Specificaţie Tehnică Privind Certificarea de Conformitate A Calităţii Materialelor Şi Echipamentelor Pentru Instalaţii Interioare Termice Şi Sanitare

SPECIFICAŢIE TEHNICĂ PRIVIND CERTIFICAREA DE CONFORMITATE A
CALITĂŢII MATERIALELOR ŞI ECHIPAMENTELOR PENTRU INSTALAŢII

INTERIOARE TERMICE ŞI SANITARE
Indicativ ST 018-97
Cuprins
* SCOPUL ŞI DOMENIUL DE APLICARE

* LEGISLAŢIA CARE REGLMENTEAZĂ SISTEMUL CALITĂŢII ÎN ROMÂNIA
* CERTIFICAREA DE CONFORMITATE A CALITĂŢII
* GHID DE ALCĂTUIRE A MANUALULUI DE CALITATE
* CERINŢE DE CALITATE
1. SCOPUL ŞI DOMENIUL DE APLICARE
1.1. Scopul specificaţiei tehnice
Prezenta Specificaţie Tehnică defineşte normele generale precum şi criteriile de performanţă la

care trebuie să răspundă echipamentele şi materialele aferente instalaţiilor termice şi sanitare în
vederea certificării de conformitate a calităţii. De asemenea stabileşte cerinţele de calitate la care
acestea trebuie să răspundă.
1.2. Domeniul de aplicare
Specificaţia Tehnică se aplică elaborarea documentaţiei în vederea obţinerii certificării de

conformitate a calităţii pentru echipamentele şi materialele aferente instalaţiilor termice şi sanitare
din interiorul construcţiilor.
Prevederile din prezenta specificaţie tehnică se aplică de către producători la stabilirea unui
sistem de calitate intern şi de organismele de certificare, de inspecţie şi laboratoarele de încercări
în vederea certificării de conformitate a calităţii pentru principalele echipamente aferente
instalaţiilor termice şi sanitare din interiorul construcţiilor.
Caracteristicile funcţionale şi aptitudinile de folosire ale echipamentelor de instalaţii depind de

numeroşi factori: concepţia de proiectare, calitatea materialelor şi a execuţiei, a exploatării şi
întreţinerii ş.a.
Influenţa individuală şi colectivă a acestor factori nu poate fi cunoscută aprioric suficient de precis
şi în consecinţă, trebuie ca fabricantul şi furnizorul să fie foarte precişi în a defini domeniul de
utilizare, condiţiile şi limitele în care se asigură o bună funcţionare (condiţii de transport,
depozitare, conservare, exploatare, întreţinere, depanare etc.). Toate aceste informaţii vor fi
cuprinse în documentaţia pe care vânzătorul o va înmâna cumpărătorului odată cu livrarea
furniturii propriu-zise.
Este obligatoriu ca documentaţia tehnică dată beneficiarului să conţină un instrument analitic sau
grafic operativ, care să permită stabilirea prin măsurători in situ, a caracteristicilor funcţionale şi
compararea lor cu cele declarate de producător.
1.3. Stabilirea funcţiunilor principale şi complementare

Certificarea de conformitate a echipamentelor şi materialelor aferente instalaţiilor termice şi
sanitare din interiorul construcţiilor vizează asigurarea normelor de calitate impuse de legislaţia în
vigoare atât pentru producţia internă cât şi pentru toate produsele importate şi comercializate în
România.
Prezenta Specificaţie Tehnică stabileşte:
- legislaţia care reglementează sistemul calităţii în România;
- principalele echipamente aferente instalaţiilor termice şi sanitare din interiorul construcţiilor, sub
aspectul definirii lor în ceea ce priveşte structura, compoziţia, forma, alcătuirea şi caracteristicile
funcţionale;
- cerinţele de calitate concrete la care trebuie să răspundă echipamentele în sensul cerinţelor

esenţiale pentru echipamentele aferente instalaţiilor termice şi sanitare din interiorul construcţiilor;
- verificările şi încercările ce trebuie efectuate în cadrul unui sistem intern de calitate, integrat în
procesul de producţie, în vederea asigurării conformităţii produselor cu specificaţiile tehnice, care
să permită aprecierea aptitudinii lor la utilizare şi să garanteze că prin folosirea acestor produse
se pot realiza cerinţele de calitate esenţiale şi specifice astfel încât să se poată proceda la
certificarea de conformitate a calităţii;
[top]
2. LEGISLAŢIA CARE REGLMENTEAZĂ SISTEMUL CALITĂŢII ÎN ROMÂNIA
Dezideratul Asigurării Calităţii în Construcţii, în România şi-a găsit exprimarea prin emiterea de
legi şi hotărâri guvernamentale care constituie cadrul legislativ în care trebuie să se înscrie
preocupările tuturor agenţilor economici din domeniu. Astfel se menţionează:
1. Legea privind calitatea în construcţii nr. 10/18.01.95

2. Asigurarea activităţii metrologice în construcţii HGR 256/28.05.94
3. Conducerea şi asigurarea calităţii în construcţii HGR 261/8.06.94
4. Controlul de stat al calităţii în construcţii HGR 272/14.06.94
5. Recepţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora HGR 273/14.06.95
6. Agrementul tehnic pentru produs, procedee şi echipamente noi în construcţii HGR
392/15.07.94
7. Autorizarea şi acreditarea laboratoarelor de încercări în construcţii HGR 393/5.07.94
8. Certificarea calităţii produselor folosite în construcţii HGR 728/18.10.94
9. STAS ISO 9001/2/3/4
2.1. Legea privind calitatea în construcţii nr. 10/18.01.95
Calitatea construcţiilor este definită în Legea nr. 10/18.01.95 ca rezultantă a totalităţii

performanţelor de comportare a acestora în exploatare, în scopul satisfacerii pe întreaga durată
de existenţă a exigenţelor utilizatorilor.
Prevederile legii se aplică construcţiilor de orice categorie şi instalaţiilor aferente acestora –

indiferent de forma de proprietate sau destinaţie, precum şi lucrărilor de modernizare, modificare,
transformare, consolidare şi de reparare a acestora. Sunt exceptate clădirile pentru locuinţe cu
parter plus un etaj şi anexele gospodăreşti situate în mediul rural, precum şi construcţiile
provizorii.
Noţiunile şi principiile generale pe care se bazează aplicarea conceptului de performanţă, la

întocmirea reglementărilor şi documentaţiilor tehnice pentru construcţii civile şi industriale, sunt
stabilite în standardele 12400/1 şi 2-85 "Performanţe în construcţii".
Factorii de luat în considerare la elaborarea reglementărilor tehnice în construcţii privind criteriile

de performanţă ce trebuiesc considerate, sunt precizaţi în Anexa A la STAS 12400/1.
În articolul 5, Legea 10 precizează că pentru obţinerea unor construcţii de calitate

corespunzătoare, din factorii enumeraţi în Anexa A menţionată, se consideră obligatorii
următoarele cerinţe privind realizarea şi menţinerea pe îndreaga durată a construcţiilor:
a) rezistenţă şi stabilitate;
b) siguranţă în exploatare;
c) siguranţă la foc;
d) igienă, sănătatea oamenilor, refacerea şi protecţia mediului;
e) izolaţia termică, hidrofugă şi economia de energie;
f) protecţia împotriva zgomotului.
În condiţiile Legii nr. 10 privind calitatea în construcţii, MLPAT a instituit un sistem complex de
reglementări tehnice, acţiuni şi activităţi bazate pe conceptul de performanţă în construcţii.
Cerinţele de calitate şi criteriile de performanţă stabilite pentru principalele domenii ale instalaţiilor
termice, sanitare, ventilare-climatizare, electrice, stabilesc criteriile de bază şi pentru
agrementarea noilor produse de instalaţii propuse pentru a fi utilizate, precum şi criteriile de
certificare a calităţii produselor în fabricaţie curentă utilizate în instalaţii.
Sistemul calităţii are la bază:
a) reglementările tehnice în construcţii;
b) calitatea materialelor, produselor şi echipamentelor folosite;
c) agrementele tehnice pentru noile produse şi tehnologii (din ţară şi import);
d) verificarea proiectelor, a execuţiei lucrărilor şi expertizarea proiectelor şi a construcţiilor;
e) conducerea şi asigurarea calităţii în construcţii;
f) autorizarea şi acreditarea laboratoarelor de analize şi încercări în activitatea de construcţii;
g) activitatea metrologică în construcţii;
h) recepţia construcţiilor;
i) comportarea în exploatare şi intervenţii în timp;
j) postutilizarea construcţiilor;
k) controlul de stat al calităţii în construcţii.
În legătură cu calitatea materialelor, produselor şi echipamentelor, în Legea 10 se precizează

obligativitatea şi condiţiile de certificare a calităţii produselor utilizate în construcţii precum şi
agrementarea utilizării noilor produse.
De asemenea se precizează pentru unităţile care prestează activităţi de cercetare următoarele

obligaţii principale:
a) efectuarea de cercetări teoretice şi experimentale preliminare în vederea fundamentării

reglementărilor tehnice în construcţii;
b) fundamentarea, elaborarea şi experimentarea de soluţii tehnice, produse şi procedee noi

pentru construcţii;
c) verificarea şi controlul noilor produse şi procedee, la solicitarea producătorilor în vederea

eliberării de agremente tehnice, conform reglementărilor legale.
2.2. Asigurarea activităţii metrologice în construcţii HGR 256/28.05.94
O altă componentă a sistemului calităţii în construcţii o constituie activitatea metrologică.

Aceasta este reglementată prin HGR 256/17.06.94.
Activitatea metrologică are ca obiectiv fundamental asigurarea uniformităţii şi corectitudinii

măsurătorilor, acestea realizându-se printr-un sistem de structuri tehnice, ştiinţifice şi
administrative care funcţionează conform unor reglementări tehnice şi juridice.
Rolul activităţii metrologice constă în a ţine sub control şi a asigura trasabilitatea mijloacelor de
măsurare utilizate şi a măsurărilor efectuate la etaloanele naţionale sau la cele internaţionale,
contribuind astfel la obţinerea calităţii produselor şi a serviciilor realizate.
Reglementările HGR 256 se aplică tuturor agenţilor economici care utilizează mijloace de
măsurare în executarea lucrărilor de construcţii de orice natură, stabilind principiile şi politica
generală în conducerea (administrarea) activităţii metrologice şi definind principalele reguli de
aplicare a acestora.
Reglementările definesc elementele constitutive ale activităţii metrologice.
- inventarierea principalelor categorii de operaţiuni de măsurare care intervin în executarea

lucrărilor de construcţii;
- analizarea necesităţilor şi alegerea mijloacelor de măsurare adecvate;
- recepţia, păstrarea şi punerea în serviciu a mijloacelor de măsurare;
- etalonarea, verificarea, urmărirea comportării în timp şi intervenţii privind starea de

funcţionalitate a mijloacelor de măsurare.
Într-un capitol distinct, sunt stabilite obligaţiile privind activitatea metrologică cum ar fi:
- inventarierea operaţiunilor de măsurare;
- stabilirea tipurilor de mijloace de măsurare şi a clasei de precizie aferente;
- recepţia, păstrarea şi punerea în serviciu a mijloacelor de măsurare;
- operaţiuni de etalonare ş.a.
Urmărirea aplicării şi controlul respectării prevederilor privind asigurarea activităţii metrologice în

construcţii se efectuează de către Biroul Român de Metrologie Legală.
2.3. Conducerea şi asigurarea calităţii în construcţii HGR 261/8.06.94
Hotărârea Guvernului României nr. 261.8.06.94 aprobă următoarele regulamente elaborate în

temeiul articolelor 35 şi 36 din Ordonanţa Guvernului nr. 2 din 1994 privind calitatea în construcţii:
1) Regulament privind conducerea şi asigurarea calităţii în construcţii – Anexa 1
2) Regulament privind stabilirea categoriei de importanţă a construcţiilor – Anexa 2
3) Regulament privind urmărirea comportării în exploatare, intervenţiile în timp şi postutilizarea

construcţiilor – Anexa 3
2.3.1. Anexa 1
Conducerea şi asigurarea calităţii se referă la politica ce se duce în domeniul calităţii, prin

activităţi prestabilitate şi sistematice, pentru a preveni noncalitatea şi a asigura realizarea şi
garantarea calităţii cerute. Sistemul conducerii şi asigurării calităţii cuprinde două părţi distincte:
- conducerea calităţii: determină şi aplică politica în domeniul calităţii;
- asigurarea calităţii: reprezintă instrumentul de aplicare a politicii în domeniul calităţii.
Regulamentul stabileşte cadrul normativ general, detalierea elementelor de conţinut şi

metodologice ale sistemului de conducere şi asigurare a calităţii în construcţii se face prin
proceduri specifice fiecărei unităţi participante sau implicate în procesul de concepere, realizare,
exploatare şi postutilizare a construcţiilor: investitori, proprietari, unităţi de cercetare, de
proiectare, producători, furnizori, executanţi, utilizatori.
Sistemul de conducere şi de asigurare a calităţii în construcţii comportă stabilirea următoarelor

elemente principale:
- datele de intrare, concretizate prin documentaţia tehnică anexată contractelor (temă, proiect,
specificaţie tehnică, caiet de sarcini etc.)
- elementele principale de conţinut, respectiv: programul de asigurare a calităţii, organizarea

aferentă sistemului, funcţiunile sistemului
- elementele metodologice ale dezvoltării şi aplicării sistemului; se stabilesc trei modele de
asigurare a calităţii în funcţie de categoria de importanţă a construcţiei. Încadrarea într-unul din
cele trei modele se stabileşte de către proiectant în acord cu investitorul sau proprietarul;
- documentele tehnice, respectiv:
- documentele privind datele de intrare;
- documente ale programului de asigurare a calităţii;
- planul de audit;
- documente şi înregistrări referitoare la calitate;
- diferite alte documente.
Regulamentul stabileşte de asemenea atribuţiile, obligaţiile şi răspunderile ce revin unităţilor

participante la procesul de concepere, realizare, exploatare şi postutilizare a construcţiilor.
2.3.2. Anexa 2
Regulamentul are ca obiect stabilirea modului de încadrare în categorii de importanţă a

construcţiilor, în scopul aplicării diferenţiale a sistemului calităţii, conform celor de mai sus.
Regulamentul se aplică tuturor construcţiilor noi sau existente.
După importanţă, construcţiile se încadrează în următoarele categorii:
- de importanţă globală, denumite curent categorii de importanţă (A, B, C şi D), ce privesc

întreaga construcţie sub toate aspectele. Categoria de importanţă se stabileşte de către
proiectant, la cererea investitorului la construcţiile noi, sau a proprietarului în cazul construcţiilor
existente. Pentru fiecare construcţie se stabileşte o singură categorie de importanţă şi ea va fi
înscrisă în toate documentele tehnice privind construcţia;
- de importanţă specifică, denumite clase de importanţă ce privesc întreaga construcţie sau

părţi ale acesteia, sub diferite aspecte. Clasele de importanţă se corelează cu categoriile de
importanţă de către proiectant la construcţiile noi şi/sau de către expertul tehnic atestat, la
construcţiile existente.
2.3.3. Anexa 3
Stabileşte cadrul general pentru desfăşurarea activităţilor menţionate; ele se aplică tuturor
categoriilor de construcţii şi sunt obligatorii pentru toţi factorii implicaţi pe toată durata de
existenţă a acestor construcţii.
Urmărirea în exploatare a construcţiilor este de două categorii:
*curentă, cu caracter permanent şi se realizează cu grja proprietarului direct sau a

reprezentanţilor săi; este o activitate sistematică de culegere de date privind starea tehnică a
construcţiei care, corelată cu activitatea de întreţinere şi reparaţii, are ca obiectiv menţinerea
construcţiilor la parametrii proiectaţi.
*specială, este o activitate sistematică ce cuprinde investigaţii specifice, suplimentare faţă de
urmărirea curentă; se instituie la: clădiri noi de importanţă deosebită şi la construcţii în exploatare
cu evoluţie periculoasă stabilită în urma unei expertize.
Intervenţiile în timp asupra construcţiilor sunt fundamentate pe baza datelor furnizate de

activitatea de urmărire a comportării în exploatare a construcţiilor. Ele sunt determinate de:
- exploatarea normală a construcţiilor. Aici se încadrează lucrările de întreţinere şi reparaţii, ce se

efectuează periodic în funcţie de categoria de importanţă a construcţiilor şi de materialele
încorporate.
- acţiunile accidentale asupra construcţiilor ce afectează grav integritatea acestora. Intervenţiile

constau în efectuarea unor lucrări de înlăturare a efectelor acţiunilor menţionate şi readucerea
construcţiilor la nivel calitativ iniţial.
- acţiunile omului. Intervenţiile respective au ca scop principal: schimbări de destinaţie,

prelungirea duratei de serviciu, ridicarea nivelului performanţelor prevăzute iniţial.
Postutilizarea construcţiilor
Activităţile aferente acestei etape încep odată cu iniţierea acţiunii de desfiinţare a acelei
construcţii care se face:
- la cererea proprietarului;
- la cererea autorităţilor administraţiei publice locale.
În anumite cazuri, desfăşurarea activităţilor şi lucrărilor din etapa de postutilizare se face pe baza
unei documentaţii tehnice şi a unei autorizaţii de funcţionare elaborată de autorităţi competente,
conform legilor în vigoare. Activităţile şi lucrările corespunzătoare etapei de postutilizare a
construcţiilor sunt:
- dezafectarea construcţiei
- demontarea şi demolarea construcţiei
- recondiţionarea, reciclarea şi refolosirea şi nereciclabile.
Regulamentul stabileşte de asemenea obligaţiile şi răspunderile ce revin: investitorilor,

proprietarilor şi administratorilor cu acordul proprietarilor, proiectanţilor, executanţilor şi
utilizatorilor în vederea: urmăririi comportării în exploatare a construcţiilor, intervenţiei în timp
asupra construcţiilor, postutilizării construcţiilor.
2.4. Controlul de stat al calităţii în construcţii HGR 272/14.06.94
Hotărârea Guvernului nr. 272 stabileşte cadrul normativ general, obiectivele, conţinutul şi
organizarea, precum şi modul de exercitare a controlului de stat privind calitatea în construcţii.
Acesta se aplică construcţiilor, inclusiv instalaţiilor aferente acestora, indiferent de forma de
proprietate, destinaţie sau sursă de finanţare. Controlul se exercită diferenţiat, potrivit legii, în
toate etapele ciclului de existenţă a construcţiilor în scopul prevenirii sau limitării unor situaţii ce
pot apărea şi care pot pune în pericol sau afecta negativ viaţa, sănătatea, mediul înconjurător sau
pot cauza pierderi materiale unor persoane, entităţi sau societăţi în parte sau în ansamblul ei.
Controlul de stat în construcţii nu exclude şi nu suplineşte controlul interior sau alte forme de
control.
Reglementările stabilesc în principal următoarele obiective ce trebuie urmărite de controlul de stat

privind calitatea în construcţii:
- îndeplinirea de către organele de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale,

comisiile tehnice sau agenţii economici a obligaţiilor prevăzute de lege;
- respectarea de către toţi factorii ce contribuie sau sunt implicaţi în conceperea, realizarea şi
postutilizarea construcţiilor, a prevederilor legale;
- respectarea prevederilor autorizaţiilor de construire, a avizelor obligatorii etc.
- respectarea reglementărilor tehnice privind modul de tratare a defecţiunilor tehnice produse la

construcţii, cauzate de fenomene sau calamităţi naturale;
- îmbunătăţirea sistemului calităţii în construcţii şi a regulamentelor aferente acestuia.
Controlul de stat al calităţii construcţiilor şi lucrărilor publice se exercită de către Inspecţia de Stat
în Construcţii, Lucrări Publice, Urbanism şi Amenajarea Teritoriului din Cadrul MLPAT precum şi
celelalte organisme similare în atribuţii specifice stabilite prin dispoziţii legale. Controlul de stat al
calităţii în construcţii se organizează şi se exercită prin inspecţii, în mod diferenţial, pe bază de
instrucţiuni aprobate de Inspecţia de Stat în Construcţii în următoarele moduri:
- inspecţii curente;
- inspecţii în faze determinate ale execuţiei;
- inspecţii prin sondaj;
- inspecţii tematice;
- inspecţii la autorităţile administraţiei publice şi locale.
Inspecţiile efectuate se consemnează şi se finalizează prin documente de control.
De asemenea sunt stabilite obligaţiile şi răspunderile ce revin pe de-o parte Inspecţiei Centrale şi
Inspecţiilor teritoriale şi personalului acestora în exercitarea controlului de stat în construcţii iar pe
de altă parte agenţilor economici implicaţi în procesul de proiectare, amplasare, execuţie, utilizare
şi postutilizare a construcţiilor.
2.5. Recepţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora HG 273/14.06.95
Recepţia reprezintă actul prin care investitorul declară că acceptă, să preia lucrarea cu sau fără
rezerve şi că aceasta poate fi dată în folosinţă. Prin actul de recepţie se certifică faptul că
executantul şi-a îndeplinit obligaţiile în conformitate cu prevederile contractului şi ale
documentaţiei de execuţie.
Recepţia se efectuează atât la lucrări noi cât şi la intervenţiile în timp asupra construcţiilor
existente şi se realizează în 2 etape:
- la terminarea lucrărilor
- la expirarea perioadei de garanţie (recepţia finală).
Recepţia se poate face prin acordul părţilor sau, în cazul unor neînţelegeri, ele se pot adresa
instanţei judecătoreşti competente.
Recepţia la terminarea lucrărilor
Comisiile de recepţie se vor numi de către investitor şi vor fi alcătuite de cel puţin 5 membri:
- 1 reprezentant al investitorului;
- 1 reprezentant al administraţiei publice locale;
- specialişti în domeniu.
Excepţie fac construcţiile de importanţă deosebită (minim 7 membri în comisie) şi cele de

importanţă redusă (caz în care comisiile vor fi alcătuite doar din investitor şi delegatul
administraţiei publice locale). Începerea recepţiei se va organiza în maximum 15 zile
calendaristice de la notificarea terminării lucrărilor.
Reprezentanţii executantului şi proiectantului nu pot face parte din comisia de recepţie, ei având
calitatea de invitaţi.
În diferite cazuri particulare din Comisie vor face parte şi alţi reprezentanţi decât cei mai sus
amintiţi.
Reglementările stabilesc măsurile ce se pot lua în cazul în care investitorul nu fixează recepţia
sau nu se prezintă la termenul fixat pentru aceasta.
Comisia de recepţie poate funcţiona numai în prezenţa a cel puţin 2/3 din membrii numiţi de
acesta; hotărârile revin cu majoritate simplă.
Sunt stabilite şi sarcinile ce revin Comisiei de recepţie, modul de consemnare al observaţiilor şi

concluziilor în procesul verbal de recepţie, cazurile în care comisia de recepţie poate recomanda
admiterea recepţiei, respectiv amânarea sau respingerea.
Procesul verbal cu observaţiile participanţilor şi cu recomandarea comisiei, se înmânează

investitorului ce hotărăşte admiterea, amânarea sau respingerea recepţiei.
Se stabileşte de asemenea modul de executare a remedierilor în cazul în care admiterea

recepţiei se face cu obiecţii, cât şi termenul pentru efectuarea lor.
Recepţia finală
Este convocată de investitor în cel mult 15 zile de la expirarea perioadei de garanţie, prevăzută în
contract. La recepţia finală participă investitorul, comisia de recepţie numită de acesta, proictantul
şi executantul.
Se stabilesc atribuţiile Comisiei de recepţie finală şi modul de întocmire a procesului-verbal de

recepţie finală precum şi modul de acţionare în cazul de respingere a recepţiei finale.
Ca dispoziţii finale, se prevăd exceptările, se stabileşte cine suportă cheltuielile necesare
recepţiei şi modul de acţionare legal în cazul în care nu se ajunge la o înţelegere pe cale
amiabilă.
În anexa nr. 6 se tratează modul de întocmire a Cărţii Tehnice a Construcţiei, aceasta

reprezentând ansamblul documentelor tehnice referitoare la proiectarea, execuţia, recepţia,
exploatarea şi urmărirea comportării în exploatare a construcţiei şi instalaţiilor aferente. Cartea
Tehnică se păstrează de către investitor pe toată durata existenţei construcţiei.
2.6. Agrementul tehnic pentru produs, procedee şi echipamente noi în construcţii HGR
392/15.07.94
Metologia privind "Regulamentul tehnic pentru produse, procedee şi echipamente noi în

construcţii" a fost aprobată prin HGR 392/iulie 1994.
Metodologia cuprinde:
- proceduri generale;
- organizarea activităţii de agrement tehnic în construcţii;
- procedura de agrementare tehnică;
- dispoziţii finale.
În anexă se precizează componenţa şi atribuţiile Comisiei de Agrement Tehnic în Construcţii.
Agrementul Tehnic poate fi solicitat de persoane fizice sau juridice, care fabrică, distribuie
(comercializează) sau pun în operă în România un produs sau un procedeu nou fabricat sau
elaborat în ţară sau străinătate cu utilizare în construcţii sau instalaţii.
Solicitantul de Agrement Tehnic trebuie să înainteze la secretariatul Comisiei de Agrement

Tehnic din cadrul MLPAT o cerere însoţită de dosarul cuprinzând documentaţia de prezentare a
obiectului solicitării.
Secretariatul repartizează dosarul solicitării la grupa de specialitate de profil, constituită la un

institut de cercetare sau la un agent economic abilitat.
Grupa specializată desemnează un raportor care analizează dosarul cu participarea solicitantului

şi stabileşte condiţiile de întocmire a agrementului tehnic solicitat:
- completarea la necesitate a dosarului;
- necesitatea efectuării unor verificări experimentale;
- stabilirea costurilor şi a termenilor de predare;
- emiterea unei comenzi pentru efectuarea lucrărilor necesare.
În cazul produselor, procedeelor sau echipamentelor care provin din ţări dezvoltate industrial,
unde sunt considerate tradiţionale, existând reglementări tehnice naţionale aprobate, sau sunt
folosite în baza unor agremente tehnice emise de institute de specialitate recunoscute pe plan
internaţional, obţinerea agrementului în România se face de regulă prin asimilarea
reglementărilor tehnice respective.
Fac excepţie produsele ale căror domeniu de utilizare poate fi afectat de condiţiile climatice,
seismice ş.a. diferite în România faţă de cele din ţările de origine.
Pentru produsele, procedeele şi echipamentele noi realizate în România sunt necesare certificate
de încercări sau analize efectuate de institute sau societăţi comerciale, cu profil de încercări,
independente faţă de solicitant şi autorizate.
2.7. Autorizarea şi acreditarea laboratoarelor de încercări în construcţii HGR 393/15.07.94
Prin Autorizarea laboratoarelor de încercări în construcţii se conferă acestora dreptul ca pe baza

încercărilor şi analizelor efectuate cu echipamentul şi personalul propriu, să emită documente
(buletine de încercare, rapoarte, studii) valabile şi recunoscute de către organismele abilitate prin
lege de a aplica şi controla sistemul calităţii în construcţii.
Prin Acreditarea laboratoarelor de încercări în construcţii se asigură recunoaşterea formală a

competenţei acestora de către organismele de acreditare, la nivel naţional sau internaţional,
pentru a realiza încercări sau tipuri de încercări determinate.
Organismul de autorizare este Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului.
Legea defineşte laboratoarele, indiferent de mărimea acestora sau de forma de proprietate, după
cum urmează:
a) laboratorul naţional: cu o competenţă recunoscută la nivel naţional, autorizat să execute o

gamă largă de încercări în domeniul construcţiilor şi să emită documente valabile şi recunoscute
de organismele judeţene de control şi supraveghere a calităţii în construcţii.
c) laboratorul de unitate: autorizat să efectueze încercări şi să emită documente valabile pentru

agentul economic (de stat sau privat) în subordinea căruia funcţionează şi recunoscute
organisme de control şi supraveghere a calităţii în construcţii.
Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului prin Inspecţia de Stat în construcţii, lucrări
publice, urbanism şi amenajarea teritoriului constituie:
- comisia centrală de autorizare, cu atribuţii privind laboratoarele naţionale şi laboratoarele de

zonă;
- comisiile judeţene de autorizare cu atribuţii privind laboratoarele de unitate.
Prin lege sunt stipulate atribuţiile organismului de autorizare a laboratoarelor de încercări, cum ar
fi:
- stabilirea strategiei generale de evaluare şi autorizare a laboratoarelor;
- stabilirea unui sistem propriu de asigurare a calităţii;
- aplicarea în mod unitar a sistemului de autorizare;
- elaborarea unor instrucţiuni proprii de aplicare a prevederilor procedurilor de autorizare;

- supravegherea activităţii laboratoarelor;
- stabilirea tarifelor ce se aplică în procesul de autorizare.
Sunt stipulate de asemenea atribuţiile şi răspunderile comisiilor de autorizare, obligaţiile şi

răspunderile laboratoarelor de încercări.
Acreditarea laboratoarelor de încercări în construcţii mai are ca obiectiv crearea unui cadru
organizatoric şi utilizarea unor tehnici de evaluare a competenţei unui laborator în vederea
participării acestuia la acţiunea de certificare a produselor utilizate în construcţii, precum şi
recunoaşterea acestora pe plan internaţional.
Organizarea acreditării laboratoarelor de către MLPAT se face cu respectarea standardului SR

EN 45003 – "Criterii generale privind organismele de acreditare a laboratoarelor" prin care se
stabilesc concomitent şi atribuţiile şi răspunderile organismului de acreditare.
Evaluarea laboratoarelor de încercări în construcţii se realizează pe bază de proceduri elaborate

cu respectarea standardului SR EN 45001 "Criterii generale privind evaluarea laboratoarelor de
încercări".
Funcţionarea laboratoarelor de încercări acreditate se face cu respectarea prevederilor

standardului SR EN 45003 – "Criterii generale privind organismele de acreditare a laboratoarelor
de încercări".
Urmărirea aplicării şi controlul respectării de către factorii implicaţi a prevederii regulamentului se

fac de MLPAT.
Finanţarea activităţilor de autorizare şi acreditare a laboratoarelor se face din fondurile

laboratoarelor solicitante, pe bază de taxe şi tarife.
2.8. Certificarea calităţii produselor folosite în construcţii HGR 728/18.10.94
În baza legii 10 privind calitatea în construcţii, MLPAT a elaborat un regulament de certificare a

calităţii produselor folosite în construcţii (materiale, produse, echipamente) aprobat prin HGR nr.
728/10.94.
Certificarea de conformitate a calităţii produselor folosite în construcţii, constituie o componentă a

sistemului calităţii în domeniu prin care se demonstrează că produsele respective prezintă
caracteristici de calitate controlate, conform cu specificaţiile tehnice, care să permită aprecierea
aptitudinii lor de utilizare şi să garanteze, cu o probabilitate acceptabilă, că prin folosirea acestor
produse se pot realiza cerinţele esenţiale pentru construcţiile respective. Certificarea de
conformitate a calităţii, constituie o obligaţie a producătorilor, ori a furnizorilor pentru produsele
folosite în construcţii, livrate spre a fi utilizate la anumite categorii de lucrări în construcţii cum ar
fi:
- construcţii de categoria de importanţă excepţională;
- lucrări publice finanţate din bugetul de stat sau din bugetele locale;
- lucrări la care utilizarea produselor condiţionează realizarea cerinţelor esenţiale, indiferent de

categorie.
În aceste cazuri, se interzice folosirea produselor fără certificarea de conformitate a calităţii
acestora.
Prevederile regulamentului se aplică tuturor agenţilor economici care fabrică, furnizează sau
utilizează produse de construcţii şi instalaţii, echipamente provenite din producţia internă sau din
import.
Modul şi condiţiile de efectuare a certificării de conformitate sunt precizate în regulament pentru

fiecare caz în parte.
Organismele de certificare trebuie să îndeplinească criteriile specificate în STAS 45011/1993 şi

să fie acreditate de comun acord de MLPAT şi de IRS.
Acţiunea de certificare trebuie să fie precedată de următoarele operaţiuni:
a) solicitarea certificării din partea producătorului sau a furnizorului;
b) obţinerea de la producător sau furnizor a tuturor datelor necesare;
c) identificarea produselor şi influenţa acestora la realizarea cerinţelor esenţiale la lucrările în

care se încorporează, conform specificaţiilor tehnice (standarde sau agremente tehnice);
d) alegerea metodelor de control;
e) stabilirea programului de către părţile contractante pentru acţiunea de certificare.
Desfăşurarea completă a programului de certificare, cuprinde următoarele faze principale:
a) activităţi pregătitoare;
b) examinarea unităţii producătoare, de către organismul de certificare;
c) documentarea privind caracteristicile produselor şi stabilirea metodelor de control;
d) eliberarea documentelor de certificare (certificat sau declaraţie) de conformitate;
e) repetarea operaţiunilor de control şi de verificare şi încercări în cadrul supravegherii în timp.
Toate aceste activităţi se efectuează pe bază de proceduri scrise şi aprobate prin ordin al
ministrului Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului.
Investitorii, proiectanţii, executanţii de lucrări de construcţii, proprietari sau utilizatori, au obligaţia

să ceară şi să utilizeze la lucrările de construcţii din categoriile menţionate numai produse pentru
care există certificarea de calitate.
În ANEXELE la Regulament se prezintă definiţiile principalilor termeni folosiţi în domeniul

certificării de conformitate a produselor folosite în construcţii precum şi metodele de control,
sisteme şi documente aferente certificării.
Aplicarea sistemelor certificării de conformitate a calităţii produselor şi a metodelor de control

aferente specificate în Anexa 2 din Regulament, se face în mod diferenţiat pe baza procedurii
aprobate prin ordin al MLPAT, ţinând seama şi de importanţa realizării cerinţelor esenţiale şi mai
ales a celor privind siguranţa în exploatare, sănătatea oamenilor şi protecţia mediului.
Pentru produsele din import care au marca Ce şi au primit argumentul tehnic, se vor aplica cele
mai simple sisteme şi proceduri de certificare.
Sistemele de certificare aplicate prin Regulament conferă producătorilor sau furnizorilor dreptul
de a aplica o marcă de conformitate care atestă că produsele respective sunt conforme cu
specificaţiile tehnice din documentele normative în vigoare (standarde, agremente tehnice) fiind
apte pentru utilizarea în construcţii şi satisfăcând cerinţele esenţiale.
În conformitate cu Regulamentul privind certificarea de conformitate a calităţii produselor utilizate

în construcţii, se poate preciza că specificaţiile tehnice în domeniu cuprind pentru un produs sau
pentru un grup de produse de aceeaşi categorie, datele tehnice caracteristice, privind calitatea şi
aptitudinile de folosire în construcţii ţinând seama de cerinţele esenţiale.
În cazul unor produse care au o slabă incidenţă asupra cerinţelor esenţiale în construcţii şi care
sunt utilizate la construcţii de importanţă normală sau redusă, se va adopta procedura cea mai
simplă de certificare (o simplă declaraţie a producătorului sau a furnizorului).
Principalele date tehnice care caracterizează un produs sau un grup de produse şi care constituie
specificaţiile tehnice respective sunt:
- caracteristici dimensionale (dimensiuni nominale, dimensiuni uzuale, dimensiuni de gabarit);
- caracteristici funcţionale (parametrii de funcţionare, presiune şi temperaturi nominale, uzuale în

funcţionare maxim admise);
- caracteristici fizico-mecanice şi chimice;
- caracteristici tehnologice (mod de prelucrare, îmbinare, montare);
- condiţii de calitate exprimate prin cerinţele şi performanţele pe care trebuie să le realizeze în

exploatare produsele respective.
În domeniul instalaţiilor pentru construcţii, cerinţele esenţiale definite prin Legea nr. 10/1995 sunt:
- rezistenţă şi stabilitate;
- siguranţă în exploatare;
- siguranţă la foc;
- igienă, sănătatea oamenilor, protecţia mediului;
- izolaţie termică şi economie de energie;
- protecţie împotriva zgomotului.
Produsele care intră în incidenţa respectivului regulament, trebuie să reziste încercărilor şi

verificărilor de calitate stabilite în standardele de condiţii generale, în standardele de produs şi în
condiţiile de agrementare în vigoare.
Certificarea de conformitate a calităţii echipamentelor şi produselor se poate face prin
următoarele documente:
- atestare de conformitate a calităţii produselor, elaborată de o terţă parte care confirmă în scris
că acestea prezintă caracteristici de calitate conforme cu prevederile unor specificaţii tehnice;
- certificat de conformitate, eliberat de un organism autorizat, în conformitate cu un sistem de

certificare care indică faptul că produsul prezintă caracteristici de calitate şi este conform
specificaţiilor stabilite printr-un document normativ;
- declaraţie de conformitate, eliberată de producător sau furnizor conform regulilor unui sistem de
certificare;
- marcă de conformitate marcă aplicată sau emisă pe baza regulilor unui sistem de certificare.
2.9. SR EN ISO 9002
"Model pentru asigurarea calităţii în producţie, montaj şi service"
Acest Standard Internaţional prevede condiţiile referitoare la sistemul calităţii aplicabile atunci
când trebuie demonstrată capabilitatea unui furnizor de a livra produse conforme cu un proiect
stabilit.
SR EN ISO 9002 aplică definiţiile din ISO 8402/1995 şi în plus defineşte, conform scopurilor
urmărite, noţiunile de: produs, ofertă (pentru licitaţie) şi de contract.
Acest standard stă la baza elaborării manualului de calitate propriu al producătorului ce solicită
certificarea de conformitate a calităţii produselor.
[top]
3. CERTIFICAREA DE CONFORMITATE A CALITĂŢII
3.1. Generalităţi
Certificatul de conformitate se eliberează de către un organism abilitat în acest sens. În vederea

obţinerii certificatului de conformitate, producătorul trebuie să adreseze o cerere în acest sens
către unul dintre organismele abilitate.
3.2. Solicitarea certificatului de conformitate
Solicitarea certificatului de conformitate de către producător se face în următoarele situaţii:
a) certificarea iniţială la începutul producţiei privind respectivul produs;
b) expirarea perioadei anterioare de certificare;
c) modificarea specificaţiilor tehnice privind produsul;

d) modificarea procedurilor interne de asigurare a calităţii;
e) modificarea normelor de calitate pentru produsele respective, la nivel naţional;
f) în cazul unor reclamaţii de la beneficiari.
3.3. Documentaţia necesară pentru obţinerea certificatului de calitate
- cerere înregistrată către un organism abilitat pentru certificarea de calitate;
- manualul intern de calitate;
- specificaţia tehnică a produsului;
- procedurile interne pentru asigurarea calităţii;
- lista aparatelor de măsură şi control cu viza metrologică.
3.4. Sarcini ale organismelor abilitate în vederea certificării de conformitate
Organismele abilitate pentru certificarea de conformitate a calităţii produselor trebuie să

îndeplinească următoarele cerinţe generale:
- să dispună de personal şi de mijloacele şi echipamentele necesare certificării;
- să asigure competenţa tehnică, cunoaşterea legislaţiei în domeniu şi integritatea profesională a

personalului;
- să asigure imparţialitatea în efectuarea încercărilor, elaborarea rapoartelor, eliberarea

certificatelor şi executarea supravegherii;
- să respecte secretul profesional.
3.5. Activităţi ale organismelor abilitate în vederea eliberării certificatului de conformitate
- verificarea documentaţiei pusă la dispoziţie de solicitant;
- verificarea procesului tehnologic;
- verificarea la producător a respectării manualului de calitate intern;
- încercarea prin sondaj, a unor probe prelevate din fabrică;
- să controleze de cel puţin două ori pe an respectarea controlului producţiei la fabricant;
- eliberarea certificatului de conformitate, pe o perioadă de doi ani.
3.6. Certificatul de conformitate
Certificatul de conformitate trebuie să conţină următoarele elemente:

- numele şi sediul organismului de certificare;
- numele şi sediul fabricantului (furnizorului);
- identificarea şi descrierea produsului pentru care se face certificarea;
- denumire-tip;
- caracteristici principale de calitate sau performanţe;
- domeniul de utilizare;
- dispoziţiile la care răspunde produsul (standard sau agrement);
- condiţiile speciale de utilizare a produsului;
- numărul certificatului;
- condiţiile şi durata valabilităţii certificatului;
- numele şi calitatea persoanei abilitate să semneze certificatul;
[top]
4. GHID DE ALCĂTUIRE A MANUALULUI DE CALITATE
Manualul de calitate are drept scop corelarea calităţii produselor realizate de firmă cu cerinţele de
calitate impuse prin specificaţiile tehnice (norme, standarde, agremente) corespunzătoare. El
face parte din documentaţia obligatorie pentru obţinerea unui certificat de conformitate eliberat de
un organ specializat, abilitat în acest sens. În cele ce urmează sunt prezentate principalele
cerinţe (capitole) la care trebuie să răspundă manualul de calitate.
4.1. Responsabilitatea conducerii
4.1.1. Directive de calitate. Procedurile de calitate trebuie elaborate astfel încât să permită
departamentului de producţie să realizeze produsele în conformitate cu normele în vigoare şi cu
cerinţele clienţilor. Necesităţile clienţilor, nefiind întotdeauna clar exprimate, dau naştere unor
specificaţii tehnice care rezultă din:
- nevoile generale ale clientelei;
- nivelul de calitate impus de firmă în comparaţie cu normele de calitate specifice fiecărui produs.
Produsele de calitate şi serviciile prestate se obţin prin aplicarea următoarelor condiţii:
a) Conducerea îşi asumă răspunderea în întregime pentru calitatea produselor.
b) Conducerea va asigura obţinerea certificatului de conformitate din partea unui organism abilitat
în acest sens.
c) Calitatea rezultă dintr-o bună organizare.
d) Calitatea se integrează în totalitatea procesului.
e) Fiecare departament răspunde de produsul realizat sau munca prestată, precum şi de

organizarea produselor de calitate.
Conducerea societăţii trebuie să se angajeze să facă cunoscută această politică la toate

nivelurile organizaţiei sale şi să asigure aplicarea acesteia ca atare.
O copie a manualului trebuie să se afle la dispoziţia personalului pentru a fi citită. O a doua copie
trebuie înmânată fiecărui membru al personalului care supraveghează, practică şi verifică
activităţile cu efect asupra calităţii. Fiecare angajat nou va primi o copie anexată la regulamentul
de ordine interioară. Departamentul de producţie răspunde de calitate şi procedează conform
inspecţiilor specificate în fişele de control ale procesului.
4.1.2. Organizare
4.1.2.1. Răspundere şi calitate
- Delegat control de calitate este o persoană care pregăteşte specificaţiile amănunţite pentru
fiecare produs, incluzând metodele de inspecţie, numărul de încercări necesare, limitele de
toleranţă.
Delegatul instruieşte inspectorii şi tehnicienii de producţie în legătură cu planurile privind

controalele de efectuat, precum şi în legătură cu modul de refuz al produselor necorespunzătoare
normelor de calitate. El raportează conducerii şi face recomandări în privinţa deciziilor finale.
Serviciul de control de calitate va face recomandări furnizorilor, departamentului de producţie,

precum şi dacă este cazul departamentului de cercetare şi dezvoltare, cu scopul de a îmbunătăţi
calitatea produselor. Serviciul CC trebuie să revizuiască periodic şi sistematic fiecare specificaţie
referitoare la produse, numărul de teste.
În caz de nevoie el va propune modificări. Schimbările sau modificările referitoare la calitate vor fi
puse în aplicare după discuţii între departamentele în cauză sau între furnizori.
Serviciul CC utilizează statistici pentru verificarea acceptării capacităţii şi caracteristicilor

produsului.
- Şeful de producţie este cel care răspunde de calitate în perioada producţiei şi verifică nivelul
de calitate cu ajutorul documentelor aflate la dispoziţia lui în acest scop.
Departamentul producţie asigură ca fiecare procedură şi fiecare instrucţiune referitoare la calitate,

să fie disponibilă şi să fie aplicată.
4.1.2.2. Mijloace de verificare şi personalul
Trebuie puse la dispoziţie mijloace adecvate de verificare, precum şi un personal competent care
efectuează activităţile de verificare. Examinarea sistemului de calitate al procesului de fabricaţie
şi al produsului se face de către o echipă compusă din:
- managerul de calitate
- analistul de calitate (expertul în sistemul calitate).
Este de asemenea posibilă numirea altor persoane pentru realizarea unor examinări speciale.
Departamentul examinat este reprezentat de un responsabil de-al său. Se poate apela şi la alte
persoane pentru a uşura desfăşurarea examenului.
4.1.2.3. Reprezentarea conducerii
Managerul operaţiunii răspunde de politica de calitate şi asigură ca toate cele necesare pentru
realizarea standardelor să fie disponibile şi menţinute în continuare. El ia deciziile finale privind
calitatea. Este autorizat să modifice politica de calitate în alte departamente cum ar fi producţia,
întreţinerea, desfacerea, service după vânzare şi transportul. El este obligat să anunţe
organismul de certificare asupra oricăror modificări privind politica de calitate aplicată în firmă.
4.1.3. Management review
Sistemul de calitate în aplicare – pentru îndeplinirea cerinţelor tuturor normelor de calitate

aplicate în România – va fi revizuit la intervale regulate de către conducere. Această revizuire
este o garanţie pentru o adaptare continuă şi eficace a sistemului de calitate. Rezultatele
examenelor interne de calitate sunt utilizate de către conducere pentru evaluarea conformităţii cu
standardele stabilite. Pentru realizarea acţiunii de Management review se utilizează o anumită
procedură. Orice modificări privind sistemul de calitate trebuie anunţată organismelor de
certificare.
4.2. Sistemul de calitate
Obiectivul cel mai important al sistemului este acela de a măsura nivelul de calitate al produselor
şi de a controla dacă acest nivel corespunde specificaţiilor stabilite. În general, responsabilitatea
privind sistemul de calitate trebuie să revină departamentului controlul calităţii (CC).
În acest sens departamentul CC are sarcina precisă de a stabili sistemul de revizie, să se

documenteze în acest sens şi să menţină acest sistem.
Departamentul CC pregăteşte specificaţii detaliate referitoare la produs, metode de inspecţie,

numărul de teste necesare, limite de toleranţă în concordanţă cu standardele şi normele în
vigoare.
4.3. Examinarea contractului cu beneficiarii
Pentru a asigura numai contractarea unor produse pentru a cărui calitate firma îşi poate asuma
răspunderea asupra calităţii produselor, este necesară o analiză privind comenzile diferiţilor
clienţi.
Comenzile clienţilor vor fi urmate de avize de primire, stabilite de societate pentru produsele care
corespund în întregime specificaţiilor prezentate şi garantate de firmă.
Orice nonconfirmitate între produsul solicitat şi cel reluat în gama standard, va conduce la
respingerea comenzii de către sistemul informativ (informaţional). Se va proceda la verificarea
mai detaliată şi efectuată separat pentru disponibilităţile de stoc, reparaţii şi condiţii de plată.
Dacă fiecare specificaţie reluată la comandă este acoperită de contract şi produsul standard,
firma va confirma această comandă printr-un aviz de recepţie.
4.4. Verificarea documentelor
Scopul acestei activităţi este de a asigura în permanenţă o calitate a produselor conformă cu

specificaţiile tehnice şi normele naţionale.
4.4.1. Aprobarea şi eliberarea noilor documente
Numai direcţia de asigurare a calităţii are competenţa de a aproba şi modifica documentaţia

tehnică a produsului precum şi procedurile de asigurare a calităţii.
Serviciul tehnic va preda documentaţia tehnică a produsului către serviciul producţiei şi către
departamentul CC. El va avea grijă ca fiecare desen să fie datat pentru a putea identifica desenul
cel mai recent.
Pentru articolele cumpărate, el va preda un desen secţiei de cumpărări pentru distribuire. La

aducerea la zi a documentelor, fiecare furnizor primeşte un document care trebuie completat şi
returnat secţiei de cumpărare, confirmând recepţia şi aplicarea subiectului descris.
Desenatorul foloseşte un document de distribuire completat cu data distribuirii, nr. desen,

departament, nr. copii şi semnătura destinatarului.
4.4.2. Document de modificare
Documentul de distribuire, aşa cum s-a amintit la pct. 4.4.1., trebuie de asemenea folosit în cazul
în care se modifică un desen sau procedură. Aceste documente vor fi examinate şi aprobate de
către aceiaşi responsabili care au stabilit şi aprobat examenul iniţial.
Proceduri: Departamentul CC răspunde de distribuirea procedurilor de asigurare a calităţii.

