului;

- proprietățile betonului proaspăt şi întărit şi verificarea lor;
- limitările impuse compoziției betonului;
- specificațiile betonului;
- livrarea betonului proaspăt;
- procedurile de control al producției;
- criteriile de conformitate şi evaluarea conformității.

Acest Cod practic în construcții va fi aplicat, în diferite condiții climatice şi geografice, cu

niveluri de protecție şi tradiții ale Republicii Moldova. Clasele pentru proprietățile betonului au
fost introduse în prezentul Cod practic în construcții pentru a acoperi aceste situații, când
astfel de soluții generale nu au fost posibile, articolele respective conțin permisiunea pentru
aplicarea de prevederi în vigoare în Republica Moldova.

Acest Cod practic în construcții conține reguli de utilizare a materialelor componente

care sunt acoperite de standarde europene, adoptate în calitate de naționale.

Alte materiale componente care nu sunt acoperite de actualul Cod practic în construcții
pot fi utilizate în conformitate cu prevederile în vigoare din Republica Moldova.

30
Exemple de combinare de clase de expunere

Figura Q.1 - Exemple de clase de durabilitate/combinații clase de expunere (construcții civile)

Figura Q.2 - Exemple de clase de durabilitate/combinații clase de expunere

(construcții de drumuri, poduri, hidrotehnice)

31
Figura Q.3 - Exemple de clase de durabilitate / combinații clase de expunere
(construcții industriale)

32
 MEDIU MEDIU
ATMOSFERIC ATMOSFERIC
CONTINENTAL MARIN

XC4, XF2,
XC4, XS1
XF2,
XC1 XS1

XF1,
XC4

XM2
XC4, ,
XF3 XD3
,XS3,
XC3 XF4
XF4,
XA2,
XO
XC4
XD2

XC2
Figura Q.4 - Exemple de combinații de clase de expunere pentru diferite tipuri de construcții și medii
de expunere

Figura Q.5 - Exemplu de combinații de clase de expunere (construcții civile)

33
Figura Q.6 - Exemple de combinații de clase de expunere pentru diferite tipuri de construcții și medii
de expunere

34
 Corespondența clasei (mărcii) de beton B (M) cu clasa de beton C

Tabelul V.1 – Clase (mărci) de rezistență la compresiune pentru betoane de densitate normală şi
betoane grele conform GOST 26633 [2] şi SM EN 206

Mărci de rezistență Clase de rezistență Clase de Rezistența Rezistența

la compresiune la compresiune rezistență la caracteristică caracteristică
conform conform compresiune minimă pe cilindri minimă pe cuburi
GOST 26633, GOST 26633, MPa conform SM fck,cil fck,cub
kgf/cm2 c) EN 206 N/mm2 N/mm2
M50 B3,5b) Nu mai există această clasă
M75 B5b) Nu mai există această clasă
M100 B7,5b) Nu mai există această clasă
M150 B10 C8/10a) 8 10
M150 B12,5b) Nu mai există această clasă
M200 B15 C12/15 12 15
M250 B20 C16/20 16 20
M300 B22,5b) Nu mai există această clasă
M350 B25 C20/25 20 25
M350 B27,5b) Nu mai există această clasă
M400 B30 C25/30 25 30
M450 B35b) Nu mai există această clasă
Nu are corespondent C30/37 30 37
M550 B40b) Nu mai există această clasă
M600 B45 C35/45 35 45
M700 B50 C40/50 40 50
M700 B55 C45/55 45 55
M800 B60 C50/60 50 60
M900 B65b) C55/67 55 67
M900 B70b) C60/75 60 75
M1000 B75 C70/85 70 85
M1000 B80b) C80/95 80 95
Nu are corespondent C90/105 90 105
Nu are corespondent C100/115 100 115

a)
Clasa minimă de beton conform standardului SM EN 206 este C8/10;
b)
Clase de beton conform GOST 26633 [2] care nu se regăsesc în SM EN 206 şi care rămân valabile numai până la
intrare în vigoare a SM SR EN 1992 -1-1 (Eurocod 2);
c)
Corespondența între clasele şi mărcile de beton în conformitate cu GOST 26633 [2] au valorile de rezistentă la
compresiune (întindere) evaluate prin coeficientul de variație normativ V = 13,5% care nu se regăsesc în SM EN
206.

