Lichefierea pamantului in regiunea Dobrogea

Lichefierea pamantului descrie un fenomen prin care pamantul ii pierde in mod

substantial rezistenta si rigiditatea , ca raspuns la stres , de obicei cutremure sau alte
modificari bruste intr-o stare de stres, facandu-l sa se comporte ca un lichid.
In mecanica pamantului , termenul "lichefiate", a fost folosit prima data de Hazen cu
referire la esecul din 1918 a barajului Calaveras in California. El a descris mecanismul de
lichefiere,de curgere a terasamentului barajului, dupa cum urmeaza:
In cazul in care presiunea apei in pori este suficient de mare pentru a efectua toate
sarcina, aceasta va avea ca efect al exploatatiei in afara particule si de a produce o conditie
care este, practic, echivalent cu cel al nisipurilor miscatoare ... circulatia initiala de o parte
a materialului ar putea conduce la acumularea de presiune, in primul rand asupra unui
singur punct, si apoi pe un alt, succesiv, ca puncte de concentrare.
Acest lucru se datoreaza faptului ca o parte din nisip are o tendinta de a comprima atunci
cand o sarcina este aplicata; nisipurile dense prin contrast tind sa se extinda in volumul sau
" dilatat ". Daca solul este saturat de apa, astfel cum exista in cazul in care solul este mai jos
de apa subterana sau de nivelul marii, apa umple golurile dintre boabele solului ("spatiile
porilor"). Ca raspuns la solutia de comprimare, aceasta apa duce la cresteri ale presiunii si
incearca sa curga de la sol in zonele de joasa presiune (de obicei, in sus fata de suprafata
solului). Cu toate acestea, in cazul in care incarcarea este rapid aplica si suficient de mare,
sau este repetata de mai multe ori (de exemplu, cutremur tremuraturi, val de incarcare
furtuna), astfel incat sa nu curga in timp inainte de urmatorul ciclu de incarcare. Aceasta
pierdere a structurii solului il face sa-si piarda toata puterea (capacitatea de a transfera) si
aceasta poate fi observata knd tinde sa curga ca un lichid (de aici "lichefiere").
Desi efectele de lichefiere au fost mult timp intelese, erau mai bine aduse in atentia
inginerilor dupa cutremurul Niigata 1964 si 1964 cutremur Alaska . A fost, de asemenea,
un factor major in distrugere in San Francisco 's Marina District in timpul cutremurului
1989 Loma Prieta , si in portul Kobe in 1995 Marele cutremur
Hanshin . Mai recent lichefierea a fost in mare masura responsabila pentru daunele extinse
la proprietati rezidentiale in suburbiile de est i localitatile satelit din Christchurch , Noua
Zeelanda in timpul cutremurului Darfield 2010 i mai pe larg din nou in urma cutremurelor
Christchurch care a urmat la inceputul anului i la mijlocul anului 2011.
Codurile din constructii, in multe tari dezvoltate necesita inginerilor sa ia in considerare
efectele de lichefiere a solului in proiectarea de noi cladiri i infrastructura, cum ar fi
poduri, baraje terasament i a structurilor de retinere. [1]