Fiecare procedură cuprinde data emiterii/aplicării, cu scopul de a putea determina, varianta cea
mai recentă şi a distruge varianta veche. CC va folosi un document de distribuire completat cu
data distribuirii, nr. procedură, departament, nr. copii şi semnătura destinatarului. Astfel este
posibilă o verificare uşoară a transmiterii procedurilor. Modificările privind specificaţiile tehnice
sau a procedurilor de asigurare a calităţii trebuie comunicate organelor de certificare.
4.5. Achiziţionarea de materiale şi subproduse
4.5.1. Generalităţi
Serviciul cumpărări asigură că produsele şi materialele cumpărate de la diferiţi furnizori

corespund cerinţelor specificate.
4.5.2. Determinarea subcontractantului
Subcontractantul trebuie să primească specificaţiile şi să îşi pună produsele în conformitate cu

acestea. Dacă acestea nu sunt disponibile sau subcontractantul are o alternativă, el va comunica
datele sale firmei pentru a fi aplicate sau nu.
Subcontractantul trebuie să impună ca furnizorii lui să respecte aceleaşi specificaţii cât se poate
de fidel. Subcontractantul va garanta că oricare material poate fi utilizat fără verificare de recepţie
şi aprobare. Produsul lui final trebuie să fie conform normelor specificate. Firma trebuie să
păstreze o listă cu subcontractanţii înregistraţi.
4.5.3. Date necesare la cumpărare
Comenzile firmei trebuie să cuprindă următoarele date:
- denumirea articolului;
- nr. articol;
- specificaţiile tehnice sau nr. desen tehnic corespondent;
- materia primă.
4.5.4. Verificarea produselor cumpărate
Practic, fiecare produs cumpărat trebuie supus unui examen de recepţie, înainte de a fi admis în
producţie. Produsele cumpărate care nu sunt supuse verificării cu ocazia recepţiei, sunt
controlate pe parcursul funcţionării (control în proces).
4.6. Identificarea produsului şi mijloace de marcare
Înainte de expediere, subcontractantul sau furnizorii trebuie să precizeze identificările corecte ale
produselor, ambalajelor şi transportului care să elimine pericolul deteriorărilor. Aceste identificări
vor rămâne pe produs de la linia de fabricaţie până în momentul utilizării. Desenele produselor şi
a elementelor componente vor fi păstrate la departamentul tehnic. Desenatorul tehnic răspunde
de documentele tehnice să fie ţinute la zi.
Produsul final trebuie prevăzut cu o etichetă cuprinzând următoarele date: tipul, data fabricaţiei,
date tehnice. Marca de conformitate se poate aplica numai în urma obţinerii certificatului de
conformitate din partea unui organism abilitat în acest sens şi numai pe perioada de certificare.
4.7. Verificarea procesului
Verificarea procesului trebuie efectuată de departamentul de producţie, prin foi de inspecţie.

Aceste documente cuprind instrucţiuni detaliate asupra:
- verificării materialelor;
- inspecţia personalului din uzină: fiecare operator trebuie să fie calificat pentru a putea efectua
corect activităţile. Şeful acestuia răspunde de calitate, şi dacă este cazul, pot asista şi alte secţii.
Şeful are un fişier cu calificările subordonaţilor.
4.7.2. Verificarea maşinilor
Pe parcursul producţiei, produsele trebuie verificate sistematic, având în vedere modul de

funcţionare a:
- pieselor mecanice şi hidraulice;
- liniilor de sudare;
- sistemului de ambalare;
- sistemului de stocare.
Secţia de producţie trebuie să raporteze aceste verificări prin rapoarte zilnice. Toate aceste date
sunt reluate într-un raport lunar asupra căruia se poartă discuţii cu toţi membrii departamentului şi
cu directorul de operaţii care va lua deciziile finale. Secţia de producţie răspunde de calitate şi va
recurge la revizii în conformitate cu fişa de control a procesului.
Inspectorul CC va face revizii zilnice prin verificare a muncii prestate de către muncitorii din uzină
şi pentru a testa conformitatea materialelor.
4.8. Inspecţie, revizie şi încercare
4.8.1. Recepţie şi încercare
Produsele cumpărate care necesită încercare la recepţie, trebuie afişate în magazia de materiale
destinate producţiei. Aceste produse trebuie să se afle depozitate într-un loc special.
Magazionerul verifică totul conform foii de verificare şi raportează constatările secţiei CC. Secţia
CC determină, pe baza ISO – Standard 2859, nivelurile de respingere şi acceptare şi atare,
primeşte sau refuză totul. Fiecare piesă respinsă trebuie să poarte un marcaj special cu detaliile
necesare.
Dacă producţia necesită o acceptare rapidă a produsului, fără revizie la recepţie, aceste produse
vor fi identificate cu condiţia să nu existe aspecte de neconformitate. În toate cazurile se va face
inspecţia la recepţie.
4.8.2. Verificare pe parcursul procesului şi încercare
Toate materialele folosite la firmă trebuie controlate prin revizie vizuală, accentul punându-se pe
deterioare exterioară şi urme de rugină.
Verificările şi încercările ce trebuie făcute pe parcursul procesului de producţie precum şi cele

finale sunt specificate fiecărui echipament şi material în parte. Ca urmare, acestea vor fi
prezentate în anexă.
4.8.3. Revizie şi raport asupra încercării
Pe parcursul procesului de fabricaţie trebuie să se facă şi să se păstreze însemnări care stabilesc

dacă produsul a corespuns cerinţelor de revizie şi încercare, bazându-se pe criterii precise de
aprobare.
4.9. Revizie, măsuri şi echipamente de testare
Departamentul CC trebuie să facă revizii periodice în ceea ce priveşte echipamentul de

măsurare, etalonarea utilajelor folosite în uzină. Această etalonare se efectuează pe baza
procedurilor prestabilite şi înregistrate pe foaia de etalonare. Toate echipamentele de măsurare
trebuie să poarte viza metrologică la zi.
4.10. Revizie şi statut de testare

Pentru a deosebi produsele care îndeplinesc cerinţele de calitate de cele care nu sunt conforme
cu specificaţiile tehnice, ele trebuie marcate cu etichete de culori diferite. Astfel, produsele care
ajung în faza de a fi recepţionate şi sunt conforme normelor, trebuie prevăzute cu:
* etichetă de o anumită culoare care cuprinde toate detaliile referitoare la produs.
Produsele ajunse în faza de recepţionare şi care nu îndeplinesc cerinţele din specificaţiile tehnice
se prevăd cu:
* etichetă de recepţie de o altă culoare.
Pe parcursul procesului de producţie, produsele respinse sunt marcate cu etichete de aceeaşi

culoare cu a celor respinse la recepţie după cum urmează:
* o etichetă cu toate datele necesare privind respingerea.
* o etichetă de rebut.
4.11. Control – neconformitatea produselor
Produsele care nu corespund normelor prestabilite, nu vor intra în folosinţă din întâmplare. Ele
vor fi marcate ca fiind neconforme şi vor fi izolate de restul produselor.
4.11.1. Examen de neconformitate şi dispoziţii
Produsele respinse vor fi tratate pe baza unor proceduri prestabilite.
În cazul în care secţia CC respinge un produs la recepţie, secţia de cumpărări trebuie să discute
cu furnizorul măsurile corective (reparaţii, sortare, înlocuirea produsului respectiv).
Toate produsele respinse vor trece prin faza de reparaţie, sortare, sau vor fi considerate rebuturi,
folosindu-se diferite metode de identificare în acest scop cum ar fi:
- etichetele;
- benzi adezive;
- marcaje privind stratul de vopsea necorespunzător, sau prin plasarea produselor în locuri
destinate acestui scop sau containere. Produsele reparate vor fi repuse pe banda de transport
sau aşezate din nou pe linia de vopsire.
4.12. Măsuri de corectare
Procedurile formale şi cele nedeterminate în prealabil, se utilizează pentru a evidenţia:
- că se cunoaşte motivul neconformităţii şi că procedura de corecţie elimină posibilitatea de a se

repeta neregula;
- rezultatul este de 100% rebut, returul produsului de către client se va sesiza şi raporta cu scopul
de a pune în practică proiecte de ameliorare;
- studiile metodice şi controlul de calitate a analizelor pot detecta şi elimina cauze potenţiale în
cazul produselor defecte;
- controalele pot asigura ca metodele corective să conducă la o îmbunătăţire a calităţii.
În fiecare lună se vor ţine şedinţe pentru a discuta rezultatele rapoartelor privind refuzul clienţilor,
producţia şi reviziile.
4.13. Manipulare, depozitare, ambalare şi livrare
Conducerea firmei va stabili şi va respecta procedurile de manipulare, depozitare, ambalare şi

livrare a produselor.
4.13.2. Manipulare
Manipularea produselor trebuie să se facă astfel încât să se evite deteriorările.
4.13.3. Depozitare (magazinaj)
Firma trebuie să ofere posibilităţi de stocare care evită deteriorarea produselor înainte de livrare.
Magazia primeşte produsele finite şi verifică ambalajul, etichetele şi gestiunea de stocuri. Starea
produselor finite va fi controlată de secţia CC şi de către responsabilul de magazie.
4.13.4. Ambalare
Ambalajul va fi verificat pe toată suprafaţa de către persoanele specializate, cu scopul de a

asigura conformitatea acestuia cu normele stabilite.
4.13.15. Livrare
Înainte de a fi încărcate pe camioane, produsele trebuie supuse unei verificări de ambalaj şi

aspect. Încărcarea se va controla cu borderou de livrare. În timpul descărcării produselor, şoferul
şi clientul verifică pe borderoul de livrare cantitatea şi calitatea materialului. Produsele deteriorate
se vor returna la uzină.
4.14. Dări de seamă asupra calităţii
Toate dările de seamă asupra calităţii se vor păstra pentru a demonstra eforturile în acest
domeniu, precum şi eficacitatea sistemului de calitate. Aceste date ale subcontractanţilor vor
constitui un punct de reper.
Dările de seamă vor fi înregistrate şi ţinute la zi în aşa fel încât să fie uşor regăsibile. Dările de
seamă se vor păstra separat pentru o anumită perioadă.
4.15. Examinarea calităţii interioare
În acest sens se efectuează verificări periodice şi sistematice, conform unui plan de examinare,
privind specificaţiile, metodele de măsurare, numărul de teste şi aplicarea în întregime a
sistemului de calitate. Toate comentariile şi observaţiile vor fi preluate într-un raport stabilit de
către responsabilul de control de calitate. Se va recurge la toate metodele de corectare.
4.16. Instruire
Conducerea firmei trebuie să prevadă instruirea şi perfecţionarea personalului pentru toate

activităţile care vizează calitatea. Departamentul de producţie şi magazia răspund de instruirea
personalului angajat. Serviciul CC va asista în ceea ce priveşte justificarea nivelului de calitate şi
tehnici de statistică, sau în caz de nevoie va acorda ajutor la instruirea specială.
Toţi angajaţii vor fi selecţionaţi după o anumită procedură. Fiecare angajat are o fişă personală.
Sunt de asemenea anexate diplomele de studii suplimentare.
4.17. Tehnici de statistică
În caz de nevoie se vor introduce şi aplica tehnicile de statistică de către un tehnician calificat.
ANEXA LA MANUAL
LISTA CONTROALELOR PE TIPURI DE ECHIPAMENTE CAZANE
1. CONTROLUL RECEPŢIEI MATERIALELOR PRIME
- Controlul dimensiunilor şi calităţii tablei de oţel şi după caz controlul calităţii fontei;
- controlul dimensiunilor şi calităţii ţevilor;
- controlul racordurilor şi a celorlalte subansamble;
- controlul materialelor de adaus (electrozi, sârmă);
2. CONTROLUL PE PARCURSUL FABRICAŢIEI
- verificarea debitării tablei;
- verificarea respectării dimensiunilor virolelor componente;
- verificarea suprafeţelor exterioară şi interioară;
- verificarea dispunerii îmbinărilor sudate;
- verificarea cordonului de sudură prin examinare exterioară;
- verificarea poziţionării racordurilor cu echer;
- verificarea curăţirii în interior;
- verificarea clapetelor de explozie;
- verificarea dimensiunilor şi amplasării uşilor de vizitare şi a gurilor de observare;

- proba la cald pentru a se verifica buna funcţionare a instalaţiei de ardere, a automatizării, a
AMC-ului, a dispozitivelor de siguranţă etc.
3. ÎNCERCARE DE PRESIUNE HIDRAULICĂ
- elementele de cazane cât şi cazanele complet asamblate vor fi supuse la încercarea de

presiune hidraulică executată cu apa de cel mult 50 C timp de cel puţin 10 minute la o presiune
variabilă după cum urmează:
* cazane de abur de joasă presiune din oţel 2 bar
* cazane de abur de joasă presiune din fontă 3 bar
* cazane de apă caldă din oţel 1.5 expmax cel puţin 2 bar
* cazane de apă caldă din fontă 1.5 expmax cel puţin 3 bar
În timpul umplerii cazanului se vor lua măsuri pentru eliminarea aerului.
4. CONTROLUL DESTRUCTIV
- controlul desprinderii racordurilor.
5. VERIFICAREA VOPSELEI
- test de prindere a vopselei;
- grosimea la micrometru.
SCHIMBĂTOARE DE CĂLDURĂ
1. CONTROLUL RECEPŢIEI MATERIILOR PRIME
- controlul grosimii şi calităţii tablei de oţel laminat;
- controlul calităţii ţevilor pentru realizare fascicul respectiv al plăcilor;
- controlul racordurilor;
- controlul calităţii garniturilor;
- controlul materialului de adaos.
2. CONTROL PE PARCURSUL FABRICAŢIEI
- verificarea dimensiunilor şi abaterilor dimensionale;
- sunt admise asamblări de părţi componente ale schimbătorului termic prin sudură numai în
cadrul aplicării unor procedee omologate, precizate explicat ca atare în documentaţia tehnică de
execuţie şi cu respectarea strictă a prescripţiilor specifice domeniului (norme ISCIR, standarde
ş.a.);
- examinarea exterioară a îmbinărilor sudate;
- verificarea îmbinărilor demontabile;
- verificarea aspectului general;
- paralelism nivel de fluide;
- platitudine (dacă este cazul);
- lungimea (şi pasul) şi înălţarea şicanelor (dacă este cazul);
- poziţia unghiulară a şicanelor;
- distanţa dintre racorduri;
- poziţionarea racordurilor cu echer;
- verificarea dispunerii ţevilor (dacă este cazul).
3. REZISTENŢA LA PRESIUNEA HIDRAULICĂ
Încercarea la presiunea hidraulică constă în supunerea fiecăruia din circuitele de fluid ale
schimbătorului termic la o presiune hidraulică de probă a cărei valoare se calculează cu relaţia:
[MPa]
unde:
Pm = presiunea la care a fost calculat să reziste, în funcţionare curentă de lungă durată

respectivul circuit de fluid al schimbătorului termic [MPa]
fap = tensiunea admisibilă a materialului din care este executat circuitul de fluid al schimbătorului,
la temperatura pe care o are fluidul de probă [MPa]
fa = tensiunea admisibilă a materialului din care este executat circuitul de fluid al schimbătorului,
la temperatura presupusă a fluidului la dimensionarea mecanică a schimbătorului [MPa].
4. CONTROL DESTRUCTIV
- controlul desprinderii racordurilor;
- controlul desprinderii şicanelor şi suporturilor;
- test de rezistenţă mecanică (presiune de apă de 10 bari).
- verificarea acoperirilor de protecţie se face vizual;

- verificarea culorii suprafeţelor;
- grosimea la micrometru.
POMPE DE CIRCULAŢIE
- controlul privind compoziţia chimică şi caracteristicile mecanice ale materialelor;
- controlul racordurilor;
- controlul materialelor de adaos;
- verificarea parametrilor funcţionali ai motorului.
- forma şi calitatea suprafeţei carcasei;
- turnarea sau sudarea rotorului;
- fixarea şi reglajul axial al rotorului;
- jocurile funcţionale;
- labirintul de etanşare;
- arborele din punct de vedere al săgeţii, diametrului, bătăii radiale, deplasării axiale, bucşei de
protecţie, lagărelor de preluare a sarcinilor axiale;
- instalaţiile auxiliare şi accesoriile.
3. PROBA HIDROSTATICĂ
Se efectuează pentru elementele supuse la presiune (carcasă, capac şi inel de închidere, inclusiv
organele lor de asamblare) la o presiune de probă echivalentă cu 1.5 x presiunea de calcul de
bază.
- controlul desprinderii racordurilor.
- grosime la micrometru.
VASE DE EXPANSIUNE
- controlul grosimii şi calităţii tablei de oţel (laminat);
- controlul racordurilor şi a celorlalte subansamble;
- controlul materialelor de adaos (electrozi, sârmă).
- verificarea debitării tablei;
- verificarea respectării dimensiunilor virolelor componente;
- verificarea dispunerii îmbinărilor sudate;
- verificarea cordonului de sudură prin examinarea exterioară;
- verificarea poziţionării racordurilor cu echer;
- verificarea amplasării racordurilor;
- verificarea curăţirii la interior.
3. TEST DE ETANŞEITATE
- pentru vasele de expansiune deschise se face un test de etanşeitate de 100% sub presiune
hidraulică de 0.2 bar, timp ce cel puţin 10 minute.
- pentru vasele de expansiune închise se face un test de etanşeitate de 100% sub presiune
hidraulică de 1.5 ori presiunea maximă de funcţionare timp de cel puţin 10 minute.
- controlul desprinderii suporţilor.
- grosime la micrometru
RADIATOARE
- controlul grosimii şi lăţimii la bobine;
- controlul calităţii fontei;
- controlul racordurilor.
- lungime de debit la bobine;
- lăţime, profunzime şi înălţime pe flanc canale de apă;
- paralelism nivel de apă;
- platitudine;
- lungimea (şi pasul) şi înălţimea aripioarelor;
- poziţia unghiulară a aripioarelor;
- distanţa dintre racorduri;
- poziţionarea racordurilor cu echer;
- poziţionarea aripioarelor pe panou.
Test de etanşeitate de 100% sub presiune de aer de 7.5 bari, prin imersie.
- test de fisurare sub presiune de apă;
- controlul desprinderii aripioarelor şi suporturilor, dacă este cazul;
- test de rezistenţă mecanică (presiune de apă de 10 bari).
ARMĂTURI
- control materia primă pentru execuţia robinetelor;
- control privind calitatea materialelor pentru execuţia garniturilor;
- control privind grosimea garniturilor.
- verificarea pieselor turnate, forjate sau sudate;
- verificarea filetelor;
- verificarea dimensiunilor;
- verificarea componentelor mobile;
- verificarea perpendicularităţii flanşelor;
- test de etanşeitate de 100% sub presiune de apă de 1.5 pn;
- încercare privind etanşeitatea organului de obturare;
- încercare de funcţionare în gol;
- încercare cu abur.
ROBINETE DE REGLAJ
- controlul recepţiei privind materia primă;
- controlul recepţiei privind subansamblele furnizate de subcontractanţi.

- verificarea perpendicularităţii flanşelor;
- verificare element de afişaj;
- verificare privind funcţionarea.
Test de etanşeitate de 100% sub presiune de aer de 2.5 bari, prin imersie.
- test de fisurare sub presiune de apă;
- test de anduranţă.
ŢEVI DIN OŢEL
- controlul grosimii şi calităţii tablei de oţel laminat.
- verificarea îmbinării sudate dacă este cazul;
- verificarea suprafeţei exterioară şi interioară a ţevilor;
- verificarea extremităţilor ţevii;
- verificarea liniarităţii;
- verificarea diametrului exterior;
- verificarea grosimii peretelui ţevii;
- verificarea filetului;
- verificarea masei.
Test de etanşeitate de 100% sub presiune hidraulică de 50 bari, timp de minim 5 s.
4. CONTROL DISTRUCTIV
- test de aplatisare;
- test de îndoire la 90 .
- verificarea aderenţei şi a continuităţii stratului de zinc, în cazul ţevilor zincate.
FITINGURI DIN FONTĂ MALEABILĂ
- control privind certificatele de calitate emise de producătorul fontei.
- verificarea filetelor (dimensiune execuţie);
- verificarea borduri de întărire a marginii fitingului;
- verificarea lungimilor de construcţie;
- verificarea coaxialităţii între axa filetului şi axa teoretică a fitingului;
- verificarea perpendicularităţii suprafeţei frontale faţă de axa filetului.
Test de etanşeitate de 100% sub presiune de aer de 5-8 bari, prin imersie.
- test de rezistenţă la presiune hidraulică;
- test de plasticitate.
- test de aderenţă a stratului de zinc;
TUBURI ŞI PIESE DE LEGĂTURĂ DIN FONTĂ
- verificarea calităţii materiei prime – verificarea durităţii pieselor turnate, conf. STAS 165.
- verificarea suprafeţei interioară şi exterioară;
- verificarea săgeţii tubului;
- verificarea dimensiunilor şi a abaterilor dimensionale;
- verificarea masei.
- se realizează sb presiune hidraulică de 1.5 x presiune nominală (la tuburile de presiune şi sub
presiune) şi sub presiune hidraulică de 1 bar (la tuburile de scurgere);
4. CONTROL DESTRUCTIV – se face de 2 ori pe zi de turnare (24 ore)
- încercarea la tracţiune a fontei pentru determinarea mărcii;
- încercarea de duritate a fontei.
5. VERIFICAREA STRATULUI PROTECTOR
- verificarea aderenţei stratului protector.
ŢEVI DE PLUMB
Compoziţia chimică se garantează de către întreprinderea producătoare pe baza analizei

efectuate pe fiecare şarjă la turnarea metalului.
- verificarea suprafeţei interioară şi exterioară;
- verificarea dimensiunilor (diametrul exterior şi grosimea pereţilor).
ŢEVI DIN CUPRU
- verificarea compoziţiei chimice a materialului (la cerere).

- verificarea suprafeţelor interioare şi exterioare;
- verificarea dimensiunilor.
- se realizează sub presiune de 1.5 x presiunea nominală.
- încercare la presiune hidraulică interioară – sub presiunea dată de formula: Pn = 1100 g/d (dar
să nu depăşească 49 bar);
- încercarea de aplatizare şi de lărgire (la cererea beneficiarului).
ŢEVI ŞI FITINGURI DIN MATERIALE PLASTICE
- verificarea calităţii materiilor prime.
- verificarea aspectului;
- verificarea dimensiunilor (lungimi, grosimi, diametre);
- verificarea culorii.
- se realizează sub presiune hidraulică de 1.5 x presiune nominală la temperatura de 20 C.
- verificarea variaţiei dimensiunilor şi aspectului după încălzire la 150 C, timp de (20 min. + 2
ore, funcţie de materia primă);
- verificarea absorbţiei de apă la fierbere şi a punctului de înmuiere Vicat;
- verificarea rezistenţei la şoc la 60 C;
- verificarea rezistenţei la presiunea hidraulică determinată, în funcţie de materialul plastic, cu

formula:
unde:
p = presiunea de încercare, în kgf/cm2;
S = grosimea măsurată a peretelui ţevii, în mm;
de = diametrul exterior măsurat al ţevii, în mm;
 = tensiunea tangenţială (în funcţie de tipul materialului), kgf/cm2.
RECIPIENTE DE HIDROFOR
- verificarea calităţii materialelor utilizate, corespondenţa lor cu documentaţia de execuţie.
- verificarea îmbinărilor sudate;
- verificarea marcării.
- se realizează sub presiune hidraulică sau pneumatică conform prevederilor din C 4/90.
REZERVOARE TAMPON METALICE
- verificarea îmbinărilor sudate;
- se realizează sub presiune hidrostratică (la rezervoarele cu nivel liber) şi sub presiune hidraulică
(la rezervoarele sub presiune).
REZERVOARE TAMPON DIN MATERIALE PLASTICE
- se realizează sub presiune hidrostratică.
- verificarea rezistenţei la presiune hidraulică interioară de durată;
- verificarea rezistenţei la oboseală;
- verificarea rezistenţei la cădere;
- verificarea rezistenţei la vibraţii;
- verificarea rezistenţei la şoc;
- verificarea rezistenţei la manipulare brutală.
SOBELE CAZANELOR DE BAIE

- verificarea aderenţei stratului protector;
- verificarea grosimii stratului protector;
- verificarea rezistenţei stratului de email la şoc termic şi mecanic;
- verificarea rezistenţei stratului de email la acţiunea soluţiei calde de hidroxid de sodiu.
6. VERIFICĂRI FUNCŢIONALE
- verificarea funcţionării părţilor mobile.
CAZANELE DE BAIE
- verificarea îmbinărilor sudate.
- se realizează sub presiune hidraulică.
- verificarea funcţionării ansamblului sobă-cazan de baie.
ARMĂTURI DE ALIMENTARE CU APĂ A OBIECTELOR SANITARE

- controlul calităţii materialelor.
- verificarea suprafeţelor;
- verificarea jocului axial în filetul tijei (în capac sau în ventil);
- verificarea distanţei "a" dintre marginea ventilului şi muchia scaunului.
- se realizează sub presiune de apă rece de 1.5 x Pn sau sub presiunea aerului (P1 = 4 bar).
- verificarea rezistenţei la manevrări brutale prin aplicarea unui cuplu C = 4 Nm în sensul

deschiderii şi închiderii.
- verificarea debitului, funcţie de presiune minimă de utilizare corespunzătoare fiecărui tip de

armătură;
- verificarea dispersiei jetului de apă;
- verificarea fiabilităţii prin supunerea armăturii la 200.000 închideri/deschideri.
OBIECTE SANITARE DIN PORŢELAN SANITAR
- controlul calităţii materialelor şi materiilor prime.
- verificarea sunetului la lovire;

- verificarea masei;
- verificarea curburii;
- verificarea gradului de alb sau a nuanţei culorii.
- verificarea absorbţiei de apă.
- verificarea rezistenţei la şoc termic;
- verificarea rezistenţei la acizi, alcalii sau detergenţi.
- verificarea funcţionării obiectelor sanitare;
- verificarea spălării interioare a suprafeţei vasului de WC;
- verificarea evacuării corpurilor solide.
OBIECTE SANITARE DIN FONTĂ EMAILATĂ
- controlul calităţii materialelor şi materiilor prime.
- verificarea rectinilităţii bordurilor;
- verificarea planeităţii pereţilor laterali;
- verificarea dimensiunilor.

- verificarea rezistenţei la acizi, alcalii sau detergenţi;
- verificarea rezistenţei la abraziune;
- verificarea rezistenţei la apă fierbinte.
- verificarea aderenţei emailului.
- verificarea funcţionării obiectelor sanitare;
- verificarea spălării interioare a suprafeţei vasului de WC;
- verificarea evacuării corpurilor solide.
OBIECTE SANITARE DIN MATERIALE PLASTICE
- controlul calităţii materiilor prime.
- verificarea perpendicularităţii;
- verificarea rectinilităţii bordurilor;
- verificarea planeităţii pereţilor laterali;
- verificarea planeităţii bordurilor.
- verificarea rezistenţei la agenţi chimici;
- verificarea rezistenţei la şocuri mecanice;
- verificarea rezistenţei încovoiere.

- verificarea funcţionalităţii obiectelor sanitare.
ARMĂTURI DE SCURGERE METALICE
- verificarea dimensiunilor (diametrul nominal, înălţimea ventilelor şi a sifoanelor de scurgere);
- verificarea coaxialităţii unghiulare a axului filetului faţă de axa orificiului.
- verificarea etanşeităţii armăturilor prin probe de presiune hidraulică;
- verificarea scurgerii admise la dopurile ventilelor de scurgere;
- verificarea rezistenţei la acţiunea apei fierbinţi a materialului garniturii ventilului de scurgere.
- verificarea rezistenţei tensiuni interne;
- verificarea rezistenţei contracţii şi coroziune;
- verificarea capacităţii de scurgere;
- verificarea capacităţii de a menţine garda hidraulică;
- încercarea de autocurăţire.
ARMĂTURI DE SCURGERE DIN MATERIALE PLASTICE

- verificarea dimensiunilor (diametrul nominal, înălţimea sifoanelor de scurgere);
- verificarea coaxialităţii unghiulare a axului filetului faţă de axa orificiului.
- verificarea etanşeităţii armăturilor prin probe de presiune hidraulică.
- verificarea rezistenţei tensiuni interne şi externe;
- verificarea rezistenţei la contracţii;
- verificarea rezistenţei la agenţi chimici;
- verificarea rezistenţei la şoc termic.
SIFOANE DE PARDOSEALĂ ŞI RECEPTOARE DE TERASĂ DIN METAL
- verificarea dimensiunilor (diametrul nominal sau mărimea laturilor, înălţimea sifoanelor de

pardoseală şi a receptoarelor de terasă, mărimea şi suprafaţa golurilor grătarelor).
- verificarea etanşeităţii armăturilor prin probe de presiune hidraulică.
- verificarea rezistenţei contracţii şi coroziune;
SIFOANE DE PARDOSEALĂ ŞI RECEPTOARE DE TERASĂ DIN MATERIALE

PLASTICE
- verificarea aspectului şi execuţiei;
- verificarea dimensiunilor (diametrul nominal sau mărimea laturilor, înălţimea sifoanelor de

pardoseală şi a receptoarelor de terasă, mărimea şi suprafaţa golurilor grătarelor).
- verificarea etanşeităţii prin probe de presiune hidraulică.
- verificarea rezistenţei la contracţii şi coroziune;
DICŢIONARE DE TERMENI
Specificaţie
tehnică normă sau agrement
Sistem de
certificare sistem având propriile sale reguli de procedură şi conducere destinat să
efectueze certificarea de conformitate.
Certificat de
conformitate document eliberat de un organism independent, autorizat, care indică, în
conformitate cu regulile unui sistem de certificare, că un produs prezintă
caracteristici de calitate şi este conform cu specificaţiile tehnice
corespunzătoare.
Organism de
certificare organism independent, public sau privat, care posedă competenţa şi abilitarea
sau acreditarea necesară pentru certificarea de conformitate în cadrul unui
sistem de certificare a calităţii produselor.
Manual de
calitate ansamblul regulilor interne care asigură un control permanent al producţiei, pe
bază de proceduri scrise, şi care stabileşte modul prin care producătorul
asigură faptul că un produs prezintă caracteristici de calitate şi este conform
cu specificaţiile tehnice corespunzătoare.
[top]
5. CERINŢE DE CALITATE
Certificarea de conformitate a calităţii produselor utilizate în construcţii constituie o componentă a

sistemului calităţii, instituit prin lege.
Metodologia de certificare a calităţii produselor folosite în construcţii este precizată într-un

Regulament aprobat prin Hotărârea Guvernului României nr. 728 din octombrie 1994.
Certificarea de conformitate demonstrează că produsele respective, corespund specificaţiilor

tehnice. Demonstrarea conformităţii presupune determinarea aptitudinii lor de utilizare şi
garantarea realizării cerinţelor esenţiale, în funcţionarea curentă.
Acţiunea de certificare de conformitate a calităţii se face de către organele abilitate în acest scop,
conform prevederilor din capitolul 2 al Regulamentului.
Aplicarea sistemelor certificării de conformitate a calităţii produselor şi a metodelor de control

aferente specificate în Anexa 2 din Regulament, se face în mod diferenţiat pe baza procedurii
aprobate prin ordin al MLPAT, ţinând seama şi de importanţa realizării cerinţelor esenţiale şi mai
ales a celor privind siguranţa în exploatare, sănătatea oamenilor şi protecţia mediului.
Pentru produsele din import care au marca CE şi au primit agrementul tehnic, se vor aplica cele
mai simple sisteme şi proceduri de certificare.
Sistemele de certificare aplicate prin Regulament conferă producătorilor sau furnizorilor dreptul
de a aplica o marcă de conformitate care atestă că produsele respective sunt conforme cu
specificaţiile tehnice din documentele normative în vigoare (standarde, agremente tehnice) fiind
apte pentru utilizarea în construcţii şi satisfăcând cerinţele esenţiale.
În conformitate cu regulamentul privind certificarea de conformitate a calităţii produselor utilizate

în construcţii, se poate preciza că specificaţiile tehnice în domeniu cuprind pentru un produs sau
pentru un grup de produse de aceiaşi categorie, datele tehnice caracteristice, privind calitatea şi
aptitudinile de folosire în construcţii ţinând seama de cerinţele esenţiale.
Principalele date tehnice care caracterizează un produs sau un grup de produse şi care constituie
specificaţiile tehnice respective sunt:
- caracteristici dimensionale (dimensiuni nominale, dimensiuni uzuale, dimensiuni de gabarit);
- caracteristici funcţionale (parametrii de funcţionare, presiuni şi temperaturi nominale, uzuale în

funcţionare maxim admise);
- caracteristici fizico-mecanice şi chimice;
- caracteristici tehnologice (mod de prelucrare, îmbinare, montare);
- condiţii de calitate exprimate prin cerinţele şi performanţele pe care trebuie să le realizeze în

exploatare produsele respective.
În domeniul instalaţiilor pentru construcţii, cerinţele esenţiale definite prin Legea nr. 10/1995 sunt:
- rezistenţă şi stabilitate;
- siguranţă în exploatare;
- siguranţă la foc;
- igienă, sănătatea oamenilor, protecţia mediului;
- izolaţie termică şi economie de energie;
- protecţie împotriva zgomotului.
În plus faţă de aceste cerinţe esenţiale, produsele utilizate în condiţiile stabilite de Regulament
privind certificarea calităţii trebuie să satisfacă şi unele cerinţe privind transportul şi depozitarea.
Produsele care intră în incidenţa respectivului regulament, trebuie să reziste încercărilor şi

verificărilor de calitate stabilite în standardele de condiţii generale, în standardele de produs şi în
condiţiile de agrementare în vigoare.
Prezenta lucrare stabileşte criteriile de performanţă pe categorii de cerinţe precum şi verificările

ce trebuie efectuate de organele abilitate, pentru certificarea de conformitate a calităţii
echipamentelor utilizate în instalaţii interioare, de încălzire centrală şi sanitare.
Echipamentele şi materialele aferente instalaţiilor interioare de încălzire centrală şi sanitare din
locuinţe pentru care trebuie să fie elaborate specificaţii tehnice privind calitatea produselor, sunt:
- cazane pentru preparare agent termic;
- schimbătoare de căldură;
- pompe de circulaţie;
- vase de expansiune;
- corpuri de încălzire;
- armături de separare şi distribuţie şi armături de reglaj;
- conducte din ţevi, tuburi şi piese de îmbinare;
- instalaţii locale de preparare a apei calde menajere;
- armături pentru alimentarea cu apă a obiectelor sanitare;
- obiecte sanitare;
- armături de scurgere de la obiectele sanitare;
- sifoane de pardoseală şi receptoare pentru colectarea apelor meteorice;
Utilizarea lor în România este permisă numai dacă prin concepţie şi realizare, ele satisfac
cerinţele esenţiale impuse de legislaţie în vigoare, referitoare la calitatea în construcţii. În plus,
ele trebuie să fie conforme cu:
- normele naţionale specifice;
- agrementele tehnice avizate de MLPAT;
- specificaţiile tehnice naţionale referitoare la respectivul produs.
În continuare se va face o prezentare succintă a fiecărui echipament ţinând seama de

următoarele criterii:
- materialul principal din care este executat echipamentul;
- dimensiunile principale (diametre, capacităţi) şi tipurile constructive;
- domeniul şi parametrii de utilizare;
- poziţia de amplasare în cadrul clădirii.
5.1. Cazane pentru preparare agent termic

Cazanele pentru încălzire centrală sunt acele echipamente care servesc la obţinerea temperaturii
necesare agentului termic încălzitor în instalaţii.
Cazanele pentru încălzire centrală se clasifică după următoarele criterii:
Materialul din care sunt confecţionate:
- fontă
- oţel
Natura şi starea fizică a fluidului utilizat pentru transportul căldurii:
- apă caldă (temperatura până la 115 C presiune 6 bar);
- abur de joasă presiune (până la 0,7 bar).
Natura combustibilului folosit:
- solid (cărbuni);
- lichid;
- gazos.
Tipul constructiv
- ignitubulare
- acvatubulare
Caracteristicile principale ale unui cazan de încălzire centrală sunt:
- temperatura la intrare şi ieşire din cazan;
- presiune de lucru;
- debitul de căldură nominal;
- consumul de combustibil la sarcina nominală;
- depresiunea la coş;
- temperatura medie a gazelor la coş;
- dimensiuni de gabarit.
Tabelul 1
Cerinţe de calitate pentru cazanele de producere a agentului termic

Categorii de Definiţia cerinţei Criteriul de performanţă
cerinţe
Rezistenţă 1.1. Calitatea materialelor 1.1. Materialele folosite la construcţia cazanului precum şi soluţiile
mecanică şi componente trebuie să constructive adoptate trebuie astfel alese încât să nu se producă
stabilitate asigure rezistenţa deformări permanente sau alte deteriorări în condiţii normale de transport,
mecanică şi stabilitea depozitare, la care vor fi supuse în mod obişnuit cazanele. Cazanele de
corespunzătoare încălzire sunt executate din table şi ţevi din oţel sudabile sau din fontă de
temperaturii şi presiunii calitate, conform standardelor în vigoare, care vor fi însoţite de certificate
maxime din exploatare. de calitate. Tablele şi ţevile din oţel folosite la elementele sub presiune şi
care sudează trebuie să satisfacă următoarele condiţii:
- conţinutul de carbon maxim 0.25%
- conţinutul de sulf şi fosfor determinat pe oţel lichid maxim 0.05% fiecare.
Ţevile sudate elicoidal sau pe generatoare pot fi utilizate cu condiţia să fie

executate conform STAS 6898/1-90 respectiv 7657-90 sau în conformitate
cu normele de produse care să conţină condiţii tehnice echivalente cu cele
din standardele menţionate.
1.2. Asigurarea
rezistenţei mecanice şi a 1.2. Grosimea elementelor supuse presiunii va fi astfel încât efortul unitar
stabilităţii prin la încercarea de presiune hidraulică să nu depăşească 80% din limita de
respectarea curgere garantată pentru materialul respectiv. Grosimea elementelor
dimensiunilor executate din table sau ţevi din oţel trebuie să fie de cel puţin 3 respectiv
2.5 mm. Grosimea elementelor executate din fontă turnată trebuie să fie
de cel puţin 6 mm. Grosimea elementelor executate din oţel în care se
mandrinează ţevi trebuie să fie de cel puţin 13 mm. În cazul corpurilor
cilindrice executate din mai multe virole, lungimea acestora trebuie să fie
de cel puţin 800 mm, se admite ca o singură virolă să fie mai mică de 800
mm dar minim 200 mm.
1.3. Asigurarea realizării 1.3. Cordoanele de sudură nu trebuie să prezinte fisuri nici defecte de
sudurilor montaj şi trebuie să prezinte o penetrare perfectă pe ansamblul secţiunii
dacă este vorba de sudură cap la cap. Cordoanele de sudură pe profil în V
şi cordoanele în jumătate Y fără penetrare totală în metalul de bază nu
trebuie să fie supuse eforturilor de flexiune. Coşurile de fum, nu au voie să
fie sudate la două cote. Cordoanele de sudură în unghi dublu sunt
autorizate dacă răcirea este suficientă. Cordoanele de sudură nu trebuie
să fie în zona în care contracţiile termice sunt importante. Cordoanele
unghi, cordoanele frontale supuse forţelor contrare de flexiune în cazul
condiţiilor de fabricaţie sau de utilizare dificile trebuie evitate. În cazul
execuţiei virolelor din 2 bucăţi, îmbinările sudate vor fi dispuse pe
generatoare, la o distanţă de minim 200 mm. Îmbinarea virolelor trebuie
executată astfel încât sudurile longitudinale ale acestora să fie decalate
între ele cu de 3 ori grosimea tablei celei mai groase, dar cel puţin 100
mm.
1.4. Asigurarea liberei 1.4. Construcţia cazanelor de încălzire trebuie să asigure posibilitatea
dilatări încălzirii uniforme şi dilatării libere a elementelor componente.
1.5. Asigurarea împotriva 1.5. Tipul şi grosimea straturilor de protecţie se va stabili conform STAS
coroziunii 6705-90 şi STAS 7222-90.
Siguranţă în 2.1. Asigurarea adaptării
exploatare în utilizare 2.1. Prin construcţie şi montaj se va asigura uşurinţa de intervenţie pentru
manevre, control, înlocuire elemente componente, întreţinere. Se va
specifica modul de integrare în construcţii şi posibilităţile de amplasare.
Suprafeţele de încălzire trebuie să aibă un număr suficient de deschideri
de curăţare, care să permită examinarea şi curăţirea chimică sau
mecanică cu ajutorul periilor. Când sunt necesare utilaje speciale pentru
curăţire şi întreţinere, acestea trebuie să fie furnizate cu încălzitorul.
Orificiile de intrare şi ieşire a fluidului în cazan trebuie să permită
racordarea acestora la conductele standardizate. Dacă sunt necesare
piese de adaptare pentru a asigura racordarea la conductele
standardizate, ele vor fi furnizate de fabricant. Nu sunt indicate racorduri
filetate la mai mult de PN-50. Dacă racordurile sunt prevăzute cu bride,
contrabridele şi articulaţiile corespunzătoare trebuie să fie furnizate de
producător. Cazanul trebuie să prezinte racorduri pentru umplere şi golire.
Aceste racorduri pot fi comune pentru mai multe cazane. Mărimea
racordului poate fi cel puţin de 1/2" cu filet exterior pentru puterea
nominală până la 70 kW. Amplasarea echipamentelor de măsură şi control
trebuie astfel realizată încât să permită accesul facil al utilizatorului.
2.2. Asigurarea siguranţei
în funcţionare 2.2. Cazanul şi diferitele lui părţi, trebuie realizate astfel încât să purjeze
cu uşurinţă apa. Cazanul trebuie să prezinte posibilităţi de racordare
pentru organele de regularizare şi securitate. Racordarea trebuie să fie
realizată astfel încât temperatura prelevată să fie reprezentativă faţă de
temperatura reală. Cazanul va fi echipat cu un termostat de securitate
care întrerupe în mod automat alimentarea cu combustibil dacă
temperatura apei atinge o valoare maximă prereglată. Arzătorul trebuie să
fie prevăzut cu un dispozitiv care permite vizualirea flăcării în timpul
exploatării. Dispozitivul trebuie să fie astfel încât să permită verificarea
flăcării fără a influenţa dispozitivul de control automat al arderii. Camera
de combustie şi coşurile de fum trebuie să fie realizate astfel încât să nu
permită acumularea periculoasă de gaz inflamabil. Cazanele de încălzire
prevăzute cu focare pentru arderea combustibililor trebuie prevăzute cu
clapete de explozie; acestea trebuie să fie etanşe şi amplasate astfel încât
să permită evacuarea uşoară şi fără pericol a gazelor rezultate din
explozie.
2.3. Asigurarea
etanşeităţii 2.3. Asamblările nedemontabile, cele demontabile şi garniturile aferente
acestora, trebuie să asigure atât etanşeitatea circuitelor de fluid cât şi a
circuitelor produselor de combustie. Componentele cazanului aflate în
legătură directă cu circuitele hidraulice, trebuie să reziste fără a suferi
deformaţii permanente sau pierderi de etanşeitate, la o presiune de probă
a cărei valoare se stabileşte ca fiind de 1.5 ori pmax. Presiunea de probă nu
poate fi mai mică de 2 bar pentru cazanele de oţel respectiv 3 bar pentru
cele din fontă. Încercarea de presiune hidraulică se execută cu apă având
temperatura de cel mult 50° C timp de minim 10 minute.
2.4. Asigurarea securităţii
utilizatorului faţă de 2.4. Dacă arzătorul este fixat pe o uşă pivotantă care poate fi deschisă de
eventualele răniri sau
arsuri utilizator, dispozitivul de reglare a flăcării (instalaţia de automatizare)
trebuie să asigure închiderea robinetului de alimentare cu combustibil,
atâta timp cât uşa este deschisă. Prin izolare corespunzătoare se va limita
temperatura suprafeţelor exterioare, calde la maximum 55° C. Se va limita
temperatura organelor de manevră la maximum 45° C.
Siguranţă la 3.1. Asigurarea împotriva 3.1. Cazanele aferente instalaţiilor de încălzire centrală, trebuie să fie
foc riscului de izbucnire a astfel realizate încât să asigure o funcţionare normală şi să reziste la foc.
incendiului Instalaţia trebuie astfel executată încât să nu permită acumularea
periculoasă a gazelor inflamabile amestecate (combustibil – aer) în
camera de ardere sau în coşurile de fum, stocarea în siguranţă
(etanşeitate cantitate limitată) a produselor de combustie.
Izolarea arzătoarelor trebuie să fie realizată din material incombustibil.