NOTA 1 - Marca de rezistență este o valoare medie a rezistenței la compresiune (întindere) exprimată în kgf /cm 2 prin
coeficientul de variație normativ V = 13,5 %;

NOTA 2 - Această valoare a coeficientului se utilizează în cazul încercărilor inițiale şi când nu există date statistice privind
uniformitatea faptică a betonului GOST 27006 [27];

NOTA 3 – 1 N/mm2 (1MPa) = 10,2 kgf/cm2;

NOTA 4 - Anexa V este valabilă numai pe perioada de tranziție, conform prevederilor [9].

NOTĂ - Pot fi utilizate clase intermediare de betoane C28/35; C32/40, care nu sunt indicate în SM EN 206.

35
 Tabelul V.2 – Corespondența marca beton, conform GOST 26633 (Betoane grele) [2] și clasa beton,
conform SM EN 206

GOST 26633 [2] SM EN 206

Rezistența Rezistența
Mărci de Clasa de Clasa de caracteristică caracteristică
Rezistența Rezistența
rezistență la rezistență la rezistență la minimă pe minimă pe
medie, kgf/cm² medie, MPa
compresiune compresiune compresiune cilindri fck,cil, cuburi fck,cub,
N/mm² N/mm²a)
M 50 B 3.5 45,8 4,49 Nu mai există această clasă
M 75 B5 65,5 6,42 Nu mai există această clasă
M 100 B 7.5 98,2 9,63 Nu mai există această clasă
M 150 B 10 131 12,84 C 8/10 8 10 (+6)
M 150 B 12.5 163,7 16,05 Nu mai există această clasă
M 200 B 15 196,5 19,26 C 12/15 12 15 (+7)
M 250 B 20 261,9 25,68 C 16/20 16 20 (+8)
M 300 B 22.5 294,7 28,89 Nu mai există această clasă
M 350 B 25 327,4 32,10 C 20/25 20 25 (+9)
M 350 B 27.5 360,2 35,31 Nu mai există această clasă
M 400 B 30 392,9 38,52 C 25/30 25 30 (+10)
M 450 B 35 458,4 44,94 Nu mai există această clasă
Nu are coresponent C 30/37 30 37 (+11)
M 550 B 40 523,9 51,36 Nu mai există această clasă
M 600 B 45 589,4 57,78 C 35/45 35 45 (+12)
M 700 B 50 654,8 64,20 C 40/50 40 50 (+12)
M 700 B 55 720,3 70,62 C 45/55 45 55 (+12)
M 800 B 60 785,8 77,04 C 50/60 50 60 (+12)
M 900 B 65 851,3 83,46 C 55/67 55 67 (+12)
M 900 B 70 916,8 89,88 C 60/75 60 75 (+12)
M 1000 B 75 982,3 96,30 C 70/85 70 85 (+12)
M 1000 B 80 1047,7 102,72 C 80/95 80 95 (+12)
Nu are coresponent C 90/105 90 105 (+12)
Nu are coresponent C 100/115 100 115 (+12)

a)
Rezistența la compresiune a betonului având compoziția corespunzătoare celei alese pentru cazul real trebuie să fie
superioară valorilor fck din Tabelul 14, cu o anumită marjă de siguranță adecvată (a se vedea Anexa A, A.5.2).

Notarea claselor de betoane în cazul lansării unei comenzi (exemplu)

36
BETON TRANSPARENT (TRANSLUCID)

37
Betonul este un material dur, rece, rigid şi puțin estetic. Betonul, material de construcție,
format din apă, nisip, pietriș si ciment, a căpătat valențe artistice odată ce un arhitect a găsit
o metodă de a face să treacă lumina prin el. Este vorba de inserarea de fibre optice, paralele
unele cu celelalte, întinse ca niște strune, care traversează masa de beton de la un capăt la
altul și transmit lumina albă sau colorată, în funcție de sursă.