O stare de "lichefiere a pamantului", apare atunci cand stresul efectiv a unui sol este
redus la zero, in esenta, ceea ce corespunde la o pierdere completa de forfecare. Acest lucru
poate fi initiat fie de incarcari monotone (de exemplu, singura aparitie brusca de o
schimbare in stres - exemplele includ o cretere a sarcinii pe un rambleu sau pierderea
brusca a sprijinului) sau de incarcare ciclica (de exemplu, schimbarea repetata intr-o stare
de stres - exemplele includ val de incarcare sau cutremur agitare). In ambele cazuri, un sol
intr-o stare vrac saturata, i unul care ar putea genera o presiune semnificativa porilor de o
schimbare in sarcina sunt cele mai probabile pentru a lichefia. Deoarece presiunea apei in
pori create, o pierdere progresiva a rezistentei solului apare stresul eficient fiind redus. Este
mai probabil sa apara in solurile nisipoase sau non-plastice, dar poate, in cazuri rare, apar in
pietriuri i argile.
"Lichefieri ciclice" Termenul se refera la aparitia unei stari de sol atunci cand tulpini mari
de forfecare s-au acumulat, ca raspuns la incarcarea ciclica. O tulpina de referinta tipic
pentru aparitia aproximativa de stres efectiv zero, este de 5%.Acesta este un test bazat, de
obicei, prin intermediul ciclurilor triaxiale, ciclului forfecare directa simpla, sau ciclurilor
aparatelor de torsiune de tip forfecare. Aceste teste sunt efectuate pentru a determina o
rezistenta la lichefiere prin observarea numarului de cicluri de incarcare, la o amplitudine
anumita. Eecul aici este definit de criteriile mentionate anterior - tulpina de forfecare.
"Mobilitate ciclice" Termenul se refera la mecanismul de reducere progresiva a stresului
eficient datorita incarcarii ciclice. Acest lucru poate aparea la toate tipurile de sol, inclusiv
soluri dense. Cu toate acestea la atingerea unei stari de stres eficiente zero, solurile se dilata
si isi recapata puterea. [2]
Uzinele de lichefiere este mai probabil sa apara in vrac a solurilor moderat saturate cu
granule slabe , cum ar fi nisipuri sau nisipuri si pietrisuri reduse sau care contin cusaturile
de impermeabilitate - sedimente . In timpul de incarcare , de obicei de incarcare ciclica
nescursa, de exemplu, seismic de incarcare , nisipurile libere tind sa scada in volum , care
produc o cretere a presiunilor si, in consecinta o scadere a forfecarii, si anume reducerea
stresului eficace .
In functie de aceasta solul poate raspunde la incarcare, fie tulpina de inmuiere sau
tulpina-intarire. De exemplu, nisipuri moi, pot fi declansate la colaps, fie monoton sau
ciclic, in cazul in care stresul de forfecare statica este mai mare decat rezistenta la forfecare
finala sau la starea de echilibru a solului. In acest caz, fluxul de lichefiere apare, in cazul in
care solul se deformeaza la o tensiune constanta scazuta de forfecare reziduala. In cazul in
care tulpina sol-se intareste, de exemplu, o densitate moderata de nisip dens, lichefierea
fluxului nu va aparea, in general. Cu toate acestea, inmuierea ciclica poate aparea ca
urmare a incarcarii ciclice nescurse, de exemplu, cutremur de incarcare. Deformarea in
timpul incarcarii ciclice va depinde de densitatea solului, amploarea si durata incarcarii
ciclice, precum si cantitatea de inversare a stresului de forfecare. Daca se produce
inversarea stresului, stresul efectiv de forfecare ar putea ajunge la zero, apoi lichefierea
ciclica poate avea loc. Daca inversare de stres nu se produce, la zero stresul eficient nu este
posibil sa apara, apoi mobilitatea ciclic are loc.
Presiunile generate in timpul cutremurelor mari, cu multe cicluri de scuturare pot
provoca nisipuri lichefiate si excesul de apa pentru a forta drumul spre suprafata solului de
la cativa metri sub pamant. Acest lucru este observat adesea ca "fierbere de nisip", de

asemenea, numit "lovituri de nisip" sau " vulcani de nisip "(asa cum apar ele pentru a forma
mici cratere vulcanice), de la suprafata solului. Fenomenul poate sa includa atat fluxul de
nisip deja lichefiat dintr-un strat sub pamant, si un nisip miscator .Lichefierea solului
indusa prin agitarea cutremurului este, de asemenea, o contributie majora la risc seismic
urban .
Efectele de lichefiere a solului asupra mediului construit pot fi extrem de daunatoroare.
Cladiri ale caror fundatii suporta in mod direct pe nisip, care lichefiaza vor experimenta o
pierdere brusca a sprijinului, care va duce la solutionarea drastica si neregulata a cladirii
provocand pagube structurale, inclusiv de deteriorare a structurii cladirii in sine, sau poate
parasi structura inutilizabila dupa aceea, chiar si fara daune structurale. Poduri si cladiri
mari construite pe fundatii gramada isi pot pierde sprijinul din sol.[*]
Terenul in panta i de la sol de langa rauri si lacuri poate aluneca pe un strat de sol
lichefiat,de deschidere fisuri mari sau fisuri in pamant, si poate provoca daune importante
cladiri, poduri, drumuri si servicii, cum ar ar fi apa, gaze naturale, canalizare, energie si
telecomunicatii instalate in sol. Rezervoarele ingropate si caminele de vizitare pot pluti in
sol lichefiat din cauza flotabilitatii . Digurile si barajele de pamant isi pot pierde stabilitatea
in cazul in care materialul tinde sa se lichefieze.
Nisipurile miscatoare se formeaza atunci cand apar acizi grasi saturati. Cand apa din
nisip nu poate scapa, aceasta creeaza soluri lichefiate, care nu mai pot sustine greutatea. In
cazul in care curge apa subterana, debitul de apa se opune fortei de gravitatie, determinand
granule de nisip. In caz de cutremure, forta de scuturare poate creste presiunea de apa
subterana de mica adancime. In ambele cazuri, suprafata lichefiata pierde din rezistenta,
cauzand cladirii sau altor obiecte pe suprafata sa o scufundare.

