Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
REZUMAT
1.INTRODUCERE
Termenul de lichefiere este folosit pentru a descrie un numr de fenomene legate ntre
ele,dar diferite observate la pmnturile moi,saturate.Se disting dou tipuri de fenomene
diferite:
1. Lichefierea propriu-zis: este fenomenul prin care un pamnt necoeziv saturat afnat i
pierde o mare parte din rezistena la forfecare i poate curge ca un lichid, datorit unei solicitri
monoton cresctoare sau ciclice.
2. Lichefierea ciclic este fenomenul de cedare progresiv a unui nisip saturat, afnat,
cu ndesare medie sau ndesat, supus unei solicitari cu variaie ciclic n condiii de volum
constant. Deformaia final rezult din cumularea deformaiilor produse n timpul fiecrui
ciclu de ncarcare; n cazul nisipurilor afnate deformaia poate fi nelimitat,fenomenul
devenind similar lichefierii propriu-zise.Evaluarea riscului de producere a lichefierii conduc la
punerea ntrebrii dac un pmnt este sau nu susceptibil la lichefiere.Ca un teren s fie
nesusceptibil la lichefiere,solicitrile care au loc asupra lui trebuie s fie insuficiente s
Lichefierea i fenomenele asociate acesteia pot s apar n timpul sau la cteva minute
dup micarea seismic. Acest lucru se petrece datorit faptului c formarea n substrat a
presiunii care produce lichefierea poate s nu fie instantanee iar nisipul aflat n ascensiune,
2.1.1.Solicitarile statice
2.1.2.Solicitari ciclice
2.2.1.Caracteristici de rigiditate
2.3.1.Compozitia granulometrica
2.3.2.Forma granulelor
coeficientul de sfericitate:
b = wP / wR (2)
n care:
wP aria proiectiei fiecarei particule;
wR = aria cercului circumscris pro-iectiei particulei;
2.3.3.Starea de indesare
Inca din primele studii asupra lichefierii a fost recunoscut rolul determinant al starii de
indesare asupra sensibilitatii la lichefiere. Astfel, in conceptul acceleratiei critice (Maslov)
se remarca dependenta acesteia de porozitatea nisipului in depozit.
Influenta determinanta a starii de indesare asupra stabilitatii dinamice a nisipurilor a
impus includerea acestui parametru in majoritatea criteriilor calitative de apreciere a
posibilitatii de lichefiere.
2.3.4.Structura pamantului
Pe baza rezultatelor experimentale s-ar putea ajunge la concluzia ca, intr-un taluz,
pericolul de liche-fiere este mai redus decat in teren cu suprafata orizontala; pericolul pare a fi
cu atat mai mic cu cat panta este mai abrupta, respectiv eforturile unitare de forfecare initiale
mai mari, ca o consecinta a reducerii gradului de schimbare a sensului eforturilor unitare.
In taluzuri, insa, lichefierea se poate produce prin depasirea rezistentei la forfecare in
zone lichefiate partial, deci ca urmare a unor deformatii de forfecare mari (lichefiere propriu-
zisa).
4.CONCLUZII
Lichefierea pamantului este un fenomen prin care rezistenta la forfecare a unui teren
necoeziv scade brusc ca urmare a unei solicitari ciclice, producand transformarea temporara a
materialului respectiv intr-o masa fluida.
Pe baza tuturor caracteristicilor terenului si amplasamentului in care se afla, se poate
face o sinteza a criteriilor de apreciere calitativa a posibilitatii de lichefiere.
Prin cunoasterea caracteristicilor pamanturilor care influenteaza lichefiabilitatea lor,
devine posibila indeplinirea a doua scopuri: prognoza comportarii terenului de fundare in
conditii seismice, pe baza unor date generale si eventual, a unor investigatii suplimentare usor
de realizat; obtinerea unor probe netulburate si reprezentative, precum si stabilirea schemei de
incercare a lor, astfel incat sa fie reproduse cat mai fidel conditiile determinante din natura,
atunci cand se face o analiza amanuntita a sensibilitatii la lichefiere.
Factorii care influenteaza producerea lichefierii pot fi impartiti in doua categorii:
a) Caracteristici care determina tipul de pamant: granulozitate (fractiuni granulare dominante,
gradul de neuniformitate, continutul de particule fine), forma particulelor, greutatea specifica
a acestora si indirect, compozitia lor mineralogica;
b) Caracteristici de stare a pamantului in depozit: gradul de indesare, structura si indirect,
geologia depozitului; starea de umiditate si conditiile de drenare ale stratului; starea de
eforturi si istoricul acestora (tensorii eforturilor unitare actuale, atat cel sferic cat si cel
deviator, coeficientul de impingere in stare de repaus, raportul de supraconsolidare, solicitari
ciclice anterioare) si indirect varsta depozitului.
Pornind de la aceste caracteristici care determina lichefiabilitatea unui teren, pentru
imbunatatirea lui se vor adopta metode care sa aiba o influenta directa asupra acestora. Astfel,
putem enumera o serie de masuri care pot fi luate cu scopul de a preveni sau limita efectele
lichefierii asupra constructiilor.