Menționat pentru prima dată într-un patent de invenție canadian, betonul translucid în
forma sa modernă a fost creat în 2001 de către arhitectul ungur Aron Losonczi și a fost
preluat rapid de producătorii din toată Europa.
Primul beton transparent din lume care este disponibil spre vânzare este confecționat
din fibre optice şi beton fin. Betonul transparent LiTraCon poate fi produs în blocuri
prefabricate.
Astăzi betonul translucid este produs de câteva companii din Europa (LiTraCon
Ungaria, LUCEM GmbH Germania, Licrete, produs de Betonbroz Cehia, Italcementi Group
Italia) și unul dintre motivele pentru care nu este produs la scară mare este faptul că se
toarnă în forme, după ce au fost așezate fibrele optice în poziția dorită – un proces destul de
migălos. Din același motiv este disponibil doar sub formă de blocuri, nu se poate turna la
locul construcției și este, deocamdată, destul de scump.
Datorită mărimii foarte reduse a fibrelor, acestea se îmbină perfect cu betonul, devenind
parte a materialului. Așadar nu este vorba de sticlă în beton, ci de un singur material cu
capacitați translucide. Betonul transparent Litracon transmite lumina într-un mod în întregime
original.
38
 Probabil prefabricatele din beton transparent vor urma să fie folosite din ce în ce mai
mult la clădiri cu aspect modern şi cu tehnologie de vârf integrată.
Indiferent de tehnologia folosită și tipul de fibră, proporția este de 4% material ce
transmite lumina și 96% beton fin. Blocul rezultat este la fel de rezistent ca un bloc de beton
clasic, putând fi folosit inclusiv pentru a construi pereți structurali.
În scurt timp, produsul inovator pus la dispoziția operatorilor, ce activează în sectorul de
construcții, și-a dovedit viabilitatea, fiind aplicat cu succes în cadrul elementelor perimetrale
de zidărie structurală, cu precădere la fațade, în combinație cu geam termoizolant.
În 2010, arhitectul italian Giampaolo Imbrighi a lansat o versiune îmbunătățită a
betonului translucid, în care fibra optică este înlocuită cu bucatele rectangulare de rășini
colorate, această metodă scăzând costurile de producție. Odată deschisă calea, fibra optică
a început să înlocuiască orice tip de material ce transmite lumina, posibilitățile de design fiind
nelimitate.

O mulțime de fibre optice ce străbat betonul de la un capăt la altul, permit blocurilor

prefabricate din acest beton să transmită efectiv lumina de la un capăt la altul. Fibrele optice
afectează foarte puțin calitățile structurale ale acestuia şi prezintă o consistență remarcabilă
a luminii şi culorilor.

39
 În urma a doi ani de cercetare, compania italiană a putut dezvolta un produs uscat,
gata-amestecat, care permite încorporarea unor rășini sintetice în matricea betonului. Rășina
se prezintă sub forma unor filamente în matricea de beton, care au abilitatea de a transmite
lumina exterioară la interior și viceversa. Prin cercetările depuse, în care compania a investit
13 milioane de euro anual, se dorește ca cimentul să devină un material capabil să creeze un
mediu de locuit plăcut și confortabil. Clădirile transparente vor putea oferi acest lucru.
Costul de producție este similar cu cel al betonului obișnuit, iar rezistența este de
asemenea comparabilă cu a acestuia. Totuși, se consideră că betonul translucid nu va fi
folosit ca material structural, ci ca un substituent pentru produsele de sticlă și zidărie.
Expus luminii solare sau din sursa artificială, betonul translucid preia, prin intermediul
fibrelor optice, lumina din direcția sursei și o transmite, intactă, până în partea cealaltă a
bucății sau zidului de beton. Dacă fibrele sunt așezate în mai multe straturi, atunci crește
capacitatea portantă a structurii, dar și impactul estetic este mai puternic.