In conditii de incarcare dinamica,cand eforturile de forfecare variaza ciclic, se produce o

tendinta de indesare a pamantului si evacuarea in consecinta a apei continuta in masa
acestuia.Astfel, in situatia greutatii de evacuare a apei, presiunea acesteia creste mult in
dauna efortului efectiv initial.In conditii de limita, presiunea apei din pori devine eventual
egala cu efortul efectiv, fapt ce determina pierderea rezistentei depozitelor nisipoase si
transformarea acestora intr-o masa vascoasa.
In aceasta situatie, se poate considera ca permeabilitatea este unul din factorii de baza
care favorizeaza producerea lichefierii.Aceasta concluzie este bazata pe rezultatele din
practica, care confirma ca pamanturile cu o permeabilitate ridicata sunt mai putin
susceptibile la influenta solicitarilor dinamice.Un factor la fel de important ca si
permeabilitatea pentru favorizarea lichefierii il constituie grosimea masei nisipoase si
conditiile de margine din punct de vedere al drenarii.

In foarte multe cazuri , lichefierea terenului de fundare aluvionare a condus la degradarea

terasamentelor de pamant - ramblee.Degradarea rambleelor din pamant coeziv, ca urmare a
lichefierii unor straturi din terenul de fundare prezinta diferite aspecte in functie de modul
in care efectul principal al lichefierii este de aparitie a tasarii suprafetei sau deplasari

orizontale care tind sa produca largirea bazei rambleului.Aceste deplasati orizontale se

explica prin crearea unor conditii de solicitare statica diferita sub diverse parti ale
rambleului de pamant coeziv, cu tensiuni tangentiale initiale mari si tensiuni ciclice
suplimentare mici sub partile inferioare ale taluzurilor care intarzie lichefierea in aceste
zone.Fisurile longitudinale apar preponderant si se justifica prin starea neuniforma de
tensiuni ce determina deplasari orizontale in planul sectiunii transversalea rambleului
atunci cand se reduce rezistenta la forfecare a terenului de fundare.
Prezenta unui strat acoperitor de pamant coeziv la terenul de fundare nisipos susceptibil la
lichefiere nu este de natura a impiedica degradarea corpului terasamentului si este
fragmentat de actiunea combinata a sarcinii vertical a rambleului cu scaderea rezistentei la
forfecare in multiple puncte in zona subadiacenta acestuia.Un fenomen mai rar intalnit dar
foarte spectaculos s-a produs in timpul cutremurului din Vrancea, 1977, in lunca Dunarii,
in apropierea orasului Giurgiu, respectiv au avut loc prabusiri cu dimensiuni in plan
ajungand la zeci de metri si pereti practic verticali, datorita curgerii nisipului din stratul
aluvionar in fisuri sau goluri carstice din roca de baza calcaroasa. Astfel a avut loc o
crestere a presiunii apei din pori la stratul de nisip ca urmare a cutremurului reprezentand o
lichefiere partiala, iar prin oscilatiile presiunii apei din pori s-a realizat o decolmatare a
cailor de comunicare intre acviferul superior si acviferul inferior corespunzator golurilor
carstice, urmata de curgerea nisipului in fisuri. O dovada a viabilitatii acestui mecanism
propus o constituie si faptul ca la cateva ore dupa producerea prabusirii (gropii), nivelul
liber al apei era mult mai coborat decat in mod obisnuit in teren, in timp ce la cateva zile s-a
revenit treptat la vechiul nivel. Fenomene similar celui prezentat au fost semnalate si in alte
locatii, in conditii litologice comparabile, in unele cazuri sub efectul seismului, in alte
cazuri, ca urmare a exploziilor miniere.
Atunci cand rambleele de drumuri si cai ferate sunt alcatuite din material necozive
exista riscul lichefierii lor ca urmare a vibratiilor din trafic sau in timpul cutremurilor
numai in conditiile in care acestea sunt saturate sau macar partial saturate. Aceste situatii
de saturare partiala pot aparea in conditii de baltire, din precipitatii atmosferice cand apa
subterana este la suprafata sau cand rambicul este creat pe un versant cu apa subterana la
suprafata.
Crearea rambleelor din material necoeziv de tipul cenusilor, cu o permeabilitate
relativ scazuta si care pot ajunge la o stare de saturare ca urmare a unui regim de precipitatii
mare, in timpul cutremurelor se pot degrada prin scaderea rezistentei la forfecare, ceea ce
induce pierderi de stabilitate, fisuri longitudinale la coronament, burdusiri sau chiar
distrugerea lor completa.
Cele mai importante degradari au fost observate la rambleele fundate pe pamanturi
slabe (maloase), care desi nu au cedat, au determinat amplificarea miscarilor seismice.
Cele mai susceptibile pamanturi la fenomenul de lichefiere in timpul actiunilor
monoton crescatoare sau ciclice sunt considerate a fi nisipurile fine si cele
prafoase.Fractiunile fine de praf si argila confera pamanturilor care le contin o plasticitate
si o rezistenta structurala de tip coeziv care are resurse de a se opune lichefierii, chiar daca
cresterile de presiune ale apei din pori pot determina deformatii semnificative.Pe de alta
parte pamanturile necoezive alcatuite din fragmente mari au o permeabilitate suficient de

mare pentru a asigura o disipare rapida a presiunii apei din pori, chiar pe masura generarii
ei de actiunea dinamica.[**]
Din studiile efectuate pe amplasamente diferite bazate pe indicatiile mentionate la fisele
forajelor se poate mentiona urmatoarea clasificare din punct de vedere al lichefiabilitatii:

Pamanturi lichefiabile sunt considerate a fi: nisip,nisip fin, nisip mediu,nisip

prafos, nisip care contine fragmenturi de sisturi, nisip cu intercalatii de pietris;
Pamanturi care sunt considerate a fi nelichefiabile: pamant vegetal, umplutura de
suprafata, argila, praf, pamant organic,pietris.

Lichefierea propriu zisa este rezultatul cedarii in conditii nedrenante a unui

(nisip) pamant necoeziv saturat.
Lichefierea(mobilitatea)ciclica este evolutia pamantului necoeziv saturat
,cand ii este aplicata o incarcare cu crestere constanta(statica) ,in conditii
nedrenante.
Aprecierea potentialului de lichefiere a unui pamant necoeziv continut intr- o
anumita succesiune litologica pe amplasamentul unei viitoare constructii se
poate realiza folosind mai multe metode de calcul: metode deterministe si
metode probabilistice.

Cel mai simplu mod de a avea o orientare de ordin calitativ asupra producerii
lichefierii la un amplasament al unei viitoare constructii se face parcurgand
criterii recomandate pentru aprecierea potentialului de lichefiere.
Criteriul granulometric este reintrodus in ideea in care daca pamantul de pe
amplasament se incadreaza in zona delimitata de pe anumite grafice,existand
posibilitatea lichefiierii lui.
Asupra suscebilitatii la lichefiere criteriul gradului de indesare are un rol
determinant.
Criteriul la penetrare standard ,este corelat cu starea de indesare a pamantului
studiat din punct de vedere al suscebilitatii la lichefiere,dar rezultatele sunt
discutabile datorita diferitelor tipuri de penetrometre utilizate la incercare;se
poate calcula gradul de indesare al pamantului respectiv prin valoarea
numarului de lovituri in relatie cu tensiunea geologica efectiva la nivelul la
care a avut loc determinarea;lichefiabilitatea pamanturilor ce au fost
considerate granulometric susceptibile la lichefiere poate fi apreciata si pe
baza unor grafice.
Criteriul pozitiei stratului de pamant din punct de vedere al lichefiabilitatii
este delimitat in suprafete de separatie orizontale si respectiv inclinate.
Criteriul conditiilor de drenare este construit prin influenta pe care o are ritmul
de disipare a presiunii apei din pori pe durata seismului asupra producerii
lichefierii,fapt ce este dictat de permeabilitatea straturilor adiacente celui
studiat.[1]

Concluzii privind comportarea pamanturilor necoezice

susceptibile la lichefiere:
Prevenirea sau limitarea efectelor lichefierii asupra constructiilor poate fi
realizata prin interventii asupra terenului stabilit ca lichefiabil ce se pot rezuma
ca fiind :corectarea curbei grnulometrice (amestecuri de pamant);marirea
indesarii prin compactare de suprafata ,vibrare etc.; scoaterea terenului din
starea de saturatie;cresterea teniunii verticale(prin suprasarcini cu rambleede
pamant sau prin coborarea apei subterane); imbunatatirea conditiilor de
drenare;marirea rezistentei la forfecare ce este creata de insasi coeziunea
acelui pamant(prin injectari).
Metodele de imbunatatire a terenului natural sunt costisitoare dat fiind
volumul de pamant ce trebuie stabilizat.
Lichefierea poate sa se produca numai daca pamanturilor necoezive li se aplica
o incarcare sufficient de mare.
Cu cat nisipurile sunt caracterizate de stari initiale defavorabile ,cu atat
deformatiile acumulate si asociate lichefierii vor fi mai mari.Un pamant
necoeziv susceptibil la lichefiere va avea o rezistenta nula dupa producerea
acestui fenomen.[2]

Bibliografie:

1. [Bancila I. - "Geologie Inginereasca", 1980][1]

2. [Dron Andre - "Probleme de fundatii in practica
amenajarilor hidroameliorative", 2002][2]
3. ^Internet - "www.referatele.com/relieful si solul din
Dobrogea"
4. **Internet - "www.wikipedia.org/wiki/Dobrogea"