Materiale izolante combustibile, sunt admise numai pe suprafeţele răcite
cu apă în cazul în care termostatul de temperatură este reglat la maximum
85° C iar termostatul de securitate este reglat la 100° C. Distanţa dintre
suprafeţele în contact cu produsele de combustie şi materialul izolator
combustibil, trebuie să fie de minimum 100 mm. Sub injectoarele de
combustibil lichid se prevăd tăvi etanşe din tablă, umplute cu nisip, pentru
evitarea împrăştierii pe pardoseală a eventualelor pierderi de combustibil.
Materialele inflamabile sunt autorizate numai pentru:
 părţile de echipament în afara cazanului şi arzătorului;

 părţile din interiorul echipamentelor de comandă, reglare şi
securitate;
 punctele şi butoanele de comandă;
 echipamentele electrice.
Elementele din accesoriile instalaţiilor de comandă, de reglare şi

securitate, de asemenea şi echipamentele electrice, trebuie să fie în mod
imperativ dispuse în aşa fel încât temperatura lor superficială să fie în
echilibru termic, nedepăşind temperaturile admisibile indicate de
constructor sau cele prevăzute în normele tehnice pentru elementele
componente. La străpungerea elementelor de construcţie se vor aplica
cerinţele normativului I 13 referitoare la canalele de fum. Echipamentul
electric trebuie asigurat împotriva focului şi a riscului de producere a scurt
circuitului.
3.2. Asigurarea în caz de
incendiu 3.2. Încăperea în care este amplasat cazanul trebuie să fie dotată cu
mijloace de intervenţie în caz de incendiu în conformitate cu normativul I
13 (9.72-9.74).
4.1. Asigurarea condiţiilor
higienico-sanitare în 4.1. Izolaţia trebuie realizată din astfel de materiale încât să nu se altereze
incinta în care este sub influenţa căldurii. Ea nu trebuie să degaje substanţe nocive în
amplasat cazanul. condiţiile unei funcţionări normale.
4.2 Asigurarea împotriva 4.2. În timpul funcţionării cazanul trebuie să asigure arderea completă a
Igienă poluării mediului ambiant produselor de combustie pentru reducerea la minimum a poluării mediului
ambiant prin eliminarea fumului. Emisiile de poluanţi de la cazan maxim
admisibile sunt:
sănătate şi
mediu  pentru combustibil lichid: CO 170mg/Nm3, SO2 1700 mg/Nm3,
înconjutător NOx 450 mg/Nm3
 pentru combustibil gazos: CO 100 mg/Nm3, SO236 mg/Nm3, NOx
350mg/Nm3
 pentru combustibil solid: CO 250 mg/Nm3, SO2 2000mg/Nm3, NOx

500mg/Nm3
4.3. Asigurarea sănătăţii
oamenilor 4.3. Nici una din componentele materialelor din care este constituit
cazanul sau accesoriile acestuia, nu trebuie să fie radioactive sau toxice.
5.1. Asigurarea nivelului
Protecţia minim de zgomot produs 5.1. Cazanul trebuie astfel construit şi montat încât nivelul de zgomot
împotriva în incinta în care este generat de vehicularea fluidului de lucru, sau de arzător, perceput de
zgomotului amplasat cazanul personalul de exploatare sau transmis spre încăperile adiacente, prin
fundaţie sau prin conductele de transport, să nu dăuneze sănătăţii şi nici
să nu împiedice lucrul în condiţii acceptabile. Nivelul de zgomot maxim
admis este de 75 dB pentru centrale termice mari şi de 35 dB pentru
minicentrale de apartament.
5.2. Asigurarea împotriva
zgomotului produs de 5.2. Trebuie urmărit ca supapa de combustibil să fie corect reglată,
arzător calitatea combustibilului folosit să corespundă cerinţelor precizate de
producător.
zgomotului produs de 5.3. Trebuie să se evite formarea de bule de aer în cazan.
cazan
6.1. Asigurarea unor
Economie consumuri minime de 6.1. Construcţii, montarea şi punerea în funcţiune a cazanelor trebuie
de energie energie înglobată astfel concepute încât punerea lor în practică să necesite un consum de
energie cât mai mic, în paralel cu respectarea parametrilor calitativi şi
cantitativi impuşi.
6.2. Asigurarea unor 6.2. Documentaţia tehnică a cazanului trebuie să conţină date despre
consumuri minime de calitatea combustibilului ce trebuie utilizat precum şi despre randamentul
energie în exploatare de ardere al acestuia. Construcţia cazanului trebuie astfel concepută încât
să asigure randamente ridicate. Valorile minime admise sunt:
 85% pentru combustibil gazos;

 80% pentru combustibil lichid;
 70% pentru combustibil solid.

pierderi de căldură 6.3. Toate cazanele trebuie să fie prevăzute cu o izolaţie, cu excepţia
minime aparatelor la care emisia directă contribuie la încălzirea locală în care sunt
instalate.
7.1. Asigurarea menţinerii
Transport, calităţii produsului în 7.1 Cazanele vor fi astfel concepute încât să permită livrarea pe module
timpul depozitării şi
montare şi transportului competente, asigurându-se, facilităţi de montaj. Transportul se va realiza
depozitare numai cu mijloace mecanice astfel încât să nu se producă deteriorări.
5.1.1. Verificări pentru certificarea de conformitate
5.1.1.1. Verificarea dimensiunilor
Prin măsurare cu instrumente uzuale (şublere, rulete) se compară dimensiunile părţilor

componente ale cazanului cu cele prezentate în documentaţia tehnică.
5.1.1.2. Verificarea sudurilor
În documentaţia tehnică trebuie să fie prezentate date despre tipul şi modul de execuţie al
sudurilor. Verificarea acestora se va face conform standardelor 9101/1-89-89, 9101/3-91,
11400/1-88.
5.1.1.3. Verificarea acoperirilor de protecţie
Verificările şi încercările se referă la toate acoperirile de protecţie prin vopsire, atât a

suprafeţelor neizolate termic, ale organelor de manevră cât şi ale izolaţiei termice.
Evaluarea stării suprafeţelor vopsite se va face conform SR ISO 4628 prin aprecierea
intensităţii, numărului şi dimensiunilor principalelor tipuri de defecte.
Probele se vor face prin compararea cu etaloanele ilustrate reproduse în:
- SR ISO 4628-2 pentru aprecierea gradului de băşicare;
- SR ISO 4628-3 pentru aprecierea gradului de ruginire;
- SR ISO 4628-4 pentru aprecierea gradului de fisurare;
- SI ISO 4628-5 pentru aprecierea gradului de exfoliere.
5.1.1.4. Verificarea izolaţiei termice
Se face măsurând grosimea acesteia şi modul de aplicare.
5.1.1.5. Încercarea la presiune şi etanşeitate a circuitului de apă
Pentru circuitul de apă, presiunile de încercare vor fi:
- 1.5 Pmax dar cel puţin 2 bar la cazanele de apă executate din oţel;
- 1.5 Pmax dar cel puţin 3 bar la cazanele de apă executate din fontă unde Pmax reprezintă
suma presiunilor statică şi dinamică. Încercarea la presiune hidraulică se execută cu apă
având temperatura de cel mult 50 C timp de minim 10 minute.
Examinarea suprafeţelor cazanului se va face numai prin reducerea presiunii de încercare

la valoarea presiunii maxime a cazanului.
Ca urmare a probei, nu se admit deformaţii vizibile sau pierderea etanşeităţii.
5.1.1.6. Verificarea etanşeităţii la gazele de ardere a cazanului
Încercarea se face aplicând o presiune interioară de aer de 2,4 sau 10 mbar, după cum este
presiunea de regim şi se măsoară debitul de aer scăpat prin neetanşeităţi.
5.1.1.7. Verificarea nivelului de zgomot
Se face asupra cazanului în funcţiune conform STAS 6161/1-89. Nivelul de zgomot nu

trebuie să depăşească 80 dB.
5.1.1.8. Verificarea caracteristicilor nominale
Verificarea caracteristicilor nominale ale cazanelor se face în conformitate cu

prescripţiile ISCIR 10-82.
5.1.1.9. Verificarea pierderilor de sarcină hidrodinamică
Pierderea de sarcină hidrodinamică se verifică pe circuitul de apă al cazanului. În acest

scop, circuitul măsurat se alimentează cu diverse debite de fluid şi se măsoară pierderea
de sarcină hidrodinamică pentru fiecare din debitele realizate.
Pierderea de sarcină hidrodinamică se obţine scăzând presiunile indicate de cele două

aparate de măsură la intrare respectiv ieşire.
Citirea indicaţiilor celor două manometre se va face după un timp de stabilizare a

curgerii, materializat prin încetarea oscilaţiilor coloanei de mercur sau ale valorii indicate
de aparatul de măsură, timp ce caracterizează fiecare valoare a debitului de fluid de
probă.
Prizele de presiune vor fi amplasate pe conductele de intrare şi de ieşire ale apei, la

minim 10 diametre distanţă de racodurile acestuia şi vor fi prevăzute de preferinţă, cu
robinete de izolare.
Abaterile maxim admise între valorile măsurate ale pierderii de sarcină hidrodinamică şi
cele declarate de producător, se admit a fi de maxim 10% în favoarea celor măsurate.
5.1.1.10. Verificarea rezistenţei mecanice la eforturi în exploatare

Se va urmări rezistenţa mecanică a părţilor accesibile ale cazanului la o forţă aplicată
vertical pe suprafaţa exterioară a mantalei.
Se aplică o forţă statică verticală de 1 kN, repartizată pe o lăţime de maxim 50 cm pe

părţile mai puţin rezistente ale suprafeţei respective.
Se verifică absenţa următoarelor deteriorări: deformaţii permanente, pierderi de

etanşeitate, rupturi, fisurări etc.
5.2. Schimbătoare de căldură
Schimbătorul de căldură este acel echipament care transferă energia termică din reţeaua de
încălzire urbană unei reţele de radiatoare, pentru apă caldă menajeră, pentru un sistem de
ventilaţie sau alte aplicaţii speciale. Temperaturile de funcţionare declarate de regiile autonome şi
societăţile comerciale de încălzire urbană pot fi grupate, din punctul de vedere al domeniilor de
funcţionare a schimbătoarelor de căldură, în trei grupe, conform tabelului de mai jos.
Domenii de temperaturi proprii funcţionării schimbătoarelor de căldură (grade Celsius)
Grupa 1 Grupa 2 Apa Grupa 3 Apa

Temperatura
Încălzire caldă caldă
T11 70 – 150 55 – 150 70 – 115
T12 45 – 80 45 – 80 45 – 80
T21 55 – 95 5 – 70 5 – 70
T22 45 – 75 30 – 70 30 – 70
Notă:
Temperaturile indicate în tabelul de mai sus ca limite ale domeniilor proprii funcţionării
schimbătoarelor de căldură sunt valori declarate de societăţi furnizoare de energie termică. În
fapt ele folosesc la dimensionarea unor agregate şi echipamente specifice proceselor de
producere şi transport a energiei termice. Cât despre temperaturile efective la care vor funcţiona
schimbătoarele de căldură, este de aşteptat ca ele să fie frecvent sub limita inferioară a
domeniului din tabel. Schimbătoarele termice pot fi clasificate în mai multe categorii după
După schema de circulaţie a fluidelor
Cu o singură trecere
- în contracurent;
- în echicurent;
- încrucişat.
Cu mai multe treceri
- mixtă, în medie în echicurent;
- mixtă, în medie în contracurent.
Schimbătoare cu acumulare
După tipul constructiv
Schimbătoare tubulare
- serpentine;
- ţeava în ţeava (sau dublă ţeava ori ţevi coaxiale)
- rectilinii, simple;
- în formă de U, demontabile;
- rulate şi curbate;
Multitubulare
- cu fascicol rectiliniu
- cu fascicole bobinate în spirală sau în elice;
Schimbătoare cu plăci
- cu plăci sudate sau brazate, simple sau multiple;
- nedemontabile;
- cu calandru demontabil;
- cu plăci şi garnituri demontabile;
- spirale.
După tipul suprafeţei de separaţie
- plană;
- cu acoperiri poroase, rugoase sau netede.
Prelucrarea suprafeţei de separaţie
- prin aripioare;
- prin crestare;
- prin erodare;
- prin deformare
Cu elemente adăugate
- aripioare;
- turburatoare (şicane);
- pereţi de securitate (perete dublu).
După sistemul de preluare a dilatării
Rigid
Elastic
- cu compensare pe ţeavă;
- cu compensare pe manta (burduf).
Liber
- cu ţeava în formă de U;
- în formă de teacă (ţeavă în deget de mănuşă, ţeavă Field).
Cu dispozitiv de etanşare
- separat fiecare ţeavă;
- cu presetupă;
- cu burduf de etanşare.
Pentru fasciol
- cu cap glisant;
- cu cap flotant.
După natura materialelor de construcţie
Metalice
- oţel;
- alamă;
- aluminiu.
După soluţia constructivă privind curăţirea
Nedemontabile
- cu acces la suprafaţa de transfer;
- fără acces.
Demontabile
După modul de curăţire
Mecanică
- cu acces direct la suprafaţa de transfer;
- cu acces indirect la suprafaţa de transfer (cu un fluid sau cu o substanţă solidă).
Acustică
Chimică
Tabelul 2
Cerinţe de calitate pentru schimbătoarele de căldură

cerinţe
1.1. Calitatea materialelor

Rezistenţă componente trebuie să 1.1. Grosimea de proiectare trebuie să fie aleasă astfel încât să fie
mecanică şi asigure rezistenţa corelată cu materialele folosite la construcţia schimbătorului termic
stabilitate mecanică şi stabilitatea conform STAS 8566/86 sau cu standardul de produs. Garniturile
corespunzătoare asamblărilor demontabile trebuie să reziste la temperatura maximă
temperaturii şi presiunii precizată de producător.
maxime din exploatare
1.2. Asigurarea rezistenţei 1.2. Raza de curbură în cazul ţevilor în formă de U trebuie să fie cel
mecanice şi a stabilităţii puţin 1.5 de.
prin dimensiuni şi prin
respectarea abaterilor Abaterile limită trebuie să fie conform prescripţiilor tehnice ISCIR cu
dimensionale. următoarele completări:
- la diametru se admit numai abateri pozitive de cel mult 3 mm;
- abaterile de la circularitate după asamblarea prin sudură maximă

0.5% din valoarea diametrului interior, dar nu mai mult de 10 mm;
- abaterile de la rectiliniaritate nu vor depăşi 0.1% din lungimea

corpului;
- abaterile schimbătoarelor montate în baterie trebuie să permită

asamblarea acestora în cadrul bateriei.
1.3. Asigurarea 1.3. Suprafeţele exterioare ale subansamblelor din oţel carbon se
suprafeţelor interioare şi acoperă cu un strat de grund anticorosiv conform documentaţiei de
exterioare contra bază.
coroziunii
1.4. Asigurarea realizării 1.4. În cazul schimbătoarelor de căldură fasciculare ţevile din fascicul
sudurilor trebuie să fie dintr-o bucată (fără suduri transversale). În toate
cazurile, asamblările prin sudură trebuie să fie de bună calitate şi să
nu prezinte discontinuităţi. Proprietăţile mecanice şi rezistenţa la
coroziune a cordoanelor de sudură nu trebuie să fie inferioară celor
ale materialului de bază.
1.5. Asigurarea liberei 1.5. La schimbătoarele cu plăci dilataţia este preluată de către placa
dilatări mobilă iar la cele fasciculare trebuie prevăzut un compensator de
dilatare. În cazul presiunilor şi temperaturilor de lucru ridicate lentilele
compensatorului se blindează cu inele de ţeavă sau profilate.
2.1. Asigurarea adaptării 2.1. Prin construcţie şi montaj schimbătoarele de căldură trebuie să
Siguranţă în în utilizare asigure uşurinţa de intervenţie pentru manevre, control, întreţinere
exploatare sau înlocuire de componente în conformitate cu STAS 8566/86 sau
cu standardul de produs.
2.2. Asigurarea 2.2. Abaterile limită la planeitate a suprafeţelor de etanşare măsurate

etanşeităţii pentru după sudura floanşelor trebuie să fie:
îmbinările demontabile
- 0.4 mm/1000 mm, dar maxim 0.8 mm, pentru suprafeţele de
etanşare a garniturilor moi;
- 0.2 mm/1000 mm, dar maxim 0.4 mm, pentru suprafeţele de

etanşare a garniturilor metaloplastice sau din metal masiv.
Suprafeţele de etanşare trebuie să fie netede şi uniforme, fără rizuri

radiale, urme de lovituri, pori sau sulfuri. Rugozitatea suprafeţelor de
etanşare trebuie să fie între 6.3-12.5 pentru garnituri moi iar pentru
garnituri metalice sau metaloplastice aceasta se prescrie în
documentaţia tehnică a produsului.
2.3. Asigurarea 2.3. Circuitele de fluid ale schimbătorului termic trebuie să reziste,
etanşeităţii la presiune fără a suferi deformaţii permanente sau pierderi de etanşeitate, la o
hidraulică presiune de probă a cărei valoare se stabileşte ca fiind 1.5 Pnominal.
Presiunea de probă nu poate fi mai mică de 600 kP (6 bar).
2.4. Asigurarea securităţii 2.4. Se va limita temperatura suprafeţelor calde astfel:

utilizatorului faţă de
eventualele răniri sau - maxim 50° C pentru suprafeţele izolate termic;
arsuri prin contact cu
suprafeţele accesibile ale - maxim 45° C pentru organele de manevră.
schimbătorului de căldură.
Schimbătorul de căldură Observaţie: Schimbătorul de căldură propriu-zis este realizat din

Siguranţă la nu face obiectul unor materiale incombustibile (oţel, aluminiu, alamă).
foc prescripţii speciale privind
siguranţa la foc Izolaţia poate fi realizată din materiale având clasa de
combustibilitate de până la C4.
4.1. Asigurarea calităţii 4.1. Schimbătorul de căldură nu trebuie să prezinte nici un fel de
Igienă, apei calde de consum pericol pentru sănătatea oamenilor, în acest sens trebuie evitată orice
sănătate şi posibilitate de modificare a calităţii apei vehiculate, datorită
mediu compoziţiei chimice a materialului din care sunt executate circuitele
înconjurător de fluid ale acestuia. Construcţia şi montarea schimbătorului trebuie
astfel realizată încât să se asigure posibilităţi de curăţire.
4.2. Asigurarea sănătăţii 4.2. Nici una din componentele materialelor din care este construit
oamenilor schimbătorul sau accesoriile sale nu trebuie să fie radioactive sau
toxice.
5.1. Asigurarea nivelului

Protecţia minim de zgomot produs 5.1. Schimbătorul de căldură trebuie conceput şi construit încât
împotriva la trecerea fluidului zgomotul generat de curgerea fluidelor de lucru prin el, perceput de
zgomotului personalul de exploatare sau transmis spre încăperile adiacente prin
fundaţie sau prin conductele de transport să nu dăuneze sănătăţii şi
nici să nu împiedice repaosul sau lucrul în condiţii acceptabile. Nivelul
maxim de zgomot echivalent interior este 45dB.

Economie consumuri minime de 6.1. Materialele şi procedeele de execuţie ale schimbătoarelor de
de energie energie înglobată căldură trebuie să asigure un consum de energie înglobată cât mai
mic, în paralel cu respectarea parametrilor calitativi şi cantitativi
impuşi. În acest sens schimbătoarele cu plăci se caracterizează
printr-un consum energetic mai redus în comparaţie cu cele
fasciculare la un acelaşi flux termic transferat.

consumuri minime de 6.2. Trecerea agentului termic prin schimbătorul de căldură
energie în exploatare.
presupune un consum de energie pentru pompare. Documentaţia
tehnică a schimbătorului de căldură trebuie să conţină date despre
pierderea de sarcină a apei rezultată din încercări efectuate de
laboratoare specializate din ţară şi străinătate, după metodologii
standardizate. Datele privind pierderile de sarcină vor fi prezentate în
documentaţie sub formă grafică sau numerică. Se vor alege
schimbătoarele astfel încât să asigure viteze economice de circulaţie
pentru cei doi agenţi.

pierderi de căldură minime 6.3. Documentaţia va trebui să prevadă date privind izolarea termică
a schimbătoarelor pentru reducerea pierderilor de căldură de către
mediul ambiant.
7.1. Asigurarea menţinerii

Transport, calităţii produsului în 7.1. Schimbătoarele de căldură vor fi astfel concepute încât să
montare şi timpul depozitării şi permită livrarea pe module componente asigurându-se facilităţi de
depozitare transportului montaj. Transportul se va realiza numai cu mijloace mecanice astfel
încât să nu se producă deteriorări.
Verificările şi încercările se referă la încercările de tip ce se execută în vederea certificării de

conformitate a calităţii şi pentru stabilirea concordanţei caracteristicilor reale de funcţionare cu
cele pe care producătorul le indică în catalog.
5.2.1.1 Proba de rezistenţă la presiunea hidraulică
Fiecare dintre cele două criterii ale schimbătorului de căldură se umplu pe rând cu apă rece şi se
ridică progresiv şi lent presiunea în el cu ajutorul unei pompe de mână până la atingerea valorii
presiunii de probă, fixată de regulă la 150% din presiunea maximă de regim, dar nu mai puţin de
10 bar. Se menţine acest nivel de presiune timp de minim 10 minute, timp în care se examinează
cu atenţie schimbătorul de căldură pentru a se constata apariţia unor eventuale deformări,
fisurări, scurgeri de apă pe la îmbinări ş.a. (în timpul probei unuia dintre circuite, celălalt se va
menţine golit de apă şi la presiune atmosferică).
În alegerea procedurii se va respecta prescripţia ISCIR PT C 4-90 prin care se impune o presiune
de probă pentru fiecare circuit hidraulic calculată cu relaţia:
în care:
pph – presiunea de probă hidraulică (bar);
pm – presiunea maximă admisibilă de lucru a circuitului de fluid (bar);

fap – tensiunea admisibilă a materialului din care este executat circuitul respectiv la temperatura
fluidului la care are loc încercarea (N/mm2);
fa – tensiunea admisibilă a materialului din care este executat circuitul respectiv la temperatura de
calcul a fluidului, considerată pentru dimensionarea mecanică a circuitului de fluid (N/mm2).
Dacă schimbătorul de căldură rezistă în bune condiţiuni la proba la presiune hidraulică, se

consideră corespunzător.
Dacă însă apar defecte înainte de atingerea presiunii de probă sau după atingerea ei, dar înainte
de a trece cele 10 minute, se notează valoarea presiunii de la momentul apariţiei defectării şi se
reia proba pe un alt schimbător de căldură.
Dacă nici cel de-al doilea nu se comportă corespunzător, domeniul de aplicare acceptat pentru
respectivul model se restrânge, micşorând în consecinţă presiunea, maximă de regim până la
care el va putea fi utilizat în instalaţie; se specifică în acest caz şi presiunea de probă la care
produsul rezistă în bune condiţiuni.
5.2.1.2. Verificarea pierderilor de sarcină hidrodinamică
Pierderea de sarcină hidrodinamică se verifică pe fiecare circuit al schimbătorului de căldură. În

acest scop, circuitul măsurat se alimentează cu diverse debite de apă rece şi se măsoară
pierderea de sarcină hidrodinamică pentru fiecare din debitele realizate.
Pierderea de sarcină hidrodinamică se obţine scăzând presiunile indicate de cele două aparate
de măsură la intrare respectiv ieşire, pe fiecare circuit al schimbătorului de căldură.
Citirea indicaţiilor celor două manometre, se va face după un timp de stabilizare a curgerii,
materializat prin încetarea oscilaţiilor coloanei de mercur sau ale valorii indicate de aparatul de
măsură, timp ce caracterizează fiecare stand de măsură în parte şi fiecare valoare a debitului de
fluid de probă.
Prizele de presiune sunt amplasate pe conductele de intrare şi de ieşire ale apei din circuitul
schimbătorului de căldură la minim 10 diametre distanţă de racordurile acestuia şi vor fi
prevăzute, de preferinţă, cu robinete de izolare.
Conductele de racordare vor fi rectilinii şi vor avea acelaşi diametru cu cel al racordurilor
schimbătorului de căldură, până cel puţin după prizele de presiune.
Dacă nu se poate realiza precis punctul de funcţionare care să confirme declaraţia producătorului
privind pierderea de sarcină hidraulică a schimbătorului, se recomandă efectuarea mai multor
măsurări, care să dea posibilitatea interpolării pe cale grafică sau analitică.
Ţinând cont de precizia de măsurare şi de toleranţele de fabricaţie, abaterile maxim admise între
valoarea măsurată a pierderii de sarcină hidrodinamică şi cea declarată de producător se admit
de a fi de maxim 10% în favoarea celei măsurate.
În cazul în care schimbătorul de căldură depăşeşte în punctele de funcţionare verificate aceste

limite, se vor putea recomanda valori provizorii (rezultate din măsurările de verificare, valabile pe
termen limitat, până la măsurarea întregii game de fabricaţie.
5.2.1.3. Verificarea suprafeţei de transfer termic

- se demontează flanşele celor două funduri
- se măsoară grosimea plăcilor tubulare (g) şi lungimea ţevilor
(L)  m
- se calculează lungimea ţevii implicată în transferul termic
l = L –2g m
- se calculează suprafaţa de transfer termic
A=dmln [m2]
dm = diametrul mediu al ţevii = (dext + dint)/2 m
n = numărul total de ţevi buc
Suprafaţa de transfer termic trebuie să fie cel puţin egală cu cea declarată de fabricant, cu o
eroare negativă de cel mult 6%. În cazul în care această limită este depăşită, sau în cazul în care
suprafaţa de transfer termic măsurată este mai mare cu peste 10% decât cea declarată de
producător, se reia verificarea pe cel de-al doilea schimbător de căldură.
Dacă nici cel de-al doilea nu se încadrează între aceste limite se vor putea preciza nişte valori
provizorii (rezultate din măsurători), valabile pe termen limitat, şi se va recomanda producătorului
fie reluarea controlului intern în vederea remedierii neconcordanţelor, fie adoptarea unei valori ca
fiind cea reală ce caracterizează produsul.
5.2.1.4. Verificarea puterii termice
Puterea termică se calculează cu ecuaţiile (programul de calcul automat) indicate de constructor,

în funcţie de temperaturile de funcţionare şi de debitele masice precizate. Valabilitatea acestor
ecuaţii se confirmă prin verificări. Principiul metodei de verificare este de a măsura debitul de apă
şi de a-l înmulţi cu diferenţa dintre entalpiile specifice din punctele de intrare şi ieşire ale apei din
schimbător.
Diferenţa de entalpie specifică a apei trebuie să fie determinată pornind de la valorile temperaturii
şi de la proprietăţile fizice ale apei.
Pentru o verificare completă, schimbătorul de căldură trebuie să fie încercat la cel puţin trei puteri
termice diferite şi la două temperaturi de intrare diferite ale fluidului primar, deci în minimum şase
puncte diferite de funcţionare.
Cele trei puteri termice diferite trebuie să fie calculate pornind de la debitele secundarului (100%,
50% şi 25% din debitul nominal). Valorile temperaturilor din secundar (la intrare şi la ieşire)
trebuie să fie menţinute constante pe toată durata încercărilor.
Punctele de funcţionare în care vor fi încercate schimbătoarele de căldură, rezultă din cele
prezentate în tabelul de mai jos:
Nr crt. al Temperatură Temperatură Temperatură Debit masic
încercării intrare intrare ieşire în secundar
primar secundar secundar
1 t11 t21 t22 100
2 t11 t21 t22 50
3 t11 t21 t22 25
4 t11 + 20 C t21 t22 100
5 t11 + 20 C t21 t22 50
6 t11 + 20 C t21 t22 25
Valori recomandate: t11 = 120 + 130 C pentru apă fierbinte
t11 = 70 C pentru apă caldă
t21 = 8 + 12 C
t22 = 60 + 65 C
Traductorii folosiţi pentru măsurarea temperaturii pot fi de tipul celor ce se amplasează pe

suprafaţa ţevilor de racordare sau de tipul celor imersaţi în fluid.
- În cazul în care temperatura este măsurată pe suprafaţa exterioară a ţevii de racordare, ea

trebuie măsurată în două puncte opuse ale aceleiaşi secţiuni; dacă ţeava este orizontală, unul din
acete puncte trebuie să fie dedesubt şi altul deasupra.
- În cazul în care temperatura este măsurată cu un traductor imersat în ţeavă, trebuie verificat ca
nu cumva stratificările de temperatură şi configuraţiile specifice ale curgerii să influenţeze asupra
preciziei măsurărilor.
Ţeava trebuie să fie izolată termic de fiecare parte a punctului de măsurare a temperaturii, pe o
lungime echivalentă cu de 10 ori diametrul său exterior.
Debitele trebuie măsurate conform recomandărilor din notele de instalare a dispozitivelor de

măsurare a debitului.
Puterea termică va fi determinată simultan pe primar şi secundar, între cele două rezultate
admiţându-se o diferenţă de maximum  3%. Puterea termică a încercării se consideră media
aritmetică a celor două puteri termice măsurate.
Observaţie: Puterea termică rezultată prin medierea celor două valori măsurate, se va folosi doar
în cadrul operaţiilor legate de aplicarea procedurii de verificare.
Trebuie înregistrate următoarele date:
t11, t12, t21, t22, qm1 şi qm2, sau qv1 şi qv2 în funcţie de metoda de măsură a debitului folosită.
În etapa prealabilă măsurării propriu-zise, când se urmăreşte evoluţia parametrilor pentru

atingerea condiţiilor de regim staţionar, parametrii trebuie înregistraţi continuu pe bandă sau citiţi
la intervale de minimum 300 s.
Regimul staţionar este realizat atunci când toate variaţiile şi fluctuaţiile periodice ale
temperaturilor individuale rămân în jur de  1.5% din media lor.
După atingerea regimului staţionar de funcţionare, intervalul de timp între două citiri consecutive
ale parametrilor trebuie să fie suficient de mare pentru ca mediul din jurul sesizorilor şi a prizelor
de măsurare să se stabilizeze. Totodată frecvenţa citirilor trebuie să fie şi suficient de mare
pentru a identifica toate fluctuaţiile semnificative.
Debitele şi temperaturile trebuie să fie menţinute constante pe durata încercării pentru a

minimaliza erorile asociate timpului de reacţie a traductorului şi a lăsa timp schimbătorului de
căldură să atingă condiţiile de echilibru.
Pornind de la parametrii măsuraţi, urmează a se calcula următorii parametri:
tav1, tav2,  1, cp1,  2, cp2, qm1, qm2, t1, t2, P, LMTD
folosind relaţiile următoare:
tav1=(t11+t12)/2
tav2=(t21+t22)/2
t1=t11-t12
t2=t22-t21
qm1=qv1 1, qm2=qv2 2 dacă acestea nu sunt măsurate în mod direct
P=(qm1cp1t1+qm2cp2t2)/2
Proprietăţile fluidului (p, c) se aleg sau se calculează corespunzător temperaturilor tav1 şi tav2.
Puterea termică P, rezultată în urma verificării, se compară cu puterea termică de calcul Pcalcul
determinată în funcţie de datele şi relaţiile (programele) de calcul ale producătorului; acestea se
aplică introducând parametrii fluidului, aceiaşi cu cei folosiţi şi la calculul puterii termice măsurate
P.
Compararea celor două puteri termice se face pentru fiecare din cel minim 6 puncte de
funcţionare considerate.
Datele constructorului şi programele de calcul pot fi acceptate dacă diferenţa dintre puterea
termică măsurată şi cea calculată, pentru fiecare punct de funcţionare verificat, se înscrie în limita
de  6%.
În cazul în care schimbătorul de căldură depăşeşte această abatere maximă, se vor indica
valorile diminuate ale puterii termice şi ale coeficientului global de transfer termic şi se va
recomanda beneficiarului reluarea măsurilor de tip prin laboratoare de specialitate autorizate şi
elaborarea unui nou model de calcul pentru puterea termică, respectiv pentru coeficientul de
transfer termic k.
5.2.1.5. Verificarea calităţii apei calde de consum
Proba are ca scop detectarea unor eventuale impurităţi introduse de către circuitul secundar al
schimbătorului de căldură care ar putea afecta caracteristicile fizice sau organoleptice ale apei
potabile folosită pentru apa caldă menajeră.
Având în vedere faptul că este posibil ca apa de alimentare de la reţeaua orăşenească de apă
rece, să nu se încadreze în valorile admise conform STAS 1342 şi de aceea se impune
colectarea a două probe de apă:
- apa de pe racordul de intrare în schimbătorul de căldură;
- apa de pe racordul de ieşire din schimbător şi compararea indicatorilor determinaţi conform

metodelor de analiză menţionate în continuare în vederea determinării eventualei contribuţii
proprii a schimbătorului la alterarea calităţii apei potabile.
Cele două probe vor fi prelevate conform SR 2852 după ce s-a lăsat apa să curgă minim 10
minute la debitul nominal. Fiecare recipient va fi umplut până la dop sau capac pentru a limita
contactul probei de apă cu faza gazoasă şi a reduce atingerea în timpul transportului. Proba va
avea minim 1l iar recipientul va fi marcat clar şi durabil cu numărul de identificare ce trebuie să
corespundă cu acela înscris pe fişa de prelevare. Având în vedere că analiza probei nu se face
de regulă la locul de prelevare, este indicată adăugarea unor agenţi de conservare imediat după
prelevare, sau în prealabil, în recipientul gol.
Se vor face următoarele determinări:
- determinarea mirosului atât la temperatura de alimentare cu apă de la reţea cât şi la

temperatura de furnizare a apei calde de consum conform STAS 6324 cap. 2. Gradul de
intensitate al mirosului trebuie să fie maxim 2 (slab) ceea ce corespunde unui miros perceptibil de
un consumator obişnuit;
- determinarea gustului la temperatura ambiantă conform STAS 6324 cap. 3. Gradul de

intensitate al gustului trebuie să fie maxim 2 (slab) ceea ce corespunde unui miros perceptibil de
un consumator obişnuit.
- determinarea culorii datorată atât substanţelor dizolvate cât şi celor în suspensie. Aprecierea
gradului de culoare se face conform STAS 6322 prin compararea vizuală cu o scară colorimetrică
platin-cobalt sau bicromat-cobalt. Gradul de culoare maxim admis este de 30;
- determinarea turbidităţii la temperatura ambiantă, conform STAS 6323 prin metoda etalon
suspensie de caolin sau cu etalon suspensie de formozină. Turbiditatea se citeşte direct pe curba
de etalonare şi se exprimă în grade de turbiditate în cazul primei metode şi în unităţi de turbiditate
de formozină (UTF) în cazul celei de-a doua metode. Valoarea maxim admisă este de 10 unităţi.
5.3. Pompe de circulaţie
Pompele sunt echipamente care au funcţia de a vehicula un fluid, ridicându-i nivelul energetic în
scopul învingerii pierderilor de sarcină totale din instalaţie, la un debit corespunzător pentru buna
funcţionare a acesteia.
Pompele de circulaţie se clasifică după următoarele criterii:
După principiul de funcţionare:
- centrifugare;
- axiale.
După materialul principal din care este alcătuită pompa:
- fontă;
- oţel carbon;
- oţel inoxidabil.
După tipul constructiv:
- monoetajate;
- multietajate.
Caracteristicile principale ale unei pompe utilizate în instalaţii sunt:
- debit de volum;
- înălţime de pompare;
- înălţime totală netă absolută la aspiraţie;
- putere absorbită;
- randament;
- turaţie;
- dimensiuni de gabarit.

Tabelul 3
Cerinţe de calitate pentru pompele de circulaţie

cerinţe
Rezistenţă 1.1. Calitatea materialelor

mecanică şi componente trebuie să 1.1. Compoziţia chimică, proprietăţile mecanice, tratamentul termic şi
stabilitate asigure rezistenţa meca- procedeele de sudare trebuie să fie conform standardelor de
nică şi stabilitatea cores- materiale corespunzătoare. La piesele turnate pentru elementele
punzătoare temperaturii şi supuse la presiune, eliminarea scurgerilor şi remedierea prin umplere
presiunii maxime din ex- cu tampoane, prin ciocănire, vopsire sau impregnare a defectelor
ploatare este interzisă. Pentru elementele etanşării trebuie alese materiale
capabile să reziste la coroziune, eroziune, şocuri termice şi
mecanice. În cazul etanşărilor mecanice, piesele metalice udate de
lichidul pompat trebuie să fie executate dintr-un material de o calitate
cel puţin egală cu a materialului carcasei pompei. Durata de viaţă a
rulmenţilor lagărelor trebuie să fie de minim 17500 ore. Materialele
pieselor în mişcare trebuie astfel alese încât să se reducă riscul
grupării sau eroziunii.
1.2. Asigurarea rezistenţei 1.2. Rotoarele turnate sau sudate trebuie să constituie o singură
mecanice şi a stabilităţii piesă cu excepţia inelelor labirint; ele trebuie fixate ferm pentru a
prin dimensiuni, prin res- evita orice deplasare circumferenţială sau axială în timpul rotirii.
pectarea abaterilor dimen- Rugozitatea la arbore şi la bucşa de protecţie în dreptul etanşărilor nu
sionale şi a toleranţelor de trebuie să depăşească 0.8 microni decât dacă procedeul de etanşare
fixare impune mărirea acestuia.
Săgeata arborelui, calculată în lanul radial ce trece prin suprafaţa

exterioară a corpului de etanşare, nu trebuie să depăşească 50
microni. Bătaia arborelui, măsurată în lanul radial ce trec prin
suprafaţa exterioară a corpului de etanşare, nu trebuie să
depăşească:
- 50 microni pentru diametre nominale sub 50 mm;
- 80 microni pentru diametre nominale între 50 mm şi 100 mm;
- 100 microni pentru diametre nominale peste 100 mm.
Inelul de închidere a etanşării trebuie să fie centrat în raport cu

alezajul camerei etanşării şi să aibă o rigiditate suficientă pentru a
evita deformarea.
Şuruburile sau prezoanele ce realizează asamblarea elementelor

incintei supuse la presiune, inclusiv corpul etanşării la arbore, trebuie
să aibă un diametru de minimim 12 mm (filet metric ISO). Şuruburile
al căror cap prezintă diverse cavităţi trebuie să fie evitate. Diametrul
interior al conductei eventualei instalaţii auxiliare trebuie să fie de cel
puţin 8 mm, iar grosimea peretelui de 1 mm. Trebuie să se asigure o
bună aşezare a capului şurubului şi/sau piuliţei pe spatele flanşelor
turnate. Găurile de trecere pentru şuruburi trebuie poziţionate între
axe.
1.3. Asigurarea 1.3. Elementele supuse la presiune trebuie să aibă un adaos de

suprafeţelor contra coroziune de 3 mm. Trebuie să se asigure compatibilitatea diverselor
coroziunii materiale între ele folosite la elementele de închidere pentru a se
asigura rezistenţa la coroziune. Dacă inelul fix sau inelul de închidere
atinge arborele sau bucşa de protecţie, suprafaţa de contact trebuie
să fie durificată şi să aibă o rezistenţă suficientă la coroziune.
2.1. Asigurarea adaptării

Siguranţă în în utilizare 2.1. Prin construcţie şi montaj se va asigura uşurinţa de intervenţie
exploatare pentru manevre, control, înlocuirea elementelor componente,
întreţinere. Placa de bază trebuie proiectată astfel încât să reziste la
vibraţiile pompei şi la eforturile exterioare asupra racordurilor. Se
recomandă proiectarea pompei în construcţie extractibilă pentru a
permite demontarea ansamblului rotor – arbore – etanşare – lagăre
fără deconectarea flanşelor de aspiraţie şi refulare. Eventualele
instalaţii auxiliare trebuie să fie prevăzute cu racorduri demontabile.
Toate orificiile expuse lichidului pompat sub presiune inclusiv toate
orificiile etanşărilor la arbore, trebuie să fie prevăzute cu elemente de
închidere demontabile adaptate presiunii interne. Dacă se impune un
reglaj in situ al jocului axial al robotului, aceasta trebuie să se poată
face prin mijloace externe. În cazul etanşărilor moi trebuie prevăzut
un spaţiu suficient pentru înlocuirea garniturilor, fără a fi necesară
demontarea altor repere decât presetupa şi apărătoarele. În cazul
etanşărilor mecanice, camera de etanşere concepută astfel încât să
fie evitată formarea pungilor de aer, astfel trebuie asigurată
posibilitatea de purjare de către operator.
2.2. Asigurarea etanşe- 2.2. Garniturile dintre carcasă şi capac trebuie să fie mărginite la
ităţii pentru îmbinările de- partea dinspre atmosferă pentru a se evita expulzarea lor. Dacă este
montabile prevăzută o bucşă de protecţie, aceasta trebuie să fie în contact cu
butucul rotorului pentru a împiedica scurgerile de fluid spre arbore. În
cazul etanşărilor moi elementele presetupei trebuie să fie reţinute
ferm, chiar dacă garniturile şi-au pierdut comprimarea. În cazul
etanşărilor mecanice, garniturile dintre corpul de etanşare şi inelul fix
sau inelul de închidere trebuie să fie încastrat sau să aibă o concepţie
echivalentă pentru a evita expluzarea.
2.3. Asigurarea etanşe- 2.3. Asamblările nedemontabile, cele demontabile şi garniturile

ităţii la presiune hidraulică aferente acestora, trebuie să asigure etanşeitatea circuitelor de fluid.
Componentele pompei aflate în legătură directă cu circuitele
hidraulice, trebuie să reziste fără a suferi deformaţii permanente sau
pierderi de etanşeitate, la o presiune de probă a cărei valoare se
stabileşte ca fiind de 1.5 ori presiunea de calcul de bază. Presiunea
de probă nu poate fi mai mică de 1000 kPa (10 bar). Proba trebuie
efectuată cu apă rece şi curată, menţinută cel puţin 10 minute, timp în
care nu trebuie să apară scurgeri. Pentru eventualele instalaţii
auxiliare presiunea de probă este de 1.5 ori presiunea nominală.
2.4. Asigurarea securităţii 2.4. Cuplajul elastic dintre motor şi pompă trebuie prevăzut cu o
utilizatorului apărătoare corespunzătoare. Instalaţia electrică aferentă motorului
pompei trebuie asigurată împotriva riscurilor de electrocutare
(împământare, izolare corectă, dispozitive de protecţie).