În sectorul de marketing aceste betoane ar putea fi folosite pentru a reduce costurile cu

iluminatul, în timp ce în sectorul rezidențial putem să înlocuim pereții despărțitori obișnuiți cu
unii din beton translucid, pentru a crea jocuri interesante de lumină și umbră, o reflexie a
activității din casă. O altă aplicație pentru locuințe ar putea fi la fațade, unde suprafața albă
translucidă ar crea un efect deosebit.

Elementele translucide pot înlocui cu succes alte materiale de zidărie, cum ar fi

cărămida tradițională sau BCA-ul, fiind furnizat, opțional, în diverse formate, inclusiv pentru
execuția pereților din incinte. Datele tehnice specifice reflectă cu acuratețe performanța
produsului, formatele standard fiind de 100 cm  50 cm  15 cm sau de 250 cm  80 cm  15
cm.

40
 În funcție de cerințele de izolare din cadrul proiectului, indicele de rezistență termică
(valoarea k) se poate situa până la 0,18 W/mpK, în condițiile în care rezistența la radiațiile
UV rămâne foarte ridicată.

Elementele translucide permit prelucrarea prin tăiere, găurire, sablare, lipire etc. în
condiții similare procesării elementelor convenționale din beton. De asemenea, reprezintă un
material de înaltă densitate, consolidat cu fibră optică, ceea ce asigură o rezistență sporită la
acțiunea substanțelor chimice (de genul sărurilor pentru degivrare).

Furnizat în nuanțe de gri sau negru, produsul poate fi livrat la cerere și în alte culori,
unul dintre puținele dezavantaje semnalate de reprezentanții companiei din Austria fiind cel al
necesitații întreținerii periodice în exploatare. Astfel, în cazul montajului incorect (în condițiile
în care antreprenorul nu respectă indicațiile de impregnare și hidrofobizare), este posibil ca în
exploatare să se observe o scădere a gradului de protecție, mai ales în sezonul rece, atunci
când apa pluvială/umezeala penetrează suprafața din beton. În aceste condiții, se
recomandă tratarea suprafeței cu produse chimice specifice, care sunt absorbite imediat de
elementele din beton ce își redobândesc, astfel, caracteristicile inițiale de performanță.

41
 Folosit pentru fațade, betonul translucid este inexpresiv ziua, dar poate da valențe noi
oricărei clădiri pe timpul nopții, fie prin schimbarea aspectului zidurilor sub impactul luminii
din interior, fie prin folosirea pentru semnalistică (logo, firmă luminoasă).
Pe lângă rezistența betonului, un bloc de beton translucid are capacitatea de a
transmite lumina, teoretic, până la grosimi de 12 metri, datorită fibrelor optice. Mai mult, în
funcție de felul în care sunt amplasate fibrele optice, lumina se poate transmite pe toată
suprafața zidului, sau sub forme speciale, de la nume de firmă până la contururi de plante și
animale.

Culoarea luminii se păstrează și ea, iar umbrele formate pe partea opusa sursei de
lumină sunt clar delimitate. Impresia generală este că grosimea și, mai ales, greutatea
betonului au dispărut cu totul, iar întreaga structură pare ușoară și aerisită, în loc de închisă
și greoaie.
Aplicațiile sale sunt nelimitate, ca și în cazul betonului simplu, dar efectele sunt
spectaculoase. Se poate folosi pentru ziduri interioare și exterioare, pardoseli iluminate,
obiecte de design interior sau de artă, semnalistică exterioară pentru firme. Este concomitent
material de construcții și sursă de lumină, poate fi perete sau dușumea, sursa de lumină
ambientală și obiect de decor.

