PROPRIETĂŢILE FIZICO - MECANICE ŞI

CARACTERISTICILE TEHNOLOGICE
ALE PĂMÂNTURILOR
Terenurile întâlnite în timpul execuţiei
unor construcţii pot fi roci compactate
(semistâncoase sau stâncoase) şi roci
dezagregate, numite şi pământuri.
Acestea sunt amestecuri de particule
solide de forme şi mărimi diferite între
care se află spaţii libere umplute cu
apă, aer sau alte gaze. Din acest motiv
se poate spune că pământurile sunt
complexe solid-lichid-gaz.
Pământurile se găsesc în stare
naturală, cu îndesarea dată de sarcina
geologică. După săpare pământurile
ajung într-o stare afânată. După
punerea în lucrare (în umpluturi)
pămâturile pot fi compactate artificial
sau se compactează în timp sub
greutate proprie (tabel 1).
Afânarea este caracterizată de un coeficient
de afânare (Ka) :

unde:
Va,  a – volumul şi greutatea specifică în
stare afânată
Vn,  n – volumul şi greutatea specifică în
stare naturală.
Pentru diverse pământuri aceşti coeficienţi
sunt daţi în tabelul 2.
Densitatea ( ρ ) pământului poate fi avută
în vedere sub mai multe aspecte :
- densitatea părţii solide (scheletului),
- densitatea în stare uscată a pământului,
- densitatea în stare naturală a pământului
- densitatea în stare saturată a
pământului.
Densitatea creşte cu creşterea umidităţii.
Câteva valori orientative ale densităţii sunt
prezentate în tabelul 2.
O altă proprietate fizică a pământurilor este
porozitatea. În legătură cu aceasta se
stabilesc următoarele relaţii:

unde:
n - porozitate absolută
e - indicele porilor
Vp - volumul porilor
V - volumul aparent al pământului
Vs - volumul fazei solide a pământului.
Referitor la porozitate se calculează gradul
de îndesare a pământului (ID) şi capacitatea
de îndesare (Ci):

unde:
emin, emax - indicii minimi şi maximi ai porilor
pământului respectiv
e - indicele porilor pământului analizat (în
stare naturală).
O caracteristică importantă a pământurilor
este şi umiditatea:
unde:
 u - greutatea specifică a pământului umed
 - greutatea specifică a pământului uscat.
Plasticitatea caracterizeză pământurile
coezive (prafuri argiloase,argile,...) între
anumite limite de umiditate şi reprezintă
capacitatea acestora de a se deforma sub
încărcările exteriore fără a-şi modifica
volumul şi fără apariţia fisurilor în masa de
pământ.
În funcţie de umiditatea pământurilor coezive
(U) se poate defini starea acestora ca şi
stările limită specifice:
→ starea curgătoare → limita de curgere
(UL) → starea plastică → limita de plasticitate
(UP) → starea solidă cu contracţie → limita
de contracţie (US) → starea solidă fără
contracţie (stare curgătoare – deformare sub
greutatea proprie).
În funcţie de natura legăturii între particule,
pământurile se pot clasifica în coezive şi
necoezive. În tabelul 3 se prezintă unele
caracteristici ale pământurilor (coeziunea c şi
categoria pământului pentru procesul de
săpare).
Coeziunea este proprietatea unui pământ de
a putea prelua tensiuni de întindere sau
forfecare.
Pământurile necoezive sunt: nisipurile,
pietrişurile şi bolovănişurile (uneori se
consideră în această categorie şi rocile
naturale derocate şi concasate).
Pământurile coezive sunt: pământurile
argiloase sau prăfoase, mâlurile şi
nămolurile. O atenţie specială în această
categorie se acordă loessurilor (pămâturi
macroporice).
Unghiul taluzului natural este unghiul pe care
îl formează taluzul unui depozit de material
necoeziv (la limita echilibrului) cu orizontala.
El poate fi static (la o grămadă de material
granular) sau dinamic (la o cantitate de
material granular sub influienţa organului de
lucru în mişcare al unui utilaj terasier).
Taluzarea constă în săparea, respectiv
aşezarea în umplutură a pământului sub un
unghi cu orizontală, care să-i asigure
stabilitatea.
La pământurile necoezive stabilitatea unui
taluz este asigurată dacă:

unde:  - unghiul cu orizontală al taluzului

realizat;  - unghiul taluzului natural (unghiul
pe care îl formează taluzul unui volum de
pământ cu orizontală); cs – coeficient de
siguranţă (1.1 – 1.5).
La pământurile coezive (argile, roci)
asigurarea stabilităţii este influenţată nu
numai de “” şi “cs”, ci şi de greutatea
specifică “a”, înălţimea taluzului “h” şi
coeziunea pământului “c”.