Siguranţă incendiilor 3.1. Alimentarea cu energie electrică a motorului pompei trebuie
la foc astfel realizată încât să se evite pericolul de scurt circuit care ar putea
conduce la declanşarea unor incendii. Observaţie: Pompa propriu-
zisă este realizată din materiale incombustibile.
4.1. Asigurarea calităţii

Igienă, apei calde de consum 4.1. Pompa nu trebuie să modifice calitatea apei vehiculate, datorită
sănătate şi compoziţiei chimice a materialelor folosite. Toate orificiile corpului
mediu lagăr trebuie astfel concepute încât să se evite pătrunderea
înconjurător impurităţilor şi/sau scurgerea lubrefiantului în apă în condiţii normale
de funcţionare. În cazul lubrefierii cu ulei trebuie prevăzut un racord
de scurgere al acestuia, iar în cazul lubrefierii cu unsoare trebuie să
se prevadă posibilitatea de evacuare a unsorii uzate.
4.2. Asigurarea sănătăţii

oamenilor 4.2. Pompa nu trebuie să prezintă nici un fel de pericol pentru
sănătatea oamenilor. Nici una din componentele elementelor din care
este construită pompa sau accesoriile ei nu trebuie să fie radioactive
sau toxice.
4.3. Asigurarea protecţiei 4.3. Pompa nu trebuie să constituie un factor de poluare a mediului
mediului ambiant ambiant. Trebuie să se prevadă dispozitive necesare pentru a limita,
a colecta şi a evacua întreaga cantitate de lichid ce se scurge din
zona etanşării.

Protecţie zgomotului 5.1. Pompa trebuie astfel construită încât zgomotul generat de
împotriva vehicularea fluidului de lucru, cât şi de piesele în mişcare, percepute
zgomotului de personalul de exploatare sau transmis spre încăperile adiacente,
prin fundaţie sau prin conductele de transport, să nu dăuneze
sănătăţii şi nici să nu împiedice lucrul în condiţii acceptabile. Pentru
aceasta, pompele nu trebuie să producă zgomote care să
depăşească valorile maxime admisibile ale nivelului ponderat al
puterii acustice pentru zgomotul pompelor conform STAS 8818-86
Anexa C.
5.2. Asigurarea împotriva 5.2. Din punct de vedere al vibraţiilor produse în exploatare, pompa
vibraţiilor nu trebuie să depăşească nivelele admisibile. Pentru aceasta trebuie
efectuată echilibrarea pieselor în rotaţie ale pompei. Măsurătorile se
fac radial pe corpul lagăr într-un singur punct de funcţionare
corespunzător turaţiei şi debitului nominal, în funcţionare fără
cavitaţie. Valorile eficace maxime ale vitezei de vibraţie sunt funcţie
de turaţia pompei (n) şi de înălţimea la axul pompei (h) astfel:
- 2.8 mm/s pentru n 1800 rot./min. şi h 225 mm;
- 4.5 mm/s pentru n 1800 rot./min. şi h > 225 mm;
- 4.5 mm/s pentru n > 1800 rot./min. şi h 225 mm;
- 7.1 mm/s pentru n > 1800 rot./min. şi h > 225 mm.
Economie 6.1. Asigurarea unor con- 6.1. Materialele şi procedeele de execuţie trebuie astfel concepute
de energie sumuri minime de energie încât să necesite un consum de energie înglobată cât mai mic, în
înglobată paralel cu respectarea parametrilor tehnici calitativi şi cantitativi
impuşi.
6.2. Asigurarea unor con- 6.2. Documentaţia tehnică a probei trebuie să conţină date despre
sumuri minime de energie puterea absorbită de pompă în domeniul de funcţionare specificat,
în exploatare precum şi despre randamentul acesteia. Construcţia pompei trebuie
astfel concepută încât să asigure consumuri minime de energie în
exploatare.
Transport, 7.1. Asigurarea menţinerii 7.1. În vederea transportului şi depozitării, pompele vor fi asigurate cu
montare şi calităţii produsului în tim- un strat de substanţă protectoare împotriva coroziunii, după ce au
depozitare pul depozitării şi trans- fost perfect curăţate şi uscate în prealabil. Acest strat protector
portului trebuie să fie compatibil cu agentul pompat, în particular trebuie avut
grijă ca transformările chimice ce pot avea loc să nu împiedice buna
funcţionare a garniturilor mecanice. Orificiile vor fi obturate. La
transport garniturile etanşărilor moi trebuie expediate separat,
etanşările mecanice trebuie montate, ansamblul roţilor trebuie să fie
imobilizat în funcţie de modul şi distanţa de transport, masa rotorului
şi de tipul lagărului, iar conductele mici şi accesoriile trebuie de
asemenea imobilizate. Depozitarea va fi făcută în incinte curate şi
uscate. Corpul pompei va fi umplut cu un lichid protector iar labirintul
de etanşare şi baia de ulei cu un ulei neutru.
Metodele de încercare (de Clasă C) din prezentul ghid tehnic, se referă la încercările ce se
execută în vederea certificării de conformitate a calităţii şi pentru verificarea caracteristicilor pe
care producătorul le indică în catalog. Încercările se aplică numai la pompa izolată, limitată la
racordurile de refulare şi aspiraţie, şi nu ţin seama de condiţiile de funcţionare din exploatare ce
pot fi influenţate de elementele constituente ale instalaţiei.
5.3.1.1. Verificări prin observare directă
Se va verifica coaxialitatea axului pompei cu cea a motorului de angrenare.

Se verifică etanşeitatea circuitelor urmărind dacă apar eventuale scăpări de fluid la îmbinările
demontabile şi lagăre. Se va urmări şi eventuala supraîncălzire a pieselor aflate în mişcare.
5.3.1.2. Măsurarea debitului
Debitul se măsoară prin metoda volumetrică, care permite aprecierea valorii medii a debitului pe
o perioadă de timp considerată. Se va măsura debitul refulat de pompă într-un rezervor special.
Anterior probei se va efectua o probă de etanşeitate şi calibrare a rezervorului. Rezervorul va
avea ataşat un tup de sticlă gradat şi etalonat anterior, care va permite citirea cu precizie a
volumului pe o anumită perioadă de timp. Precizia acestei metode este dată de STAS R 6823-71.
5.3.1.3. Măsurarea înălţimii de pompare
Înălţimea de pompare este dată de diferenţa dintre înălţimea totală la refulare (H2) şi înălţimea
totală la aspiraţie (H1) H = H2 – H1. Verificarea se realizează conform STAS 5738/1-1981.
5.3.1.4. Măsurarea turaţiei
Turaţia se măsoară pe baza numărului de rotaţii într-un interval de timp cunoscut cu ajutorul unui
tahometru cu citire directă, cu ajutorul unui stroboscop, sau sunt furnizate de producătorul
motorului.
5.3.1.5. Măsurarea puterii absorbite de pompă
Puterea absorbită de pompă va fi determinată prin măsurarea puterii electrice absorbite de

motorul cuplat direct la pomşă şi având randamentul cunoscut.
Puterea electrică furnizată de motorul de curent alternativ va fi măsurată prin metoda celor două
wattmetre. În cazul motoarelor de curent continuu se utilizează fie un wattmetru fie un
ampermetru şi un voltmetru.
Clasa şi gradul de precizie ale aparatelor de măsurat şi puterea electrică trebuie să fie conform
STAS 6419-70.
Dacă între motorul de antrenare şi pompă se foloseşte un reductor, cuplul şi turaţia se vor
măsura cu un traductor de cuplu şi turaţie plasat între motor şi reductor, indicându-se modul de
determinare a pierderilor datorate reductorului.
5.3.1.6. Încercări de cavitaţie
Încercarea se face pentru a verifica dacă pompa este suficient ferită de cavitaţie în regimul de
funcţionare şi la valoarea NPSH specificată, punând în evidenţă caracteristicile pompei.
Pentru determinarea caracteristicilor se va folosi o instalaţie în circuit deschis cu robinet la

aspiraţie, prin intermediul căruia se reglează debitul lichidului la intrarea în pompă. Se admite că
pompa nu este afectată de cavitaţie dacă o altă încercare efectuată la un NPSH superior,
realizează aceeaşi înălţime de pompare pentru acelaşi debit. O marjă de siguranţă, convenită în
contract, trebuie să fie adăugată NPSH-ului determinat prin încercări; acesta va fi cel care dă o
cădere de (3+x)% fie înălţimii totale de pompare sau randamentului la un debit dat, fie debitului
sau randamentului la o înălţime totală de pompare dată (ca valoare x=K/2). NPSH-ul rezultat
trebuie să fie cel mult egal cu cel prescris.
5.3.1.7. Proba de presiune hidraulică

Componentele pompei aflate în legătură directă cu circuitele hidraulice, trebuie să reziste fără a
suferi deformaţii permanente sau pierderi de etanşeitate, la o presiune de probă a cărei valoare
se stabileşte ca fiind de 1.5 ori presiunea de calcul de bază. Presiunea de probă nu poate fi mai
mică de 1000 kPa (10 bar).
5.3.1.8. Verificarea curbei caracteristice de sarcină a pompei
Curba caracteristică de sarcină a pompei H = H(Q) se reprezintă un grafic în sistemul de

coordonare având debitul Q în m3/h pe abscisă şi înălţimea de pompare H în m pe ordonată,
printr-o parabolă cu concavitatea spre semiordonatele negative. Pentru determinarea sau
verificarea curbei caracteristice sunt necesare măsurători corelate de debit cu înălţime de
pompare. De menţionat că varierea debitului se face prin montarea unui robinet în circuitul de
măsură.
5.3.1.9. Verificarea randamentului
Verificarea randamentului garantat se face pentru debitul corespunzător intersecţiei curbei de

funcţionare H = f(Q) cu dreapta care trece prin originea axelor Q şi H, şi prin punctul garantat (QG,
HG). Randamentul în acest punct se citeşte pe curba  = f(Q) la abscisa corespunzătoare.
Valoarea randamentului corespunzătoare acestui punct, trebuie să fie cel puţin egală cu 0.972
din valoarea randamentului specificat. Pentru randamentul grupului pompă-motor, această
valoare este de 0.975. Puterea absorbită de pompă, în domeniul QG± XG şi HG± XH nu trebuie să
depăşească valoarea specificată de producător.
5.3.1.10. Încercări pentru determinarea nivelurilor de zgomot
Determinările se execută pentru pompele care se află în punctul de funcţionare garantat şi care
au un regim de lucru stabilizat şi turaţia specificată, prin măsurarea corespunzătoare a
parametrilor hidrodinamici.
Zgomotul emis trebuie să aibă un caracter stabil şi să nu prezinte impulsuri.
Verificarea se va face conform STAS 8818-86.
5.4. Vase de expansiune
Vasul de expansiune este echipamentul component al instalaţiei de încălzire prevăzut în scopul

preluării variaţiilor de volum ale agentului termic, ca urmare a variaţiilor de temperatură. Vasele
de expansiune se execută din tablă de oţel.
Acestea pot fi deschise, aflate la presiune atmosferică sau închise, sub presiune.
Vasele de expansiune deschise se utilizează exclusiv pentru agent termic apă cu temperatura
până la 95 C şi presiunea în punctul ce mai de jos al instalaţiei de maxim 5 bar, şi au formă:
- paralelipipedică orizontal sau vertical;
- cilindrică orizontal sau vertical.
Distanţa maximă pe orizontală pentru montarea vaselor de expansiune nu trebuie să depăşească

de 15 ori segmentul de conductă reprezentând traseul vertical de deasupra generatorului de
căldură.
Vasele de expansiune închise au formă cilindrică pozate vertical. Presiunea este asigurată cu
ajutorul unei pompe de gaz (aer, gaz inert sau aburviu) sau a unei membrane elastice.
Tabelul 4
Cerinţe de calitate pentru vasele de expansiune

cerinţe
1.1. Materialele folosite la construcţia vasului de expansiune precum

Rezistenţă 1.1. Calitatea materialelor şi soluţiile constructive adoptate, trebuie astfel alese încât să nu se
mecanică şi componente trebuie să producă deformări permanente sau alte deteriorări ale elementelor
stabilitate asigure rezistenţa componente, ele trebuie să reziste la solicitările mecanice, termice şi
mecanică şi stabilitatea chimice la care vor fi spuse în mod obişnuit. Compoziţia chimică a
corespunzătoare tablelor şi ţevilor de oţel folosite la construcţia vaselor de expansiune
temperaturii şi presiunii închise trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: (determinarea
maxime din exploatare. se face pe oţel lichid)
- conţinutul de sulf şi fosfor mai mic fiecare de 0.05% pentru oţel

carbon de uz general, 0.045% pentru oţel carbon de calitate sau slab
aliat 0.04 % pentru oţel aliat;
- conţinutul de crom şi cupru în cazul în care acestea nu sunt

elemente de aliere să nu depăşească 0.3% fiecare;
- conţinutul de carbon mai mic de 0.25% pentru tablele şi ţevile ce

urmează a fi sudate.
Alungirea relativă la rupere, determinată pe epruvete longitudinale

pentru materialele ţevilor şi tablelor de oţel folosite va fi de cel puţin
18% pentru oţel carbon şi slab aliat şi de cel puţin 16% pentru oţel
aliat.
1.2. Pentru vasele de expansiune deschise, abaterile limită pentru

1.2. Asigurarea rezistenţei grosimea tablei şi dimensiunile rigidizărilor sunt conform standardelor
mecanice şi a stabilităţii de produs, iar pentru celelalte dimensiuni sunt de maxim ± 1%.
prin dimensiuni, prin res-
pectarea abaterilor dimen- Pentru vasele de expansiune închise deformaţia locală în zona
sionale şi a toleranţelor de îmbinărilor cap la cap a virolelor şi fundurilor nu va depăşi 0.1s + 3
fixare mm (unde s este grosimea cordonului de sudură). La îmbinările
sudate cap la cap a elementelor cu grosimi egale (exceptând ţevile)
se admite o denivelare de cel mult 0.1 s pentru suduri longitudinale şi
de cel mult 0.1 s + 0.5 mm pentru suduri circulare. Pentru ţevi
denivelarea marginilor nu va depăşi 0.1 s + 0.5 mm dacă sudarea nu
se face sub presiune, caz în care se admite o denivelare de cel mult
0.1s + 0.3 mm. Pentru racorduri, în cazul în care abaterile
dimensionale la forma piesei, obţinute după îndepărtarea defectelor
depăşesc valorile admisibile, se acceptă remedierea lor în raport cu
tehnologia stabilită de producător. Aceasta se poate face prin sudură
pentru oţelurile turnabile şi sudabile sau prin cep filetat. Defectele de
pe suprafeţele rezultate după prima prelucrare (eboş), care nu se
admit fără remediere, se vor remedia prin sudură în condiţiile normei
ISCIR C4.
1.3. Asigurarea realizării 1.3. Se va folosi procedeul de sudură cap la cap evitându-se
sudurilor amplasarea îmbinărilor elementelor portante astfel încât să fie
solicitate la încovoiere. Se admite folosirea altor tipuri de îmbinări la
sudarea flanşelor, fundurilor plane şi racordurilor la elementele
cilindrice şi atunci când construcţia recipientului impune îmbinarea
prin suprapunere a tablelor. Virolele cilindrice vor fi executate dintr-un
număr minim de table, iar după roluire îmbinările sudate trebuie
dispuse pe generatoare la o distanţă minimă de 800 m una faţă de
alta. Se admite ca o singură distanţă să fie mai mică de 800 mm de
cel puţin 200 mm. Execuţia sudurii va respecta prevederile normei
ISCIR C4 atât în ceea ce priveşte virolele cât şi fundurile, flanşele şi
elementele de compensare. Repararea îmbinărilor sudate trebuie
executată pe cât posibil, prin acelaşi procedeu care a fost folosit la
realizarea sudurilor respective. În cazul în care îmbinarea a fost
supusă unui tratament termic, după reparare acesta trebuie repetat.
1.4. Asigurarea suprafe- 1.4. Tipul şi grosimea stratelor de protecţie se va stabili conform
ţelor contra coroziunii. STAS 6705-90 şi STAS 7222-90.
Siguranţă în 2.1. Asigurarea adaptării 2.1. Prin construcţie şi vasele de expansiune trebuie să asigure
exploatare în utilizare uşurinţa de intervenţie pentru manevre, control, întreţinere sau
curăţire.
2.2. Abaterile limită la planeitate a suprafeţelor de etanşare măsurate

2.2. Asigurarea etanşeită- după sudura flanşelor trebuie să fie de 0.4 mm/1000 mm, dar maxim
ţii pentru îmbinările dintre 0.8 mm, pentru suprafeţele de etanşare a garniturilor moi.
racord şi flanşe
Suprafeţele de etanşare trebuie să fie netede şi uniforme, fără rizuri
radiale, urme de lovituri, pori sau sufluri. Rugozitatea suprafeţelor de
etanşare trebuie să fie între 6.3-12.5 pentru garnituri moi.
2.3. Asigurarea etanşeită- 2.3. Vasul de expansiune închis trebuie să reziste fără a suferi
ţii la presiune hidraulică deformaţii permanente sau pierderi de etanşeitate la o presiune de
probă a cărei valoare se stabileşte ca fiind 1.5 Pnominal. Presiunea de
probă nu poate fi mai mică de 600kPa (6 bar). Pentru vasele de
expansiune deschise presiunea de probă este de 0.2 bar.
2.4. Asigurarea securităţii 2.4. Pentru vasele de expansiune deschise montate pe clădire este
clădirii în caz de avarie obligatorie prevederea unui preaplin şi a unei tăvi de tablă sub vasul
de expansiune, care se racordează la preaplin.
3.1. Vasul de expansiune nu face obiectul unor prescripţii speciale
Siguranţă la privind siguranţa la foc cu observaţia că nu trebuie să împiedice libera
foc evacuare a persoanelor în caz de incendiu.
Observaţie: Vasele de expansiune propriu-zise sunt realizate din

materiale incombustibile (tablă de oţel). Izolaţia poate fi realizată
din materiale având clasa de combustibilitate de până la C4.
4.1. Vasul de expansiune nu trebuie să prezinte riscul de modificare a

Igienă 4.1. Asigurarea calităţii calităţii apei vehiculate, datorită compoziţiei chimice a materialului din
sănătate şi apei calde care este executat acesta sau a impurităţilor depuse pe fundul
mediu acestuia. În acest sens construcţia şi montarea vasului de
înconjurător expansiune trebuie astfel realizată încât să se asigure posibilităţi de
curăţire şi întreţinere uşoară.
4.2. Asigurarea sănătăţii 4.2. Nici una din componentele materialelor din care este construit
oamenilor vasul de expansiune sau accesoriile sale nu trebuie să fie radioactive
sau toxice.
Protecţie 5.1. Asigurarea împotriva 5.1. Racordurile vasului de expansiune trebuie astfel conceput şi
împotriva zgomotului construit încât zgomotul generat de mişcarea fluidului de lucru prin el,
zgomotului perceput de personalul de exploatare sau transmis spre încăperile
adiacente prin fundaţie sau prin conductele de transport să nu
dăuneze sănătăţii şi nici să nu împiedice repaosul sau lucrul în
condiţii acceptabile. Nivelul maxim de zgomot echivalent interior este
45dB.
Economie 6.1. Asigurarea unor con- 6.1. Materialele şi procedeele de execuţie ale vaselor de expansiune
de energie sumuri minime de energie trebuie să asigure un consum de energie înglobată cât mai mic. În
înglobată acest sens vasele de expansiune deschise se caracterizează printr-
un consum de materiale mai mare decât cele închise.
6.2. Asigurarea unor con- 6.2. În cazul vaselor de expansiune închise trebuie specificat
sumuri minime de energie consumul de energie pentru menţinerea pernei de aer. În acest sens
în exploatare trebuie asigurată etanşeitatea circuitului de aer sau gaz.
6.3. Asigurarea unor pie- 6.3. Documentaţia va trebui să prevadă şi date privind izolarea
deri de căldură minime termică a vasului de expansiune pentru reducerea pierderilor de
căldură către mediul ambiant.
Etanşeitate 7.1. Asigurarea menţinerii 7.1. Vasele de expansiune vor fi astfel concepute încât să permită o
calităţii produsului în tim- manipulare facilă, asigurându-se facilităţi de montaj. Transportul se
pul depozitării şi transpor- va realiza numai cu mijloace mecanice astfel încât să nu se producă
tului deteriorări. Depozitarea se va face la adăpost de intemperii, agenţi
corozivi sau intervenţii necalificate accidentale.

Verificările şi încercările din prezenta Specificaţie se referă la încercările de tip ce se execută în

vederea certificării de conformitate a calităţii şi pentru stabilirea concordanţei caracteristicilor de
funcţionare cu cele pe care producătorul le indică în catalog.
5.4.1.1. Verificarea principalelor dimensiuni şi a abaterilor dimensionale
Verificările se fac în conformitate cu STAS 8941 pentru vase de expansiune deschise şi STAS
10827 pentru vase de expansiune închise. Abaterile dimensionale trebuie să se înscrie în limitele
precizate de producător.
5.4.1.2. Verificarea dimensiunilor racordurilor
Verificarea dimensiunilor racordurilor se face pentru vasele de expansiune deschise, urmărindu-

se respectarea dimensiunilor impuse de STAS 7132, în funcţie de puterea termică a
generatorului de căldură.
5.4.1.3. Verificarea volumului de apă acumulat
Se verifică de fapt volumul util, prin umplere cu apă rece la nivelul maxim şi măsurare apoi a
volumului de apă scurs pe racordul de ieşire. Volumul astfel determinat trebuie să-l verifice pe cel
rezultat din calcul (determinat conform relaţiilor de calcul din STAS 7132). Volumul total trebuie
să fie cu 20-30% mai mare decât cel util.
5.4.1.4. Verificarea etanşeităţii şi a rezistenţei la presiune hidraulică
Proba se face conform C4-90 pentru vasele de expansiune închise, presiunea de probă fiind 1.25
x Pm (fap/fa) unde:
Pm = presiunea maximă admisibilă de lucru (bar);
fap = tensiunea maximă admisibilă a materialului din care este executat vasul, la temperatura apei
la care are loc încercarea (N/mm2);
fa = idem, la temperatura apei la care s-a făcut dimensionarea (Nmm2).
Pentru vasele de expansiune deschise proba se face conform STAS 7132 la o presiune de 0.2
bar.
În ambele cazuri proba se face ridicând treptat cu ajutorul unei pompe presiunea până la
valoarea celei de probă şi menţinând-o 10 minute, timp în care nu trebuie să apară pierderi de
lichid.
5.4.1.5. Verificarea calităţii membranelor/baloanelor elastice
Proba se face pentru vasele de expansiune închise, urmărindu-se respectarea condiţiilor

standardelor în domeniu (în industria petrochimică).
5.4.1.6. Verificarea etanşeităţii supapelor de siguranţă

Proba se face pentru vasele de expansiune închise, simulând o avarie după ce s-a reglat în
prealabil supapa de siguranţă la o valoare impusă.
5.5. Corpuri de încălzire
Corpul de încălzire este echipamentul component al instalaţiei de încălzire care cedează căldură
aerului din încăpere prin convecţie sau/şi radiaţie.
Corpurile de încălzire se clasifică după următoarele criterii:
Materialul din care este alcătuit:
- fontă;
- oţel;
- aluminiu;
Principiul de funcţionare:
- radiativ;
- convectiv;
- convectoradiativ.
Tipul constructiv:
- corpuri de încălzire cu coloane;
- independente de secţiune circulară;
- unite de secţiune eliptică;
- corpuri de încălzire cu aripioare sau/şi plintă;
- corpuri de încălzire din ţeavă tip serpentină sau registru.
Tabelul 5
Cerinţe de calitate pentru corpurile de încălzire

cerinţe
Rezistenţă 1.1. Calitatea materialelor 1.1. Materialele folosite la construcţia corpurilor de încălzire precum
mecanică şi componente trebuie să şi soluţiile constructive adoptate, trebuie astfel alese încât să nu se
stabilitate asigure rezistenţa meca- producă deformări permanente sau alte deteriorări ale elementelor
nică şi stabilitatea cores- componente. Ele trebuie să reziste la solicitările mecanice, termice şi
punzătoare temperaturii şi chimice la care vor fi supuse în mod obişnuit. Elementele de radiator
presiunii maxime din ex- realizate prin turnare nu trebuie să prezinte sufluyri, incluziuni de
ploatare nisip sau zgură sau diferite alte defecte de turnare. Elementele de
radiator realizate din semifabricate nu trebuie să prezinte străpungeri
sau arsuri datorate sudurii. Asamblările prin sudură trebuie să fie de
bună calitate şi să nu prezinte discontinuităţi. Grundul şi vopseaua
folosite trebuie să reziste la temperatura de 150C. Vopseaua trebuie
să aibă clasa de porozitate 3P şi cifra de aderenţă 3. Garniturile de
etanşare între elementele de radiator trebuie să fie omologate în
acest scop.
1.2. Asigurarea rezistenţei 1.2. Toate elementele corpului de încălzire trebuie să fie astfel
mecanice şi a stabilităţii asamblate încât să nu se deformeze şi să nu se deterioreze sub
prin respectarea abaterilor acţiunea temperaturii şi presiunii fluidului, în limitele normale sau în
dimensionale şi a tole- condiţiile de preavarie acceptate de fabricant. Orificiile de asamblare
ranţelor de fixare trebuie să fie filetate conform standardului de produs şi trebuie luate
măsuri ca aceste filete să nu se deterioreze la asamblare. Pentru
aceasta se va practica o teşitură 2x45° la începutul filetului, în
vederea asigurării ghidării niplului sau mufei pentru o asamblare
corectă. Muchiile elementelor turnate asamblate în corpuri trebuie să
se găsească în planurile de bagarit corespondente, abaterea
admisibilă fiind de maxim 3 mm. Mufele şi ţevile elementelor
asamblate din prefabricate trebuie să fie coaxiale, toleranţa admisă
fiind de 1 mm la 1 m. Colectoarele şi distribuitoarele radiatoarelor
realizate din astfel de elemente trebuie să fie paralele, abaterea
admisă fiind de 1.5 mm la 1 m. Masca pentru aceste tipuri de
radiatoare trebuie fixată pe ţeavă verticală în parte prin puncte de
sudură sau şuruburi.
1.3. Asigurarea suprafeţe- 1.3. Elementele de radiator trebuie grunduite continuu cu un grund
lor contra coroziunii anticorosiv rezistent la 15° C, de preferinţă prin scufundare şi apoi
uscare în cuptor. Suprafeţele exterioare ale corpului de încălzire se
acoperă cu un strat continuu de vopsea de email de culoare
deschisă.
Siguranţă în 2.1. Asigurarea adaptării 2.1. Prin construcţie şi montaj se va asigura uşurinţa de intervenţie
exploatare în utilizare pentru manevre, control, înlocuire elementele componente,
întreţinere. Se va avea în vederea o concepţie elastică de realizare a
corpurilor de încălzire. asigurându-se posibilitatea de modificare
facilă a numărului de elemenţi.
2.2. Asigurarea etanşeită- 2.2. După ambalare suprafeţele de etanşare în contact trebuie să fie
ţii pentru îmbinările de- centrate una faţă de cealaltă, abaterea admisibilă fiind de maxim 1
montabile mm. În jurul fiecărui orificiu de asamblare, elementele de radiator
turnate trebuie să aibă o suprafaţă inelară plană de etanşare, a cărei
lăţime trrebuie să fie de minimum 5 mm.
2.3. Asigurarea etanşeită- 2.3. Asamblările nedemontabile, cele demontabile şi garniturile

ţii la presiune hidraulică aferente acestora trebuie să asigure etanşeitatea circuitelor de fluid
în condiţii nomale de funcţionare a corpului de încălzire. Corpul de
încălzire trebuie să reziste, fără a suferi deformaţii permanente sau
pierderi de etanşeitate, la o presiune de probă a cărei valoare se
stabileşte în funcţie de presiunea maximă de utilizare declarată de
constructor. Presiunea de probă nu poate fi mai mică de 600 kPa
(bar. Proba se face timp de 10 minute cu apă rece şi curată.
2.4. Asigurarea securităţii 2.4. Prin concepţie şi construcţie se va urmări calitatea suprafeţelor
utilizatorului accesibile pentru asigurarea confortului mecanic la atingere, precum
şi manevrabilitatea organelor de comandă. Astfel suprafeţele de
radiator trebuie să fie netede fără bavuri, proeminenţe sau muchii
ascuţite.
3.1. La montarea corpurilor de încălzire se vor respecta instrucţiunile

Siguranţă la 3.1. Asigurarea împotriva normativului I 13 în ceea ce priveşte distanţele minime dintre acestea
foc declanşării incendiilor şi elementele de construcţie sau între acestea şi masca nişei în care
sunt montate (dacă este cazul). În ceea ce priveşte distanţele minime
dintre corpurile de încălzire şi elementele instalaţiei electrice se vor
respecta prevederile normativului I 7. În ceea ce priveşte distanţele
minime dintre corpurile de încălzire şi elementele instalaţiei de gaze
naturale se vor respecta prevederile normativului I 6.
Observaţie: Corpul de încălzire propriu-zis este realizat din

materiale incombustibile (fontă, oţel, aluminiu).
4.1. Corpul de încălzire nu trebuie să prezinte nici un fel de pericol

Igienă, 4.1. Asigurarea sănătăţii pentru sănătatea oamenilor şi nici să nu se constituie în factor de
sănătate şi oamenilor poluare a mediului ambiant. Nici una din componentele materialelor
mediu din care este construit corpul de încălzire sau accesoriile sale nu
înconjurător trebuie să fie radioactive sau toxice.
4.2. Asigurarea protecţiei 4.2. Construcţia şi montarea corpurilor de încălzire trebuie astfel
mediului înconjurător realizată încât să se asigure posibilităţi de curăţire şi întreţinere
uşoară. Se vor lua măsuri de curăţire a corpurilor de încălzire de
către utilizator. În cazul amplasării acestora în încăperi cu mult praf în
suspensie în aer, avându-se în vedere că depunerea şi calcifierea
acestora pe suprafaţa încălzitoare este însoţită de degajări de noxe şi
mirosuri neplăcute. Se vor lua măsuri de umidificare a aerului interior,
dacă umiditatea relativă a acestuia scade sub valorile prescrise
(cca.30%).
Protecţia 5.1. Asigurarea împotriva 5.1. Corpul de încălzire trebuie astfel conceput şi construit încât
împotriva zgomotului zgomotul generat de curgerea fluidului de lucru prin el, perceput de
zgomotului*) personalul de exploatare sau transmis spre încăperile adiacente prin
fundaţie sau prin conductele de transport să nu dăuneze sănătăţii şi
nici să nu împiedice repaosul sau lucrul în condiţii acceptabile. Nivelul
maxim admis echivalent de zgomot interior este de 35 dB în
apartamente şi 45 dB în birouri.
Economie 6.1. Asigurarea unor con- 6.1. Materialele şi procedeele de execuţie şi prindere ale elementelor
de energie*) sumuri minime de energie componente ale corpurilor de încălzire trebuie astfel conceput încât
înglobată punerea lor în practică să necesite un consum de energie înglobată
cât mai mic, în paralel cu respectarea parametrilor calitativi şi
cantitativi impuşi (rezistenţă mecanică şi transfer scontat).
6.2. Asigurarea unor con- 6.2. Trecerea agentului termic prin corpul de încălzire presupune un
sumuri minime de energie consum de energie pentru pomparea fluidului care trebuie să fie cât
în exploatare mai redusă. Prin concepţia realizării circulaţiei agentului termic în
interiorul corpului de încălzire, se va limita rezistenţa locală pe care
acesta o introduce în circuit. Un coeficient de rezistenţă locală de 2,5-
3 este considerat ca economic. Se recomandă utilizarea robineţilor
de radiator cu dublu reglaj sau termostaţi pentru reglarea convenabilă
a debitului de agent termic în funcţie de necesităţi.
6.3. Asigurarea realizării 6.3. Printr-o montare a racordurilor în pantă continuu ascendentă sau
parametrilor termici prin montarea unui ventil de dezaerisire, trebuie evitată formarea
pungilor de aer. În cazul unui conţinut ridicat de suspensii în agentul
termic folosit, se impune curăţarea periodică a corpului de încălzire.
Fantele măştii (dacă este cazul trebuie să fie libere neastupate cu
impurităţi, nedeformate, neprinse accidental prin suduri.
Transport, 7.1. Asigurarea menţinerii 7.1. Corpurile de încălzire vor fi astfel concepute încât să permită
montare şi calităţii produsului în tim- livrarea pe module componente, asigurându-se facilităţi de montaj.
energie pul depozitării şi transpor- Orificiile corpurilor se vor proteja cu vaselină tehnică şi dopuri din
tului lemn sau alte materiale. De asemenea filetele dopurilor şi reducţiilor
se protejează cu vaselină tehnică. Transportul se va realiza numai cu
mijloace mecanice astfel încât să nu se producă deteriorări.
Depozitarea se va face la adăpost de intemperii, agenţi corosivi sau
intervenţii accidentale necalificate.
5.5.1.1. Verificarea aspectului
Verificarea privind aspectul corpurilor de încălzire se face cu ochiul liber în conformitate cu STAS
1676 respectiv STAS 12908. Se va urmări să nu existe defecte majore de fabricaţie, bavuri şi
muchii tăietoare, goluri şi incluziuni a unor materiale străine în materialul de bază. Vopseaua
trebuie să fie aplicată corespunzător pe întreaga suprafaţă şi să nu existe exfolieri. Verificarea
porozităţii şi aderenţei peliculei de vopsea se face conform STAS 3662. Verificarea rezistenţei
peliculei de vopsea la acţiunea căldurii se face conform STAS 8009.
Verificarea dimensiunilor se realizează cu instrumente obişnuite de măsurat. Abaterile

dimensionale trebuie să se înscrie în limitele precizate în standardele 1676 şi respectiv 12908.
5.5.1.3. Verificarea masei gol şi plin cu apă
Verificarea masei se face prin cântărire cu precizia de minim 1%. Abaterile acceptate trebuie să
se înscrie în limitele precizate de standardele de mai sus.
5.5.1.4. Verificarea etanşeităţii şi a rezistenţei la presiune hidraulică
Proba se face conform STAS 1676 pentru corpurile de încălzire din fontă şi conform STAS 12908
pentru convectoradiatoarele-panou, ridicând treptat cu ajutorul unei pompe de mână presiunea
interioară până la valoarea specificată în standard şi menţinând această presiune câteva minute
(specificate în STAS), timp în care nu trebuie să apară pierderi de lichid. Proba se face cu apă
rece.
5.5.1.5. Verificarea puterii termice
Proba se face prin metoda încercării în cameră închisă, răcită cu aer, conform STAS 11247/2.
Încercarea se poate face atât în vederea verificării puterii termice garantate de producător în
condiţii nominale cât şi pentru determinarea variaţiei puterii termice în funcţie de parametrii
agentului termic sau în funcţie de diferite condiţii de montare şi racordare.
5.5.1.6. Verificarea pierderii de sarcină
Proba se face conform STAS 11247/3 pentru diferite moduri de racordare ale corpului de
încălzire în instalaţie, la un acelaşi domeniu de debite. Încercarea are ca scop ridicarea unei
caracteristici  = f(Re) pentru situaţiile următoare: corpul de încălzire împreună cu conductele de
racordare ( 1) şi conductele de racordare montate în prelungire, fără corpul de încălzire ( 2).
Coeficientul rezistenţei locale al corpului de încălzire se calculează şi se reprezintă grafic ca
diferenţă ( 2- 1).
5.6. Armături montate pe conducte şi la corpurile de încălzire
Armăturile sunt echipamente auxiliare utilizate în instalaţii termice pentru distribuţie, separare şi
reglare. Armăturile utilizate în instalaţii sunt:
Robinete cu ventil
Robinetele de închidere cu ventil sunt armături la care direcţia deplasării organului de închidere
coincide cu direcţia de curgere a fluidului. Acestea sunt executate din fontă sau oţel şi trebuie să
respecte caracteristicile prevăzute în STAS 1181/87. Condiţiile de lucru precizate în standardul
menţionat sunt Tmax = 570 C pmax = 16 bar; Robinetele cu ventil se utilizează în special la apă
caldă şi aburi la conducte cu diametrul nominal mai mic sau egal cu 100 mm şi se clasifică după
După funcţiunea îndeplinită în instalaţie

- reţinere;
- închidere.
După construcţia corpului
- drept;
- de colţ;
- înclinat.
După elementele de racordare ele se clasifică în:
- robinete cu flanşe;
- robinete cu capete pentru sudare;
- robinete cu mufe filetate;
- robinete cu mufe soclu.
În funcţie de construcţia ventilului ele se clasifică după cum urmează:
- cu ventil plan;
- cu ventil sferic;
- cu ventil conic;
- cu ventil de descărcare a presiunii.
Iar după tipul de etanşare ele sunt:
- cu inele de etanşare montate prin presare, înşurubare, turnare, fretare;
- cu inele de etanşare încărcate prin sudare.
Robinete cu ventil cu trei căi
Robinetele cu trei căi sunt executate din oţel şi trebuie să respecte caracteristicile prevăzute în
STAS 10400/7-86. Condiţiile de lucru precizate în standardul menţionat sunt Tmax = 500 C pmax =
40 bar;
După funcţiunea îndeplinită în instalaţie
- de amestecare;
- de divizare.
După construcţia corpului

- cu capac simplu;
- cu capac cu nervuri de răcire;
- cu capac cu burduf de etanşare.
După dispunerea racordurilor
- cu planul axelor racordurilor conţinând şi axa tijei ventilului;
- cu planul axelor racordurilor perpendicular pe axa tijei ventilului.
Robinete cu sertar
Robinetele de închidere cu sertar sunt armături la care direcţia deplasării organului de închidere
este perpendiculară pe direcţia curgere a fluidului. Acestea sunt executate din fontă sau oţel
turnat şi trebuie să respecte caracteristicile prevăzute în STAS 1180/90. Condiţiile de lucru
precizate în standardul menţionat sunt Tmax = 530 C pmax = 16 bar şi 25 bar. De regulă se execută
cu diametre nominale de la 25 mm până la 120 mm. Acestea se clasifică după următoarele
criterii:
Forma sertarului
- pană;
- paralelă.
După felul tijei
- ascendentă;
- neascendentă.
După elementele de racordare la conductă
- cu flanşe;
- cu capete pentru sudare.
După forma orificiului de trecere a fluidului
- cu orificiu cilindric;
- cu orificiu cu strangulare.
Robinete cu cep
Robinetele cu cep sunt armături la care organul de închidere execută o mişcare de rotaţie în jurul
axei perpendiculare pe direcţia de curgere a fluidului. Acestea sunt executate din fontă sau bronz
şi trebuie să respecte caracteristicile prevăzute în STAS 1601/80 având condiţiile de lucru Tmax =
225 C pmax 16 bar. De regulă se execută cu diametre nominale de la 10 mm până la 500 mm şi
se pot clasifica funcţie de următoarele criterii:
Poziţia cepului
- cu cep obişnuit;
- cu cep inversat.
Modul de etanşare a părţii superioare
- fără presgarnitură;
- cu capac şi presgarnitură.
Elementele de racordare la conductă sau construcţia capetelor
- cu flanşe;
- cu mufe filetate;
- cu flanşă şi gură de scurgere;
- cu mufă şi gură de scurgere.
După materialul din care este executat cepul
- fontă;
- bronz;
- alamă.
După felul de asigurare a etanşeităţii corpului
- fără ungere;
- cu ungere.
Robinetele cu clapă
Robinetele de reţinere cu clapă sunt executate din fontă sau oţel şi trebuie să respecte
caracteristicile prevăzute în STAS 8382/80. Condiţiile de lucru precizate în standardul menţionat
sunt Tmax = 570 C pmax 25 bar. Acestea se clasifică după următoarele criterii:
După elementele de racordare la conductă
- cu flanşe;
- cu capete pentru sudare.

După numărul organelor de reţinere
- cu o clapă;
- cu mai multe clape.
După modul de efectuare a cursei organului de reţinere
- cu cursă liberă;
- cu pârghie cu contragreutate;
- cu amortizor;
- cu pârghie cu contragreutate şi amortizor.
După construcţia capacului
- cu capac cu flanşă;
- cu capac cu autoetanşare;
- cu pârghie cu contragreutate;
- cu amortizor.
Robinete de reglaj montate pe corpul de încălzire
Prin robinetele de reglaj montate la corpurile de încălzire, se realizează reglajul cantitativ al

instalaţiei în vederea obţinerii confortului termic, în condiţiile unui consum economic de energie
termică. Reglarea cantitativă, se poate face manual cu robinete cu dublu reglaj sau automat cu
robinete termostatice.
Robinetele cu dublu reglaj, permit echilibrarea hidraulică a reţelei de distribuţie – prin reglajul
primar – şi un al doilea reglaj manual la dispoziţia utilizatorului, în timp ce robinetele termostatice
asigură reglarea automată şi continuă a debitului pentru ajustarea temperaturii interioare realizată
în incintă, la valoarea prescrisă.
În conformitate cu normele din România robinetele de reglaj trebuie să îndeplinească

următoarele condiţii de lucru:
apăTmax = 120 C pmax = 10 bar; abur pmax = 2 bar.
Tabelul 6
Cerinţe de calitate privind armăturile montate pe conducte sau la corpul de încălzire

cerinţe
1.1. Valorile abaterilor limită sunt prezentate în:

Rezistenţă 1.1. Asigurarea
mecanică şi rezistenţei mecanice şi a STAS 9143 pentru armături din instalaţii sanitare;
stabilitate stabilităţii prin STAS 7076 pentru armături din instalaţii termice;
respectarea abaterilor STAS 2553 pentru robinete de reglaj.
dimensionale.
1.2. Asigurarea 1.2. Armăturile nu trebuie să prezinte deformaţii permanente şi nici

rezistenţei mecanice la scăpări de apă la valoarea maximă a cuplului exercitat de 3 ori,
manevrele brutale ce se asupra capetelor de manevră ale armăturii (valoarea cuplului: C = 5
produc în exploatare Nm).
pentru menţi-nerea
caracteristicilor func-
ţionale ale armăturilor.
1.3. Asigurarea 1.3. Valoarea presiunii hidraulice de încercare este de 1.5 x Pregim.
rezistenţei la presiune
hidraulică interioară.
1.4. Piesele principalelor 1.4. Piesele turnate, forjate, matriţate sau sudate trebuie să fie fără
componente nu trebuie să defecte – goluri, crăpături, fisuri, stratificări, incluziuni nemetalice etc.
aibă defecte care să
afecteze rezistenţa, pro-
ducând spargeri sau de-
formaţii permanente ale
armăturilor.
1.5. Valorile (performanţele) pe care trebuie să le realizeze la

1.5. Asigurarea unei verificări sunt precizate în:
durate minime de serviciu
a armăturilor (durata de STAS 9143 pentru armături din instalaţii sanitare;
viaţă în care armăturile îşi STAS 7076 pentru armături din instalaţii termice;
păstrează în condiţii STAS 2553 pentru robinete de reglaj.
normale de exploatare
performanţele iniţiale).
1.6. După efectuarea numărului de cicluri stabilit pentru fiecare

1.6. Asigurarea încercare, armăturile trebuie să satisfacă condiţiile privind rezistenţa
anduranţei armăturilor, la la presiune hidraulică şi etanşeitate; să nu prezinte deteriorări; să nu
manevrări repetate care prezinte uzură.
trebuie să satisfacă
cerinţele privind Valorile recomandate sunt precizate în STAS 9143, 7076 şi 2553.
fiabilitatea. Armăturile supuse la 70000 cicluri trebuie să satisfacă condiţiile
privind încercarea la presiune hidraulică şi etanşeitate:
- armăturile tijă-ventil şi tijă-capac nu trebuie să prezinte deteriorări

după ce au fost supuse la 200000 cicluri;
- piesele mobile ale inversorului bateriilor amestecătoare, după ce au

fost supuse la un număr de 30000 cicluri, trebuie să satisfacă
condiţiile de etanşeitate.
1.7. Asigurarea împotriva 1.7. Suprafeţele interioare şi exterioare ale armăturilor trebuie
coroziunii a suprafeţelor protejate anticorosiv cu materiale care trebuie protejate anticorosiv
interioare şi exterioare ale cu materiale care trebuie să reziste la solicitările mecanice, termice
armăturilor şi chimice la care vor fi supuse şi să nu modifice proprietăţile fizico-
chimice ale fluidului vehiculat.
Siguranţă în 2.1. Asigurarea securităţii 2.1. Valorile limită ale temperaturii părţilor calde: t L 45° C.
exploatare utilizatorilor faţă de even-
tualele răniri, arsuri, etc.
la contactul cu
suprafeţele accesibile ale
armăturilor, prin limitarea
temperaturii maxime a
părţilor calde.
2.2. Asigurarea rolului 2.2. Componentele mobile ale armăturilor trebuie să fie astfel
funcţional pentru a evita executate încât să aibă o funcţionare liniară şi uşoară. Forma
înţepenirea, griparea organului de manevră trebuie să permită o priză bună a piesei fără a
armăturilor. fi necesară o forţă suplimentară în acţiune.
2.3. Asigurarea etanşeită- 2.3. Nu sunt admise defecte de turnare.