Materialul inovator a fost utilizat, până în prezent, la construcția unei singure clădiri –
pavilionul Italiei de la Expoziția Universală 2010 de la Shanghai, China.
La execuția pavilionului înalt de 18 metri s-au folosit 3 774 de panouri din acest
material, cu o greutate totală de 189 tone, reprezentând 40% din suprafața pavilionului.
Prețul unei plăci de beton transparent depășește 300 de euro pentru un metru pătrat.

42
 Deocamdată, deși este apreciat de arhitecți, noul beton nu și-a găsit locul în casa
vreunui excentric dornic să-și impresioneze oaspeții.

Tehnologia imprimării 3D case din beton

La nivel global se manifestă o criză cronică de locuințe. Locuințele libere sau nou-
construite, atâtea câte sunt, se vând la prețuri pe care numai puțini dintre noi le pot achita,
fără a se împovăra cu datorii pe termen lung. O companie americană a arătat, însă, că se pot
construi case solide oriunde e nevoie, într-un timp record și la prețuri pe care și le pot permite
inclusiv persoanele cu venituri sub medie.

43
 Este vorba despre un start-up, care construiește case prin tehnologia printării 3D.
Compania plănuiește, într-o primă fază și-n scop demonstrativ, să construiască 100 case de
60 de metri pătrați, pe care să le ofere unor familii nevoiașe din El Salvador.
Pentru realizarea caselor va fi utilizată o imprimantă, ce poate construi/printa case cu
suprafețe de până la 74 de metri pătrați. Costul unei astfel de case este, în prezent, de
10.000 dolari, însă în viitor se estimează că o asemenea locuință va costa aproximativ 4.000
de dolari.
Tehnologia printării 3D a fost inventată în anii ’80, de către inginerul și fizicianul Chuck
Hull. După cum o imprimantă clasică „desenează” o mulțime de puncte pe o coală de hârtie,
în scopul compunerii unei imagini, la fel și un printer 3D poate turna materialul de construcție
(în cazul nostru betonul proaspăt preparat) în straturi succesive, pentru obținerea unui obiect,
pe baza informației furnizate de către un computer. Pierderile de material sunt minime, iar
diferențele dintre proiect și „produsul final” sunt neglijabile.

Compoziția betonului, utilizată la imprimarea caselor prin metoda 3D, este una specială
– agregate fine, ciment, fibre de armare, aditiv care grăbește priza betonului, ceea ce permite
obținerea unui produs care să întrunească cerințele de imprimare 3D și să respecte
standardele de rezistență și stabilitate. Este important să se ia în considerare destinația și
funcționalitatea produselor.
În funcție de capacitățile tehnice ale imprimantei se proiectează la calculator casa,
elemente prefabricate sau obiecte mici de grădină, utilizând un program specializat.
Acoperișul este singura parte ce nu se obține prin imprimarea 3D, fiind montată ulterior din
materiale corespunzătoare.
Pentru construirea unei astfel de imprimante 3D de mari dimensiuni, capabilă să
printeze o casă de 60 – 70 m2, este necesară o investiție de 250.000 de dolari. Avantajul
printării 3D este că se fac economii importante de bani, timp și materiale de construcții, fiind
reduse drastic costurile manoperei.

44
 Deși imprimanta 3D mobilă are nevoie doar de numai o zi pentru a imprima (turna) o
locuință, folosind un beton special, o astfel de căsuță este deosebit de trainică. Spre
deosebire de o locuință obișnuită, ea poate rezista până la 175 de ani, fără a avea nevoie de
reparații importante. Procesul de imprimare 3D este extrem de rapid, prietenos cu mediul și
deosebit de accesibil ca preț.
Nici măcar vremea specifică sezonului rece nu poate împiedica imprimanta 3D să
lucreze. Zidurile căsuței pot fi „imprimate” și la temperaturi de sub 0 grade Celsius ori în
condiții de precipitații, sub o copertină. Interiorul locuinței experimentale, construită recent în
Rusia, impresionează prin luminozitate și confort.
O astfel de căsuță, ridicată la costuri de 275 de dolari/metru pătrat și a cărei suprafață
echivalează cu aceea a unei garsoniere spațioase, poate răsări pe terenul oferit de către
beneficiar în doar o zi și o noapte, fără neajunsurile pe care le pot prezenta echipele de
muncitori care „uită”, zile la rând, să se prezinte la muncă, care trag de timp la muncă,
sustrag din materialele de construcție ori nu respectă specificațiile legate de compoziția
betonului, indicațiile clientului și prevederile proiectului.
Scutit de toate aceste griji, viitorul proprietar poate pleca, liniștit, într-un mini-concediu
de câteva zile, odată ce imprimanta 3D a început operațiunea de construire, iar la
întoarcere… se poate instala în casă nouă!

Casele imprimate în 3D, sunt de departe mult mai ușor și rapid de executat, la jumătate
de preț față de o casă obișnuita din cărămidă!
Tehnologia revoluționară este deja dezvoltată de câteva companii din China, Italia,
Olanda și USA. Chinezii au montat o vilă cu 2 etaje în doar 3 ore, însă aceasta a fost creată
din componente pre-construite, tipărite în fabrică și apoi ridicate la fața locului cu ajutorul unei
macarale. Alte companii imprimă casele în 3D direct pe șantier.

45
 Compania chineză oferă o garanție de 150 de ani, aceste clădiri rezistând la cutremure
de mare magnitudine. De asemenea, materialul este ignifug și rezistent la umiditate și nu
conține formaldehidă, amoniac, radon, sau alți compuși nocivi.
Totul, inclusiv decorațiuni interioare, cabluri, instalații sanitare, armături de bucătărie,
sunt create prin tehnologia de imprimare 3D. Montarea construcției pe șantier a durat doar
trei ore, iar apoi doritorii au putut să viziteze casa.
Arabia Saudită va fi în curănd locația pentru cea mai mare imprimanta de constructie
3D din lume. Imprimanta va putea imprima clădiri de până la trei etaje, cu mai mult de 300 de
m² pe etaj. De asemenea, va fi capabilă să tipărească și case particulare, birouri de
dimensiuni medii și clădiri publice, cum ar fi muzee și scoli.
Imprimarea 3D va permite companiei să construiască proiecte care sunt foarte dificile
sau chiar imposibil de realizat cu tehnologia convențională.
De altfel, Dubaiul își propune să fie un hub global de tipărire 3D și să dețină 25 % din
totalul clădirilor 3D tipărite pana în 2030. Arabia Saudita împinge, de asemenea, investiții în
acest domeniu: la sfârșitul anului trecut a fost tipărită 3D o locuință în Riyadh.

În Moldova a fost lansată prima imprimantă 3D de construcții cu o suprafață de lucru de

32 m2 (8 x 4 m). Acesta permite imprimarea unor forme arhitecturale mici, elemente
individuale pentru case, diverse structuri de beton (de exemplu, picioare pentru bănci de
parc), precum și structuri complexe.

46
 S-a experimentat câteva luni cu modurile de funcționare a imprimantei, compoziția
amestecului de beton. În cadrul procesului de experimentare, s-au creat mai multe structuri
gata făcute, inclusiv prin utilizarea pigmenților pigmentari.
Ca și în cazul imprimantelor 3D convenționale, imprimanta de construcție se bazează
pe extrudare. În primul rând trebuie preparat betonul, care include ciment, fibră de sticlă,
uneori lut expandat și alte materiale, coloranți. Apoi, imprimanta stoarce această soluție prin
duze speciale, aplicându-i stratul pe strat pe substrat.

Astfel, 25 de bănci din beton tipărite la imprimanta 3D au fost instalate pe bulevardul

Mircea cel Bătrân din Chișinău. Pentru transportarea acestora și instalarea cu ușurință, s-au
imprimat segmente de bancă cu înălțimea de 15–17 cm, grosimea peretelui de 3 cm, cu
încorporarea în ele a plasei de armare și umplerea cu beton greu și beton expandat.

47
48