ţii prin modul de execuţie
al pieselor turnate.
2.4. Asigurarea etanşeită- 2.4. Materialul din care se execută garnitura ventilului de la capetele
ţii prin realizarea îmbinări- pentru armături trebuie să reziste la acţiunea apei fierbinţi la
lor cu garnituri. temperatura de fierbere.
2.5. Pentru etanşeitatea 2.5. Presiunea de încercarea de 1.5 x P regim dar nu mai mică de
la presiune hidraulică, 600 kPa (6bar).
venti-lele robinetelor
aflate în poziţia închis
trebuie să asigure
etanşeitatea în condiţiile
de încercare, la presiune
hidraulică.
2.6. Asigurarea 2.6. Se va specifica de către producător modul de integrare în

posibilităţii de intervenţie construcţie şi posibilităţi de amplasare.
pentru manevre, control,
înlocuire elemente
componente, întreţinere.
2.7. Asigurarea capacităţii 2.7. Debitele minime sunt prevăzute în standardele de dimensiuni.
minime de curgere.
2.8. Asigurarea calităţii 2.8. Clasa de calitate a suprafeţelor exterioare este specificată în
suprafeţelor accesibile, standardele de dimensiuni sau documentaţia tehnică a produsului.
pentru asigurarea con-
fortului mecanic la atin-
gere, precum şi mane-
vrabilitatea organelor de
comandă.
Siguranţă la 3.1. Nu fac obiectul unor Observaţie: Armăturile propriu-zise sunt incombustibile. În cazul
foc cerinţe particulare de cali- în care roata de manevră este din material plastic acesta se poate
tate în caz de incendiu. asimila ca fiind din clasa C1 de combustibilitate.
Igienă, 4.1. Armăturile nu trebuie 4.1. Stratul de protecţie interioară nu trebuie să fie solubil în apă şi
sănătate şi să prezinte nici un pericol trebuie să nu transmită apei nici un gust sau miros. Materialele
mediu pentru sănătatea utilizate nu trebuie să fie radioactive sau toxice. Ele trebuie avizate
înconjurător*) oamenilor sau a mediului sanitar.
înconjurător, prin
modificarea calităţii apei
menajere.
4.2. Asigurarea 4.2. Contaminarea cu substanţe nocive (toxice) a apei provine din
potabilităţii apei calde de contactul cu pereţii armăturilor. De aceea se recomandă execuţia
consum. armăturilor din materiale care în contact cu apa nu schimbă calitatea
acesteia: alamă, fontă emailată, oţel.
4.3. Forma constructivă a 4.3. Pentru suprafeţele exterioare se recomandă alegerea unor
armăturilor trebuie să forme rotunjite, lipsite pe cât posibil de unghiuri ascuţite care
permită curăţirea fără îngreunează curăţirea.
dificultate a suprafeţelor
exterioare după montarea
în poziţia normală de
exploatare.
5.1. Se impune asigurarea caracteristicii funcţionale debit-presiune a

Protecţia 5.1. Asigurarea nivelului armăturii.
împotriva minim de zgomot produs
zgomotului*) de armături. Armăturile trebuie astfel concepute şi construite încât zgomotul
generat de curgerea fluidului de lucru prin el, perceput de personalul
de exploatare sau transmis spre încăperile adiacente prin fundaţie
sau prin conductele de transport să nu dăuneze sănătăţii şi nici să nu
împiedice repaosul sau lucrul în condiţii acceptabile.
Nivelul de zgomot în funcţionare nu trebuie să depăşească cu mai

mult de 5 dB nivelul care se obţine când instalaţia nu funcţionează în
cazul armăturilor de reglaj şi 35 dB în cazul celorlalte tipuri de
armături.
Economie de 6.1. Realizarea unor 6.1. Realizarea la presiunile minime de utilizare a debitelor specifice
energie*) armături de alimentare cu de apă rece şi caldă conform STAS 1478. Armăturile trebuie să
apă caldă a obiectelor permită un reglaj cantitativ economic al debitului de apă, conform
sanitare cu consum unor curbe de regalj debit-presiune corespunzătoare fiecărui tip de
economic mic. armături, precizat în prospecte sau cataloage.
Transport, 7.1. Asigurarea menţinerii 7.1. În vederea transportului şi depozitării, suprafeţele exterioare ale
montare şi calităţii produsului în armăturilor vor fi asigurate cu un strat de substanţă protectoare după
depozitare timpul depozitării şi trans- ce au fost perfect curăţate şi uscate în prealabil. Acest strat protector
portului. trebuie să fie compatibil cu agentul pompat; în particular trebuie avut
grijă ca transformările chimice ce pot avea loc să nu împiedice buna
funcţionare a garniturilor mecanice. Suprafeţele interioare în cazul
armăturilor utilizate în instalaţia de preparare apă caldă de consum
vor fi protejate cu substanţe avizate de Ministerul Sănătăţii. Organele
de obturare şi suprafeţele prelucrate care nu au acoperire
anticorosive se protejează prin acoperire cu un strat de vaselină
tehnică. Armăturile se livrează cu organul de obturare în stare
închisă. Suprafeţele de etanşare ale flanşelor, filetate exterior şi
orificiile armăturilor trebuie acoperite sau astupate cu plăcuţe bine
fixate. Armăturile se livrează ambalate sau neambalate funcţie de
tipul şi destinaţia lor. Roţile de manevră se demontează pentru
transport şi se pot livra separat.
5.6.1. Verificări pentru certificarea de conformitate a armăturilor de separare şi distribuţie

montate pe conducte
Verificarea privind aspectul armăturilor se face cu ochiul liber. Se va urmări să nu existe defecte
majore de fabricaţie, bavuri şi muchii tăietoare, goluri şi incluziuni a unor materiale străine în
materialul de bază. Vopseaua trebuie să fie aplicată corespunzător pe întreaga suprafaţă şi să nu
existe exfolieri.
Verificarea dimensiunilor se face cu aparate universale de măsurat, şublere şi calibre cu o

precizie de 0.05 mm. Dimensiunile trebuie să se înscrie în toleranţe admise, precizate de
producător.
5.6.1.3. Proba de rezistenţă la presiune

În cadrul probei se verifică rezistenţa şi compactitatea materialului corpului şi a capacului
armăturii.
 Presiunea de încercare conform STAS 2250-73;

 Încercarea de rezistenţă se face cu apă rece.
5.6.1.4. Proba de etanşeitate la presiune
În cadrul probei se verifică etanşeitatea îmbinărilor prevăzute cu garnituri, a presgarniturii, a

dispozitivului de etanşare superioară (când acesta există) a organului de obturare în conformitate
cu STAS 9154/80.
 Încercarea se face asupra armăturii complet asamblate;

 La robinetele cu sens de scurgere marcat, după aducerea organului de obturare în
poziţia de închidere, prin manevrare manuală se exercită presiunea pe o parte a
organului de obturare, de regulă în sensul de curgere pentru robinetele de închidere şi în
sens contrar curgerii pentru cele de reţinere.
La armăturile fără marcaj, organul de obturare se aduce pe rând în fiecare poziţie de închidere,
iar presiunea se aplică succesiv pe fiecare parte a organului de obturare; de fiecare dată.
5.6.1.5. Încercarea de funcţionare în gol
La încercarea de funcţionare în gol a armăturilor, se constată dacă armăturile îşi îndeplinesc

corect rolul funcţional, dacă organele lor funcţionează corespunzător şi nu se grupează sau se
înţepenesc în timpul încercării prin 1...3 manevre. Încercarea se execută în conformitate cu STAS
9154/80.
5.6.1.6. Încercarea cu abur
La încercarea cu abur se verifică compactitatea materialului, etanşeitatea organului de obturare,

etanşeitatea îmbinărilor şi a presgarniturii precum şi funcţionarea. Presiunea şi temperatura
aburului şi metodele de încercare vor fi conform documentaţiei tehnice de produs.
5.6.1.7. Verificarea caracteristicii hidraulice
Verificarea se realizează pe un stand de măsură conform fig. 1
Linia de măsură trebuie să aibă un diametru interior practic identic cu diametrele interioare ale
orificiilor de intrare şi ieşire ale apei din şi în armătură.
Secţiunile de măsurare a presiunii sunt situate astfel:
- 5 D în amontele armăturii: secţiunea I
- 10 D în avalul armăturii: secţiunea II
Pe circuitul de măsură este dispus un sistem de măsurare a debitului (rotametru). Fluidul utilizat
este apa curată cu temperatura între 5 şi 50 C.
Se măsoară şi se notează  p, pierderea de presiune rezultată din pierderea de presiune pe
armătură  p la care se adaugă pierderea corespunzătoare pe porţiunea de conductă l = l1 + l2
notată  p2.
Se măsoară  p2 eliminând armătura din circuit.
Rezultă pierderea de presiune pe armătură  p =  p1 -  p2
Se defineşte coeficientul de debit Kv – coeficientul exprimat prin numărul de m3/h de apă ce trece
prin armătură, creând o pierdere de presiune de 1 bar.
unde qv  m3/h
 p  bar
Se admit abateri de maxim  10% faţă de valoarea declarată de producător.
5.6.2. Verificări pentru certificarea de conformitate a armături1lor de reglaj
Verificarea aspectului şi verificarea dimensiunilor se realizează similar cu cele de la armăturile de

separare şi distribuţie.
5.6.2.1. Încercarea de funcţionare
Încercarea de funcţionare se face executând închiderea şi deschiderea robinetului cu mâna

liberă. Funcţionarea trebuie să fie lină fără împiedicări, iar manevrarea trebuie să fie uşoară la un
efort obişnuit.
5.6.2.2. Verificarea robinetului la încovoiere
Încercarea este executată conform figurii 2. Se strânge piuliţa racordului spre radiator cu cuplul
de strângere ales din tabelul de mai jos. Se aplică perpendicular pe axa sa, timp de 30 de
secunde, la capătul ţevii o forţă F, provocând un moment de încovoiere conform tabelului de mai
jos.
La sfârşitul încercării, se verifică etanşeitatea, fără a se ţine cont de eventualele deformaţii

permanente.
Momente de încovoiere pentru încercarea robinetelor
Diametrul nominal Dimensiunea Momente de

filetului încovoiere  Nm

racorduri din ţevi de 20
alamă de 15 mm
Dn8 1/4 80
DN10 3/8 100
DN15 1/2 120
DN20 3/4 180
DN25 1 220
5.6.2.3. Proba de etanşeitate la presiune
În cadrul probei se verifică etanşeitatea îmbinărilor prevăzute cu garnituri, a presgarniturii, a

dispozitivului de etanşare superioară (când acesta există) a organului de obturare.
* Încercarea se face asupra robineţilor cu dublu reglaj complet asamblaţi (inclusiv racordurile).
Încercarea se face cu apă rece la presiunea de 10 bar, asupra robinetului "închis". Apa va
acţiona dinspre racordarea cu conducta de alimentare, celălalt capăt fiind în legătură cu
atmosfera. Se admit scăpări de apă prin organul de închidere conform STAS 2553 cap. 4.
5.6.2.4. Proba de etanşeitate cu aer sub apă
Proba se execută asupra robinetului montat mai puţin rozeta, racordul, garnitura racordului şi
piuliţa racordului la o presiune de aer de 2.5 bar. În timpul probei robinetul este "închis".
Încercarea se execută în două faze şi anume:
Faza I Aerul se introduce prin orificiul de ieşire. Se menţine sub presiune timp de 15’’. În timpul
încercării nu se admit scăpări de aer spre exterior prin pereţii pieselor pe la cutia de etanşare a
tijei şi prin zona de etanşare cu garnitură dinspre corp şi capac.
Faza II Aerul se introduce prin orificiul de sub ventil. Se menţine timp de 15’’. Nu se admit
scurgeri de aer spre exterior prin pereţii corpului şi nici pe la etanşarea ventilului pe scaun.
5.6.2.5. Verificarea curbelor caracteristice
Verificarea curbelor caracteristice privind variaţia debitului în funcţie de diferite căderi de

presiune, se execută la deschiderile maxime corespunzătoare a minim trei trepte de reglaj, prima
şi ultima treaptă intermediară. Verificarea se execută conform STAS 2553.
5.6.2.6. Încercări pentru verificarea nivelurilor de zgomot

Principiul metodei constă în măsurarea într-o cameră de măsurare, a nivelului de zgomot produs
de armătura care se încearcă şi transmis printr-o conductă fixată la un element de construcţie
(peretele camerei de măsurare).
Nivelul de zgomot măsurat este cel radiat de elementele de construcţie (perete) al camerei de
măsurare, care intră în vibraţie datorită zgomotului produs de conducta de măsurare fixată pe
acesta, la extremitatea căreia este fixat robinetul prin intermediul unei piese de racordare.
Încercarea se realizează în conformitate cu STAS 10968.
5.7. Conducte din ţevi, tuburi şi fitinguri
Conductele care asigură circulaţia apei sunt realizate din ţevi, tuburi şi fitinguri sau piese de
îmbinare.
Conductele se clasifică după următoarele criterii:
a) Funcţie de material:
- oţel;
- oţel zincat;
- fontă de presiune;
- fontă de scurgere;
- plumb de presiune;
- plumb de scurgere;
- cupru;
- materiale plastice (policlorură de vinil neplastifiată, policlorură de vinil clorurată, polipropilenă,

polibutenă, acrilo-butadienă-stiren, poliesteri armaţi cu fibră de sticlă).
b) Funcţie de domeniul de utilizare:
- conducte pentru instalaţia de încălzire;
- conducte pentru alimentare cu apă;
- conducte pentru canalizare.
c) Funcţie de parametrii de utilizare – presiunea nominală de exploatare:
- pentru Pn 0.5 bar
- pentru Pn 2.5 bar;
- pentru Pn 4 bar;
- pentru Pn 6 bar;
- pentru Pn 10 bar;
- pentru Pn 16 bar;
d) Funcţie de poziţia de amplasare:
- conducte montate aparent;
- conducte înglobate în elementele de construcţie;
- conducte montate în pământ;
- conducte montate în canale vizitabile sau nevizitabile.
Ţevile din oţel pentru instalaţii de încălzire se îmbină prin sudură sau prin înfiletare, prin
intermediul fitingurilor din fontă maleabilă.
Ţevile din oţel zincat pentru instalaţiile sanitare se îmbină prin înfiletare prin intermediul fitingurilor
din fontă maleabilă, de asemenea zincate, STAS 838 (exemplu: mufe, reducţii, coturi, teuri,
nipluri etc.).
Ţevile din plumb de presiune se pot utiliza în interiorul clădirilor numai pentru legături la obiectele
sanitare, la branşamente şi la racordurile între căminul contorului de apă şi instalaţia interioară
propriu-zisă.
La conductele de apă caldă se utilizează ţevile de plumb numai la legăturile cu obiectele sanitare.
Îmbinarea ţevilor din plumb de presiune între ele se face prin lipire cu aliaj de cositor pentru lipit
(67% cositor şi 33% plumb) sau cu fitinguri speciale.
Îmbinarea ţevilor din plumb de scurgere cu tuburile din fontă de scurgere se realizează prin
intermediul unui ştuţ din alamă sau cupru.
Tuburile şi piesele de îmbinare din fontă de presiune pentru executarea instalaţiilor interioare de
alimentare cu apă (din subsoluri) se îmbină între ele prin flanşe.
Tuburile din fontă de scurgere se îmbină între ele prin introducerea capătului drept al unui tub în
mufa celuilalt tub, de acelaşi diametru.
La execuţia instalaţiilor de încălzire şi de alimentare cu apă rece şi caldă se utilizează şi ţevile şi

fitingurile din cupru cu tehnologia de îmbinare prin lipire.
Se produc ţevi de cupru în 41 de tipodimensiuni în următoarea gamă:
- diametre între 6 şi 108 mm;
- grosimi de perete între 1 şi 2.5 mm;
- material de tipul moale, semidur şi dur;

Se produc fitinguri de cupru în 113 variante şi peste 270 de tipodimensiuni care acoperă practic
necesităţile de fitinguri pentru realizarea unei instalaţii.
Îmbinarea dintre ţevi şi fitinguri din cupru se realizează prin tehnologia de lipire cu material de
adaos (Silox 260 pentru lipituri moi şi Electrod 4003 pentru lipituri tari).
Conductele din material plastic utilizate în instalaţiile interioare de încălzire şi sanitare sunt ţevile
din PVC tip G, (pentru alimentare cu apă, rezistente la presiunea de regim de 6 şi 10 bar, tip U,
(pentru canalizare, rezistente la presiunea de regim de 0.5 şi 2.5 bar), tip M (pentru colectarea
apelor meteorice, rezistente la presiunea de regim de 4 şi 6 bar), ţevi din polipropilenă, PP, ţevi
din polietilenă de înaltă densitate, PEid.
Pentru îmbinarea produselor din materiale plastice se practică următoarele sisteme
Lipire cu adezivi
- lipire cu calibrare (adezivi de tip slabi): PVC;
- lipire fără calibrare (adezivi de tip forte): PVC;
Sudură în trei variante (cap la cap, polifuziune, electrofuziune): PP, PEid, PE multistrat, PP
multristrat;
Etanşări cu mufe şi garnituri de cauciuc: PVC, PE şi PP;
Fitinguri cu etanşare prin presiunea exercitată pe peretele ţevii: PE şi PP.
În domeniul instalaţiilor interioare se disting două tipuri de îmbinări ale ţevilor, fitingurilor şi
armăturilor din materiale plastice:
- îmbinări nedemontabile;
- îmbinări demontabile.
Îmbinările nedemontabile sunt în general realizare prin lipire sau sudură.
Îmbinările demontabile se realizează între piese de acelaşi tip de material prevăzute, în general
cu filete (piese de tip olandez, mufe şi nipluri cu filet, capete cu flanşe etc.).
Îmbinările demontabile se realizează şi cu fitinguri speciale cu etanşare obţinută cu mufă şi

garnituri de cauciuc sau prin presare pe peretele exterior al ţevii.
Tabelul 7
ŢEVI, TUBURI ŞI FITINGURI METALICE
Nr. Categoria
Definiţia cerinţei Criterii de performanţă
crt. cerinţei
1 Rezistenţa 1.1. Respectarea abaterilor 1.1. Valorile abaterilor limită admise sunt prezentate în
mecanică la dimensionale (la diametru standardele: 403; 523; 671; 838; 1650 şi 7656.
stabilitate*) exterior şi la grosimea
peretelui)
1.2. Asigurarea toleranţelor 1.2. Ovalitatea şi excentricitatea ţevilor din oţel sunt limitate la
admise privind ovalitatea şi 0.8 din toleranţa la grosimea peretelui respectiv la diametrul
excentricitatea ţevilor exterior.
Ovalitatea ţevilor din plumb nu trebuie să depăşească valorile

din tabelul 3, STAS 671.
Abaterea de coaxialitate între axa filetului şi axa teoretică a

fitingurilor din fontă maleabilă trebuie să fie maximum 1° (STAS
838).
1.3. Valorile abaterilor la rectiliniaritate, exprimate în mm/m sunt:
1.3. Respectarea abaterilor
la rectiliniaritate sau a - pentru ţevi din oţel cu grosimea peretelui de până la 20 mm,
săgeţii admisibile. max. 1.5;
- pentru ţevi din oţel cu grosimea peretelui de 21 ¸ 30 mm, max

2;
- pentru ţevi din oţel cu grosimea peretelui peste 31 mm, max.4.
La tuburile din fontă valoarea săgeţii admise nu trebuie să

depăşească 1,25 din lungimea tubului.
La ţevile din cupru săgeata pe o lungime de 1 m, nu trebuie să

depăşească:
- 10 mm, pentru ţevile cu: De = 10 mm;
- 3 mm, pentru ţevile cu: 10< De < 50 mm;
- 5 mm, pentru ţevile cu: De < 60 mm.

1.4. Asigurarea rezistenţei 1.4. Îmbinările sudate trebuie să fie compacte şi continui, fără
mecanice şi a stabilităţii nepătrunderi, fisuri sau alte defecte care să reducă rezistenţa
prin realizarea îmbinărilor îmbinării sudate sub cea a metalului de bază.
sudate la ţevile din oţel
sudate longitudinal.
1.5. Materialul din care se 1.5. Duritatea produselor din fontă trebuie să fie de cca. 215
execută produsele trebuie unităţi Brinell.
să asigure rezistenţa
mecanică şi stabilitatea.
1.6. Asigurarea rezistenţei 1.6. Valoarea limită a forţelor care să nu producă deteriorări
mecanice a ţevilor metalice (ruperea, pierderea etanşeităţii, debitelor permanente) este de 3
la eforturile mecanice ce se 1000 N.
produc în exploatare.
1.7. La încercarea de 1.7. Valorile presiunii hidraulice de încercare: 1.5 x Pn (dar nu
rezistenţă la presiune mai mică de 6 bar).
hidraulică nu trebuie să
apară deformaţii perma-
nente sau scăpări de lichid
de-a lungul ţevii.
1.8. Asigurarea rezistenţei
mecanice a ţevilor la vari- 1.8. Încercarea de rezistenţă a conductelor de apă caldă se face
aţiile de temperatură ce se la presiunea de regim şi la temperatura de 45° C pe o perioadă
pot produce în exploatare. de 60 de zile.
1.9. Asigurarea preluării 1.9. Valorile dilatărilor liniare admisibile pentru ţevile din diferite
dilatărilor termice ale ţevilor materiale sunt:
pentru o diferenţă maximă
a temperaturii.
- ţevi din oţel:  = 0.012 mm/moC;
- ţevi din cupru:  = 0.017 mm/m°C;
- ţevi din plumb:  = 0.0285 mm/m°C.
1.10. Asigurarea contra 1.10. Ţevile din oţel sunt zincate. Tuburile din fontă se
coroziunii a suprafeţelor protejează interior cu un strat protector anticorosiv. Acest strat
interioare şi exterioare ale trebuie să fie continuu, să se usuce repede, să fie aderent şi să
ţevilor, tuburilor şi fitingu- nu se exfolieze. El trebuie să reziste pe durata de viaţă a
rilor. tuburilor.
1.11. Asigurarea duratei de 1.11. Durata de viaţă trebuie să fie de 50 de ani, în condiţii de
viaţă a ţevilor şi tuburilor protecţie la coroziune.
prin care acestea îşi păs-
trează în condiţii normale
de exploatare performan-
ţele iniţiale.
2.1. Ţevile, tuburile şi
2. Siguranţă în piesele de îmbinare trebuie 2.1. Ţevile trebuie să nu prezinte fisuri, sulfuri, incluziuni
exploatare*) să nu prezinte defecte care nemetalice sau alte defecte vizibile cu ochiul liber. Pentru tuburi
să dăuneze bunei se admit defectele prezentate în STAS 1650 pct. 2.4.1.
comportări în exploatare.
2.2. Prelucrarea capetelor 2.2. a) Capetele ţevilor din oţel zincat vor fi tăiate perpendicular
ţevilor trebuie să asigure şi se vor curăţa de bavuri.
etanşeitatea îmbinărilor.
b) Valoarea abaterii admise, la tuburile din fontă: ± 5° .
2.3. Suprafeţele de 2.3. Nu se admit nici un fel de defecte.

etanşare ale flanşelor
trebuie să asigure
etanşeitatea.
2.4. Asigurarea etanşeităţii 2.4. Valoarea presiunii de încercare la etanşeitate este: 1.5 x Pn
la apă la presiune (presiunea nominală) dar nu mai mică de 6 bar.
hidraulică.
3. Siguranţa la 3.1. Asigurarea împotriva 3.1. Ţevile, tuburile şi fitingurile metalice nu fac obiectul acestei
foc*) declanşării sau propagării cerinţe.
incendiilor.
4.1. a) Suprafeţele interioare ale ţevilor să nu modifice calităţile
4. Igienă, 4.1. Asigurarea calităţii de potabilitate ale apei.
sănătate şi necesare a apei potabile
protecţia reci şi calde. b) La tuburile şi piesele de legătură din fontă, protecţia interioară
mediului nu trebuie să fie din materiale de bază de gudron metalurgic, de
înconjurător*) huilă sau asfalt natural.
c) Materialele să nu fie radioactive.
d) Materialele să fie acizate sanitar.
Filetele fitingurilor zincate se vor proteja cu un lac incolor

rezistent la coroziune. Lacul folosit la protejarea filetelor
fitingurilor trebuie să nu conţină nici un comportament solubil în
apă sau dăunător sănătăţii şi să nu transmită apei gust, miros
sau culoare. Lacul trebuie să aibă aviz sanitar.
5. Protecţia 5.1. Asigurarea împotriva 5.1. Ţevile, tuburile şi fitingurile metalice nu fac obiectul acestei
contra zgomotului cerinţe.
zgomotului*)
6. Economia de 6.1. Asigurarea unor 6.1. Consumul de energie utilizat la producerea ţevilor şi
energie, consumuri minime de fitingurilor din metal este de circa 5 ori mai mare decât pentru
izolaţie energie înglobată. producerea ţevilor şi fitingurilor din materiale plastice.
termică şi
hidrofugă*)
7.1. Ţevile din oţel sudate longitudinal, zincate, precum şi cele
7. Transport, 7.1. Asigurarea menţinerii din fontă se livrează neambalate ţevilor filetate, capetele filetate
depozitare calităţii produselor în timpul se protejează împotriva coroziunii.
transportului şi depozitării.
Ţevile de plumb cu diametre până la 65 x 7.5 mm se livrează în
colaci.
Ţevile de cupru se transportă cu mijloace de transport acoperite.
Depozitarea ţevilor de cupru se face în spaţii închise, uscate,

ferite de intemperii.
*) Cerinţe esenţiale

Tabelul 8
ŢEVI ŞI FITINGURI DIN MATERIALE PLASTICE
Nr. Categoria
crt. cerinţei
1. Rezistenţa 1.1. Respectarea abaterilor 1.1. Valorile abaterilor limită ale grosimilor pereţilor ţevilor sunt
mecanică şi dimensionale (la diametre prezentate în SR ISO 161/1-95; SR ISO1167; SR ISO 3609/94;
stabilitate*) exterioare şi la grosimea STAS 6675/8.
pereţilor ţevilor).
1.2. Suprafeţele ţevilor nu
trebuie să aibă defecte. 1.2. Producerea ţevilor şi fitingurilor se va realiza pe instalaţii
performante; suprafeţele să fie netede, fără umflături, goluri,
fisuri sau incluziuni de corpuri străine.
1.3. Respectarea toleranţe- 1.3. Valorile toleranţelor la ovalizare sunt prezentate în tab. 5.
lor la ovalizare. STAS 6675/2.
1.4. Asigurarea rezistenţei 1.4. Ţevile şi piesele de legătură încălzite la 150° C nu trebuie
mecanice a ţevilor din să prezinte nici o deschidere pe grosimea peretelui de-a lungul
materiale plastice la liniei de sudură.
şocurile termice ce se
produc în exploatare.
1.5. Presiunea de încercare; la temperatura de 20° C:
1.5. La încercarea de
rezistenţă la presiunea hi-
draulică interioară nu
trebuie să apară deformaţii,
scăpări de apă sau
scurgeri. în care:
s – grosimea nominală a peretelui ţevii, în mm;
D – diametrul exterior al ţevii, în mm;
s - tensiunea de încercare, în Kgf/cm2.

1.6. Asigurarea rezistenţei 1.6. Valorile presiunilor maxime admisibile în exploatare sunt
mecanice a ţevilor şi date în standardele de produs şi în standardele sau normele de
fitingurilor din materiale verificare a caracteristicilor fizico-mecanice a ţevilor şi pieselor
plastice la presiunea de îmbinare.
maximă ce se poate
produce în exploatare, care
să nu producă ruperea sau
deformarea permanentă a
ţevii.
1.7. Asigurarea rezistenţei 1.7. Forţa maximă de încovoiere aplicată la jumătatea distanţei
mecanice a ţevilor din între reazeme: 3 1000N.
materiale plastice la eforturi
mecanice ce se produc în
exploatare.
1.8. Asigurarea rezistenţei 1.8. Temperaturile admisibile la ţevile din materiale plastice sunt
mecanice a ţevilor la funcţie de felul materialului plastic şi valorile presiunilor de
variaţiile de temperatură ce utilizare.
se pot produce în
exploatare.
1.9. Valorile dilatărilor liniare admisibile pentru ţevile din
1.9. Asigurarea preluării materiale plastice sunt:
dilatărilor termice ale ţevilor
pentru o diferenţă maximă - ţevi din PVC:  = 0.08 mm/m° C;
a temperaturii.
- ţevi din PE:  = 0.20 mm/m° C;
- ţevi din PP:  = 0.16 mm/m° C.

1.10. Asigurarea contra 1.10. Materialele plastice au proprietăţi care le fac să se
coroziunii. comporte bine la acţiunea agenţilor chimici.
1.11. Asigurarea duratei de 1.11. Durata de viaţă trebuie să fie de 50 de ani.
viaţă a ţevilor şi fitingurilor
prin care acestea îşi
păstrează în condiţii
normale de exploatare
performanţele iniţiale.
2.1. Îmbinările se realizează:
2 Siguranţa în 2.1. Îmbinarea ţevilor şi
exploatare*) fitingurilor trebuie să asi- - prin lipire cu folosire de adezivi de calitate;
gure funcţionalitatea insta-
laţiei pe întreaga durată de - prin sudură cu utilizare de aparate de sudură performante.
viaţă a ţevilor.
2.2. Ţevile din materiale plastice au elasticitate ridicată: 30% mai
2.2. Asigurarea rezistenţei mare decât ţevile din oţel.
la rupere în caz de şoc.
2.3. Asigurarea etanşeităţii 2.3. La determinarea etanşeităţii, valoarea presiunii hidraulice
ţevilor şi fitingurilor din interioare este de 25 N/cm2; nu trebuie să se producă pierderi de
materiale plastice (PVC). apă pe o durată de 15 secunde.
2.4. Asigurarea rezistenţei 2.4. Ţevile din materiale plastice au rezistenţa la uzură prin
la uzură prin abraziune. abraziune de 4 ori mai mare decât cele din oţel.
3 Siguranţă la 3.1. Asigurarea limitei de 3.1. Limita de rezistenţă la foc trebuie să corespundă condiţiilor
foc*) rezistenţă la foc. de inflamabilitate şi ardere prevăzute în normele pentru
materialele plastice respective (PVC, PP, PE).
4.1. Asigurarea calităţilor 4.1. Materialul ţevilor şi fitingurilor pentru instalaţii de alimentare
4 Igienă, apei potabile. cu apă trebuie să nu cedeze apei: gust, miros străin sau
sănătate şi substanţe chimice.
protecţia 4.2. Asigurarea sănătăţii
mediului oamenilor şi protecţia 4.2. Materialele plastice nu trebuie să fie radioactive şi să aibă
înconjurător*) mediului înconjurător. avizul sanitar.
5 Protecţia 5.1. Asigurarea împotriva 5.1. Ţevile şi fitingurile din materiale plastice nu fac obiectul
împotriva zgomotului. acestei cerinţe.
zgomotului*)
6 Economia de 6.1. Asigurarea unor 6.1. Consumul de energie utilizat la producerea ţevilor şi
energie, consumuri minime de fitingurilor din materiale plastice este de cca. 5 ori mai mic decât
izolaţie energie înglobată. pentru producerea ţevilor şi fitingurilor metalice.
termică şi
hidrofugă*)
7. Transport de 7.1. Asigurarea menţinerii 7.1. Manularea şi transportul ţevilor din materiale plastice se
depozitare calităţii produselor în timpul face cu grijă, pentru a le feri de lovituri sau zgârieturi. La
transportului şi depozitării. încărcare sau descărcare şi diverse manipulări în depozite, ţevile
nu vor fi aruncate, iar deasupra lor nu se vor depozita sau
arunca alte materiale. Ţevile şi fitingurile din materiale plastice
se vor depozita în magazii închise, bine aerisite sau în locuri
acoperite şi ferite de soare, la temperaturi cuprinse între 5¸ 40°
C. Ţevile de canalizare cele mufe) se stivuite în depozite, pe
tipodimensiuni, pe stelaje metalice, aşezându-se alternativ mufa-
sanfren. Transportul se face cu mijoace de transport auto sau în
vagoane de cale ferată. Nu se admite transportul ţevilor
împreună cu alte materiale aşezate deasupra acestora sau care
ar putea să le dăuneze în timpul transportului. Piese de legătură
din materiale plastice pentru canalizare, se livrează în saci de
hârtie sau material plastic, cutii de carton, lăzi de lemn, palete-
lăzi sau containere.
Tabelul 9
ŢEVI, TUBURI ŞI PIESE DE ÎMBINARE METALICE PENTRU CANALIZARE
Nr. Categoria
crt. cerinţei
1 Rezistenţă 1.1. Respectarea abaterilor 1.1. Valorile abaterilor limită admisă sunt prezentate în
mecanică şi dimensionale (la diametrul standardele 671 şi 1515 (conform tab. 1).
stabilitate*) exterior şi grosimea
peretelui).
1.2. Respectarea abaterii la 1.2. Valorea abaterii la rectinilitate trebuie să nu depăşească 8
rectinilitate (săgeată) la mm/m.
tuburile din fontă pentru
canalizări.
1.3. Materialul din care se 1.3. Tuburile din fontă se execută din fontă cenuşie marca Fc
execută tuburile şi ţevile 100 STAS 568. Ţevile din plumb se execută din mărime de
trebuie să asigure plumb din STAS 663.
rezistenţa mecanică şi
stabilitatea acestora.
1.4. Asigurarea rezistenţei 1.4. Temperatura maximă admisă la scurgerea apelor uzate
stratului de protecţie a menajere este de 70° C. Stratul de protecţie al tuburilor din fontă
ţevilor, tuburilor şi pieselor trebuie să nu se dizolve în apă, să nu se exfolieze şi să nu se
de îmbinare la variaţiile de înmoaie la temperaturi de până la 65° C.
temperatură ce se pot
produce în exploatare.
1.5. Asigurarea rezistenţei 1.5. Valorile prescrise pentru condiţiile tehnice de calitate ale
la acţiunea apelor uzate materialelor din care se execută conductele de canalizare sunt
menajere şi la eroziune indicate în standarde.
datorată suspensiilor din
apă.
1.6. Asigurarea rezistenţei 1.6. Valorile presiunilor maxime admisibile în exploatare sunt
mecanice la presiunea cuprinse în standarde.
maximă ce se poate
1.7. Asigurarea contra 1.7. Tuburile şi piesele de îmbinare din fontă se vor proteja la
coroziunii a suprafeţelor interior şi exterior cu un amestec de bitum şi grudon. Stratul de
interioare şi exterioare ale protecţie să fie aderent, neted şi lucios, să nu se dizolve în apă
tuburilor, ţevilor şi pieselor şi să nu se exfolieze.
de îmbinare.
1.8. Asigurarea duratei de 1.8. Durata de viaţă trebuie să fie de 50 de ani, în condiţii de
viaţă a ţevilor şi tuburilor protecţie la coroziune.
prin care acestea îşi
păstrează în condiţii
normale de exploatări
performanţele iniţiale.
2 Siguranţă în 2.1. Asigurarea calităţii 2.1. Trebuie să corespundă rugozităţii maxime admise: suprafeţe
exploatare*) suprafeţelor interioare ale netede, fără bavuri sau proeminenţe care să reţină deşeuri şi să
tuburilor din fontă. provoace blocaje.
2.2. Prelucrarea capetelor 2.2. Capetele tuburilor şi ţevilor vor fi tăiate drept, perpendicular
tuburilor şi ţevilor trebuie să pe axe.
asigure etanşeitatea
îmbinărilor.
2.3. Asigurarea etanşeităţii 2.3. Verificarea etanşeităţii tuburilor din fontă se face cu apa la
ţevilor şi tuburilor precum şi presiunea de 1 bar, pentru tuburile categoria I şi de 0.4 bar,
al îmbinărilor. pentru tuburile din categoria a II-a.
3 Siguranţa la 3.1. Asigurarea împotriva 3.1. Ţevile, tuburile şi piesele de îmbinare nu fac obiectul acestei
foc*) declanşării sau propagării cerinţe din materiale metalice.
incendiilor.
4 Igienă, 4.1. Materialele de execuţie 4.1. Materialele nu trebuie să fie radioactive.

sănătate şi a ţevilor, tuburilor şi
protecţia pieselor de îmbinare pentru
mediului evacuarea apelor uzate
înconjurător*) menajere trebuie să
prezinte nici un pericol
pentru oameni şi mediul
ambiant.
5 Protecţia 5.1. Asigurarea împotriva 5.1. Ţevile, tuburile şi piesele de îmbinare metalice nu fac
împotriva zgomotului. obiectul acestei cerinţe.
zgomotului*)
6 Economia de 6.1. Asigurarea unor 6.1. Consumul de energie utilizat la producerea ţevilor, tuburilor
energie*) consumuri minime de şi pieselor de îmbinare metalice este de cca. 5 ori mai mare
energie înglobată în ţevi, decât pentru producerea ţevilor şi fitingurilor din materiale
tuburi şi piesele de plastice.
îmbinare utilizate la
conductele de canalizare.
7 Transport 7.1. Asigurarea menţinerii 7.1. Tuburile şi piesele de îmbinare din fontă se livrează
depozitare*) calităţii produselor în timpul neambalate. Transportul, manevrarea şi depozitarea tuburilor şi
transportului şi depozitării. pieselor de legătură din fontă trebuie să se facă cu grijă. Ţevile
de scurgere din plumb se livrează în legături, ambalate în lăzi.
5.7.1. Ţevi din oţel. Verificări pentru certificarea de conformitate (conf. STAS 7656-90)
Se examinează cu ochiul liber, la lumina zilei, suprafeţele interioare şi exterioare ale ţevilor.
Ţevile nu trebuie să prezinte zgârieturi, bavuri, umflături sau alte defecte de suprafaţă. Nu se vor
admite goluri.
5.7.1.2. Verificarea dimensiunilor, abaterilor dimensionale şi a rectinilităţii
Se efectuează măsurători dimensionale (diametre, grosimi, lungimi) şi se determină abaterile

dimensionale (diametre medii, grosimi minime şi maxime, lungimi, ovalităţi) pentru câte 10
eşantioane de conducte şi piese de îmbinare.
Toate dimensiunile, abaterile dimensionale şi rectinilitatea ţevilor trebuie să se încadreze în

toleranţele admise de normele în vigoare.
5.7.1.3. Verificarea filetului
Se examinează cu ochiul liber şi cu aparate adecvate de măsurare.
Filtele trebuie să se încadraze în toleranţe admise de normele în vigoare.
5.7.1.4. Încercarea de aplatizare
Încercarea se execută conform SR 1111-95, pe un inel de 50 mm.
Inelul este presat între două plăci metalice paralele până când plăcile ajung la distanţa de 2/3 d1.
Îmbinarea sudată se aşează la 90° faţă de direcţia forţei de apăsare.
Încercarea se realizează la 1% din ţevile unui lot, câte o epruvetă pe fiecare ţeavă, dar cel puţin 4
bucăţi.
5.7.1.5. Încercarea la îndoire
Se execută conform STAS 1111-95.
După încercare, epruvetele nu trebuie să prezinte fisuri sau crăpături, atât pe metalul de bază cât
şi pe îmbinarea sudată.
5.7.1.6. Proba de rezistenţă la presiune hidraulică interioară
Verificarea se efectuează conform SR 1111/1995, asupra ţevilor la o presiune hidraulică

interioară de 50 kgf/cm2 timp de minimum 5 s timp în care nu trebuie să apară scăpări de apă sau
deformaţii permanente de-a lungul ţevii sau în zona îmbinării sudate.
5.7.1.7. Verificarea aderenţei şi continuităţii stratului de zinc (în cazul ţevilor zincate utilizate în
instalaţiile de alimentare cu apă)
Verificarea aderenţei se face conform SR 7293-93, prin ciocănire cu un ciocan de oţel cu muchii
rotunjite şi cu masa de 250g. După ciocănire nu trebuie să apară desprinderi ale stratului de zinc.
Verificarea continuităţii stratului de zinc se face conform STAS 7221-90.
5.7.2. Fitinguri din fontă maleabilă. Verificări pentru certificarea de conformitate (conform
STAS 838-82).
Se examinează cu ochiul liber, la lumina zilei, suprafeţele interioare şi exterioare ale liftingurilor.
Adâncimea defectelor de suprafaţă se verifică într-unul sau mai multe.
5.7.2.2. Verificarea dimensiunilor şi a abaterilor dimensionale
Se efectuează măsurători dimensionale (diametre, grosimi, lungimi) şi se determină abaterile

dimensionale pentru câte 10 piese.
Toate dimensiunile şi abaterile dimensionale trebuie să se încadreze în toleranţele admise de
normele în vigoare.
5.7.2.3. Verificarea etanşeităţii
Verificarea se realizează prin scufundarea în apă a fitingurilor supuse la o presiune de aer de 5¸ 8

bar.
Presiunea de încercare se menţine timp de 15 s.
În timpul încercării nu trebuie să se observe degajări de bule de aer.
5.7.2.4. Proba de rezistenţă la presiunea hidraulică interioară
Încercarea se face cu apă rece (temperatura sub 40° C) la presiunile de încercare indicate în
tabelul de mai jos:
Diametrul Simbolul filetului Presiunea de încercare

nominal (bar)
8 20 1/4’’ 3/4’’ 40
25 100 1’’ 4’’ 25
Fitingul se racordează la o sursă de apă sub presiune. Presiunea se ridică treptat, fără şocuri
până la presiunea de încercare, asigurându-se evacuarea completă a aerului şi ştergerea
prealabilă a fitingului exterior.
Durata încercării la presiune stabilizată trebuie să fie suficientă pentru examinarea minuţioasă a
piesei, însă nu mai mică de 2 min.
Fitingurile supuse încercării, să nu prezinte deformaţii permanente, fisuri.
5.7.2.5. Verificarea plasticităţii
Se realizează verificarea prin turtirea fitingului, lent fără şocuri. Forţa se aplică perpendicular pe
axa găurii, în partea cu diametrul nominal cel mai mare.
Fitingurile trebuie să suporte, fără să apară crăpături, o încercare de turtire constând în

reducerea diametrului interior a fitingului cu 15% pentru cele cu Dn 50 mm şi cu 8% pentru cele
cu Dn> 50 mm.
5.7.2.6. Verificarea calităţii acoperirii de zinc (în cazul instalaţiilor de alimentare cu apă)
Verificarea se face conform STAS 7221-90.

5.7.3. Tuburi şi piese de legătură din fontă de presiune. Verificări pentru certificarea de
conformitate (conform STAS 1650-76).
Se examinează cu ochiul liber, la lumina zilei, suprafeţele interioare şi exterioare ale tuburilor şi
pieselor de legătură. Acestea trebuie să fie netede şi curate.
Se admit următoarele defecte, cu condiţia ca acestea să nu dăuneze bunei comportări în

exploatarea produselor:
- zone izolate de adâncituri pe suprafeţele neprelucrate, cu condiţia ca acestea să nu fie mai

adânci decât 15% din grosimea nominală a peretelui şi să nu aibă o suprafaţă cu o dimensiune
liniară mai mare decât de trei ori adâncimea admisă a adânciturilor;
- umflături a căror suprafaţă să nu depăşească 10% din suprafaţa exterioară a tubului sau a
piesei, cu condiţia înscrierii în abaterea admisă la masă;
- incluziuni de amestec de formare locale, cu adâncimi mai mici de 2 mm, cu condiţia ca ele să nu
fie pe suprafaţa interioară a mufelor sau pe suprafaţa exterioară a capătului neted al tubului sau
piesei de legătură, pe o lungime egală cu adâncimea mufei plus 100 mm, măsurată de la capătul
tubului.
Pe suprafeţele de etanşare ale flanşelor nu se admit nici un fel de defecte. Capetele tuburilor şi
pieselor de îmbinare vor fi perpendiculare pe axele respective, abaterea admisă fiind de  5%.
Stratul protector interior trebuie să fie continuu, să se usuce repede, să nu fie lipicios, să fie
aderent şi să nu se exfolieze.
5.7.3.2. Verificarea dimensiunilor şi a săgeţii
Se efectuează măsurători dimensionale şi se determină abaterile dimensionale.
Verificarea săgeţii se face aşezând tubul între 2 reazeme simetrice faţă de capetele tubului,
distanţate între ele cu 2/3 x I, aşezate pe o suprafaţă orizontală.
Tubul aşezat pe reazeme se roteşte în jurul axei sale, măsurând în acest timp distanţa de la
planul de aşezare a reazemelor la generatoarea inferioară a tubului.

Valoarea săgeţii este dată de semidiferenţa distanţei minime şi maxime măsurate.
5.7.3.3. Încercarea la presiune hidraulică
Această încercare se realizează după ce se piesele au fost şterse la exterior, înainte de a se

aplica stratul de protecţie.
Încercarea se face cu apă rece, presiunea se ridică treptat, fără şocuri, asigurându-se evacuarea
totală a aerului din piese, până la valoarea minimă de încercare de Pi = 1.5 x Pn. Presiunea se
menţine la această valoare minimă de 30 secunde, timp în care piesee se lovesc uşor cu un
ciocan de oţel cu masa de 0.8 kg. şi se examinează comportarea lor.
În timpul încercării şi după încercare nu trebuie să apară deformaţii permanente şi scăpări de apă
(scurgeri, picături sau transpiraţie).
5.7.3.4. Verificarea aderenţei stratului protector
Se face prin lovirea suprafeţelor protejate, în câteva puncte, cu un ciocan de oţel cu masa de 0.5
kg.
Desprinderea locală a învelişului protector fără dezgolirea fontei nu constituie defect.
5.7.4. Tuburi din fontă de scurgere. Verificări pentru certificarea de conformitate (conf.
STAS 1515/1-84).
5.7.4.1. Verificarea execuţiei şi aspectului
Se face cu ochiul liber, înainte de bitumare. Suprafaţa interioară şi exterioară a tuburilor şi

pieselor de îmbinare trebuie să fie curată şi netedă.
Defectele de suprafaţă corectate se ciocănesc, neadmiţându-se desprinderea materialului de

adaos.
Se face cu instrumente şi aparate de măsurat adecvate, pe 50% din numărul de bucăţi din lot,
dar nu mai puţin de două bucăţi.
5.7.4.4. Proba de etanşeitate
Se face cu apă, asupra tuburilor şi pieselor acoperite cu stratul de protecţie. Produsele supuse
probei sunt menţinute 15s la presiunea de încercare de 1 bar. În timpul probei nu se vor admite
scurgeri sau transpiraţii pe suprafaţa produselor.
5.7.5. Ţevi din plumb (de presiune şi de scurgere). Verificări pentru certificarea de
conformitate (conf. STAS 671-78).
Se examinează cu ochiul liber, la lumina zilei, suprafeţele interioare şi exterioare ale ţevilor.
Verificarea aspectului interior se face la ambele capete ale ţevii.
Suprafaţa exterioară şi interioară a ţevilor trebuie să fie curată, netedă, fără subţieri, gâtuiri,
crăpături, cojiri, adâncituri sau zgârâieturi pronunţate.
Se admit mici defecte izolate sau urme de curăţire a defectelor fără ca grosimea pereţilor pe două
direcţii la 90 , într-un plan perpendicular pe axa ţevii.

Se face cu aparate obişnuite de măsurat, măsurându-se diametrul exterior şi grosimea pereţilor
pe două direcţii la 90o , într-un plan perpendicular pe axa ţevii.

5.7.6. Ţevi din cupru. Verificări pentru certificarea de conformitate (conf. STAS 523/1-84).
Verificarea se face cu ochiul liber, la lumina zilei. Pentru verificarea aspectului interior, din ţeava
aleasă se ia o bucată de circa 300 mm lungime, care se taie pe generatoare şi se examinează
suprafaţa interioară. Adâncimea defectelor de suprafaţă se verifică în unul sau mai multe locuri
prin măsurare, după o prealabilă pilire sau polizare.
Se realizează cu aparate obişnuite de măsurare, măsurându-se diametrul exterior şi grosimea

pereţilor.
5.7.6.3. Proba de rezistenţă la presiunea hidraulică
Se realizează conform STAS 523/1-84, încercarea realizându-se la presiunea maximă de 49 bar.
5.7.6.4. Încercarea de aplatizare şi de lărgire
Se face pe epruvete din bucăţi de ţeavă cu lungimea de 50 mm, care se aplatizează până la
atingerea suprafeţelor interioare.
Încercarea de lărgire se face până ce diametrul exterior al ţevii devine cu 25% mai mare.
5.7.7. Ţevi şi fitinguri din materiale plastice. Verificări pentru certificarea de conformitate
Se examinează cu ochiul liber, la lumina zilei ţevile şi fitingurile. Acestea trebuie să fie drepte, cu
secţiunea circulară, capetele ţevilor trebuie să fie tăiate drept, perpendicular pe axa ţevii.
Suprafaţa interioară şi exterioară a ţevilor şi fitingurilor nu trebuie să prezinte zgârieturi, bavuri,
umflături sau alte defecte de suprafaţă datorate extruderii sau matriţelor de injecţie. Nu se vor
admite goluri. Se admit diferenţe de nuanţă dar nu se admit diferenţe de culoare.
5.7.7.2. Verificarea dimensiunilor şi abaterilor dimensionale (conf. SR ISO 161/1:95).
Se efectuează măsurători dimensionale şi se determină abaterile dimensionale (diametre medii,

grosimi minime şi maxime, ovalitate, lungimi).

5.7.7.3. Verificarea stabilităţii dimensionale

Eşantioanele de ţevi şi fitinguri se supun la temperatură ridicată (120 C 200 C) pe un timp
limitat (20 min.  .2 ore, funcţie de tipul materialului din care este confecţionat eşantionul de
ţeavă).
După răcirea eşantioanelor se face o verificare a aspectului (cu ochiul liber) şi a dimensiunilor
ţevilor şi fitingurilor (cu aparate de măsură).
După verificarea atât a ţevilor cât şi a fitingurlor nu trebuie să prezinte umflături, bule de aer,
exfolieri, deschizături pe toată grosimea peretelui.
Proba se face conform SR ISO 1167-93 cu apă în apă, cu apă în aer sau cu aer în aer în funcţie
de durată, temperaturi şi presiuni de încercare. Temperaturile şi durata de încercare sunt în
funcţie de materialul plastic din care sunt confecţionate ţevile şi fitingurile. Presiunile de încercare
se determină, în funcţie de materialul plastic, cu formula:
în care:
p = presiunea de încercare, în kgf/cm2;
s = grosimea măsurată a peretelui ţevii, în mm;
de = diametrul exterior măsurat al ţevii, în mm;
 = tensiunea tangenţială (în funcţie de tipul materialului plastic încercat), în kgf/cm2.
Eşantioanele se consideră că sunt conforme prescripţiilor dacă nu se produce nici o rupere

înainte de sfârşitul duratei cerute.
Verificarea se efectuează pe eşantioane de ţevi şi fitinguri îmbinate, verificându-se astfel întreg

ansamblul. Verificarea se face cu apă în aer sau cu aer în apă. Apa se introduce la o presiune
egală cu 1,5 ori presiunea nominală a ţevii, iar aerul, la presiunea de 1 bar. Durata încercării este
de 2 minute.
Eşantioanele supuse verificărilor nu trebuie să prezinte scăpări de fluid de încercare pe întreaga

durată a probei.
5.7.7.6. Proba de verificare a rezistenţei la şoc
Verificarea se efectuează conform STAS 6675/8-76 prin metoda cu cădere liberă asupra unor
eşantioane de ţevi condiţionate timp de 2 ore la o temperatură de 0 C. Se efectuează un minim
de 60 de lovituri.
Ţevile supuse probei nu trebuie să prezinte fisuri sau crăpături la locul de impact la mai mult de
5% (pentru proba la 0 C) sau maxim 10% (pentru proba la 20 C) din numărul total de
eşantioane.
5.8. Instalaţii locale de preparare a apei calde menajere
Clasificarea instalaţiilor locale de preparare a apei calde de consum se face după următoarele
criterii:
a) După natura sursei de căldură:
 cazane la care se pot folosi combustibili diferiţi (lemn), cărbune sau gaz combustibil);
 încălzitoare de apă cu gaz;
 încălzitoare de apă electrice;
 schimbătoare de căldură funcţionând cu apă caldă.
b) După numărul punctelor de consum:
 cu un punct sau câteva puncte de consum apropiate;

 pentru instalaţii centrale de preparare a apei calde.
c) După presiunea în aparatul de preparare a apei calde:
 în legătură cu atmosfera;
 sub presiunea apei din reţea.
d) După sistemul de preparare a apei calde:
 cu acumulare de apă caldă;

 cu circulaţie continuă a apei calde;
 cu acumulare şi cu circulaţie continuă.
Aparatele de preparare a apei sunt:
 cazanele de baie;
 cazanele cu vas de rupere a presiunii;
 schimbătoarele de căldură cu plăci;
 boilerele;
 încălzitoare cu gaz;
 încălzitoarele electrice.
Cazanul pentru baie se execută prin tablă de oţel emailat la interior şi exterior sau tablă de oţel
zincată la interior şi exterior.
El are capacitatea de: 90 5 l.
Cazanul pentru baie se montează pe sobă.
Sobe pentru cazanul de baie se execută în două tipuri: din tablă de oţel sau din fontă, emailate
sau vopsite la exterior.
Sobele cu cazan pentru baie pot funcţiona cu următorii combustibili: lemne, cărbune, combustibil
gazos sau lichid.
Apa din cazan trebuie aă atingă temperatura de min. 40 C, după o încălzire de 45 min. la
pregătirea unei singure băi, min. 35 C, după o încălzire de 30 min, la pregătirea băilor succesive.
Cazanul cu vas de rupere la presiune serveşte la prepararea locală a apei calde până la
temperatura de 90 C. Aceste cazane sunt prevăzute cu vase de rupere de presiune aşezate la o
înălţime corespunzătoare presiunii de serviciu rezultate din calcul.
Alimentarea cu apă a cazanului se face printr-un robinet cu plutitor montat în vasul de rupere a
presiunii, care serveşte şi ca vas de expansiune pentru apa încălzită în cazan.
Încălzitoare de apă cu gaz natural sau lichefiat, servesc la prepararea locală a apei calde.
Încălzirea apei se face printr-o serpentină din ţeavă de cupru, prin folosirea unui arzător multiplu,
cu funcţionarea automată.
Tabelul 10
ANSAMBLUL CAZAN-SOBĂ PENTRU BAIE
Categoria
Nr.
crt. cerinţei
1.1. Conform STAS 3581/2;3 abaterile limită pentru dimensiuni
1 Rezistenţă 1.1. Respectarea abaterilor sunt:
mecanică şi dimensionale
stabilitate*) - conform STAS 1592/1, clasa V de precizie, pentru piesele
turnate din fontă;
- conform STAS 2300, clasa S, pentru piesele prelucrate, prin

aşchiere;
- - conform STAS 11111, clasa I de precizie, pentru piesele

prelucrate prin aşchiere, tăiere, ambutisare şi îndoire.
1.2. Asigurarea rezistenţei 1.2. La verificarea rezistenţei la presiune hidraulică la
la presiunea hidraulică a asamblările fixe ale elementelor componente ale cazanului, care
cazanului de baie. se realizează prin sudură, nu trebuie să apară scurgeri, picături
de apă sau deformaţii remanente.
1.3. Asigurarea rezistenţei 1.3. Stratul de email trebuie să reziste la şoc mecanic conform
la şoc mecanic a stratului STAS 10207/11 şi STAS 3581/3. Emailul nu trebuie să prezinte
de email de pe ansamblul fisuri sau exfolieri.
sobă-cazan.
1.4. a) Stratul de email de pe soba din tablă trebuie să reziste
1.4. Asigurarea rezistenţei până la 150° C, iar cele de pe sobe din fontă până la 200° C,
la şoc termic a stratului de conform STAS 10207/1 şi 2.
email de pe ansamblul
sobă-cazan. b) Stratul de email de pe cazan trebuie să reziste la şoc termic
de 270° C, conform STAS 10207/5.
1.5. Asigurarea rezistenţei 1.5. Stratul de email al sobelor trebuie să reziste la acţiunea
emailului sobelor la soluţiei calde de hidroxid de sodiu conform STAS 10207/4, iar
acţiunea soluţiei calde de stratul de email al cazanelor trebuie să reziste la acţiunea
hidroxid de sodiu şi la soluţiilor alcaline conform STAS 8073.
soluţii alcaline, pentru
emailul cazanelor.
1.6. Asigurarea contra 1.6. a) La cazanele emailate, suprafaţa inferioară şi exterioară a
coroziunii a suprafeţelor corpului, se protejează cu două straturi de email.
interioare şi exterioare ale
cazanelor. b) La cazanele zincate, grosimea stratului de zinc va fi de min. 5
 m pentru zincarea termică şi 12  m pentru zincarea
electrochimică. Suprafaţa exterioară a cazanului trebuie să se
protejeze cu un strat de vată termoizolantă, cu grosimea de 80 
m şi cu cifra de aderenţă 2.
2 Siguranţa în 2.1. Piesele turnate din 2.1. Piesele turnate din fontă ale sobelor nu trebuie să prezinte
exploatare*) fontă ale sobelor nu trebuie bavuri, fisuri, incluziuni sau alte defecte.
să prezinte defecte care să
dăuneze bunei comportări
în exploatare
2.2. Piesele executate din 2.2. Piesele executate din tablă ale cazanelor nu trebuie să
tablă ale cazanelor nu prezinte urme de lovituri sau deformaţii.
trebuie să prezinte defecte.
2.3. Asigurarea realizării 2.3. În zonele sudurilor, se admit denivelări de max. 2mm.
sudurilor la cazane.
2.4. Asigurarea caracteris- 2.4. Verificarea caracteristicilor funcţionale se face conform
ticilor funcţionale sobă- prescripţiilor tehnice – Colecţia ISCIR în vigoare. Soba şi
cazan. cazanul de baie trebuie să poată funcţiona min. 12 h la regim
redus.
2.5. Ansamblul cazan-sobă 2.5. Încercarea de anduranţă este de min. 500 h. După
trebuie să rezistela încercare, ansamblul trebuie să nu prezinte deformaţii sau
încercarea de anduranţă. deteriorări şi să realizeze parametri funcţionali din STAS 3581/1.
3 Siguranţa la 3.1. Realizarea siguranţei 3.1. Neetanşeitatea totală la aer a ansamblului cazan-sobă va fi
foc*) la foc. de max. 6 m3/h pentru 1 dm2 de suprafaţă a grătarului, la o
depresiune de 10± Pa (1± 0.1 mm H2O), în condiţii normale de
măsurare.
4 Igienă, 4.1. Asigurarea calităţii apei 4.1. Suprafeţele interioare ale cazanelor vor fi zincate sau
sănătate şi calde. emailate. Emailul nu trebuie să conţină compuşi de plumb, zinc,
protecţia cadmiu, bariu sau antimoniu.
mediului
înconjurător*)

5 Protecţia 5.1. Ansamblul sobă-cazan
împotriva nu face obiectul cerinţei.
zgomotului*)
6.1. a) Randamentul termic total va fi:
6 Economia de 6.1. Asigurarea
energie, randamentelor prevăzute în - min. 65% pentru cazane de 90 l.
izolaţie STAS 3581/1.
termică şi - min. 70% pentru cazane de 90...10 l.
hidrofugă*)
b) Randamentul termic de încălzire a apei va fi:
- min. 40% la o singură baie;
- min. 45% la patru băi succesive.
7 Transport 7.1. Asigurarea menţinerii 7.1. Transportul se face cu mijloace de transport acoperite, pe
depozitare calităţii produselor în timpul timpul transportului, sobele trebuie ferite de solicitări mecanice.
transportului şi depozitării. Produsele se depozitează în încăperi ferite de umezeală şi de
agenţi corosivi.
5.8.1. Sobe pentru cazane de baie. Verificări pentru certificarea de conformitate (conf.
STAS 3581/2-89).
Se verifică cu ochiul liber.
Piesele turnate din fontă nu trebuie să prezinte bavuri, fisuri, incluziuni sau alte defecte. Piesele
executate din tablă nu trebuie să prezinte urme de lovituri sau deformaţii. Stratul de email să fie
continuu, aderent, să nu prezinte, băşici, desprinderi şi fisuri deschise. Stratul de vopsea să fie
continuu, fără scurgeri sau desprinderi.
Se face cu aparate de măsurat obişnuite.

5.8.1.3. Verificarea aderenţei stratului de vopsea, grosimii stratului de protecţie, rezistenţei

stratului de email la şoc termic şi mecanic
Verificarea aderenţei stratului de vopsea se face conform SR ISO 2409.
Verificarea grosimii stratului de protecţie a sobei se face:
- conform SR 3211-95, pentru email;
- conform SR ISO 2808-93, pentru vopsea.

Verificarea rezistenţei stratului de email la şoc mecanic se face conform STAS 10207/11-86.
Verificarea rezistenţei emailului la şoc termic se face pe epruvete conform STAS 10207/2-76,
pentru sobele din tablă şi conform STAS 10207/2-76, pentru sobele din fontă. Epruvetele din oţel
se încălzesc până la 150 C iar cele din fontă până la 200 C. După încălzire epruvetele se
stropesc cu apă de 20 5 C. Operaţia se repetă de 5 ori. După efectuarea verificării, stratul de
email nu trebuie să prezinte fisuri sau desprinderi.
Verificarea rezistenţei stratului de email la acţiunea soluţiei calde de hidroxid de sodiu se face
conform STAS 10207/4-84.
Stratul de vopsea trebuie să aibă cifra de aderenţă 2, grosimea stratului de email trebuie să fie de
maxim 0.6 mm, grosimea stratului de vopsea de 60 80  m. Stratul de email trebuie să reziste la
şoc mecanic de 10 N.
5.8.1.4. Verificarea caracteristicilor funcţionale pentru ansamblul sobă-cazan de baie
Verificarea caracteristicilor funcţionale se face conform Prescripţiilor Tehnice C 4-90 (Colecţia

ISCIR).
5.8.2. Cazane pentru baie. Verificări pentru certificarea de conformitate (conf. STAS
3581/3-91)
Verificarea se efectuează cu ochiul liber.
Piesele turnate din fontă nu trebuie să prezinte bavuri, fisuri, incluziuni sau alte defecte care să
influenţeze asupra aspectului şi rezistenţei. Piesele executate din tablă nu trebuie să prezinte
urme de lovituri sau alte deformaţii. Stratul de acoperire să fie continuu, aderent, neted, lucios şi
să nu prezinte băşici, desprinderi şi fisuri deschise şi să nu prezinte diferenţe de nuanţă. În
zonele sudurilor se admit denivelări de maxim 2 mm. Stratul de email poate avea maxim 5 pori,
separaţi, cu diametrul maxim de 1 mm.
Se face cu instrumente de măsurat obişnuite.
Toate dimensiunile şi abaterile dimensionale trebuie să se încadradeze în toleranţele admise de

5.8.2.3. Verificarea rezistenţei emailului la şoc mecanic
Se face pe epruvete emailate, în aceleaşi condiţii ca şi cazanul.
5.8.2.4. Verificarea rezistenţei emailului la şoc termic
Se face conform STAS 10207/5-76.
5.8.2.5. Proba de rezistenţă la presiune hidraulică
Se face cu apă rece, la presiunea de (1 0.1) 105 Pa, timp de 10 minute.
Cazanul supus verificării nu trebuie să prezinte deformaţii, fisuri sau crăpături, scurgeri pe la
îmbinările sudate, în materialul de bază sau la îmbinările racordurilor.
5.9. Instalaţii de ridicare a presiunii – instalaţii de hidrofor
O instalaţie de hidrofor are rolul să creeze presiunea necesară într-o reţea interioară când
presiunea din conducta de alimentare este prea mică pentru satisfacerea consumatorilor.
Elementele principale ale unei instalaţii de hidrofor sunt următoarele:
- recipientul de hidrofor;
- rezervorul tampon;
- compresorul de aer;
- pompele de alimentare.
Funcţie de utilizări, instalaţiile de hidrofor se clasifică astfel:
 cu rezervor tampon deschis;

 cu rezervor tampon închis;
 cu rezervor de acumulare.
Recipientele de hidrofor sunt rezervoare hidropneumatice aflate sub presiunea unei perne de aer
comprimat, prevăzute în instalaţiile de pompare pentru comanda pompelor în funcţie de presiune.
Parametrii de funcţionare:
- presiunea maximă admisibilă de lucru: 6 10 bar;
- temperatura admisibilă de lucru: max. 25 C.
Capacitatea: 160  5000 l.
Rezervorul tampon este un rezervor cu nivel liber sau sub presiune, montat într-o instalaţie de
pompare între reţeaua de alimentare cu apă şi pompă, cu scopul de a amortiza şocurile produse
de pornirile repetate ale pompei, putând fi folosit ca rezervor de acumulare.
Rezervoarele tampon se clasifică:
- din metal (tablă oţel şi tablă oţel inoxidabil);
- din materiale plastice (polietilenă de înaltă densitate, poliesteri armaţi cu fibră de sticlă etc.);
b) după funcţionalitate:
- rezervoare deschise (cu nivel liber);
- rezervoare închise (sub presiune).
c) Rezervoarele de apă deschise, funcţie de poziţia de aşezare a celei mai mari laturi pot fi:
- tip A, paralelipipedice orizontale;
- tip B, paralelipipedice verticale;
- tip C, cilindrice orizontale;
- tip D, cilindrice verticale.
d) Rezervoarele de apă închise sunt numai de formă cilindrică cu fundurile bombate.
e) Rezervoarele de apă închise, după parametrii de funcţionare – presiunea maximă admisibilă

sunt:
- pentru 6 bar;
- pentru 10 bar.
Compresorul este un echipament care asigură umplerea recipientului de hidrofor cu aer

comprimat până la presiunea de pornire a pompei.
Pompele de circulatie au fost tratate in cadrul instalatiilor de incalzire.
Tabelul 11
RECIPIENTE HIDROFOR
Categoria
Nr.
crt. cerinţei
1.1. Valorile grosimilor de rezistenţă sunt indicate în "Prescripţii
1 Rezistenţă şi 1.1. Asigurarea rezistenţei tehnice".
stabilitate*) şi stabilităţii necesare în
exploatare a rezervoarelor C4-90 (nu sunt admise toleranţe negative la grosimea pereţilor).
prin respectarea grosimii de
rezistenţă a elementelor
supuse presiunii.
1.2. La încercarea la 1.2. Valoarea presiunii hidraulice de încercare a recipienţilor se
presiunea hidraulică nu calculează conform relaţiei:
trebuie să apară deformaţii
plastice vizibile, fisuri,
crăpături ale elementelor
recipientelor.
[ bar] , unde:
pm = presiunea de calcul a recipientului;
fa = efortul unitar admisibil determinat pentru pm la temperatura

de calcul;
fap = efectul unitar admisibil determinat pentru pm la temperatura

la care are loc încercarea.
1.3. La încercarea la 1.3. Valoarea presiunii pneumatice de încercare se calculează
presiune pneumatică nu
trebuie să apară deformări
plastice vizibile, crăpături, conform relaţiei:
fisuri etc.
1.4. Protecţia interioară sau exterioară contra coroziunii trebuie
1.4. Asigurarea contra să fie adecvată atmosferei sau mediului în care lucrează.
coroziunii a suprafeţelor
interioare şi exterioare ale
rezervoarelor de hidrofor.
2 Siguranţa în 2.1. Funcţionarea recipien- 2.1. Respectarea prescripţiilor tehnice pentru proiectarea,
exploatare*) ţilor în condiţii de siguranţă. execuţia, exploatarea şi verificarea recipientelor metalice sub
presiune – C4 – 90 (ISCIR).
2.2. La încercarea la 2.2. Valoarea presiunii hidraulice de încercare a recipienţilor se
presiune hidraulică trebuie calculează conform relaţiei:
asigurată etanşeitatea
recipientelor (să nu apară
scurgeri de apă la
îmbinările sudate). [ bar] , unde:
pm = presiunea de calcul a recipientului;
fa = efortul unitar admisibil determinat pentru pm la temperatura

de calcul;
fap = efectul unitar admisibil determinat pentru pm la temperatura

la care are loc încercarea.
2.3. La încercarea la 2.3. Valoarea presiunii pneumatice de încercare se calculează
presiune pneumatică
trebuie asigurată
etanşeitatea reci-pientelor, conform relaţiei
să nu apară neetanşeităţi la
îmbinările sudate.
3 Siguranţa la 3.1. Asigurarea împotriva 3.1. Recipientele de hidrofor nu fac obiectul acestei cerinţe.
foc*) declanşării sau propagării
incendiilor.
4.1. Asigurarea calităţii apei 4.1. Protecţia interioară a recipientului nu trebuie să modifice
4 Igienă, potabile. caracteristicile apei potabile (miros, gust, turbiditate).
sănătate şi
protecţia 4.2. Asigurarea contra 4.2. Materialele din care se execută recipientul de hidrofor să nu
mediului zgomotului. fie radioactive sau toxice.
înconjurător*)
5 Protecţia 5.1. Asigurarea contra 5.1. Recipientul de hidrofor nu face obiectul acestei cerinţe.
împotriva zgomotului.
zgomotului*)
6.1. Energia înglobată în produs trebuie să fie minimă.
6 Economie de 6.1. Asigurarea unor
energie, consumuri minime de
izolaţie energie înglobată în
termică şi produs.
hidrofugă *)
7.1. Transportul recipientelor de hidrofor se va face cu mijloace
7 Transport 7.1. Asigurarea menţinerii de transport obişnuite.
depozitare*) calităţii produselor în timpul
Tabelul 12
REZERVOARE TAMPON
Categoria
Nr.
crt. cerinţei
1 Rezistenţă 1.1. Respectarea abaterilor 1.1. Abaterile limită sunt conform standardelor de produs
mecanică şi dimensionale (la grosimea
stabilitate*) tablei şi la dimensiunile
rigidizărilor pentru a nu se
produce deformaţii perma-
nente ale rezervoarelor
metalice în condiţii de
exploatare.
1.2. Respectarea abaterilor 1.2. Abaterea limită: ± 1%.
dimensionale la celelalte
dimensiuni pentru a nu se
produce deformări perma-
nente, în condiţii de
exploatare.
1.3. Asigurarea rezistenţei 1.3. Rezervoarele trebuie să aibă suficiente puncte de sprijin, iar
şi stabilităţii necesare în rigidizările să aibă numărul şi modul de amplasare conform
exploatarea rezervoarelor SRAS 8941.
metalice.
1.4. Asigurarea contra 1.4. Se realizează prin grunduire şi vopsire cu vopsea rezistentă
coroziunii a suprafeţelor la umiditate şi nepoluantă; de asemenea, stratul de protecţie să
interioare şi exterioare a aibă aviz sanitar.
rezervoarelor metalice.
2 Siguranţă în 2.1. Asigurarea protecţiei 2.1. Gurile de umplere trebuie să fie prevăzute cu capace şi
exploatare împotriva pătrunderii sub- filtre.
stanţelor nocive în rezer-
voare.
2.2. Asigurarea menţinerii 2.2. Rezervoarele tampon cu nivel liber trebuie să fie prevăzute
constante a nivelului maxim cu robinete cu plutitor (cel puţin trei) şi orificii de preaplin.
al apei în rezervoare.
2.3. Asigurarea etanşeităţii 2.3. Verificarea etanşeităţii se realizează prin umplere cu lichid şi
rezervoarelor pentru a nu prin controlul pierderilor.
se produce pierderi de
lichid sub formă de scurgeri
sau transpiraţie.
3 Siguranţa la 3.1. Asigurarea limitei de 3.1. Limita de rezistenţă la foc a rezervoarelor tampon din
foc rezistenţă la foc. materiale platice trebuie să corespundă condiţiilor de
inflamabilitate şi ardere prevăzute în normele pentru materialele
plastice respective.
4.1.1. Se realizează prin spălarea rezervoarelor cu apă curată şi
4 Igienă, 4.1. Asigurarea calităţii apei apoi dezinfectarea cu soluţia de clor în apă şi prin utilizarea unei
sănătate şi potabile. protecţii anticorosive interioare care să nu prezinte pericol pentru
protecţia sănătatea oamenilor şi să aibă aviz sanitar.
mediului
înconjurător*) 4.1.2. Rezervoarele tampon cu nivel liber trebuie să aibă guri de
vizitare închise cu capac pentru a preveni contaminarea apei
prin pătrunderea de corpuri străine sau a altor impurităţi în
interior.
4.2. Asigurarea sănătăţii 4.2. Rezervoarele tampon din materiale plastice se vor realiza
oamenilor şi a mediului din materiale care să nu fie radioactive sau toxice.
înconjurător.

5. 5.1. Asigurarea împotriva 5.1. Protecţia împotriva zgomotului este realizată chiar prin
zgomotului. funcţiunea rezervoarelor tampon de a testa undele de presiune
(lovitura de berbec) care iau naştere la pornirile şi opririle
pompei.
6 Economia de 6.1. Asigurarea unor 6.1. Consumul de energie utilizat la producerea rezervoarelor
energie, consumuri minime de tampon din mase plastice este cca. 5 ori mai mic decât
izolaţie energie înglobată. producerea rezervoarelor tampon din metal.
termică şi
hidrofugă*)
7 Transport, 7.1. Asigurarea menţinerii 7.1. Transportul se face în mijloace de transport acoperite.
depozitare calităţii produsului în timpul Recipientele din mase plastice se vor depozita în încăperi
depozitării şi transportului. acoperite, curate şi uscate, ferite de acţiunea directă a razelor
solare şi a surselor de căldură.
Tabelul 13
COMPRESOARE CU PISTON – CERINŢE DE CALITATE ŞI NIVELE DE

PERFORMANŢĂ
Nr. Categoria
crt. cerinţei
1.1. Calitatea materialelor şi condiţiile de execuţie trebuie să
1 Rezistenţa 1.1. Calitatea materialelor corespundă conform STAS 7099 şi 5737.
mecanică şi componente trebuie să
stabilitate*) asigure rezistenţa meca-
nică şi stabilitatea compre-
soarelor, corespunzătoare
presiunilor maxime din
exploatare.
1.2. Asigurarea contra 1.2. Se realizează prin vopsire iar stratul de vopsea să fie neted,
coroziunii a suprafeţelor fără crăpături, asperităţi, scurgeri, să fie continuu şi de grosime
exterioare nefuncţionale ale uniformă.
compresorului.
1.3. Asigurarea contra 1.3. Se realizează cu o vopsea rezistentă la ulei.
coroziunii a suprafeţelor
interioare neprelucrate ale
pieselor compresorului cu
excepţia cămăşilor de apă
ale cilindrului.
1.4. Asigurarea durităţii 1.4. Duritatea suprafeţelor principalelor piese componente ale
suprafeţelor pieselor com- compresorului se recomandă să se încadreze în limitele
ponente ale compresorului. prevăzute în tab. 3 din STAS 7099.
2
Siguranţa în 2.1. Asigurarea unei ungeri 2.1. Presiunea uleiului trebuie să fie de min. 0,9 bar. În ulei nu
exploatare*) în bune condiţii a circuitului trebuie să existe impurităţi mecanice mai mari de 0,08 mm.
de ungere cu ulei al
mecanismului motor.
2.2. Asigurarea agregatelor 2.2. Pentru a împiedica depăşirea presiunii nominale ca impuls
cu compresor aer sau a al sistemului de reglare se va utiliza variaţia presiunii din
instalaţiilor de aer com- recipientul de refulare.
primat cu un sistem de re-
glare automată a debitului.
2.3. La verificarea etan- 2.3. Presiunea de încercare hidraulică va fi 1,5 x Pn. Nu se
şeităţii cilindrilor capacelor admite scăderea presiunii în timpul probei, scăpări sau picături.
şi pistoanelor nu trebuie să
apară scăpări sau picături.
2.4. Lamele sau inelele 2.4. Verificarea se face cu petrol, la presiunea atmosferică, timp
supapelor trebuie să de 1 min. Nu se admite scurgerea petrolului pe lângă inele, dar
asigure etanşeitatea cu se admit infiltrări sub formă de picături care nu se desprind.
scaunele lor, fără să se
producă scurgeri pe lângă
inele.
2.5. Asigurarea condiţiilor 2.5. Condiţiile de funcţionare trebuie să corespundă condiţiilor
de funcţionare. din STAS 5737.
2.6. Asigurarea 2.6. Agregatele cu compresor se aer vor fi prevăzute cu un
parametrilor nominali de sistem de reglare automată a debitului care să împiedice
funcţionare. depăşirea presiunii nominale.
3 3.1. Alimentarea cu energie electrică a motorului compresorului
Siguranţa la 3.1. Asigurarea împotriva trebuie astfel realizată încât să se elimine pericolul de
foc*) incendiilor. scurtcircuit care ar putea conduce la declanşarea unor incendii.
4.1. Să îndeplinească condiţiile de execuţie stabilite în STAS

4 Igienă, 4.1. Protecţia pieselor 7099.
sănătate şi interioare ale compre-
protecţia sorului utilizate în insta-
mediului laţiile de alimentare cu apă
înconjurător*) potabilă nu trebuie să
modifice calităţile apei.
5.1. Limitele de zgomot admise vor fi conform prevederilor STAS
5 Protecţia 5.1. În funcţie de locul de 6156.
împotriva amplasare, în funcţionare,
zgomotului*) compresoarele nu trebuie
să depăşească nivelul de
zgomot admis.
6.1. Randamentelor totale izotermice, t(iz) trebuie să aibă

6 Economia de 6.1. Asigurarea valorile în STAS 3248.
energie randamentelor prevăzute.
izolaţie
termică şi
Debit (m3/min.) Randament total izotermic, t(iz) (%)
hidrofugă*) - de la 0,1 până la 10
- peste 10 până la 40 0,55 ÷ 0,62
- peste 40 până la 400 0,62 ÷ 0,65
peste 0,65
7.1. Compresoarele şi piesele de schimb vor fi protejate în
7 Transport, 7.1. Asigurarea menţinerii vederea transportului şi depozitării prin acoperirea suprafeţelor
depozitare calităţii produselor în timpul nevopsite cu un strat de unsoare consistentă, sau alte materiale
transportului şi depozitării. de protecţie anticorozivă.
Protecţia trebuie să asigure ferirea compresoarelor de coroziune

timp de minimum 6 luni de la livrare.
Ambalarea trebuie să asigure integritatea produselor în timpul

Dacă greutatea sau gabaritul compresoarelor nu permit

transportul lor în stare asamblată, se admite expedierea lor sub
formă de subansambluri, cu condiţia ca suprafeţele prelucrate să
fie protejate împotriva coroziunii şi a lovirii accidentale.
Compresoarele, echipamentele electrice, piesele de schimb şi

sculele vor fi depozitate în încăperi uscate.
5.9.1. Recipientul de hidrofor. Verificări pentru certificarea de conformitate (conf.

Prescripţiilor tehnice C4-90-ISCIR).
Se examinează cu ochiul liber suprafaţa interioară şi exterioară a recipientului. Acesta nu trebuie

să prezinte exfolieri, fisuri vizibile cu ochiul liber sau defecte superficiale.
Se efectuează măsurători dimensionale (diametre, lungimi şi grosimi) şi se determină abaterile

dimensionale.
Toate dimensiunile şi abaterile dimensionale trebuie să se încadreze în toleranţele admise în

cartea tehnică.
5.9.1.3. Încercarea la presiune hidraulică interioară
Încercarea se execută cu apă la presiune egală cu valoarea calculată conform relaţiei:
, în care:
pm = presiunea de calcul a recipientului, în bar;
fap = efortul unitar admisibil al elementului determinat pentru pm la temperatura la care are loc
încercare, în N/mm2;
fa = efortul unitar admisibil al elementului determinat pentru pm la temperaturi de calcul, în N/mm2.
Temperatura maximă a lichidului de încercare nu trebuie să depăşească +50o C, iar temperatura

minimă nu trebuie să fie mai scăzută decât temperatura minimă admisibilă de lucru a
recipientului.
Dacă temperatura mediului ambiant, în timpul încercării este mai scăzută decât temperatura
minimă admisibilă de lucru a recipientului, presiunea din recipient se va ridica până la cel mult
20% din valoarea presiunii maxime admisibile de lucru, menţinându-se la această valoare un timp
suficient pentru ca temperatura metalului recipientului, în orice punct să devină cel puţin egală cu
temperatura minimă admisibilă de lucru a recipientului. Aceasta, pentru a se evita apariţia unor
şocuri termice periculoase în pereţii recipientului.
Încercarea la presiunea hidraulică se va executa astfel încât ridicarea şi coborârea presiunii să se

facă continuu şi fără şocuri.
În timpul umplerii cu apă a recipientului se vor lua măsuri pentru eliminarea completă a aerului
astfel încât să nu se producă pungi de aer în interior.
Durata de menţinere a recipientului la presiunea de încercare nu va fi mai mică de 10 minute.
Recipientul supus verificării nu trebuie să prezinte deformări plastice vizibile, fusuri sau crăpături
ale elementelor acestuia, picături sau scurgeri pe la îmbinările sudate, în materialul de bază sau
la îmbinările racordurilor.
5.9.2. Rezervorul tampon. Verificări pentru certificarea de conformitate
Se examinează cu ochiul liber suprafaţa interioară şi exterioară a rezervorului tampon.
Eşantionul de rezervor tampon metalic nu trebuie să prezinte exfolieri, fisuri vizibile cu ochiul liber
sau defecte superficiale.
Eşantionul de rezervor tampon din material plastic nu trebuie să prezinte fisuri, deformaţii găuri şi
lipsuri de materiale, bule şi incluziunii metalice sau incluziuni nemetalice mai mult de 5 bucăţi de
100 cm2, cu dimensiunea mai mare de 0,5 mm.
De asemenea, nu trebuie să prezinte încovoierea spre interior a recipientelor, după linia de

închidere a matriţei. Se admit scurgeri mici de material pe faţa interioară şi ondulaţii care nu
influenţează asupra rezistenţei recipientelor. Nu se admit subţieri locale ale pereţilor şi fundului,
vizibile cu ochiul liber, prin apăsarea cărora se formează deformaţii remanente ale materialului.
Gurile de vizitare trebuie să fie netede, plane şi lipsite de bavuri.
Se efectuează măsurători dimensionale (diametre, laturi, grosimi, rigidizări) şi se determină

abaterile dimensionale.

5.9.2.3. Proba de presiune hidraulică interioară
Verificarea se execută cu apă la o presiune de 1,5 ori presiunea de calcul, lichidul fiind la
temperatura maximă de lucru.
Încercarea la presiune hidraulică interioară se va executa astfel încât ridicarea şi coborârea

presiunii să se facă continuu şi fără şocuri.
În timpul umplerii cu apă a rezervorului se vor lua măsuri pentru eliminarea completă a aerului
astfel să nu se producă pungi cu aer în interiorul rezervorului.
Durata de menţinere a recipientului la presiunea de încercare nu va fi mai mică de 10 min.
Rezervorul supus verificării nu trebuie să prezinte deformări plastice vizibile, fisuri sau crăpături
ale elementelor, picături sau scurgeri pe la îmbinările sudate, în materialul de bază sau îmbinările
racordurilor.
5.9.2.4. Încercare de etanşeitate la presiunea hidrostatică a rezervoarelor tampon cu nivel liber
Verificarea se efectuează prin umplerea cu apă a rezervorului până la nivelul maxim, după are se
face o golire rapidă. Operaţiile de umplere şi golire rapidă se repetă de 10 ori.
În timpul încercărilor se determină:
- deformaţii în ansamblu (diametre, lungimi, săgeţi);
- deformaţii locale – în punctele cel mai solicitate – sudurile;
- picături sau scurgeri pe la îmbinările sudate.
5.9.2.5. Verificarea rezistenţei la cădere a rezervoarelor din materiale plastice
Rezervoarele se vor umple 90% din capacitate, după care vor fi lăsate să cadă de patru ori de la
înălţimea de 0,6 m; poziţiile de cădere vor fi în patru puncte ale circumferinţei bazei, situate la 90o
unul de altul.
Rezervorul supus verificării nu trebuie să prezinte deformări plastice vizibile, fisuri sau crăpături.
5.9.2.6. Verificarea rezistenţei la vibraţii a rezervoarelor din materiale plastice
Rezervorul de încercat, după ce se umple 90% cu apă se aşează pe o masă vibratoare şi se

supune la vibraţii.
Se pune în funcţiune masa vibratoare la o frecvenţă de 3 ÷ 4,7 Hz pe durata prestabilită, astfel ca

acceleraţia maximă să fie de 0,5 ÷ 1,1 xg. Amplitudinea orizontală şi verticală a vibraţiilor –9 mm.
Mişcarea trebuie să fie astfel realizată încât componenţa verticală să fie aproximativ sinusoidală;
se admite mişcarea rotativă a masei vibratoare.
Durata încercării este de 20 minute.
5.9.2.7. Verificarea rezistenţei la manipulare brutală a rezervoarelor din materiale plastice

Principiul încercării constă în supunerea rezervorului tampon din material plastic la o serie de
şocuri produse prin izbiri la întâmplare.
Rezervorul încărcate la capacitate va fi supus la 20 de şocuri.
Rezervorul se consideră distrus dacă s-au produs una sau mai multe din următoarele deteriorări:
- a apărut o stricăciune de tip prestabilit;
- conţinutul (apa) a ieşit parţial sau total din rezervor.
5.9.3. Compresoare cu piston. Verificări pentru certificarea de conformitate (conf. STAS

7099 şi 5737).
5.9.3.1. Verificarea condiţiilor constructive
verificarea calităţii suprafeţelor se face prin comparare cu etaloanele de rugozitate.
Verificarea abaterilor de formă şi poziţie.
5.9.3.2. Verificarea rezistenţei şi a etanşeităţii cilindrilor, capacelor şi pistoanelor
Se supune piesa sau subansamblul la o presiune de încercare egală cu 1,5 ori presiunea
nominală de lucru a piesei sau subansamblului respectiv, timp de 5 min. Nu se admit scăpări sau
picături.
5.9.3.3. Verificarea etanşeităţii supapelor
Supapele asamblate se supun verificării cu petrol timp de cel puţin 1 min. la presiunea
atmosferică. Nu se admite scurgerea petrolului pe lângă inele, dar se admit infiltrări sub formă de
picături care nu se desprind.
5.9.3.4. Măsurarea presiunii
La măsurarea presiunii se admit următoarele erorii:
- la măsurători cu manometru lichid ± 1%;
- la măsurători cu manometre cu element elastic:
* temperaturi < 200o C ± 1%;
* temperaturi > 200o C ± 1,5%;
- la măsurători cu manometre cu piston ± 0,3%.
5.9.3.5. Măsurarea debitului
debitul compresorului rezultă din relaţia:

Q = debitul compresorului, în m3/h;
Vr = volumul rezervorului etalonat, în m3;
t = timpul de umplere, în h;
po, To = presiunea şi temperatura iniţiale, înainte de racordul de aspiraţie (pentru aer, raportarea
se face la presiunea şi temperatura normală), în bar, respectiv o C.
p1, T1 = presiunea şi temperatura gazului din recipient la începutul măsurării, în bar, respectiv o C;
p2 T2 = presiunea şi temperatura gazului din recipient la sfârşitul măsurării, în bar, respectiv o C.
erorile tolerate la măsurarea debitului sunt:
- la măsurări cu debimetre ± 2%;
- la măsurări cu tub Pitot-Prandtl ± 2%;
- la măsurări cu dispozitive de strangulare ± 1,5%;
- la măsurări prin umplerea unui recipient ± 0,5%.
5.9.3.6. Determinarea randamentelor
Randamentul mecanic m se calculează cu raportul dintre puterea indicată Pi şi puterea efectivă

(consumată) P a compresorului:
Coeficientul de debit  se calculeaza cu raportul dintre debitul compresorului şi produsul cilindrei

cu turaţia:
în care:
Q = debitul compresorului, în m3/h;
Vc = cilindreea, în m3/cursă;
N = turaţia, în rot/min.

5.10. Armături pentru alimentarea cu apă a obiectelor sanitare
Armăturile pentru alimentarea cu apă a obiectelor sanitare se clasifică după următoarele criterii:
- fontă emailată;
- oţel;
- alamă cromată sau nichelată;
- materiale plastice;
- alte materiale.
- robinet pentru lavoar;
- robinet pentru spălător;
- robinet pentru simplu serviciu;
- robinet pentru dublu serviciu;
- robinet pentru bideu;
- robinet pentru pisoar;
- robinet pentru rezervor de closet;
- baterie pentru spălător;
- baterie pentru lavoar;
- baterie pentru baie.
c) Funcţie de parametrii de utilizare:
- presiune nominală: pentru 6 bar.
d) Funcţie de poziţia de amplasare:
- pe perete;
- pe obiectul sanitar;
- pe cazanele de baie.
e) Funcţie de tipurile constructive:
- robinete;
- baterii amestecătoare.
Armăturile pentru alimentare cu apă rece şi caldă a obiectelor sanitare trebuie să respecte
caracteristicile prevăzute în STAS 9143-86. Condiţiile de lucru precizate în standardul menţionat
sunt: Tmax = 80o C, Pn 10 bar.
Tabelul 14
ARMĂTURI PENTRU ALIMENTAREA CU APĂ A OBIECTIVELOR SANITARE
Categoria
Nr.
crt. cerinţei
1 Rezistenţa 1.1. Asigurarea rezistenţei mecanice şi 1.1. Abaterile limită sunt precizate în STAS 9143.
mecanică şi a stabilităţii prin respectarea abaterilor
stabilitate*) dimensionale.
1.2. Asigurarea rezistenţei mecanice la 1.2. Armăturile nu trebuie să prezinte deformaţii
manevrele brutale ce se produc în permanente şi nici scăpări de apă la valoarea
exploatarea pentru menţinerea maximă a cuplului exercitat de 3 ori asupra
caracteristicilor funcţionale ale capetelor de manevră ale armăturii (valoarea
armăturilor. cuplului: C = 4 Nm).
1.3. Asigurarea rezistenţei la presiunea 1.3. Valoarea presiunii hidraulice de încercare: 1,5 x
hidraulică interioară. Pn.
1.4. Piesele principalelor com-ponente 1.4. Piesele turnate forjate, matriţate sau sudate
nu trebuie să aibă efecte care să trebuie să fie lipsite de defecte – goluri, crăpături,
afecteze rezistenţa mecanică şi fisuri, stratificări, incluziuni nemetalice etc.
stabilitatea, producând spargeri sau
deformaţii permanente ale armăturilor.
1.5. Asigurarea unei durate minime a 1.5. Valorile (performanţele) pe care trebuie să le
armăturilor (durată de viaţă în care realizeze la verificări sunt precizate în STAS 9143.
armăturile îşi păstrează în condiţii
normale performanţele iniţiale).
1.6. Asigurarea armăturilor la manevrări 1.6. După efectuarea numărului de cicluri stabilit
repetate care trebuie să satisfacă pentru fiecare încercare, armăturile trebuie să
condiţiile privind fiabilitatea. satisfacă condiţiile privind:
- rezistenţa la presiune hidraulică şi etanşeitate;
- să nu prezinte deteriorări;
- să nu prezinte uzură.
Valorile recomandate sunt precizate în STAS 9143:
- armăturile supuse la 70.000 cicluri trebuie să

asigure condiţiile principale privind încercarea la
presiunea hidraulică şi etanşeitate;
- ansamblurile tijă – ventil şi tijă – capac nu trebuie

să prezinte deteriorări după ce au fost supuse la
200.000 cicluri;
- pisele mobile ale inversorului bateriilor

amestecătoare, supă ce au fost supuse la un număr
de 30.000 cicluri, trebuie să satisfacă condiţia de
etanşeitate.
1.7. Asigurarea contra coroziunii a 1.7. Suprafeţele interioare şi exterioare ale
suprafeţelor interioare şi exterioare ale armăturilor trebuie protejate anticorosiv cu materiale
armăturilor. care trebuie să reziste la solicitările mecanice,
termice şi chimice la care vor fi supuse.

2 2.1. Asigurarea securităţii utilizatorilor 2.1. Valorile limită ale temperaturii părţilor calde: t =
faţă de eventualele răniri, arsuri etc. prin 45o C.
contact cu suprafeţele accesibile ale
armăturilor, prin limitarea temperaturii
maxime a părţilor calde.
2.2. Asigurarea rolului funcţional pentru 2.2. Componentele mobile ale armăturilor trebuie să
a evita înţepenirea, griparea armăturilor. fie astfel executate încât să aibă o funcţionare lină,
uşoară. Forma organului de manevră trebuie să
permită o priză bună a piesei fără a fi necesară o
forţă suplimentară în acţiune.
2.3. Asigurarea etanşeităţii prin modul 2.3. Nu sunt admise defecte de turnare.
de execuţie al pieselor turnate.
2.4. Asigurarea etanşeităţii prin 2.4. Materialul din care se execută garnitura
realizarea îmbinărilor în garnituri. ventilului de la capetele pentru armături trebuie să
asigure rezistenţa la acţiunea apei fierbinţi la
temperatura de fierbere.
2.5. Ventilele robinetelor şi bateriilor 2.5. Presiunea de încercare F = 1,5 x Pn (dar nu
amestecătoare aflate în poziţia închis mai mică de 6 bar).
trebuie să asigure etanşeitatea în
condiţiile de încercare la presiunea
hidraulică.
2.6. Asigurarea capacităţii minime de 2.6. Debitele minime sunt prevăzute în standardele
curgere la robinete şi baterii de dimensiuni.
amestecătoare.
2.7. Asigurarea uşurinţei de manevrare 2.7. Valoarea cuplului necesar pentru manevrarea
a organelor de comandă a armăturilor. armăturilor în mişcare de rotaţie: 1 Nm.
2.8. Asigurarea posibilităţii de 2.8. Se vor specifica de către producător modul de
intervenţie pentru manevre, control, integrare în instalaţie şi posibilităţi de amplasare.
înlocuire elemente componente,
întreţinere.
3 Siguranţa la 3.1. Asigurarea împotriva declanşării 3.1. Armăturile sanitare nu fac obiectul acestei
foc*) sau propagării incendiilor. cerinţe. În cazul în care roata de manevră este din
material plastic, acesta se poate asimila c fiind din
clasa C1 de combustibilitate.
4 Igienă, 4.1. Armăturile nu trebuie să prezinte 4.1. Stratul de protecţie interioară nu trebuie să fie
sănătate şi nici un pericol pentru sănătatea solubil în apă şi să nu transmită apei gust sau
protecţia oamenilor sau a mediului încon-jurător miros. Materialele de realizare a armăturilor trebuie
mediului prin modificarea calităţilor de potabilitate să nu fie radioactive sau toxice. Ele trebuie avizate
înconjurător*) a apei. sanitar.
4.2. Asigurarea condiţiilor de igienă. 4.2. Armăturile trebuie să asigure debitul şi
presiunea necesară a apei reci şi calde la punctele
de consum.
4.3. Asigurarea calităţii apei potabile 4.3. Se recomandă utilizarea materialelor de
prin utilizarea materialelor de execuţie. execuţie a armăturilor care în contact cu apa nu o
contaminează: alama, fonta emailată, oţel inox,
materialele plastice.
4.4. Forma constructivă a armăturilor 4.4. Pentru suprafeţele exterioare se recomandă
trebuie să permită curăţirea fără alegerea unor forme rotunjite, lipsite pe cât posibil
dificultate a suprafeţelor exterioare după de unghiuri ascuţite care îngreunează curăţirea.
montarea în poziţie normală de
exploatare.
5 Protecţia 5.1. Asigurarea nivelului minim de 5.1. Se impune asigurarea caracteristicilor

contra zgomot produs de armături. funcţionale, debit-presiune a armăturii. Armăturile
zgomotului*) trebuie astfel concepute şi construite încât zgomotul
generat de curgerea fluidului de lucru prin ele,
perceput de personalul de exploatare sau transmis
spre încăperile adiacente, prin fundaţie sau prin
conductele de transport să nu dăuneze sănătăţii şi
nici să nu împiedice repaosul sau lucrul în condiţii
acceptabile. Valorile admisibile ale nivelului de
zgomot emise de armăturile de alimentare cu apă a
obiectelor sanitare din clădiri de locuit sunt: 35 dB
(conform STAS 10968, Anexa 2).
6 Economia de 6.1. Realizarea la presiuni minime de 6.1. Realizarea la presiuni minime de utilizare a
energie, utilizare a debitelor specifice de apă debitelor de apă rece şi caldă, conform STAS 1478.
izolaţie rece şi caldă a obiectelor sanitare cu Armăturile trebuie să permită un reglaj cantitativ
termică şi consum economic de apă. economic al debitului de apă conform unor curbe de
hidrofugă*) reglaj debit-presiune corespunzătoare fiecărui tip de
armături care trebuie precizate în prospecte sau
cataloage.
7.1. Filetele exterioare şi orificiile armăturilor vor fi
7 Transport 7.1. Asigurarea menţinerii calităţii acoperite sau astupate cu protectoare de lemn,
montare şi produsului în timpul transportului şi carton, material plastic sau cu mijloace adecvate
depozitare*) depozitării. bine fixate, pentru a feri suprafeţele prelucrate de
deteriorări şi a împiedica intrarea murdăriei.
Armăturile se vor livra cu organul de închidere

închis. Armăturile se livrează în ambalaje şi
materiale de ambalare stabilite prin normativul de
ambalare a produselor destinate consumului intern.
În timpul transportului ambalajele cu armături

trebuie protejate contra acţiunii precipitaţiilor
atmosferice.
Armăturile trebuie să se depoziteze în încăperi

închise şi uscate astfel încât ele să nu fie supuse
acţiunii influenţei atmosferice. Nu se permite
depozitarea armăturilor în încăperi în care sunt
depozitate substanţe chimice care ar putea avea
influenţă dăunătoare asupra calităţii armăturilor.
5.10.1. Armături pentru alimentarea cu apă a obiectelor sanitare. Verificări pentru

certificarea de conformitate (conf. STAS 9143).
Se examinează cu ochiul liber suprafaţa exterioară a armăturii. Aceasta nu trebuie să prezinte:

exfolieri, fisuri, zgârieturi, urme de lovituri, pete, discontinuităţi în stratul de acoperire (zone
neacoperite, porţiuni mate cu aspect lăptos sau cenuşiu).
Se măsoară dimensiunile şi se determină abaterile dimensionale. Acestea trebuie să se

încadreze în toleranţele admise de normele în vigoare.
5.10.1.3. Verificarea jocului axial în filetul tijei (în capac sau în ventil)
Verificarea se face menţinând fixă una din piese, iar cealaltă este împinsă axial într-un sens apoi
în celălalt, cu un împingător de formă adecvată.
Armăturile supuse verificării nu trebuie să prezinte joc axial în filetul tijei (în capac sau ventil) care
să depăşească 0,15 cm.
5.10.1.4. Verificarea distanţei “a” dintre marginea ventilului muchia scaunului
Verificarea se face prin ungerea garniturii cu un produs colorant şi prin efectuarea manevrei de
închidere, măsurându-se apoi amprenta lăsată de scaun.
Distanţa “a” dintre marginea garniturii şi marginea găurii scaunului la armătura supusă verificării
trebuie să corespundă valorilor din STAS 9143.
Testarea constă în verificarea sub presiune de apă rece (sub 30o C) sau sub presiunea aerului.
Apa se introduce prin orificiul (orificiile) de intrare a armăturii, la o presiune egală cu 1,5 ori
presiunea nominală, timp de 1 min., ventilul (ventilele) fiind în poziţia închis. În cazul încercării cu
aer comprimat, armăturii se aplică prin orificiul (orificiile) de intrare, o presiune de 4 bar, timp de
20 sec., ventilul (ventilele) fiind în poziţia închis, iar armătura cufundată în apă.
Verificarea etanşeităţii organelor de închidere ale inversorului bateriilor amestecătoare se face cu

apă rece sub 30o C. prin orificiile de intrare se aplică bateriei o presiune de 1,5 ori presiunea
nominală, timp de 1 min. Ventilele bateriei să fie în poziţie deschisă. Inversorul trebuie să fie în
poziţie închis pentru unul din sensurile de curgere, celălalt sens de curgere fiind obturat.
Încercarea se execută pentru ambele poziţii de închidere ale inversorului.
Armăturile supuse verificărilor nu trebuie să prezinte scăpările de fluid (apă sau aer) pe întreaga
durată a probei.
proba se face cu apă rece (sub 30o C) şi în două etape:
- În prima etapă, armăturii i se aplică prin orificiile de intrare o presiune egală cu 1,5 ori presiunea
nominală, timp de 1 min., iar ventilul (ventilele) trebuie să fie în poziţia închis.
- În a doua etapă, armăturii i se aplică prin orificiul (orificiile de intrare), o presiune de 1 bar timp
de 1 min.; armătura trebuie să aibă ventilul (ventilele) în poziţia deschis, iar orificiul (orificiile) de
ieşire obturat (e).
armăturile supuse verificărilor nu trebuie să prezinte scăpări de apă pe întreaga durată a

probelor. De asemenea, nu trebuie să existe deformări permanente ale armăturilor sau fisuri în
urma acţiunii presiunii relativ mari a apei reci.
5.10.1.7. Verificarea debitului
Verificarea permite măsurarea, pentru o presiune dată a debitului armăturii. Măsurătorile se

efectuează cu armătură deschisă la maximum, montată la capătul circuitului de verificare.
Se reglează presiunea la valoarea prevăzută.
Se măsoară debitul după ce s-a asigurat o curgere stabilă şi continuă.
Verificarea se efectuează pe o instalaţie conform STAS 9143.
Pentru verificarea debitului bateriilor amestecătoare se folosesc două instalaţii de tipul celei
prezentate în standard.
Armăturile supuse verificărilor trebuie să asigure debitele specifice, funcţie de presiunile minime
de utilizare, corespunzătoare fiecărui tip de armătură, recomandate în prospectele sau
cataloagele armăturilor respective.
5.10.1.8. Verificarea dispersiei jetului de apă
Verificarea se efectuează folosind instalaţia de tipul cele prezentate în STAS 9143.
În condiţiile de încercare, o proporţie de minim 95% din debitul unui robinet sau a unei baterii
amestecătoare (cu excepţia bateriilor de baie) trebuie să treacă prin interiorul cercului de
diametru (D) egal cu:
- 100 mm, pentru robinete;
- 50 mm, pentru baterii amestecătoare, situate la o distanţă de 300 mm de gura de scurgere a

armăturii.
Se realizează o scurgere stabilă şi continuă, la o presiune de 1 bar, ventilul (ventilele) fiind

complet deschis (e). Se colectează timp de 1 minut apa ce se scurge în recipientele V1 şi V2.
Se calculează proporţia de apă trecută prin interiorul cilindrului cu diametrul D, formula:
Curgerea apei din robinetele finale şi bateriile amestecătoare trebuie să facă într-un jet compact,
fără împrăştiere de stropi sau împărţire în jeturi mici şi fără prelingerea apei de-a lungul
suprafeţelor exterioare. La armăturile prevăzute cu ajutaj perlator, jetul de apă trebuie să aibă un
aspect lăptos, fără jeturi separate vizibil.
Dispersia întregului jet de apă – debitul total – nu trebuie să depăşească cercul amplasat la
distanţa de 300 mm de gura de scurgere, având diametrul egal cu 3D.
5.10.1.9. Verificarea rezistenţei la acţiunea apei fierbinţi
Această verificarea se face pentru testarea rezistenţei garniturii ventilului de la capetele

armăturilor la acţiunea apei fierbinţi. Se introduce ventilul prevăzut cu garnitură în apa care fierbe
şi se menţine în aceste condiţii timp de 1 oră.
După realizarea verificării se montează ventilul în robinet, garnitura trebuind să corespundă

încercării de etanşeitate.
5.10.1.10. Verificarea fiabilităţii
Principiul acestei încercări constă în verificarea mecanismului de acţionare la o serie de închideri-

deschideri.
Se montează armătura în instalaţia de testare şi se conectează la circuitul de alimentare cu apă

rece (suc 30o C), la o presiune statică de 4 bar.
Încercarea pieselor mobile ale armăturii se face cu un dispozitiv care poate dezvolta un cuplu de
0,4 daNm în două sensuri de rotaţie.
Viteza de rotaţie a dispozitivului, la deschiderea şi închiderea ventilului trebuie să fie aproximativ

30 rotaţii/minut.
Armătura se supune la 200.000 închideri/deschideri. Fiecare ciclu va cuprinde:
- deschidere completă;
- oprire timp de aproximativ 5 sec. în poziţia deschis;
- închidere completă;
- oprire timp de aproximativ 5 sec. În poziţia închis.
După efectuarea unui număr de 70.000 de cicluri, armăturile se supun şi verificărilor următoare:
- verificarea rezistenţei la presiune;
- verificarea etanşeităţii.
Verificarea fiabilităţii se efectuează asupra armăturilor pentru a se determina uzura pieselor în

mişcare, capacitatea de etanşare după efectuarea manevrelor repetate (la ventil şi la tija de
acţionare), durabilitatea ventilului.
După 200.000 cicluri, ansamblele tijă-ventil şi tijă-piuliţă nu trebuie să prezinte nici o deteriorare
(să dea rezultate satisfăcătoare la încercarea de etanşeitate).
5.10.1.11. Verificarea rezistenţei la manevrări brutale
Încercarea se va efectua în condiţii de exploatare reale, asupra unei armături montate pe o

conductă sub presiune.
Se va aplica asupra armăturii un cuplu C (C = 4 Nm) în sensul deschiderii şi închiderii.
Armăturile supuse verificării nu trebuie să prezinte deformaţii permanente şi nici scăpări de apă,
la valoarea maximă a cuplului exercitat de 2 ori asupra capetelor de manevră ale armăturii.
5.11. Obiecte sanitare
Obiectele sanitare se clasifică după următoarele criterii:
 porţelan;
 semiporţelan;
 fontă emailată;
 tablă emailată;
 tablă de oţel inoxidabilă;
 materiale plastice (ex. Poliester armat cu fibră de sticlă, PAS).
 lavoare;
 spălătoare;
 chiuvete;
 căzi de baie;
 cazi de duş;
 vase de closet;
 rezervoare pentru vasele de closet;
 bideuri;
 pisoare.
Obiectele sanitare sunt recipiente destinate a înlesni folosirea apei la punctele de consum şi de a
colecta apa uzată în vederea evacuării ei în conductele de scurgere prin intermediul armăturilor
de scurgere.
Obiectele sanitare din porţelan vor trebui să corespundă condiţiilor tehnice de calitate conform cu
prevederile STAS 6686-80.
Obiectele sanitare din fontă emailată vor trebui să corespundă condiţiilor tehnice de calitate
conforme cu prevederile STAS 2583-80.
Lavoarele se execută, fie de porţelan sau semiporţelan sanitar, cu dimensiunile conf. STAS 1540,
fie din fontă emailată şi pot fi cu sau fără spate.
Lavoarul este prevăzut cu preaplin şi orificiu de scurgere prevăzut cu un ventil.
Căzile de baie se execută, fie din fontă şi tablă emailată, cu dimensiunile conform STAS 2757-86,
fie din polistiren armat cu fibră de sticlă.
Căzile de baie pot fi prevăzute cu picioare de susţinere sau fără picioare şi se pot monta înzidite
sau neînzidite. Căzile de baie sunt prevăzute cu orificii pentru preaplin racordate la conductele de
golire şi cu orificii de golire la care se montează ventilele de scurgere. Fundul căzilor de baie
trebuie să aibă o pantă de scurgere a apei către orificiile de golire.
Căzile de duş servesc la colectarea apei uzate (pentru ca aceasta să nu răspândească pe

pardoseală) şi evacuarea printr-un orificiu cu ventil de scurgere în conducta de canalizare. Căzile
pentru duş se execută, fie din fontă cu interiorul emailat şi exteriorul grunduit, fie în PAS în două
tipuri: pătrată cu muchii drepte sau cu bordură rotunjită. Dimensiunile căzilor pentru duş sunt
prevăzute în STAS 6110-86.
Vasele de closet se execută din porţelan sau semiporţelan sanitar cu dimensiunile conform STAS
1066/1-90.
Vasele de closet sunt prevăzute cu un spaţiu numit sifon, în care este reţinut un strat de apă de
înălţime de cca. 60 mm, numit gardă hidraulică, având rolul de a împiedica pătrunderea gazelor
rău mirositoare din conductele de canalizare în încăperi.
Rezervoarele de spălare se execută fie din porţelan sanitar, cu dimensiunile conform STAS 7823-
90, fie din fontă emailată, cu dimensiunile conform STAS 2756-90, fie din polistiren conform
STAS 8875-72.
Rezervoarele de spălare, după modul de montare sunt de trei tipuri:
- montate la înălţime;
- montate la mică înălţime;
- montate pe vasul de closet.
Bideurile se fabrică din faianţă sau porţelan sanitar (STAS 2422-80) în două tipuri: obişnuit fără
duş sau cu orificiu pentru duş.
Spălătoarele de bucătărie cele mai folosite sunt: spălătorul simplu cu suport pentru vase sau
picurător şi spălătorul dublu care are două compartimente egale. Spălătoarele se execută din
fontă emailată cu dimensiunile conform STAS 2759-79 sau din tablă de oţel inoxidabil.
Chiuvetele se execută din fontă emailată la interior în culoare albă, iar exteriorul este grunduit.
Tabelul 15
OBIECTE SANITARE
Nr. Categoria
Definiţia cerinţei Cerinţei de performanţă
crt. cerinţei
1 Rezistenta 1.1. Asigurarea 1.1. Valoarea limita a fortelor
mecanica si rezistentei care sa nu produca deteriorari
stabilitate*) mecanice si a (ruperea, pierderea etanseitatii,
stabilitatii la deformatii permanente) ale
solicitarile obiectelor sanitare - forta
mecanice la care verticala maxima repartizata pe
pot fi supuse in bordura obiectului sanitar = 600
exploatare. N.
1.2. Asigurarea 1.2. Materialele de executie
rezistentei trebuie sa prezinte rezistenta la
mecanice si a temperatura si la diverse
stabilitatii la substante chimice.
temperatura apei
si la agentii
chimici.
1.3. Asigurarea 1.3. Durata de viata va fi
duratei de viata prevazuta de fiecare
considerata producator pentru fiecare tip de
pentru obiectele obiect sanitar. Asigurarea
sanitare duratei de viata a obiectelor
respective in sanitare din fonta, se
cazul unei realizeaza prin aplicarea pe
exploatari suprafetele interioare si
normale. exterioare a unor protectii
contra coroziunii (grund de
miniu de plumb).
1.4. Asigurarea 1.4. Conform normelor
rezistentei in romanesti si straine (STAS
exploatare a 8073, STAS 3050, STAS E
obiectelor 10207/4, STAS E 10207/6,
sanitare la STAS E 10207/80).
actiuni
mecanice, fizice
si chimice.
2 Siguranta in 2.1. Asigurarea 2.1. Suprafetele obiectelor
exploatare*) securitatii sanitare accesibile ocupantilor
utilizatorilor fata sa fie fara muchii si colturi
de eventualele taioase, bavuri ascutite etc.
raniri, arsuri, prin
contact cu
suprafetele
accesibile ale
obiectelor
sanitare.
2.2. Asigurarea 2.2. Prevederea dispozitivelor
posibilitatii de de preaplin cu dimensiuni si
golire a forme corespunzatoare.
obiectelor
sanitare.
2.3. Respectarea 2.3. Fixarea obiectelor sanitare
modului de fixare se va face conform
in elementele de normativelor de utilizare pentru
constructii. fiecare tip de obiect in parte si
precizata in caietul de sarcini al
producatorului.
2.4. Asigurarea 2.4. Capacitatea de a
etanseitatii. corespunde la verificarea
privind alimentarea cu apa si
scurgerea apei din obiectul
sanitar la instalatia de
canalizare la care se
racordeaza.
2.5. Asigurarea 2.5. Obiectele sanitare trebuie
calitatii sa indeplineasca toate
aspectului caracteristicile (dimensiuni,
suprafetelor tolerante, conditii de calitate si
vizibile ale functionalitate, etc.) prevazute
obiectelor in standardele respective.
sanitare functie
de destinatia
incaperilor si a
conditiilor de
exploatare.
3 Siguranta la 3.1. Asigurarea 3.1. Limita de rezistenta la foc
foc*) limitei de trebuie sa corespunda
rezistenta la foc conditiilor de inflamabilitate si
a obiectelor ardere prevazute in norme
sanitare din pentru materiale plastice
materiale respective. Obiectele sanitare
plastice. din fonta emailata si din
portelan sanitar nu fac obiectul
acestei cerinte.
4 Igiena, 4.1. Asigurarea 4.1. Se vor utiliza materiale
sanatate si calitatii apei care in contact cu apa nu
protectia potabile. contamineaza apa potabila:
mediului fonta emailata, faianta,
inconjurator*) portelanul sanitar, materiale
plastice, inoxul. Materialele
utilizate trebuie sa fie avizate
din punct de vedere sanitar.
4.2. Asigurarea 4.2. Realizarea formei si
conditiilor marimii obiectelor sanitare.
igienice optime
de utilizare.
4.3. Evitarea 4.3. Realizarea unor sifoane la
emanatiilor de vasele de WC cu garda
mirosuri hidraulica cu inaltimea
provenite de la corespunzatoare care sa
obiectele impiedice scaparile de gaze
sanitare (vase nocive din incapere.
WC).
5 Protectia 5.1. Asigurarea 5.1. Sistemul rezervor / vas de
impotriva nivelului minim WC produce zgomot in timpul
zgomotului*) de zgomot exploatarii; zgomotele se
produs in timpul datoreaza in principal jetul de
exploatarii. apa de spalare, care patrunde
in vasul de WC si in secundar,
umplerii rezervurului de apa.
6 Economia de 6.1. Realizarea 6.1. Realizarea unor cazi de
energie, de obiecte baie si rezervoare de closet cu
izolatie sanitare cu consum redus de apa:
termica si consum redus de -pentru cazi de baie : conform
hidrofuga*) apa. STAS 2757 si prospectelor sau
cataloagelor diferitelor firme;
-pentru rezervoare de closet:
a) rezervor de inaltime, debit
de spalare: 1,5 l/s
b) rezervor de semiinaltime,
debit de spalare: 2 l/s
c) rezervor montat pe vas,
debit de spalare: 2 l/s
6.2. Asigurarea 6.2. Realizarea obiectelor
unor consumuri sanitare din materiale plastice
minime de necesita un consum de energie
energie inglobata mai mic decat pentru
in obiectele producerea obiectelor sanitare
sanitare. ceramice sau din fonta
emailata.
7 Transport 7.1. Asigurarea 7.1. a) Obiectele din portelan
depozitare mentinerii calitatii sanitar se vor depozita separat,
prin transport si pe tipuri, dimensiuni si calitati,
depozitare. in incaperi ferite de actiunea
agentilor atmosferici.
Transportul acestor produse se

face cu mijloace de transport
acoperite, amenajate
corespunzator. Fiecare unitate
de transport va purta inscriptia
"Fragil". La transport, muchiile
obiectelor sanitare vor fi
protejate prin lipirea unor benzi
de hartie.
b)Obiectele sanitare din fonta

emailata se vor depozita in
spatii special amenajate care
sa asigure pastrarea conditiilor
de calitate, ferite de actiunea
agentilor corosivi. Transportul
lor se face cu mijloace de
transport obisnuite; in timpul
transportului obiectele sanitare
vor fi ambalate, asigurate in
stelaje de lemn, paletizate sau
containerizate, protejate
impotriva lovirii, cu paie, talaj
sau carton ondulat.
c)Transportul si manipularea
obiectelor sanitare din
materiale plastice se face cu
grija, pentru a le feri de lovituri
sau zgarieturi. Obiectele
sanitare din materiale plastice
se vor depozita in magazii
inchise, bine aerisite sau in
locuri acoperite si ferite de
soare.
*)Cerinte esentiale
5.11.1. Obiecte sanitare ceramice, din fontă emailată sau oţel inoxidabil.
Verificări pentru certificarea de conformitate
5.11.1.1. verificarea aspectului
Verificarea se efectuează vizual, examinându-se obiectele sanitare din fontă emailată de la

distanţa de 300 ÷ 5 lm/dm2. Obiectele sanitare ceramice se expun unui flux luminos de min. 200
lx şi se examinează de la distanţa de 1 m.
Măsurarea defectelor de structură se efectuează cu ajutorul unei lupe gradate.
În funcţie de prezenţa defectelor de suprafaţă (adâncituri, fisuri, ştirbiri, valuri, pori, băşici, harise,
lipsuri sau scurgeri de glazură sau email, puncte şi pete diverse colorate, granule de şamotă sau
de nisip), de numărul şi mărimea acestora se stabileşte clasa de calitate a obiectului sanitar
încercat.
Se efectuează măsurători dimensionale (lungimi, lăţimi, înălţimi, grosimi) şi se determină

abaterile dimensionale (lungimi, rectilinităţi, planeităţi, curburi), pentru câte trei obiecte sanitare.
Toate dimensiunile şi abaterile dimensionale trebuie să se încadreze în toleranţele specificate de

producător şi de normele în vigoare. Abaterile limită la dimensiunile pentru spălătoare, chiuvete,
lavoare sunt de +1/-3%. Pentru căzile de baie, acestea sunt conform STAS 1592/1.
Dimensionarea picioarelor căzilor de baie trebuie să fie făcută astfel încât distanţa de la orificiul
de scurgere al căzii la pardoseală, să fie de minimum 125 mm.
5.11.1.3. Verificarea sunetului la lovire
Se supun câte trei obiecte sanitare ceramice la o lovire cu un ciocan de lemn, lovitura fiind dată
prin cădere liberă, extremitatea cozii ciocanului aflându-se în contact sau la nivelul suprafeţei
obiectului sanitar (conform STAS 6686).
Sunetul loviturii trebuie să fie plin, clar, nedogit, astfel încât să confirme că obiectul sanitar este
întreg, nu prezintă fisuri sau spărturi.
5.11.1.4. Verificarea masei
Verificarea se efectuează prin cântărire, pe trei obiecte sanitare de fiecare tipodimensiune

supusă verificării.
Masa obiectelor sanitare supuse verificărilor trebuie să se încadreze în limitele prevăzute de

standardul de fabricaţie respectiv. Abaterea limită admisă este de +/-10%, conform STAS 6686.
5.11.1.5. Verificarea absorbţiei de apă
Verificarea se efectuează pe câte trei eşantioane cu o suprafaţă totală de 15 cm2, luate din trei
obiecte sanitare diferite. Verificarea se face cu metoda prin fierbere, conform STAS 3050.
Probele se spală cu apă distilată şi se usucă până la masa constantă.
După uscare şi cântărire se fierb în apă distilată timp de 4 ore şi apoi se lasă în apă până la
răcire. După răcire se scot din apă, se şterg şi se cântăresc separat. Absorbţia se apă se
determină cu ajutorul formulei:
A = [(m – m1)] 100%
În care: m = masa probei în stare uscată, în g;
m = masa probei în stare umedă, în g;
A = absorbţia de apă, în %.
Ca rezultat al determinării se ia media aritmetică a absorbţiilor de apă determinate pe cele trei

probe.
După determinarea mediei absorbţiei de apă se verifică dacă aceasta se încadrează în

toleranţele admise pentru tipul de obiect sanitar supus verificării. Dacă absorbţia e apă depăşeşte
valoarea prevăzută în norme (de max. 5%) este necesară o verificare a materialelor utilizate la
producerea obiectelor sanitare şi a glazurii sau a tehnologiei de fabricaţie (temperaturi de ardere,
durate de răcire etc.).
5.11.1.6. Verificarea curburii
Verificarea se efectuează pe un număr de trei obiecte sanitare. Verificarea curburii se efectuează

pentru obiectele sanitare din porţelan şi semiporţelan, măsurându-se curbura suprafeţei de
montaj (săgeata) şi curbura suprafeţei superioare a bideurilor.
Obiectele sanitare se aşează pe o suprafaţă plană şi se determină cu ajutorul unor spioni

existenţa şi mărimea curburilor.
Curbura feţei superioare a bideurilor se raportează la lungimea axei mari a vaselor.
Obiectele sanitare supuse verificării nu trebuie să prezinte curburi mari decât cele prescrise în
norme.
Condiţiile de admisibilitate pentru curburile maxime sunt redate în tabelul de mai jos; conform
STAS 6686, respectiv STAS 1541.
Condiţii de admisibilitate, funcţie

de calitatea obiectului sanitar
Denumirea defectului
S I II III
Curbura suprafeţei de montaj a

bideurilor din porţelan [%], max. 0,3 0,5 0,8 1
Curbura suprafeţei superioare a

bideurilor din porţelan [%], max. 0,3 0,5 1,5 2
Curbura suprafeţei de montaj a

bideurilor din semiporţelan [%], max. 0,5 1
Curbura suprafeţei superioare de

montaj a bideurilor din semiporţelan 0,5 1,5
[%], max.
Dacă toate eşantioanele supuse verificării prezintă curburi mai mari decât cele prescrise este
necesară analiza materiei prime şi a tehnologiei de fabricaţie a obiectelor sanitare.
5.11.1.7. Verificarea gradului de alb sau a nuanţei culorii
Verificarea se efectuează pe un număr de trei epruvete, provenite din obiectele sanitare.

Verificarea se face cu leucometru cu filtru albastru (pentru alb) sau cu etaloane din paletarul de
culori al producătorului (pentru emailuri sau glazuri colorate), conform STAS 6686. Ca rezultat se
ia media celor trei verificări.
Eşantioanele supuse verificărilor trebuie să se încadreze în limitele de culoare admise de
producător.
Gradul de alb al obiectelor sanitare va fi de:
- max. 68%, pentru obiectele din porţelan sanitar (STAS 6686);
- max. 65%, pentru obiecte din semiporţelan sanitar (STAS 1541).
În cazul în care produsele supuse verificărilor nu se încadrează în limitele prevăzute se va

proceda la verificarea calităţii materiilor prime utilizate şi a tehnologiei de fabricaţie.
5.11.1.8. Verificarea rezistenţei la şoc termic
Verificarea se face, conform STAS 8073 utilizând câte trei obiecte prin introducerea (sau
stropirea) lor alternativă (de câte trei ori, timp de cinci minute) în două băi de apă rece şi caldă
(astfel încât diferenţa minimă de temperatură între cele două băi să fie de 80o C).
Obiectele sanitare supuse verificării sunt considerate corespunzătoare dacă după verificare,
stratul de email sau de glazură nu prezintă fisuri sau exfolieri.
5.11.1.9. Verificarea rezistenţei la alcalii, acizi şi detergenţi
Verificarea se efectuează, conform STAS E 10207/4 şi STAS 10207/8-76 pe suprafaţa plană a

obiectelor sanitare. Se spală bine suprafaţa supusă verificării, cu apă curată şi săpun, apoi cu
apă distilată. Suprafaţa spălată se usucă cu aer cald (110+/-5o C) şi apoi se răceşte. Pe suprafaţa
supusă verificării se aşează tuburi de sticlă rezistente chimic. Circumferinţa se aşezare se
chituieşte etanş la exterior. În interiorul cilindrului se introduc substanţele chimice (acizi, alcalii,
detergenţi). Probele se lasă timp de 24 h la temperatura camerei (20+/-30o C) pentru acizi şi
alcalii, şi timp de 30+/-1 minut, la temperatura de 90+/-1o C pentru detergenţi. După trecerea
acestui timp se înlătură substanţele chimice, se spală cu apă distilată, se şterg cu o pânză moale
şi se procedează la examinarea cu ochiul liber a suprafeţelor supuse verificării. Emailul sau
glazura se consideră rezistente chimic dacă suprafeţele supuse verificărilor nu şi-au alterat luciul
în comparaţie cu suprafeţele nesupuse verificărilor.
5.11.1.10. Verificarea rectilinităţii bordurilor
Verificarea se face pe un număr de trei obiecte sanitare (căzi de baie) conform STAS 2583.
Obiectele sanitare se aşează pe o suprafaţă plană şi se determină rectilinitatea bordurilor cu
ajutorul unor spioni.
Obiectele sanitare supuse verificării nu trebuie să prezinte diferenţe mai mari decât cele din
normele referitoare la rectilinitatea bordurilor.
Pentru obiecte sanitare din fontă emailate, abaterea admisă la rectilinitate (săgeata) după
emailare, va fi:
- max. 1% din lungimea bordurii la căzi de baie pentru copii, căzi de duş, chiuvete şi spălătoare
pentru vase, de calitatea S, I şi II;
- max. 0,2% din lungimea bordurii la căzi de baie pentru adulţi, la calitatea S şi I;
- max. 0,3% din lungimea bordurii la căzi de baie pentru adulţi la calitatea II, III.
În cazul în care obiectele sanitare prezintă nerectilinităţi la borduri mai mari decât cele admise
este necesară o verificare a materialelor utilizate şi a tehnologiei e fabricaţie.
5.11.1.11. Verificarea planeităţii pereţilor verticali
Verificarea se efectuează pe un număr de trei obiecte sanitare (căzi de baie) conform STAS
2583. Obiectele sanitare se aşează pe o suprafaţă plană şi se determină planeitatea pereţilor
laterali cu ajutorul unor spioni.
Eşantioanele supuse verificării nu trebuie să prezinte diferenţe mai mari decât cele din norme la
planeitatea pereţilor laterali.
Pereţii laterali ai căzilor de baie pentru adulţi trebuie să fie plani, abaterea admisă fiind:
- max. 0,8% din lungimea nominală a căzii pentru calitatea S şi I;
- max. 1% din lungimea nominală a căzii pentru calitatea II şi III.
În cazul în care obiectele sanitare prezintă neplaneităţi ale pereţilor laterali mai mari decât cele
admise este necesară o verificare a materialelor utilizate şi a tehnologiei de fabricaţie.
5.11.1.12. Verificarea aderenţei emailului
Verificarea se efectuează pe un număr de trei obiecte sanitare din fontă emailată. Pentru
verificare se foloseşte un ciocan de lemn cu ajutorul căruia se aplică două lovituri în aceeaşi zonă
a obiectului sanitar. Loviturile se execută prin cădere liberă, extremitatea cozii aflându-se în
contact sau la nivelul suprafeţei obiectului sanitar.
Obiectul sanitar supus încercării, conform STAS 8073, se consideră corespunzător dacă, după
lovire, nu apar fisuri sau exfolieri ale stratului de email.
5.11.1.13. Verificarea rezistenţei la abraziune
Verificarea se efectuează, conform STAS 8073 pe obiecte sanitare emailate având o suprafaţă
plană de minimum 10 cm, sau pe epruvete confecţionate special. Pentru verificare se folosesc
materiale abrazive sub formă de pulbere (din toată gama de duritate). Granulele se aşează într-
uns strat uniform, pe o suprafaţă de 4 cm2. Suprafaţa se acoperă cu o bucată de piele de
căprioară sau o cârpă moale, peste care se aşează un cilindru metalic cu o bază de 4 cm2 şi
masa de 1 kg. Se imprimă cilindrului o mişcare de du-te-vino pe o distanţă de 10 cm fără să se
apese, apoi se îndepărtează cilindrul şi materialul presat. Se repetă operaţia în ordinea
crescătoare a durităţii materialelor abrazive. După fiecare material se examinează suprafaţa
obiectului cu ajutorul unei lupe care măreşte de opt ori.
Se consideră cifra de rezistenţă la abraziune, numărul imediat inferior celui al materialului care a
lăsat zgârieturi pe suprafaţa emailului.
5.11.1.14. Verificarea rezistenţei emailului la apă fierbinte
Verificarea se efectuează, conform STAS E 10207/6-76 pe un număr de patru epruvete de

acelaşi fel care se supun atacului apei la fierbere şi vaporilor de apă (câte două în fiecare caz)
timp de 48 ore sau 336 ore. Se calculează viteza de coroziune în funcţie de pierderea de masă.
Rezistenţa la acţiunea apei la fierbere este invers proporţională cu viteza de coroziune.
Epruvetele nu trebuie să prezinte corodări până la stratul de metal. Cele care au astfel de
corodări se înlocuiesc şi se repetă încercarea. Se calculează media aritmetică pentru epruvetele
supuse atacului apei la fierbere şi al aburului. Diferenţa între cele două valori individuale ale
vitezei de coroziune nu trebuie să depăşească 30% din valoarea mediei aritmetice a valorilor
individuale pentru faza respectivă.
5.11.1.15. Verificarea coeficientului de reflexie difuză
Această verificare se efectuează numai pentru obiecte sanitare cu email alb.
Coeficientul de reflexie difuză se determină pe o epruvetă emailată (glazurată), lipsită de defecte,

conform STAS 8073, folosindu-se un reflectometru fotoelectric. Se efectuează o determinare
comparativă între un etalon dintr-o probă plană din oxid de magneziu (la care se consideră
reflexia de 100%) şi proba din obiectul sanitar.
Se efectuează două citiri comparative ale coeficientului de reflexie difuză, raportul dintre cele
două citiri, reprezentând coeficientul de reflexie difuză al obiectului sanitar. Coeficientul de
reflexie difuză al emailului obiectului sanitar trebuie să fie conform STAS 2583, de 75%.
5.11.1.16. Verificarea funcţionalităţii şi etanşeităţii
Pentru verificarea funcţionalităţii, obiectele sanitare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- forma cuvei şi a bordurilor trebuie să fie astfel încât apa să se scurgă liber către ventilul de
scurgere fără ca să apară stagnări ale apei în diferite zone ale suprafeţelor;
- întreaga suprafaţă utilă nu trebuie să prezinte părţi ascunse, care să îngreuneze curăţirea lor şi
să favorizeze depunerea murdăriei;
- debitul de scurgere prin ventil trebuie să aibă, funcţie de înălţimea “h” a marginii de deversare a
preaplinului, valorile minime înscrise în diafragma din STAS 9667;
- debitul de scurgere al preaplinului, când ventilul de scurgere este astupat, trebuie să fie de
minimum 0,25 l/s.
verificarea funcţionării obiectelor sanitare se face pe loturi. Se racordează un obiect sanitar la un

sistem de alimentare cu apă care are posibilitatea măsurării debitului de apă consumat. Se
alimentează cu apă obiectul sanitar astfel încât nivelul apei în obiect, cu ventilul de scurgere
deschis şi cu apa evacuându-se, să fie la partea inferioară a preaplinului. Se determină debitul de
apă evacuat în aceste condiţii.
Obiectele sanitare sunt corespunzătoare din puncte de vedere al funcţionalităţii dacă;
- apa se evacuează complet de pe toate suprafeţele;
- suprafaţa utilă nu are părţi ascunse;
- debitele de scurgere (prin ventil şi prin preaplin) au valori mai mari decât cele prezentate
anterior.
5.11.2. Obiecte sanitare din materiale plastice. Verificări pentru certificarea de
conformitate (conf. EN 198-88).
Se efectuează măsurători dimensionale (lungimi, lăţimi, înălţimi, grosimi) şi se determină

abaterile dimensionale (lungimi, rectilinităţi, planeităţi) pentru câte tri eşantioane de obiecte
sanitare.
Toate dimensiunile şi abaterile dimensionale trebuie să se încadreze în toleranţele specificate de

producător şi de normele în vigoare.
Abaterile limită admise la dimensiuni pentru lavoare sunt de +/- 3%.
Pentru căzile de baie sau de duş, aceste abateri limită sunt conform tabelului de mai jos:
Dimensiuni Abateri dimensionale
1000m -5/+5 mm
> 1000 m -10/+5 mm
Dimensionarea picioarelor căzilor de baie trebuie să fie făcută astfel încât distanţa de la orificiul
de scurgere al căzii la pardoseală, să fie minimum 125 mm.
5.11.2.2. Verificarea absorbţiei de apă
Verificarea se efectuează pe câte trei eşantioane de formă pătrată cu latura de 50 ± 1 mm, luate
din trei obiecte sanitare diferite. Verificarea se face cu metoda prin fierbere, conform STAS 5690.
Probele, uscate în etuvă timp de 24 ± 1 h, la 50 ± 2o C, apoi răcite în exsicator, se cântăresc cu
precizie de 0,001 g (m1). Probele se introduc apoi în apă distilată de 23 ± 2o C.
După 24 ± 1 h de imersiune, epruvetele se scot din apă distilată, se usucă şi se cântăresc cu

precizie de 0,001 g (m2) în maximum un minut de la scoaterea din apă.
Absorbţia se apă se determină cu ajutorul formulei:
A = [(m-m1)/m] 100%
În care: m = masa probei în stare uscată, în g;
m = masa probei în stare umedă, în g;
A = absorbţia de apă, în %.
Ca rezultat al determinării se ia media aritmetică a absorbţiilor de apă determinate pe cele trei

probe.
După determinarea mediei absorbţiei de apă se verifică dacă aceasta se încadrează în
toleranţele admise pentru tipul de obiect sanitar supus verificării.
5.11.2.3. Verificarea perpendicularităţii
Se propun câtre trei eşantioane de obiecte sanitare la verificare. Se aşează obiectul sanitar cu
faţa în jos şi se poziţionează cu laturile lipite de un semicadru fix. Se verifică abaterea de
perpendicularitate a colţurilor obiectului sanitar.
Abaterea de la perpendicularitate nu va depăşi 5 mm, în orice punct al laturilor, în care se va face

măsurătoarea.
5.11.2.4. Verificarea rectilinităţii bordurii
Verificarea se efectuează pe câte trei obiecte sanitare din fiecare tipodimensiune supusă
verificării. Se aşează obiectul sanitar cu faţa în jos şi cu colţul în unghiul cadrului fix. Se verifică
rectilinitatea bordurii luând ca referinţă faţa superioară a cadrului fix.
Abaterea de la rectilinitatea bordurii nu va depăşi 5 mm, în orice punct al laturilor, în care se va

face măsurătoarea.
5.11.2.5. Verificarea rezistenţei la şoc
Se pot utiliza două proceduri:
a) Se trimite, pe peretele din partea gurii de scurgere a obiectului sanitar, o cantitate de 50 litri de
apă, la temperatura de 90o +/-2o C, cu debit de 0,32 l/s. Nu se astupă orificiul de scurgere. Se
trimite, în acelaşi mod, o cantitate de 100 litri de apă, la temperatura de 12o +/-3o C (la căzile de
baie orificiul de scurgere va fi astupat).
b) Se poziţionează un aparat de măsură dedesubtul obiectului sanitar, la 60 mm de axa orificiului

de scurgere, paralel cu peretele pe care se fixează obiectul sanitar.
Se aplică procedura de la punctul “a” şi se determină deformarea suferită de obiectul sanitar în

timpul scurgerii debitului de apă caldă. Se repetă acest ciclu de 100 de ori maximum 14 zile.
După cel de al 10-lea ciclu se determină rezistenţa la şocuri mecanice, conform verificării
descrise la punctul 11.2.7.. După ultimul ciclu se şterge obiectul sanitar cu un burete îmbibat într-
o soluţie de benzină 10%, la care se adaugă detergent lichid (1 cm3/l). Se lasă 5 minute, după
care se şterge cu o cârpă umedă.
Eşantioanele supuse verificării nu trebuie să prezinte nici o deformare vizibilă la verificarea

vizuală a aspectului. Deformaţia maximă admisă în poziţia de măsură este de 4 mm.
5.11.2.6. Verificarea rezistenţei la agenţi chimici
Se utilizează un număr de 14 substanţe chimice, testarea făcându-se cu câte o substanţă

chimică, pe o suprafaţă plană a obiectului.
Pe fiecare suprafaţă se pune câte 1 cm3 din fiecare soluţie de testare. Se acoperă picătura pentru
testare cu sticle de ceas. Se lasă să acţioneze timp de 2 ore la o temperatură de 85o C. Se curăţă
zona cu ajutorul unui disc don burete, care se roteşte cu o turaţie de 60 rot/min. buretele este
îmbibat cu apă distilată, soluţie de detergent sau detergent abraziv. Se notează pentru fiecare
agent chimic dacă a pătat sau nu suprafaţa obiectului sanitar, iar dacă nu, se va specifica
varianta de curăţare utilizată.
Substanţele chimice utilizate la verificare:
1) dezinfectanţi fenolici: 9,5 g/l apă;
2) substanţe de albire: cu conţinut de clor de cca. 5%;
3) acid acetic: 6% procente volumetrice de acid acetic glacial în apă;
4) alcool: 30% procente volumetrice în apă;
5) soluţie amoniacală: 320 g/l apă;
6) soluţie de sodă caustică: 530 g/l apă;
7) soluţie de clorură de sodiu: 264 g/l apă;
8) soluţie de carbonat de sodiu: 225 g/l apă;
9) soluţie de acid citric: 100 g/l apă;
10) soluţie de acid clorhidric: 100 g/l apă;
11) albastru de metil: 10 g/l apă;
12) permanganat de potasiu: 10 g/l apă;
13) soluţie de perhidrol: 300 g/l apă;
14) soluţie apoasă de detergent: 10 g/l apă.
Obiectele sanitare supuse verificării sunt considerate corespunzătoare dacă, după controlul
suprafeţei acestora, nu prezintă pete sau deteriorări ale suprafeţei (mătuiri, zgârieturi etc.).
5.11.2.7. Verificarea rezistenţei la şoc mecanic
Verificarea se efectuează pe suprafaţa plană a fundului obiectelor sanitare şi a ramei acestora.

Înălţimea de cădere a greutăţii este de 1000 mm pentru fundul obiectelor sanitare şi de 750 mm
pentru ramă. Se efectuează testarea în cel puţin trei puncte ale fundului şi ramei obiectului
sanitar. Se examinează vizual atât suprafaţa interioară ed impact cât şi suprafaţa exterioară
corespunzătoare acesteia.
După testarea la şocuri mecanice, suprafeţele încercate ale obiectelor sanitare nu trebuie să
prezinte deteriorări ale suprafeţei sau alte defecte care să influenţeze comportamentul în
exploatare al produsului.
5.11. 2.8. Verificarea gradului de alb sau a nuanţei culorii

Verificarea se efectuează pe un număr de trei epruvete, provenite din obiecte sanitare.
Verificarea se face cu leucometru cu filtru albastru (pentru alb) sau cu etaloane din paletarul de
culori al producătorului (pentru obiecte sanitare colorate). Ca rezultat se ia media celor trei
verificări.
Eşantioanele supuse verificărilor trebuie să se încadreze în limitele de culoare admise de

producător.
Gradul de alb al obiectelor sanitare din materiale plastice va fi de max. 65%.
În cazul în care produsele supuse verificărilor nu se încadrează în limitele prevăzute se va

proceda la verificarea calităţii materiilor prime utilizate şi a tehnologiei de fabricaţie.
5.11.2.9. Verificarea rezistenţei la abraziune
Verificarea se efectuează pe obiecte sanitare având o suprafaţă plană de minimum 10 cm, sau
pe epruvete confecţionate special. Pentru verificare se folosesc materiale abrazive sub formă de
pulbere (din toată gama de duritate). Granulele se aşează într-un strat uniform, pe o suprafaţă de
4 cm2. Suprafaţa se acoperă cu o bucată de piele de căprioară sau o cârpă moale, peste care se
aşează un cilindru metalic cu baza e 4 cm2 şi masa de 1 kg. Se imprimă cilindrului o mişcare du-
te-vino pe distanţa de 10 cm fără să se apese, apoi se îndepărtează cilindrul şi materialul
presărat. Se repetă operaţia în ordinea crescătoare a durităţii materialelor abrazive. După fiecare
material se examinează suprafaţa obiectului cu ajutorul unei lupe care măreşte de opt ori.
Se consideră cifra de rezistenţă la abraziune, numărul imediat inferior celui al materialului care a
lăsat zgârieturi pe suprafaţa obiectului sanitar.
5.11.2.10. Verificarea rezistenţei la încovoiere
Se efectuează un număr de şase teste, privind determinarea rezistenţei la încovoiere după

simularea instalării produsului (în conformitate cu instrucţiunile de montaj ale producătorului).
Verificările se fac după ce obiectul sanitar a fost lăsat 15 min. neîncărcat, pentru a-şi reveni.
a) Testul nr. 1: Încovoiere ramei obiectului sanitar datorită unei sarcini aplicate fundului obiectului
sanitar.
Se montează obiectul sanitar. Se poziţionează aparatele de citire a deformaţiilor ramei în colţuri

şi la jumătatea ramei. Se încarcă uniform fundul obiectului sanitar cu greutăţi, funcţie de tipul
acestuia (lavoar: 25 kg; cada de duş: 100 kg; cada de baie: 150 kg;) şi se măsoară deformaţiile
după 15 minute de la încărcare.
b) Testul nr. 2: Încovoierea fundului obiectului sanitar datorită unei sarcini aplicate pe latura lungă
a ramei obiectului sanitar.
Se montează obiectul sanitar. Se poziţionează aparate de citire a deformaţiilor în centrul fundului

obiectului sanitar cu greutăţi, în funcţie de tipul acestuia (lavoar: 25 kg; cada de duş: 100 kg; cada
de baie: 150 kg) şi se măsoară deformaţiile după 15 minute de la încercare.
c) Testul nr. 3: Încovoierea ramei obiectului sanitar datorită unei sarcini aplicate pe latura lungă a
ramei obiectului sanitar.
Se montează obiectul sanitar. Se poziţionează un aparat de citire a deformaţiilor ramei lungi a
obiectului sanitar. Se încarcă concentrat obiectul sanitar cu greutăţi, pe centrul ramei, în funcţie
de tipul acestuia (lavoar: 16 kg; cada de duş: 75 kg; cada de baie: 100 kg) şi se măsoară
deformaţiile după 15 minute de la încercare.
d) Testul nr. 4: Încovoierea ramei obiectului sanitar datorită unei sarcini aplicate pe latura scurtă a
ramei obiectului sanitar.
Se montează obiectul sanitar. Se poziţionează un aparat de citire a deformaţiilor ramei, la

jumătatea ramei scurte a obiectului sanitar. Se încarcă concentrat obiectul sanitar cu greutăţi, pe
centrul ramei, în funcţie de tipul acestuia (lavoar: 16 kg; cada de duş: 75 kg; cada de baie: 100
kg) şi se măsoară deformaţiile după 15 minute de la încercare.
e) Testul nr. 5: Încovoierea ramei obiectului sanitar datorită unei sarcini din exteriorul obiectului
sanitar.
Se montează obiectul sanitar. Se poziţionează un aparat de citire a deformaţiilor, la jumătatea

ramei obiectului sanitar, la 75 mm sub marginea superioară a ramei. Se aplică o forţă exterioară,
orizontală de compresiune, de 200 N, asupra ramei obiectului sanitar, prin intermediul unui disc
de pâslă. După 15 minute se înregistrează deformaţia existenţă.
f) Testul nr. 6: Încovoierea ramei căzii de baie datorită aplicării unei forţe de tracţiune prin
intermediul mânerului căzii de baie (se aplică numai la căzile de baie cu mâner).
Se montează cada de baie. Se poziţionează un aparat de citire a deformaţiilor, în interiorul căzii

de baie, la jumătatea mânerului şi la o distanţă de 64 mm de la marginea superioară a ramei căzii
de baie. Se aplică o forţă exterioară de tracţiune orizontală asupra mânerului, de 250 N, prin
intermediul unui disc de pâslă, înspre interiorul căzii de baie. După 15 minute se înregistrează
deformaţia existentă.
Obiectele sanitare sunt considerate corespunzătoare dacă deformaţiile obţinute ca urmare a

verificărilor nu depăşesc valorile următoare:
a) Testul 1: 0,5 mm pe ramă şi 2 mm pe fund (fără deformaţii remanente).
b) Testul nr. 2: 0,5 mm pe ramă şi 3 mm pe fund (fără deformaţii remanente).
c) Testul nr. 3: 4 mm (pentru căzi cu picioare) sau 0,5 mm (pentru celelalte obiecte sanitare),
deformaţia remanentă admisă fiind de 0,3 mm.
d) Testul nr. 4: 4 mm (pentru căzi cu picioare) sau 0,5 mm (pentru celelalte obiecte sanitare),
deformaţia remanentă admisă fiind de 0,3 mm.
e) Testul nr. 5: 4 mm (fără deformaţii remanente).
f) Testul nr. 6: 3 mm (fără deformaţii remanente).
5.12. Armături de scurgere de la obiectele sanitare
Clasificarea armăturilor de scurgere se face după următoarele criterii:

- fontă;
- alamă;
- plumb;
- materiale plastice;
- bachelită (dopul de închidere).
- ventil de scurgere;
- ventil de preaplin;
- sifon de scurgere.
c) Tipuri constructive:
- tip I, ventil pentru lavoare, spălătoare şi bideuri;
- tip II, ventil pentru căzi de baie;
- tip III, ventil pentru căzi de duş;
- sifon din ţeavă de alamă;
- sifon tip butelie;
- sifon din aluminiu tip S;
- sifon din plumb tip P.
Ventilele de scurgere ale obiectelor sanitare sau funcţia de a proteja marginile orificiului de
curgere, de a asigura închiderea orificiului cu dop, de a face legătura cu preaplinul şi de a permite
racordarea obiectului sanitar cu sifonul şi se execută în general din alamă.
Aceasta se utilizează pentru echiparea lavoarelor, chiuvetelor, căzilor de baie sau duş,
spălătoarelor de bucătărie, rezervoarelor de WC, bideelor.
Sifoanelor obiectelor sanitare sunt construite astfel încât să asigure garda hidraulică, permiţând
totodată evacuarea apelor uzate menajere în conductele de canalizare. Acestea se montează
sub ventilul de scurgere şi sunt executate din fontă sau materiale plastice.
Ventilul de preaplin împiedică creşterea nivelului apei peste un nivel maxim stabilit şi constă într-
un orificiu prevăzut în obiectele sanitare, prin construcţia acestora.

Tabelul 16
ARMĂTURI DE SCURGERE DE LA OBIECTE SANITARE
Categoria
Nr.
crt. cerinţei
1.1. Temperatura limită a apei maxim admisă care nu produce
1 Rezistenţa 1.1. Asigurarea rezistenţei deteriorări ale armăturilor de scurgere (deformaţii permanente,
mecanică şi mecanice a armăturilor de pierderea capacităţii de rezistenţă etc.).
stabilitate*) scurgere la variaţiile de
temperatură ce se pot - pentru armături metalice: t = 90o C;
produce în exploatare. - pentru armături din PVC: t = 40o C;
- pentru armături din PP: t = 80o C.
1.2. Asigurarea rezistenţei 1.2. Valoarea limită a forţelor care să nu producă deteriorări
mecanice a elementelor (ruperea, pierderea etanşeităţii, deformaţii permanente) ale
accesibile ale armăturilor armăturilor de scurgere.
de scurgere la eforturile
mecanice ce se pot
1.3. Asigurarea rezistenţei 1.3. Valoarea presiunii hidraulice de încercare: 1,5 x Pn.
la presiunea hidraulică
interioară.
1.4. Suprafeţele interioare 1.4. Armăturile sanitare de scurgere din fontă trebuie să aibă o
şi exterioare să îşi păstreze protecţie interioară şi exterioară anticorosivă.
caracteristicile prevăzute
pe toată durata de
exploatare stabilită. 1.5.
Asigurarea unei durate
minime de serviciu a
armăturilor sanitare de
scurgere.
1.5. Asigurarea unei durate 1.5. Valorile (performanţele) pe care trebuie să le realizeze la
minime de serviciu a verificări armăturile sunt precizate în STAS 9143. Încadrarea în
armăturilor sanitare de clasele de durată de serviciu se stabilesc de către proiectant în
scurgere. funcţie de destinaţia şi importanţa clădirilor, de condiţiile de
exploatare, de tipul echipamentelor.
2.1. Capacitatea de scurgere a sifoanelor, obiectelor sanitare are
2 Siguranţa în 2.1. Asigurarea capacităţii următoarele valori minime:
exploatare*) minime de scurgere
corespunzătoare Dimensiuni racord intrare (mm sau ţoli) Debit scurgere (l/s)
diametrului nominal 25 sau 1 0,5
respectiv. 32 sau 1 1/4 0,65
40 sau 1 1/2 0,8
50 sau 2 1,2
2.2. Asigurarea calităţii 2.2. Suprafaţa interioară a sifoanelor de scurgere trebuie să fie
suprafeţelor interioare. netedă, fără bavuri sau proeminenţe susceptibile de a reţine
deşeuri care să provoace blocaje. Se preferă armăturile de
scurgere din materiale plastice.
2.3. Evitarea emanaţiilor de 2.3. Realizarea unor sifoane cu garda hidraulică
mirosuri provenite din corespunzătoare pentru diferite obiecte sanitare, menţinerea în
reţeaua de evacuare a exploatare a înălţimii respective (min. 50 mm) pentru protecţia
apelor uzate. contra scăpărilor de gaze în clădiri, din reţeaua de evacuare a
apelor uzate.
2.4. Construcţia armăturilor 2.4. Sifoanele au prevăzut un capac care se demontează pentru
de scurgere trebuie să curăţirea şi desfundarea sifonului.
permită efectuarea
operaţiilor de curăţire şi de
întreţinere.
2.5. Asigurarea etanşeităţii 2.5. Scurgerile de apă pe lângă dopurile ventilelor de scurgere
ventilelor de scurgere. nu trebuie să depăşească 1 1/h.
2.6. Asigurarea etanşeităţii 2.6. La încercarea de etanşeitate la presiune, care se realizează
la scurgerea apei prin la presiunea de 1 m H2O timp de 20 secunde nu trebuie să
sifonul de scurgere. apară scurgeri de apă.
2.7. Asigurarea etanşeităţii 2.7. Se realizează prin intermediul unor garnituri de cauciuc ale
între corpul sifonului şi piuliţei de racordare la ventilul de scurgere.
suprafaţa de contact a
obiectului sanitar.
3 Siguranţa la 3.1. Asigurarea limitei de 3.1. Limita de rezistenţă la foc a armăturilor de scurgere din
foc*) rezistenţă la foc. materiale plastice trebuie să corespundă condiţiilor de
inflamabilitate şi ardere prevăzut în normele pentru materialele
plastice respective.
4 Igienă, 4.1. Realizarea unor 4.1. Materialele din care se execută armăturile de scurgere nu
sănătate şi armături de scurgere care trebuie să fie radioactive.
protecţia să nu prezinte nici un
mediului pericol pentru oameni şi
înconjurător*) mediul ambiant.
5 Protecţia 5.1. Asigurarea împotriva 5.1. Armăturile de scurgere din materiale plastice atenuează atât
împotriva zgomotului. apariţia cât şi transmiterea zgomotului şi vibraţiilor.
zgomotului*)
6 Economia de 6.1. Asigurarea unor 6.1. Realizarea armăturilor de scurgere din materiale plastice
energie, consumuri minime de necesită un consum de energie mai mare decât pentru
izolaţie energie înglobată în producerea armăturilor de scurgere metalice.
termică şi armăturile de scurgere.
hidrofugă*)
7 Transport, 7.1. Asigurarea menţinerii 7.1. Filetele exterioare vor fi protejate contra deteriorărilor ce pot
depozitare calităţii produselor în timpul interveni la transport şi depozitare în timpul transportului,
transportului şi depozitării. ambalajele cu armături trebuie protejate contra acţiunii
precipitaţiilor atmosferice. Depozitarea armăturilor se va face în
încăperi uscate şi închise. Nu este permisă depozitarea în
încăperi care ar putea dăuna calităţii armăturilor de scurgere.
5.12.1. Armături de scurgere din metal.
Verificări pentru certificarea de conformitate.
Se examinează cu ochiul liber suprafaţa interioară şi exterioară a armăturii. Aceasta nu trebuie să

prezinte: exfolieri, fisuri, zgârieturi, urme de lovituri, pete, discontinuităţi în stratul de acoperire
(zone neacoperite, porţiuni mate cu aspect lăptos sau cenuşiu), proeminenţe susceptibile de a
reţine deşeuri. Filetele trebuie să fie continue, fără bavuri, rupturi, urme de strivire sau de lovituri.
Se face cu instrumente de măsurat obişnuite.

5.12.1.3. Verificarea rezistenţei la acţiunea apei fierbinţi (conf. BSEN 274-93)
Verificarea rezistenţei la acţiunea apei fierbinţi a materialului garniturii ventilului de scurgere se

face prin introducerea ventilului prevăzut cu garnitură în apa care fierbe şi menţinerea lui în
aceste condiţii timp de 1 oră.
După montarea ventilului, garnitura trebuie să corespundă încercărilor de etanşeitate.
5.12.1.4. Încercarea de a menţine garda hidraulică a sifoanelor (conf. ISO/DIS 9896-91)
Stabilirea capacităţii unui sifon de a menţine garda hidraulică în timp ce este supus la depresiuni
repetate.
Aparatura este ilustrată în fig. 3.
Se controlează înălţimea gardei hidraulice, măsurând-o.
Când sifonul este plin şi clapeta închisă, se potriveşte depresiunea (-p1), în conductă la o valoare
găsită arbitrar şi dependentă de caracteristicile valvei.
Se deschide clapeta şi se verifică dacă sifonul este plin, iar apoi se închide clapeta pentru 5 s; se
repetă aceeaşi operaţiune de 10 ori.
Se coboară nivelul apei reziduale în sifon cu 5 mm.

Se aplică o presiune în conductă, care creşte progresiv, fără ca presiunea nominală +p1, să fie
atinsă. Imediat, înainte ca aerul să înceapă să facă bule prin sifon, se stabilesc alte presiuni +p2,
+p3, etc., corespunzătoare la alte valori ale depresiunilor –p2, -p3, etc.
Se testează curbele presiunilor +p şi –p.
Când sunt încercate, sifoanele trebuie să păstreze garda hidraulică în aşa fel încât curba trasată,
plecând de la rezultatele obţinute, să nu intre în careul determinat de axele paralele cu abscisele
şi ordonatele trasate plecând de la punctul 3,5 bar.
5.12.1.5. Verificarea capacităţii de scurgere (conf. STAS 9143)
Verificarea constă în stabilirea aptitudinii celei mai mici secţiuni de sifon de a evacua apa de la un
debit adecvat.
Verificarea se efectuează pe un rezervor, conform figurii 4 din STAS 9143.
Se alimentează cu apă rezervorul, de la partea superioară, astfel încât să fie excluse fenomenele
de turbionare.
Verificarea ventilelor de scurgere pentru lavoare, spălătoare şi bideuri.
Ventilul de verificat se montează în orificiul A în aşa fel încât partea sa superioară să se afle la
nivelul fundului rezervorului. Orificiul D se obturează.
Ventilul de scurgere fiind deschis, se alimentează cu apă rezervorul până ce apa începe să se
scurgă şi prin orificiul B.
Menţinând nivelul apei constant la 200 mm se cântăreşte apa scursă prin ventil într-o perioadă de
timp măsurată şi se calculează debitul.
Debitul minim de golire care trebuie asigurat de ventilele de scurgere pentru lavoare, spălătoare
şi bideuri este de 0,6 l/s.
Verificarea ansamblurilor sifon-ventil de scurgere pentru lavoare, spălătoare şi bideuri.
Se procedează similar, ca mai sus, menţinându-se însă la ventil de scurgere sifonul care îi este
destinat.
Capacitatea de scurgere a sifoanelor obiectelor sanitare este funcţie de dimensiunea racordului

de intrare şi trebuie să aibă valorile minime din tabelul următor:
Dimensiunea racordului de intrare Debit de evacuare (l/s)
25 mm –1 0,5
32 mm –1 1/4 0,65
40 mm –1 1/2 0,8
50 mm –2 1,2
Verificarea ventilelor de scurgere pentru căzile de baie
În prima etapă se procedează ca mai sus, cu deosebirea că nivelul apei se menţine constant la
400 mm, scurgerea apei făcându-se prin orificiul C, orificiile B şi D fiind obturate.
În a doua etapă se montează preaplinul în orificiul D, orificiile A şi B fiind obturate.
Se alimentează cu apă rezervorul, reglându-se debitul astfel încât să se obţină un nivel constant
al apei la 200 mm, în timp ce apa se scurge prin preaplin.
Se cântăreşte apa scursă prin preaplin într-o perioadă de timp măsurată şi se calculează debitul.
Debitul minim de golire care trebuie asigurat de preaplinul căzilor de baie este de 0,6 l/s.
Debitele de scurgere măsurate ale armăturilor de scurgere se vor compara cu debitele precizate.
Eşantioanele supuse verificărilor trebuie să asigure debitele de scurgere minime,

corespunzătoare fiecărui tip de armătură.
5.12.1.6. Verificarea scurgerii admise la dopurile ventilelor de scurgere
Verificarea se realizează utilizând rezervorul din fig. 4, STAS 9143.
Ventilul de scurgere, cu dopul închis, se montează în orificiul A.
Se umple cu apă rezervorul până la nivel de 200 mm (la verificarea ventilelor pentru lavoare,
spălătoare şi bideuri) şi până la un nivel de 400 mm (la verificarea ventilelor pentru căzi de baie);
în acest caz, orificiile B şi D fiind obturate.
După o oră se măsoară apa care eventual se scurge pe lângă dopul ventilului.
Scurgerile de apă pe lângă dopurile ventilelor, în condiţiile de verificare de mai sus, nu trebuie să
depăşească 1 l/s.
5.12.1.7. Încercarea de autocurăţire (conf. ISO/DIS 9896-91)
Aparatura de încercare este alcătuită din:
- o cutie cu dimensiuni de 600 x 500 x 250 mm;
- instalaţie de alimentare cu apă rece (5o C la 10o C);
- 600 cm3 bile de sticlă cu diametrul în jur de 5 mm şi densitatea de 3 g/m3.

Sifonul este montat la partea inferioară a cutiei, pe o evacuare a cărei grilă a fost ridicată.
Montajul este alimentat cu debit de 0,3 l/s de apă timp de 60 s. Totalitatea bilelor se vor vărsa în
interiorul sifonului în primele 30 s ale perioadei de 60 s în care apa se scurge.
Această încercare este realizată de 3 ori. Se calculează media maselor de bile care trec
traversând sifonul.
Autocurăţirea armăturilor de scurgere se consideră realizată dacă 70% din masa de bile trece
prin sifon.
5.12.1.8. Verificarea rezistenţei la tensiuni interne a armăturilor de scurgere din alamă
Eşantioanele de armături de scurgere din alamă se degresează apoi se introduc într-o soluţie
amoniacală de 25% (densitate 0,946 ÷ 0,950 g/cm3) la temperaturi între 18o ÷ 28o C timp de 30
minute.
Se cercetează cu ochiul liber dacă nu au apărut crăpături, fisuri.
5.12.1.9. Verificarea rezistenţei la contracţii şi la coroziune (conf. ISO/DIS 9896)
Aparatura necesară la verificare este alcătuită din:
- recipient destinat unui număr de 5 eşantioane imersate într-o soluţie acidă 2% la temperaturi de
80o C ± 2o C;
- termometrul de control;
- pompă de circulaţie;
- regulator pentru menţinerea constantă a temperaturii soluţiei.
Eşantioanele imersate în soluţia acidă sunt ţinute 24 de ore şi apoi examinate.
Eşantioanele examinate nu trebuie să prezinte fisuri, deformări sau micşorări a grosimii pereţilor
sifoanelor. Dacă nici un defect nu apare, încercarea trebuie continuată o perioadă de până la 6
zile, iar rezultatele fiind stabilite atunci.
5.12.2. Armături de scurgere din materiale plastice
Verificări pentru certificarea de conformitate
5.12.2.1. Verificarea stabilităţii dimensionale a armăturilor de scurgere din materiale plastice
Se introduc părţile constituente ale armăturilor de scurgere în etuva care a fost încălzită cu minim
15 minute înainte, la temperatura de 150o ±2oC.
Se notează timpul de început al perioadei de expunere, din momentul în care etuva atinge
temperatura de 150o C.
După 30 min. se scot piesele din etuvă, cu grijă pentru a nu se deforma sau distruge.
Se lasă piesele testate să se răcească în aer.
Se examinează fiecare în parte pe toate suprafeţele, observând dacă au apărut linii sau puncte
de injecţie, se verifică şi dimensiunile.
Aparatura utilizată:
- etuvă cu temperatura reglabilă până la 150o C ± 2o C şi cu precizia de ± 1o C.
După testare, piesele de probă nu trebuie să prezinte:
- nici o deschidere pe întreaga suprafaţă a peretelui sau în oricare punct de sudură;
- nici o suprafaţă deteriorată sau penetrare prin vreun perete, în mod particular în jurul punctului
de injecţie.
5.12.2.2. Verificarea rezistenţei la şoc termic (conf. ISO/DIS 9896-91)
Se montează armătura la un obiect sanitar.
Se supune la 5 cicluri de circulaţie a apei, fiecare ciclu constând în:
- 15 min. debit de apă de 0,5 l/s, la temperatura de 95o C ± 1o C;
- 10 min. debit de apă de 0,5 l/s, la temperatura de 20o C ± 5o C.
La sfârşitul testului nu trebuie să se observe nici o pierdere de apă şi nici o deformare a

eşantionului de armătură de scurgere.
NOTĂ: Se tolerează pierderi de apă în timpul primelor 2 cicluri atâta timp cât sunt în cantităţii mici
şi ele pot fi înlăturate printr-o reetanşare a întregului ansamblu. În acest caz, după cele două
cicluri alte cicluri trebuie făcute conform procedurii de mai sus.
5.13. Sifoane de pardoseală şi receptoare pentru colectarea apelor

meteorice
Criteriile de clasificare ale sifoanelor de pardoseală sunt următoarele:
a) Funcţie de material
 din fontă emailată;

 din plumb;
 din materiale plastice (PVC, PP, Pe etc.)
b) Tipuri constructive:
 tip I, sifon simplu cu ieşirea verticală;

 tip II, sifon combinat cu ieşirea verticală şi cu racord lateral;
 tip III, sifon combinat cu ieşirea orizontală şi cu racord lateral; sifon tip U cu colector de
plintă.
Sifoanele de pardoseală servesc pentru colectarea şi evacuarea apei de pe suprafeţele

pardoselilor din camere de baie, spălătorii, bucătării, duşuri etc., în conductele de canalizare prin
intermediul unei gărzi de hidraulice formată constructiv în interiorul acestora. Sifoanele de
pardoseală pot fi:
- simple, cu corpul emailat la interior şi gudronat la exterior, iar grătarul şi clopotul emailate atât la
interior cât şi la exterior;
- combinate (colectează atât apa de pe pardoseală cât şi apa de la daca de duş sau baie şi
lavoar prin racord lateral), executate din fontă, plumb sau materiale plastice.
În camerele de baie cu noduri sanitare prefabricate se utilizează sifoane din PVC montate la
plintă, având racorduri de scurgere pentru cada de baie, lavoar, receptorul de plintă şi ştuţul de
racord la coloana de canalizare.
Criteriile de clasificare ale receptoarelor pentru colectarea apelor meteorice sunt:
 fontă emailată;
b) Tipuri constructive:
 tip I, pentru terase şi acoperişuri circulabile;

 tip II, pentru acoperişuri necirculabile (la construcţii industriale).
Tabelul 17
SIFOANE DE PARDOSEALĂ ŞI RECEPTOARE PENTRU TERASE ŞI ACOPERIŞURI
Categoria
Nr.
crt. cerinţei
1 Rezistenţa 1.1. Asigurarea rezistenţei 1.1. Presiunile de încercare a stabilităţii fizice sub presiuni
mecanică şi mecanice a elementelor externe de deformare sunt funcţie de tipul receptoarelor şi sunt
stabilitate*) accesibile ale armăturilor precizate în ISO/DIS 9896.
de scurgere la eforturile
mecanice ce se pot
1.2. Asigurarea stabilităţii şi 1.2. Presiunile de încercare sunt prevăzute în ISO/DIS 9896.
integrităţii sifoanelor de Eşantioanele supuse încercării nu trebuie să se crape înainte de
pardoseală şi a recep- a se atinge pragul de deformare indicat în normă.
toarelor prin integrarea lor
în structurile de construcţii
(pardoseli, terase, acoperi-
şuri).
1.3. Suprafeţele interioare 1.3. Sifoanele de pardoseală şi receptoarele de terasă trebuie să
şi exterioare să îşi păstreze aibă o protecţie interioară şi exterioară anticorosivă.
caracteristicole prevăzute
pe toată durata de explo-
atare stabilită.
2 Siguranţa în 2.1. Asigurarea păstrării 2.1. Receptoarele nu trebuie să prezinte fisuri sau deformări
exploatare*) caracteristicilor fizico- când sunt supuse la şocuri termice.
chimce în condiţii de
exploatare la îngheţ şi la
radiaţia solară (la
receptoarele pentru terase
şi acoperişuri din materiale
plastice).
2.2. Sifoanele de 2.2. Sifonul supus la presiuni repetate trebuie să păstreze garda
pardoseală trebuie să hidraulică, astfel încât curba trasată în urma rezultatelor
asigure păstrarea gardei încercărilor să nu intre în careul determinat de anexele paralele
hidraulice minime (50 mm) cu abscisele şi ordonatele trasate plecând de la punctul 3,5
în condiţii normale de m/bar.(fig. 4.)
exploatare.
2.3. Capacitatea de scurgere a sifoanelor de pardoseală din
2.3. Asigurarea capacităţii materiale plastice are următoarele valori minime:
minime de scurgere
corespunzătoare Diametrul nominal de ieşire (mm) Debit de scurgere (l/s)
diametrului nominal 40 0,65
respectiv. 50 0,80
63 0,80
75 0,80
90 0,80
110 1,6
125 2,8
160 4,0
2.4. Asigurarea calităţii 2.4. Suprafeţele interioare trebuie să fie netede, fără bavuri sau
suprafeţelor interioare. proeminenţe susceptibile de a reţine deşeuri care provoacă
blocaje.
2.5. Asigurarea etanşeităţii 2.5. Prin garnituri de etanşare şi prin izolaţia hidrofugă.
între corpul sifonului şi
receptor şi structura
construcţiei în care sunt
înglobate.
2.6. Asigurarea unei bune 2.6. Garniturile din elastometri trebuie să satisfacă exigenţele
integrări a sifoanelor şi date în documentele de bază.
receptoarelor în pardoseli,
terase şi acoperişuri.
2.7. Asigurarea operaţiilor 2.7. Sifoanele de pardoseală trebuie să aibă un acces pentru
de curăţire şi întreţinere la curăţire. Diametrul efectiv al unui astfel de acces trebuie să nu
fie inferior de 32 mm, pentru un sistem al cărui diametru nominal
sifoanele de pardoseală. al racordului de ieşire este de 110 mm şi 50 mm pentru un
diametru nominal de 125 şi 160 mm.
2.8. Asigurarea unei 2.8. Mărimea şi dispunerea grilelor trebuie să nu faciliteze
protecţii împotriva înfundării înfundarea receptorului cu frunze sau alte materiale.
receptorului cu frunze sau
alte materiale.
3 3.1. Asigurarea limitei de 3.1. limita de rezistenţă la foc trebuie să corespundă condiţiilor
rezistenţă la foc a de inflamabilitate şi ardere prevăzute în normele pentru
Siguranţa la
sifoanelor de pardoseală şi materialele respective. Produsele metalice nu fac obiectul
foc*)
a receptoarelor de terasă acestei cerinţe.
din materiale plastice.
4 Igienă, 4.1. Realizarea unor 4.1. Materialele din care se execută sifoanele de pardoseală nu
sănătate şi sifoane de pardoseală care trebuie să fie radioactive.
protecţia să nu prezinte nici un
mediului pericol pentru oameni şi
înconjurător*) mediul ambiant.
5 Protecţia 5.1. Asigurarea protecţiei 5.1. Sifoanele de pardoseală şi receptoarele de terasă nu fac
împotriva împotriva zgomotului. obiectul acestei cerinţe esenţiale.
zgomotului*)
6 Economia de 6.1. Asigurarea unor 6.1. Realizarea sifoanelor de pardoseală din materiale plastice
energie, consumuri minime de necesită un consum de energie mai mic decât pentru
izolaţie energie înglobată în producerea celor metalice.
termică şi sifoanele de pardoseală.
hidrofugă*)
7.1. Sifoanele de pardoseală din fontă emailată se livrează cu
7 Transport, 7.1. Asigurarea menţinerii câte un dop de cauciuc pentru orificiul de curăţire. De
depozitare calităţii produselor în timpul asemenea, se livrează cu dopul umplut cu talaş şi cu grătare cu
transportului şi depozitării. sârmă.
Transportul se efectuează cu mijloace de transport obişnuit.
5.13.1. Sifoanele de pardoseală şi receptoarele
5.13.1.1. Verificarea stabilităţii fizice sub presiuni externe (conf. ISO/DIS 9896-91)
Verificarea rezistenţei unui sifon de pardoseală sub sarcini exterioare care pot interveni în
exploatare.
Aparatura necesară la verificare:
- maşina de încercat capabilă să măsoare sarcina aplicată cu o precizie de 1%;

- platformă, ale cărei dimensiuni sunt date în tabelul de mai jos, în funcţie de dimensiunile sau
receptorul care se încearcă;
- ramă şi garnituri.
Se montează sifonul sau receptorul pe baza maşinii de încercare într-o ramă specială, pentru a fi
menţinut stabil. Receptorul se plasează în aşa fel încât grila lui să fie în centrul platformei, iar
suprafaţa grilei să fie perpendiculară pe forţa de aplicare.
Se plasează o bandă subţire de fetru sau carton între grilă şi platformă. În cazul când
componentele sunt încercate este utilizată o garnitură de formă potrivită.
Presiunile de încercare sunt indicate în tabelul de mai jos:
Clasa Presiunea de încercare

p (KN)
H 1,5
K 3
L 15
M 125
Utilizarea acestor clase trebuie definită în reglementările naţionale.
Presiunile de încercare aplicate la deformare sunt 2/3 din presiunile de încercare prezentate mai
sus, funcţie de clasa receptorului.
Încercarea se realizează pe 3 eşantioane.
Se menţine presiunea de 1 minut, apoi se eliberează.
Se efectuează această operaţie de 5 ori, dar la ultima operaţie se menţine presiune timp de 5
minute.
Se măsoară săgeata şi se calculează ca fiind diferenţa între măsurile luate înainte de prima
aplicare a presiunii şi după a cincia aplicare.
Punctul unde se măsoară săgeata nu trebuie să aibă o rugozitate superioară de 25 m.
Se aplică o presiune constant crescătoare pentru a atinge presiunea de încercare dată de tabelul
de mai sus, timp de 1 minut. Se menţine această presiune timp de 5 minute.
Se verifică eşantioanele supuse încercării.
Eşantioanele supuse încercării nu trebuie să se rupă, nici să se crape înainte de a atinge pragul
de deformare.
5.13.1.2. Verificarea capacităţii de scurgere
Aparatura necesară verificării:
- rezervor etanş cu şicane conform reprezentării din fig. 5;
- instalaţie de alimentare cu apă prevăzută cu un debitmetru;
- conducte de evacuare, de acelaşi diametru nominal ca şi cel al racordului de scurgere a

sifonului de pardoseală montat ca in fig. 5;
- ţeavă care indică nivelul apei în rezervor.
Se montează sifonul de pardoseală în rezervor cu grătarul deasupra marginii celei mai de jos a
sifoanelor.
Se alimentează cu apă rezervorul şi se măreşte debitul până când nivelul să fie de 15 mm

deasupra grătarului sifonului.
Se notează valorile date de debitmetru.
Debitele de scurgere măsurate ale sifoanelor se vor compara cu debitele precizate în standarde.
Eşantioanele supuse verificărilor trebuie să asigure debitele de scurgere minime.
Debitele minime de scurgere pe care trebuie să le asigure sifoanele de pardoseală, au valorile

din tabelul următor, funcţie de diametrul nominal al racordului de ieşire.
Diametrul nominal al racordului Debit maxim (l/s)

de ieşire (mm)
40 0,65
50 0,8
63 0,8
75 0,8
90 0,8
110 1,6
160 4
5.13.3. Încercarea de autocurăţire
Această încercare se aplică numai receptoarelor de terasă nedemontabile pentru curăţire.
- Se utilizează aparatura de la pct. 5.12.1.7.
- 600 cm3 bile din sticlă, cu diametrul în jur de 5 mm şi densitate 3 g/cm3.
Receptorul este montat în rezervor. Acesta este alimentat cu apă rece (50 ÷ 10o C), cu un debit
de 0,3 l/s timp de 60 s.
Totalitatea bilelor este vărsată în interiorul receptorului în timpul primelor 30 s a perioadei de 60

s, când apa se scurge.
Această încercare este realizată de 3 ori, când se face media maselor de bile care tec prin
receptor.
Autocurăţirea receptorului se realizează dacă 70% din masa de bile trece prin acesta.
[top]

Specificaţie Tehnică Privind Certificarea de Conformitate A Calităţii Materialelor Şi Echipamentelor Pentru Instalaţii Interioare Termice Şi Sanitare

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Specificaţie Tehnică Privind Certificarea de Conformitate A Calităţii Materialelor Şi Echipamentelor Pentru Instalaţii Interioare Termice Şi Sanitare

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SPECIFICAŢIE TEHNICĂ PRIVIND CERTIFICAREA DE CONFORMITATE A

CALITĂŢII MATERIALELOR ŞI ECHIPAMENTELOR PENTRU INSTALAŢII

* SCOPUL ŞI DOMENIUL DE APLICARE

1. SCOPUL ŞI DOMENIUL DE APLICARE

1.1. Scopul specificaţiei tehnice

Prezenta Specificaţie Tehnică defineşte normele generale precum şi criteriile de performanţă la

1.2. Domeniul de aplicare

Specificaţia Tehnică se aplică elaborarea documentaţiei în vederea obţinerii certificării de

Caracteristicile funcţionale şi aptitudinile de folosire ale echipamentelor de instalaţii depind de

1.3. Stabilirea funcţiunilor principale şi complementare

Prezenta Specificaţie Tehnică stabileşte:

- legislaţia care reglementează sistemul calităţii în România;

- cerinţele de calitate concrete la care trebuie să răspundă echipamentele în sensul cerinţelor

2. LEGISLAŢIA CARE REGLMENTEAZĂ SISTEMUL CALITĂŢII ÎN ROMÂNIA

1. Legea privind calitatea în construcţii nr. 10/18.01.95

2.1. Legea privind calitatea în construcţii nr. 10/18.01.95

Calitatea construcţiilor este definită în Legea nr. 10/18.01.95 ca rezultantă a totalităţii

Prevederile legii se aplică construcţiilor de orice categorie şi instalaţiilor aferente acestora –

Noţiunile şi principiile generale pe care se bazează aplicarea conceptului de performanţă, la

Factorii de luat în considerare la elaborarea reglementărilor tehnice în construcţii privind criteriile

În articolul 5, Legea 10 precizează că pentru obţinerea unor construcţii de calitate

d) igienă, sănătatea oamenilor, refacerea şi protecţia mediului;

e) izolaţia termică, hidrofugă şi economia de energie;

f) protecţia împotriva zgomotului.

Sistemul calităţii are la bază:

a) reglementările tehnice în construcţii;

b) calitatea materialelor, produselor şi echipamentelor folosite;

c) agrementele tehnice pentru noile produse şi tehnologii (din ţară şi import);

d) verificarea proiectelor, a execuţiei lucrărilor şi expertizarea proiectelor şi a construcţiilor;

e) conducerea şi asigurarea calităţii în construcţii;

f) autorizarea şi acreditarea laboratoarelor de analize şi încercări în activitatea de construcţii;

g) activitatea metrologică în construcţii;

k) controlul de stat al calităţii în construcţii.

În legătură cu calitatea materialelor, produselor şi echipamentelor, în Legea 10 se precizează

De asemenea se precizează pentru unităţile care prestează activităţi de cercetare următoarele

a) efectuarea de cercetări teoretice şi experimentale preliminare în vederea fundamentării

b) fundamentarea, elaborarea şi experimentarea de soluţii tehnice, produse şi procedee noi

c) verificarea şi controlul noilor produse şi procedee, la solicitarea producătorilor în vederea

2.2. Asigurarea activităţii metrologice în construcţii HGR 256/28.05.94

O altă componentă a sistemului calităţii în construcţii o constituie activitatea metrologică.

Activitatea metrologică are ca obiectiv fundamental asigurarea uniformităţii şi corectitudinii

Reglementările definesc elementele constitutive ale activităţii metrologice.

- inventarierea principalelor categorii de operaţiuni de măsurare care intervin în executarea

- analizarea necesităţilor şi alegerea mijloacelor de măsurare adecvate;

- recepţia, păstrarea şi punerea în serviciu a mijloacelor de măsurare;

- etalonarea, verificarea, urmărirea comportării în timp şi intervenţii privind starea de

- inventarierea operaţiunilor de măsurare;

- stabilirea tipurilor de mijloace de măsurare şi a clasei de precizie aferente;

- recepţia, păstrarea şi punerea în serviciu a mijloacelor de măsurare;

- operaţiuni de etalonare ş.a.

Urmărirea aplicării şi controlul respectării prevederilor privind asigurarea activităţii metrologice în

2.3. Conducerea şi asigurarea calităţii în construcţii HGR 261/8.06.94

Hotărârea Guvernului României nr. 261.8.06.94 aprobă următoarele regulamente elaborate în

1) Regulament privind conducerea şi asigurarea calităţii în construcţii – Anexa 1

2) Regulament privind stabilirea categoriei de importanţă a construcţiilor – Anexa 2

3) Regulament privind urmărirea comportării în exploatare, intervenţiile în timp şi postutilizarea

Conducerea şi asigurarea calităţii se referă la politica ce se duce în domeniul calităţii, prin

- conducerea calităţii: determină şi aplică politica în domeniul calităţii;

- asigurarea calităţii: reprezintă instrumentul de aplicare a politicii în domeniul calităţii.

Regulamentul stabileşte cadrul normativ general, detalierea elementelor de conţinut şi

Sistemul de conducere şi de asigurare a calităţii în construcţii comportă stabilirea următoarelor

- elementele principale de conţinut, respectiv: programul de asigurare a calităţii, organizarea

- documentele tehnice, respectiv: