MIZERABILII. Povestire pe scurt (1) roman de VICTOR HUGO SREP Ivars ery paca Este necesara o lémurire a titlului. in zilele noastre, "mizerabil” numim un om nemeric, ticdlos. Pénd la vremea la care Victor Hugo scria romanul “Mizerabili” (1845), termenul desemna oamenii aflati in abisurile saraciei si suferintei, care nu aveau nimic, nici ma&car 0 speranfé. (Tocmai de aceea ei si-au céutat dreptatea si a izbucnit Revolutia Francezé, in anul 1789.) Au existat si exist in lume mizerabili in ambele sensuri. PARTEA | FANTINE Cartea intai UN OM DREPT | Domnul Myriel in anul 1815, episcop la Digne era domnul Charles-Francois-Bienvenu Myriel. in tinerete fusese destinat de tatal sau sa intre in magistratura. Sosise ins revolutia, fugise in Italia si se intorsese de acolo preot. in 1804 era preot la Brignolles si atrésese atentia lui Napoleon cu 0 intorsatura dibace de fraza. Se trezise numit episcop la Digne. in targusorul Digne, domnul Myriel, monseniorul, traia in palatul episcopal alaituri de sora lui, o fata batrana, fiind serviti de doamna Magloire, menajera Il Domnul Myriel devine monseniorul Bienvenu (binevenit) Palatul episcopal se afla lang spital. Palatul era maret, camerele grandioase, curtea si gradina de asemenea. La trei zile dupa instalare, monseniorul vizitase spitalul, apoi discutase cu directorul spitalului. Spitalul era mic, cu odai inghesuite, in care nu incdpeau tofi bolnavii. Episcopul propuse ca bolnavii s se mute in palatul episcopal, iar el se mut cu sora sa si cu menajera in cladirea spitalului $i banii cdstigati de episcop de la stat, ca leafa, mersera an de an la misiunile religioase, la inchisori, la sefii de familie inchisi pentru datorii, la profesorii prost platiti din eparhia lui, intr-un cuvant, la toti mizerabili Cand episcopul primi bani si de la consiliul general al judetului, fi imparti si pe acestia pentru hrana bolnavilor, pentru ajutorarea mamelor, pentru ingrijirea copiilor orfani si abandonati. De aceea, oamenii alesera sa ji sound monseniorul Bienvenu Ill Episcop bun, episcopie grea Monseniorul se ducea in eparhia sa si vizita toate satele. Cum banii de trasura se dusesera la binefaceri, cel mai adesea el cdlatorea cdlare pe un magar. Celor care zambeau cAnd il vedeau, le amintea cd si Isus cdlatorea la fel Episcopul era bland si le dédea oamenilor pilde pe intelesul lor. Celor nepasdtori cu nevoiasii le dadea exemplu pe cei dintr-un sat in care oamenii le reparau gratuit casele cand se darépanau. Celor care se certau pentru mosteniri le dadea exemplu pe cei dintr-un finut sarac. Acolo, cand murea tatal unei famili, baietii plecau in lume s& munceasca pentru a lasa fetelor averea, sa se poata maritaIV Faptele asemanatoare vorbelor Monseniorul nu facea diferente intre oamenii de rand si cei nobili sau bogati. Le vorbea la fel, cu umor si bunatate. O contesa inrudité cu el vorbea mereu de bani si titlurile pe care urma s le mosteneasca fili ei de la niste rude. El fi recomanda o vorba de-a sfantului Augustin, sd-si puna sperantele in cei pe care nu-i vor mosteni Un preot tinu 0 predica despre milostenie. Zugravi infricosaitor focul iadului si minunat farmecele raiului De atunci, un negustor vestit pentru zgarcenia lui incepu s& dea cate un banut cersetorilor de la bisericd. Monseniorul observa si spuse ca negustorul isi cumpara rai de cAtiva banuti Rostind 0 predica in catedrala, monseniorul le ceru celor de fata sa ji ajute pe nevoiasi. Le aminti c& oamenii sarmani, mizerabili, traiesc, cei mai multi, in case care nu au ferestre, ci numai o us, pentru a plati cat mai putin impozitul pe usi si pe ferestre. De aceea se imbolndveau des si se vindecau greu Altii faceau paine o data la sase luni, iar iarna o spargeau cu toporul si o tineau douazeci si patru de ore in apa ca sa 0 poaté manca. Era foarte intelegator cu cei care greseau, chiar si cu cei condamnati pentru faptele lor. Putea fi chemat oricand la capataiul bolnavilor si muribunzilor si cduta sa le aline durerea prin speranté V Monseniorul Bienvenu isi purta prea mult anteriele Domnul Myriel dormea si manca putin. Dimineata manca o bucaté de paine si o cana cu lapte. Facea apoi multele treburi pe care le avea, in parohie sau in gradina sa La pranz manca la fel ca dimineata, apoi iesea si umbla pe cémp sau prin oras, Fiindca purta prea mult timp anteriele si erau uzate, purta mereu pe deasupra o pelerina Seara lua cina cu sora sa, supa si legume fierte in apa. Numai cand avea vreun preot la masa, aparea si un peste sau o bucata de vanat. Dupa cind statea de vorba o jumatate de ora cu cele doua femei, apoi se retrgea in camera sa, unde citea si scria diferite dizertatii asupra textelor sfinte tee PARTEA | FANTINE Cartea intai UN OM DREPT VI Cine-i pazea casa Casa in care locuia episcopul din Digne avea trei camere la parter si trei camere la etaj. La etaj locuiau femeile, la parter locuia monseniorul. Cele trei incdperi ale monseniorului d&deau una intr-alta. De afaré se intra in sufragerie, de aici in dormitor si din dormitor in oratoriu (camera de rugdiciune). Langa casa era o cladire mica ce servea drept bucatarie si camara. Ea dadea spre gradina, unde se mai afla si un mic staul ce adpostea doua vaci. Zilnic, jumatate din laptele acestora era trimis pentru bolnavii din spital Camerele monseniorului aveau mobilier saracacios, strictul necesar. in dormitor se aflau un pat, 0 biblioteca, o masa cu un scaun-fotoliu; in sufragerie — 0 masa cu patru scaune si un bufet; in oratoriu — un bufet acoperit si transformat in altar, doua scdunele de rugaciune, un pat pentru vreun preot sosit in ospetie. Singurele bogatii din casa monseniorului erau sase tacamuri si un polonic precum si doua mari sfegnice, toate din argint. Tacémurile erau finute noaptea intr-un dulapior de la capatul patului prelatului. Sfesnicele erau asezate pe céminul monseniorului si erau puse pe mas& numai daca aveau oaspeti Gradina era imprejmuit& de un zid alb. Aici doamna Magloire cultiva legume si, intr-un anume locsor, episcopul cultiva flori Nicio us& a casei nu se incuia cu cheia, nici ziua, nici noaptea. Episcopul era de parere c& usa preotului trebuie s& stea totdeauna deschisa. Deasemenea, el credea ca Dumnezeu pazeste casa si nu este nevoie de pazniciVII Cravatte Dupa nimicirea unei bande de talhari, unul dintre ei, numit Cravatte, scépase. Dupa un timp reaparuse in munti, impreuna cu resturi ale bandei. Se apucase iar de jafuri si talhari Episcopul din Digne trebuia sa faca un drum prin zona bantuita de talhari. Nu reusi nimeni sa-I convinga 84 renunte si porni la drum insotit doar de o caléuzé. Dupa doua saptamani de sedere in satucul respectiv, episcopul hotari sd plece. inainte de asta voi sd oficieze un tedeum (slujbé de multumire). Nu avea ins vesmintele si podoabele episcopale, iar preotii din imprejurimi erau tare saracuti La scurt timp, doi caldreti aduceau o lada mare si plecau imediat. in lada se aflau vesminte si odoare bisericesti, aurite si impodobite cu pietre pretioase. Alaturi, un bilet care arata ca erau trimise de catre Cravatte, monseniorului Bienvenu. Monseniorul vazu in asta mana lui Dumnezeu. Dupa slujba, odoarele au fost vandute si banii indreptati ctre sdraci si bolnavi VIII Filozofie la un pahar de vin La o masa data de prefect, domnul Myriel discuta cu contele X, senator. Acesta din urma nega viata de apoi, socotind c viata trebuie sa fie traita pe pamant si cé Dumnezeu este numai pentru oamenii de rand Episcopul riposté c& acest materialism permite celor sus-pusi sé se bucure de placerile vietii si de putere fara sa aiba nicio raspundere. Filozofia lor este, pe langa credinta in Dumnezeu a celor sarmani, a celor mizerabili, cum este curcanul cu ciuperci pe langa tocana saracilor. IX Un frate descris de sora sa intr-o scrisoare scrisa unei prietene din copilarie de sora episcopulul este evident felul in care il vede ea pe fratele ei si aderd la felul lui de a gandi Femeia povesteste cd doamna Magloire daduse jos tapetul din camerele lor si descoperise dedesubt niste vechi si frumoase picturi. Mai gasise in pod si doua console care ar fi trebuit aurite, dar banii aceia era mai bine sa ji dea sdracilor. Sora episcopului arata ca este foarte fericité ca fratele ci este atat de bun incat da tot ceea ce aveau saracilor si bolnavilor. Admira si curajul lui de a tine usile neincuiate si povesteste intamplarea cu odoarele bisericesti Astfel, cele doua femei il intelegeau perfect pe monsenior, erau alaturi de el si nu se amesteau nicindata in actiunile tii PARTEA | FANTINE. Cartea intéi UN OM DREPT X Episcopul in fata unei lumi necunoscute Langa Digne, la tara, traia un fost membru al Conventiunii Nationale din timpul Revolutiei Franceze. El nu votase pentru moartea regelui si de aceea nu fusese exilat. Traia in singurdtate, slujit de un ciobanas. Chiar acesta aduse vestea c conventionalul trage sé moara Episcopul simti c& trebuie sa tsi faca datoria si se duse acasa la conventional. Desi omul simtea ca i se apropie sfarsitul, avea spiritul puternic si purta o discutie serioasé cu episcopul Conventionalul spuse c& nu votase moartea regelui, dar votase moartea tiraniei exercitaté de ignoranta asupra omului. Votase pentru republic, pentru fraternitate, pentru unire, impottiva regalitatii Episcopul fi reprosa folosirea ghilotinei impotriva dusmanilor revolutiei. Conventionalul raspunse ca Revolutia Francezi a avut rosturile ei, ca orice revolutie, si cé a contribuit la evolutia neamului omenesc Dupa ce conventionalul isi dadu sfarsitul, episcopul se intoarse acasd tulburat. Nu-i mai pomeni numele niciodata, dar s-a putut observa ca dragostea si mila lui pentru mizerabili sporiseXI O rezerva Monseniorul Bienvenu nu era nici preot filosof, nici preot patriot, in accepfiunea curenté a acestor cuvinte. Dupa ce imparatul Napoleon il facuse episcop pe domnul Myriel, il facuse si baron al imperiului Participase la Paris la sinodul episcopilor din Franta si din Italia. Revenise repede de acolo, caci nu se simtise bine printre printii bisericii. Palatele lor luxoase fi displacusera, fiindca gandea ca preotii de orice rang nu trebuie sa fie bogati, ca s poata fi alaturi de saraci. Nici fata de Napoleon nu nutrea vreo simpatie, privind nepasator la prabusirea acestuia in afara de aceste aspecte, domnul Myriel era un om drept, inteligent, demn, binevoitor, ing&duitor. Portarul primariei era un fost subofiter ce luptase sub comanda lui Napoleon. Dupa restaurarea regalitati, omul nu putea s&-si ascunda parerile si isi batea joc in gura mare de Ludovic al XVIILlea. Din cauza asta isi pierduse slujba si ajunsese pe drumuri. Episcopul il chemé, il mustra si il numi usier la catedral XII Singuratatea monseniorului Bienvenu in general, pe Inga un episcop se afla un grup de preoti marunti, dornici de a obtine favoruri, de a urca in rang. Pe lang& monseniorul Bienvenu, insa, nu era nimeni Domnul Myriel era sdrac si modest, fr trecere la Paris. De aceea, tinerii hirotonisiti de el plecau repede spre alti episcopi, dorind s& reuseasca sé parvina. Pentru ei nu conta ca succesul nu este acelasi lucru cu meritul XIll Ce credea Monseniorul nu dezvaluia ceea ce credea despre vreo dogma sau vreun mister biblic. El credea in Dumnezeu si faptele lui bune fi multumeau pe deplin constiinta Dincolo de credinta sa, monseniorul avea un surplus de iubire, 0 bunavointé fara seaman fata de oameni si de animale. in anul 1815, monseniorul implinea saptezeci si cinci de ani. Era plinut si nu prea inalt si avea un chip frumos si bland. Zilele fi erau pline de ganduri bune, de vorbe bune, de fapte bune. Seara se aseza in gradind, privea cerul si se gandea la maretia lui Dumnezeu. XIV Ce gandea Intelepciunea monseniorului venea din inima lui buna. Nu cerceta prea mult si se multumea cu faptele bune. Nu cauta s& dezlege cauzele suferintelor, ci se straduia s& le aline. Se straduia si s& insufle si altora dorinta de a-I ajuta pe cei sarmani, pe cei mizerabili. Toata doctrina lui era “lubiti-va unii pe altii ” eeePARTEA | FANTINE. Cartea a doua CADEREA iN PACAT | Dupa o zi de drum Era o seara de octombrie a anului 1815. in ordgelul Digne intra un drumet, Era un barbat de vreo patruzeci si sase de ani, jerpelit, si asudat. Avea o infatisare respingatoare. Barbatul intra la primarie si iese dupa un sfert de ceas. Un jandarm il priveste cum se indeparteaza, apoi intra si el in primarie. Barbatul intra in hanul "La crucea lui Colbas”. in bucatarie se pregatea o masa copioasa pentru niste carutasi. Omul cere mancare $i gazduire. Hangiul il intreaba daca are bani, el raspunde ca are. Hangiul scrie un bilet si il trimite pe argat cu el la primarie, fara ca barbatul s& observe nimic. Argatul se intoarce cu biletul, hangiul il desface si citeste. li spune apoi barbatului ca nu il poate gazdui Barbatul incearca sd il coving pe hangiu ca macar sd fi dea s4 manance. Hangiul fi spune in soapta c s-a interesat despre el la primarie. A aflat ca il cheama Jean Valjean si de unde vine. Omul isi ia sacul si pleaca in tacere. in urma lui hangiul, calatorii si trecatorii vorbesc cu aprindere i il araté cu degetul Omul merge pana cdnd simte ca ji vine sa lesine de foame. Nimereste la alta cArciuma. Intra, cere adapost si mancare. Hangiul il primeste si omul se aseaza lang vatra. Un negustor, care stia de intémplarea de la celalalt han, ji sopteste ceva hangiului. Hangiul il izgoneste de la han. Jean Valjean ajunge in fata inchisorii. fi cere temnicerului adépost pentru acea noapte. Temnicerul ii spune s comita vreo fapta pentru care s fie arestat si il primeste. Barbatul pleaca mai departe. Ajunge lao csuta cu fereastra luminaté, priveste si bate in fereastra. inauntru se aflau un barbat, o femeie si cei doi copii ai lor. Cand i se deschide, Jean Valjean cere numai o farfurie cu supa si adapost. ‘Stapanul casei intreab& de ce nu innopteaza la han. Barbatul spune ca nu |-au primit la niciun han. ‘Stapanul casei igi da seama cine este barbatul, caci auzise despre el. la pusca din cui si il izgoneste Barbatul pleaca mai departe si zareste intr-o gradina un bordei. Se strecoara inauntru si se intinde pe culcusul de paie care se afla acolo. Numaidecat aude un marait infiorétor. Era cusca unui dulau. Jean Valjean iese cu greu din cusca $i porneste mai departe prin noapte, cu parere de rau ca nu este cAine. Obosit, se intinde pe o banca de piatra. O femeie care iegea din biserica il vede si jl intreaba de ce st acolo. El spune ca a batut la toate usile si nu La primit nimeni. Femeia il indeamna sa bata sila usa cdsutei de [nga episcopie Il Prudenta da sfaturi intelepciu in seara aceea, episcopul din Digne se agezase la masa ca de obicei, putin dupa ora opt. Doamna Magloire asezase pe masa tacdmurile de argint si tot ce mai trebuia ca sé manance Menajera si sora monseniorului Bienvenu discutau despre omul periculos care intrase in oragul lor. De asemenea, despre necesitatea de a incuia mai bine usile. Doamna Magloire il instiinta si pe episcop, cerandu-i s puna zvoare la usi. Chiar atunci cineva batu in usa si episcopul il pofti sa intre. Eroismul supunerii pasive Pe usa intra omul care agitase tot orasul. El le spune cum se numeste, c fusese ocnag si statuse nouasprezece ani la ocna. Povesteste ca a fost eliberat, a ajuns in oragul lor si nimeni nu i-a dat gazduire. Mai spune cd o femeie il indrumase la usa lor, c e obosit si ca Ti este foame Episcopul fi spune simplu doamnei Magloire s4 mai puna un tacdm. Lui Jean Valjean nu fi vine s& creada. Scoate din buzunar biletul de identitate. Repeta ca a stat nouasprezece ani la ocna, cinci ani pentru furt prin spargere si paisprezece ani pentru cd a incercat sa evadeze de patru ori Monseniorul Bienvenu fi spune doamnei Magloire sa pregateasca patul pentru oaspete in oratoriu Uimit, Jean Valjean il intreaba cine este. Afla ca este preot si atunci adauga ca este un preot bun. Preotul fi da de inteles doamnei Magloire sé aducé si s& aprinda sfesnicele. Dupa ce se aseaza la masa, preotul spune ca parca ar mai lipsi ceva. Menajera intelege si aduce si celelalte trei tacamuri de argint. Aga faceau atunci cdnd aveau un oaspete la masa, chiar daca erau mai putin de sase persoane.PARTEA | FANTINE. Cartea a doua CADEREA IN PACAT IV Amanunte asupra stanelor din Pontarlier Ocnasul observa ca preotul mandncé mai prost decat cérutasii de la han si trage concluzia ca este sarac. isi exprima speranta ca este macar paroh, fara a banui ca este episcop, si nimeni nu fi indreapta greseala Monseniorul il intreaba incotro se indreapta. Cand afla ca se duce la Pontarlier, el lauda tinutul, unde se gasea de munea in multe locuri. Vorbeste mai ales despre stanele de acolo. Parca voia sa il indemne A se ocupe cu prepararea branzeturilor, dar fara a-! sfatui direct. Om delicat, preotul nu ji face mustrari sinu il indeamna sa se poarte mai bine in viitor. V Liniste Monseniorul Bienvenu il conduce pe ocnas in oratoriu. Trecdnd prin dormitorul preotului, se intalnesc cu doamna Magloire, care tocmai punea tacamurile de argint in duldpiorul de la capataiul patului in oratoriu, Jean Valjean ji pune preotului intrebarea ciudata de unde stie c& nu a ucis. Preotul spune ca asta este treaba lui Dumnezeu si jl las sd se culce. VI Jean Valjean Jean Valjean se tragea dintr-o familie séraca. Parintii lui murisera si el ramasese in grija surorii lui mai mari, femeie csdtorita si cu sapte copii. Dupa un timp, sotul acesteia muri si Jean Valjean o ajutase pe sora lui sa-si creasca copili. Avea pe atunci douazeci si cinci de ani Tanarul Jean Valjean lucra cu ziua, ba la curdtatul pomilor in livezi, ba la seceris, ba paznic la bivoli Cstiga putin si traiau cu totii in mizerie, adevarati mizerabi in iarna aspra a anului 1796 Jean Valjean nu gsi nimic de lucru. intr-o seara, sparse cu pumnul vitrina unei pravalii si fura © paine. Brutarul il prinse. Pentru furt prin efractie, savarsit noaptea, intr-o casa locuité, Jean Valjean fu condamnat la cinci ani munca silnica. Nu si-a mai vazut sora si nepotii niciodata. Pentru mai multe incercari de evadare mai primi paisprezece ani de ocna. Fu eliberat dupa nouasprezece ani, in octombrie 1815 Vil in adancul deznadejdii Jean Valjean nu avea scoala, dar nu era prost. in ocna, a inceput s& cugete mai mult. A recunoscut in sinea lul ca era vinovat, dar vinovata era $i societatea care il tacuse s@ nu alba de lucru. Apol, si pedeapsa primité fusese prea mare, disproportionata fata de vina de a fura o paine. Astfel, el se revolt impotriva societatii si o ur La patruzeci de ani se duse la scoala pentru ocnasi si invata sa scrie, s& citeasca si sA socoteasca. intelese lucrurile si mai bine, uri si mai tare si societatea si providenta, care facuse societatea asa cum era. Cu timpul, ura lui se intinse asupra intregului neam omenesc. Muncind, Jean Valjean devenise atat de puternic incat putea inlocui cricul la ridicarea unor greutati enorme. Chiar fusese poreclit Jean-le-Cric VIII Talazul si umbra Jean Valjean era asemenei unui om cazut de pe o corabie. Era in voia valurilor, oamenii de pe corabie nu il vedeau si nu il auzeau. Strigase dupa ajutor, nimeni nu-i raspunsese, nici oamenii, nici Dumnezeu Se daduse batut, inecndu-se in marea mizeriei morale IX Noi nemultumiri Eliberat, Jean Valjean crezuse ca va incepe 0 viata noua. Primise insa un bilet de identitate galben, cum aveau numai ocnasii. Pentru nouasprezece ani de munca la ocna primise numai o suta noua franci si cincisprezece centime Ajuns la Grasse, primise ceva de lucru. La plata, stapanul, care aflase c& venea de la ocna, fi daduse mai putini bani decat celorlalti La Digne fusese primit asa cum s-a vazut deja aiciPARTEA | FANTINE. Cartea a doua CADEREA IN PACAT X Omul care s-a trezit Pe la ora doud noaptea, Jean Valjean se trezeste. Dezobisnuit si doarma intr-un pat, nu mai poate s& adoarma din nou. Cade pe ganduri si nu vede in minte decat facdmurile de argint, pe care ar fi putut sa ia bani buni Dupa un timp, isi ia lucrurile si se indreapta spre usa dormitorului episcopului. Usa era intredeschisa Xl Ceea ce face Jean Valjean impinge usor usa s& o deschida. Cand o impinge mai mult, usa scértaie. Omul se sperie c ajunge iar pe mana jandarmilor, dar in casa nu se aude nicio miscare. Nu se trezise nimeni Fostul ocnas intra in dormitorul episcopului si ajunge aproape de pat. Batranul dormea linistit, cu chipul luminat de o raza a lunii. Impresionat, Jean Valjean pare ca ezita, apoi se hotaraste. Deschide usa dulapului, ia cogul cu argintaria si fuge pe fereastra. Trece prin gradina si sare zidul care o inconjura XII Episcopul lucreaza in dimineata zilei urmatoare, doamna Magloire si episcopul descopera ca oaspetele furase argintaria. Menajera se ingrijoreazi c& nu are cu ce sd manance monseniorul. Acesta, insd, spune ca poate manca si cu tacémuri de lemn Tocmai cAnd se ridicau de la micul dejun, pe usa apar trei jandarmi tindndu-| pe Jean Valjean. Unul dintre jandarmi i se adreseaza batranului cu "monseniore”, iar Jean Valjean raméne uimit cand aude. Episcopul spune cé el i-a daruit tacémurile si il cearté pe ocnas ca nu a luat si sfegnicele, doar i le daruise si pe acelea. Jandarmii ji dau drumul omului, iar episcopul aduce sfesnicele de argint. | le da lui Jean Valjean si fi cere s intrebuinteze banii luati pe obiectele de argint ca sa devina om cinstit XIII Micul Gervais Jean Valjean, tulburat, umbla pe cémpie toata ziua. La caderea serii, se aseaza lénga o carare, in dosul unui tufis. Dupa un timp, pe cdrare apare Gervais, un baiat de vreo zece ani, jucdndu-se cu niste banuti, printre care o moneda de doi franci. li arunca i ji prindea pe dosul mainii La un moment dat, baiatului fi scapa pe jos tocmai moneda de doi franci. Moneda se rostogoleste pana la Jean Valjean, iar acesta pune piciorul pe ea. Baiatul fi cere banul de mai multe ori, pana cand Jean Valjean se ridica si striga la el, speriindu-! ingrozitor. Baiatul fuge cat poate de repede si dispare. Jean Valjean ramane nemiscat pana la cderea intunericului. Cand simte frigul, se misca si atunci vede moneda pe jos. isi aminteste ce se intamplase, ia moneda si incepe sa strige dupa copil. incepe sd alerge in directia in care fugise copilul. intalneste un preot si il intreaba daca nu -a vazut. Preotul nu il vazuse. Ocnasul ji di douazeci de franci pentru saraci si fuge mai departe, in aceeasi directie. Deodaté, lui Jean Valjean i se inmoaie picioarele. Se opreste, simte ca i se frange inima si incepe s& planga. ji revin in minte mereu cuvintele preotului care ji cerea sa devina om cinstit. Nu poate sé inteleaga ce |-a facut sé-i ia moneda baiatului. Aceasta ultima fapta necinstita il hotaraste s4 nu mai faca niciodata o altaPARTEA | FANTINE Cartea a treia IN ANUL 1817 1 Anul 1817 Anul 1817 a fost denumit de restauratul rege Ludovic al XVIll-lea al douazeci si doilea an al domniei sale. Restauratia voia astfel s arate c& nu ia in seama nici Revolutia Franceza, nici Imperiul lui Napoleon. Napoleon era prizonier pe insula Sfanta Elena Acum, armata franceza purta uniforme albe. Estrada de pe care imparatul facuse cunoscuté noua Constitutie era acum lemn de foc. Napoleon Bonaparte era sters de pe lista academicienilor. in timpul acesta, in consiliul de ministri subiectul discutillor erau afigele unui circ Ziarele erau inc mici ca dimensiuni, dar libertatea lor era mare. Intre oameni se deschideau prapastii, daca unul spunea cu respect “Napoleon”, iar celailalt, in deradere, "Buonaparte”. Liceele luaseré numele de colegii. Divortul fusese desfiintat. Pe Sena naviga primul vapor cu aburi George Cuvier incerca sa impace Biblia cu teoria stiintificd despre evolutia organismelor vii. Pentru cuvinte care il evocau cu regret pe Napoleon se dadeau sase luni de inchisoare. Acesta era chipul anului 1817, an in care patru tineri parizieni au jucat "o festa stragnica” Il Dublu cuartet Cei patru tineri erau din diferite regiuni ale Frantei. Fiind studenti la Paris, erau socotiti parizieni. Erau nici buni, nici rai, nici destepti, nici prosti si frumosi fiindca erau tineri. Fiecare dintre cei patru avea cate o iubita, dar a lui Tholomyés era cea mai tanard si cea mai cuminte. Fantine venise de la tard la cincisprezece ani. Frumoasa cu dintii ca perlele si parul ca aurul lucrase in croitorie si se indragostise cu patima de Tholomyes. La aproape doi ani de cand cele patru perechi erau impreuna, Tholomyés le propuse prietenilor lui s& le fac iubitelor o mare surpriza. Le invitara pentru duminica urmatoare la o mare petrecere Ill Perechi-perechi in duminica aceea a fost 0 zi calda si frumoasa de vara. Tinerii plecasera disdedimineat, luasera masa, jucaserd o partida de inele, culesesera flori Fetele erau toate nespus de frumoase, dar Fantine era cea mai frumoasa dintre ele. Era vesela, era modesta, era bucuria intruchipata PARTEA | FANTINE. Cartea a treia IN ANUL 1817 IV Tholomyés, de vesel ce e, canta un cantec spaniol A fost 0 zi superba, in care cele patru perechi de indragostiti s-au simfit minunat. Dupa pranz, s-au plimbat clare pe magari prin parcul Issy. Fetele s-au dat in leagn, in timp ce Tholomyés cAnta un cAntec spaniol Tinerii au trecut apoi Sena cu vaporul. Pe la ora trei s-au dat in montagne russe. Din cand in cand fetele intrebau care este surpriza V La "Bombarda” Cei opt tineri s-au oprit la hanul "Bombarda’, ca sé cineze. Au luat o camera mare, in care se afla o masé mare, dar si un alcov cu un pat. Tinerii au méncat, au baut bere si vinVI Un capitol in care toti se iubesc la nebu Dupa ce au méncat si au baut, uni s-au apucat s& cnte, altii sé rada, altii sa-si spuna vorbe de dragoste. Una dintre tinere fi spunea iubitului ei ca, dac& n-ar mai iubi-o, |-ar zg@ria, |-ar jupui si -ar azvarli in Sena. El zambea cu mandrie, rasturnat pe scaun VII intelepciunea lui Tholomyés in larma generala, se auzi deodata glasul lui Tholomyés. El le cerea convivilor sai sa fie calmi si cumpatati. Le recomanda sa stie s4 se opreasca la momentul potrivit. Le mai spuse ca fi admira pe cei care accepta renuntarea atunci cand le bate ceasul Tanarul trecu apoi la relatille dintre femei si barbati, condamna dragostea si recomanda fetelor sa se fereasca de casatorie. VIII Moartea unui cal in timp ce vorbeau, chiar in fata hanului se prabusi un cal care tragea o caruté foarte grea. Toti priviré pe fereastra Fantine, miloasa, compatimea bietul animal. Una dintre fete, insd, jl intreba cu hotardre pe Tholomyés unde este surpriza. Tholomyés le spuse celorlati trei tineri c& a sosit momentul sé le uluiasca pe iubitele lor. Plecara toti patru, cernd iubitelor sa fi astepte un minut. IX Sfarsitul vesel al bucuri Fetele pierdura timpul privind pe fereastra. Dupa o ora, chelnerul le aduse un plic pe care scria _ "Aceasta este surpriza.” Inauntru se afla o serisoare in care cei patru isi luau ramas bun de la ele. Se - intorceau in sénul famililor lor, cci parinfi lor voiau s& fie si ei tati de familie si slujbasi respectabill. La sfarsit adaugasera ca masa fusese platita Fetele rasera pana la urma de aceasta pacleala. Ajuns acasa, Fantine planse amar, fiindca i se _ daruise lui Tholomyes, prima ei iubire, si acum era insarcinataPARTEA | FANTINE. Cartea a patra A INCREDINTA INSEAMNA UNEORI A DA DE TOT | Doua mame se intalnesc La Montfermeil, aproape de Paris, exista la inceputul secolului al XIX-lea birtul "La sergentul de la Waterloo”, tinut de sotii Thénardier. Intr-o seara de primavara a anului 1819, in leaganul atamat in fata hanului se aflau doua fetite, una de vreo doi ani si jumétate, alta mai micd cu un an. Mama lor le legana, canténd incet, cu glas fals, un cAntecel O femeie, purténd o fetita in brafe si in spate un sac destul de mare, se opri sa le priveasca. Fetita avea vreo doi-trei ani, era frumoasa, orasuta, bine imbracat, si dormea fara grija in bratele mamei. Mama era tanara, dar slaba si parea bolnava. Era Fantine Dupa ce fusese parasita, si ea si copilul, Fantine se gandise sa se intoarca in orasul ei de bastina, Montreuil-sur-mer. Vanduse tot ce avusese si pornise la drum, apasata de gandul ca nu putea sa apara in orasul ei avand un copil, dar neavand si un sot. Ajunsa la Montfermeil, fusese atrasa de imaginea mamei cu cele doua fetite Fantine intra in vorba cu femeia. Era hangita, sotia lui Thénardier, o femeie matahdloasa si urata. in timp ce vorbeau, fetita Fantinei, Cosette, se trezi si se duse sa se joace cu fetele Thénardierei. Copii se apropiara repede, iar Thénardiera observa cu glas tare acest lucru. Asta fi dadu curaj Fantinei, care ii ceru hangitei s-i tina copilul. Motivul ar fi fost c& nu gaseste de lucru avand copil mic Hangiul auzi si el si striga din birt ce plata pretindea. Fantine le dadu aproape toti banii ei, le las si sacul in care erau lucrurile Cosettei. Porni la drum a doua zi, convinsa ca se va reintoarce in scurt timp. ILO prima schita a doua figuri deocheate Cei doi Thénardier erau niste oameni rai, cu suflete urate El fusese soldat si afirma ca se luptase eroic in campania din 1815. Era badaran si smecher. Ea era cu doisprezece sau cincisprezece ani mai tanara decat sotul ei. Citea romane vulgare, al caror rezultat au fost numele fetelor: Eponine si Azelma. Il Ciocarlia Hangiul plati nigte datorii cu banii primiti de la Fantine. Luna urmatoare depuse ca amanet hainele fetitei si cheltui si banii aceia. Pe Cosette o imbracara cu haine vechi de-ale fetelor lor. O trata de atunci ca pe un copil sarac, primit din mila. La scrisorile Fantinei raspundeau mereu cé fetitei fi mergea foarte bine. Fantine trimitea in fiecare luna suma de bani stabilita cu cei doi. Pe la sfarsitul anului, ins, hangiul fi scrise $i fi ceru 0 suma aproape dubla. Cosette devenise calul de bataie al familiei si lua si bataile destinate fetelor hangiului Mai trecura vreo doi ani si hangiul ceru si mai mult. intre timp, Cosette devenise servitoarea casei Avea numai cinci ani si fusese pusa s facd curatenie in casa si in curte, s& spele vase si si care greutat Cand Fantine incepu sa plateasca neregulat si ramase cu cteva luni in urma, Cosette primi si mai mult de munca. Era acum slabé si palida, iar mizeria 0 uratise. Oamenii 0 poreclisera Ciocarlia pe Cosette, fiindca, asemenea ciocdrliei, era prima care se trezea dimineata, tremurand sperioasa. Numai ca biata fetita nu canta.PARTEA | FANTINE Cartea a cincea DECLINUL | Povestea unui progres realizat in industria margelelor in oraselul Montreuil-sur-mer, industria care asigura painea locuitorilor era industria margelelor. Spre sfarsitul anului 1815, se stabilise in orasel un necunoscut care adusese niste imbunatatiri procesului de fabricatie. Realizase astfel trei lucruri: se imbogatise, crescuse cAstigurile muncitorilor si scézuse preturile, astfel c& si consumatorii erau in avantaj Sosit intr-o seara de decembrie, omul salvase dintr-un incendiu chiar pe copiii capitanului de jandarmi. Nimeni nu-i mai ceruse actele. S-a aflat doar ca jl chema mog Madeleine Il Madeleine Datorité lui mos Madeleine orasul inflorise. Din al doilea an, el ridicase o fabrica mare, cu doua ateliere, unul pentru barbati si unul pentru femei. Toata lumea avea de lucru si nu exista saracie, mizerie. Mos Madeleine inzestrase spitalul, cladise dou gcoli si platea invatatorilor un venit de doua ori mai mare decat cel oficial. Infiintase un azil pentru batrani si o farmacie gratuita pentru cei saraci, cei mizerabili Intr-o zi din anul 1819, se aflé ca mos Madeleine fusese numit de catre rege primarul orasului. Mos Madeleine refuza. Intre timp, societatea, tinand seama de bogatia pe care o adunase, incepuse sa il numeasca "domnul Madeleine” In anul 1820, domnul Madeleine fu numit din nou primar. De aceasta data nu mai putu sa refuze, fiindca insistara toti s4 accepte, bogati ca si saraci, fruntasi si oameni de rand. Ill Sume depuse la Laffite Primarul ramésese la fel de simplu cum fusese in prima zi a aparitiei sale in orasel. Era serios, vorbea putin si prefera singuratatea. Citea mult si se plimba cu placere. Dadea multe sfaturi practice bune oamenilor, facea multe fapte bune pe ascuns. Unii sustineau ca este un personaj misterios. Niste cucoane ii cerura s le arate odaia lui. Ele nu observara niciun lucru de pret in afara de doua sfesnice din argint. Oamenii mai sopteau si ca domnul Madeleine este milionar. In realitate avea depuse la banca Laffite ceva mai mult de sase sute de mii de franci IV Domnul Madeleine in doliu La inceputul anului 1821, domnul Madeleine afl din ziare cé murise domnul Myriel, episcopul din Digne, la varsta de optzeci si doi de ani Primarul se imbraca in doliu, oamenii remarcara si trasera concluzia ca fusese ruda cu monseniorul. O doamna curioasa il si intreba, dar el raspunse ca fusese in tinerete fecior in familia episcopului V Palide fulgerari in zare Cu vremea, locuitorii din Montreuil-sur-mer incetaré s@ mai fie curiosi si s-I barfeasc pe primar. Respectul devenise unanim. Singurul care il privea banuitor era inspectorul de politie Javert. Inspectorul era obsedat de domnul primar, voia s@ stie cine era acel om si era sigur ca il mai vazuse undeva. Javert se nascuse sa fie politist. Respecta stapanirea si ura razvratirea, socotind furtul, omorul, toate infractiunile ca forme ale razvratiri. De asemenea, socotea ca aceia care trecusera chiar si numai o singura data pragul raului nu se mai pot indrepta, sunt pierduti pentru totdeauna. Domnul Madeleine observase privirile banuitoare al lui Javert. Nu-i pusese nicio intrebare si se purtase cu el asa cum se purta cu tofi ceilalti, calm si binevoitor.PARTEA | FANTINE. Cartea a cincea DECLINUL VI Mos Fauchelevent Mos Fauchelevent era un fost negustor care saracise exact in timpul in care Madeleine se imbogatise, prin urmare il ura pe acesta. Acum era carutas, facea transporturi cu o caruta cu un cal intr-o dimineata, mos Fauchelevent fu prins sub caruta, dupa ce calul cézuse. Toata greutatea il apasa pe piept. Oamenii incercasera sé-I scoati de sub cdruté, dar nu izbutiseré. Sosise Javert, care trimisese dupa un cric Aparu si domnul Madeleine, care intreba cand soseste cricul. Ar fi putut sosi intr-un sfert de ord, dar paméntul era moale si cdruta se afunda tot mai tare. Domnul Madeleine spuse ca omul nu va rezista atta timp. Era nevoie s& se bage cineva sub cdruta si s-o ridice putin, iar ceilalti sa-1 traga repede de dedesubt. Desi domnul Madeleine oferise douazeci de galbeni ca sa ji scape viata batranului, nimeni nu voi. Javert Ii explicé faptul c@ niciun om nu putea inlocui un cric. Exceptie era un ocnag pe care Il vazuse el la Toulon facdnd ceva asemanator. Zambind cu tristete, domnul Madeleine ingenunche $i intra sub caruta. O ridicd cu mare greutate si oamenii sarira sa-| traga pe mos Fauchelevent. in acest timp, Javert il privea fix pe domnul Madeleine. Vil Fauchelevent ajunge grdadinar la Paris Dupa accident, mos Fauchelevent a ramas cu un genunchi teapain. Domnul Madeleine i-a gasit o slujba de gradinar intr-o manastire de maici din Paris. Nu mult timp dupa aceasta intamplare, domnul Madeleine a fost numit primar. Javert se cutremura si il ocoli cat putu. in sapte ani, Montreuil-sur-mer deveni un tinut prosper. Asa era cand Fantine revenise aici. Ea gasi de lucru in fabrica domnului Madeleine. Vill Doamna Victurnien cheltuieste treizeci si cinci de franci pentru morala Fantine se bucura mult de faptul ca putea sa-si cdstige painea cinstit. Ea plati cu regularitate banii catre Thénardier. Ca sé le scrie, ins, trebuia sé mearga la un scriitor public, fiindcd nu stia s& scrio. Tovarasele ei de munca observara ca trimitea adesea scrisori. Cele curioase aflara si adresa la care scria. Una, doamna Victurnien, se duse chiar la Montfermeil, vorbi cu hangiul si reveni, aducdnd vestea ca vazuse copilul Fantinei intr-o dimineata, Fantine primi cincizeci de franci si fu concediata. Era tocmai in luna in care Thénardier ceruse cincisprezece franci in loc de doisprezece. IX Succesul doamnei Victurnien Domnul Madeleine nu stia nimic din toate acestea. El incredintase conducerea atelierului de femei unei supraveghetoare. Aceasta era o femeie cinstita si dreapta, dar nemiloasa. Ea era aceea care judecase problema Fantinei si hotérase concedierea ei Fantine incerc& s& se angajeze servitoare, dar nu o primi nimeni. Incepu s& coasd camasi pentru soldatii din garnizoané, dar cdstiga foarte putin. incepu sa traiasca in mizerie. incepu sa tuseasca uscat si s& aiba febra permanent. Uneori, doamna Victurnien o vedea pe fereastra si se bucura vazand-o atat de nefericita, ajunsa printre mizerabilii fara speranta.X Urmarile succesului Trecura cateva luni si sosi iarna. Fantine avea mai putin de lucru si castiga si mai putin. Sotii Thénardier ii trimiteau mereu scrisori cerand plata datorillor. intr-o zi fi scrisera ca fetita are nevoie de haine de iama. Fantine isi vandu frumosul ei par auriu unui frizer care facea peruci. Cumpara cu banii obtinuti o fusta de lana si o trimise celor doi. Acestia se infuriara, caci ei voisera bani, nu fusta. Pe aceasta o dadura Eponinei si Cosette tremura mai departe Dupa scurt timp, Fantine primi iar scrisoare de la cei doi. O anuntau cé fetita ei e grav bonava si trebuie 8 le trimita patruzeci de franci pentru doctorii. Se duse la un dentist si isi vandu cei doi dinti din fata, de sus, exact pentru patruzeci de franci. Le trimise banii celor doi, care o minfisera ca sd faca rost de bani. Cosette nu era bolnava. Fantine ajunse la limita saraciei. Thénardier ii scrise, cerandu-i o suta de franci pentru convalescenta Cosettei. Fantine se facu prostituata.PARTEA | FANTINE. Cartea a cincea DECLINUL XI Christus nos liberavit (Hristos ne-a mantuit) Fantine ajunsese in sclavia care se numeste prostitutie. Acum era in rand cu mizerabilii cei mai nefericiti. Era resemnata si credea ca i se intémplase tot ce putea sd i se intample. $i totusi, nu ajunsese la capatul incercarilor. Xll Trandavia domnului Bamatabois Sila Montreuil-sur-mer exista, ca in toate orasele mici sau mari, o categorie de tineri trandavi, buni de nimic, care nu munceau, cutreierau cérciumile, faceau pe elegantii, indobitocindu-se incet-incet. intr-o searé din ianuarie 1823, un astfel de tanar, numit Batamabois, se distra sacdind o prostituata care da tarcoale unei cafenele. De cate ori femeia trecea pe langa el, tanarul fi spunea cate © necuviinté. Femeia nu-i raspunse, asa ca tanarul lua un pumn de zapada si i-! vari pe spate. Femeia sri la barbat, racnind cuvinte groaznice. Era Fantine. Ea continua sé-| loveascé pe Batamabois, spre amuzamentul privitorilor adunati in jur. Deodata, din multime iesi Javert, care 0 apuca de rochie si fi ceru sa il urmeze. XIII Rezolvarea unor chestiuni de politie municipala Javert o tari pe Fantine dupa el in biroul de politie. Scrise 0 hartie, apoi ordona gardianului s& o duc& pe femeie la inchisoare. Fantinei ji spuse cd va sta sase luni la inchisoare. Disperata, Fantine fi cazu in genunchi lui Javert. incepu sa strige, s& spun ca e nevinovatd, ca barbatul acela se legase de ea. ji spuse ca trebuie sd trimita bani pentru fetita ei, altfel va fi aruncaté in strada. {i ceru printre lacrimi lui Javert s-I fie mila. Acesta ramase neclintit 0 veme, apoi fi spuse cé nu exista scdpare si trebuie sa faca cele sase luni de inchisoare. in timp ce se intamplau toate acestea, domnul Madeleine intrase pe usa far sl observe nimeni Spuse un cuvant si Javert jl salut cu "domnule primar’. Auzind, Fantine sari si il scuipa in obraz pe domnul Madeleine, socotindu-! vinovat pentru toate cAte i se intamplasera. Primarul isi sterse obrazul si fi ceru lui Javert sa 0 puna pe femeie in libertate. Fantine ii auzi cuvintele, dar, tulburata cum era, crezu cd le rostise Javert. incepu sa se dezvinovateasca fata de acesta si nu fi dadu atentie primarului, cand acesta intreba cu ce suma era datoare. Uluit, Javert o asculta incremenit pe femeie. Deschise gura doar cand aceasta voi sa iasa pe usa. li spuse primarului c& Fantine nu poate fi eliberata, findcé insultase un burghez. Domnul Madeleine spuse ca aflase despre caz si se informase. Burghezul era de vina pentru acel scandal Javert se mai opuse un timp, dar primarul spuse cd e un caz de politie municipala si, conform legii, era de competenta lui Fantine ascultase tulburata. fi luase apararea cel pe care il credea vinovat pentru suferintele sale si nu stia ce sa mai creada Dupa ce Javert iesi, domnul Madeleine ji spuse femeii ca nu stia nimic din ce povestise ea, nici macar ca nu mai lucra in atelierul lui. fi promise ca 0 va scoate din rand cu mizerabili, fi va plati datorille, ca ti va aduce fetita, ca va avea grijé de ele. Fantine ingenunche in fata lui, ii sdruta mana gi lesindPARTEA | FANTINE. Cartea a sasea JAVERT linceputul odihnei Domnul Madeleine o transporta pe Fantine, grav bolnava de tuberculoza, la infirmeria aflata chiar in casa lui. Tanara aiura toata noaptea, vegheata de surori Dimineat, cAnd se trezi si dadu perdeaua patului la o parte, Fantine il vazu pe domnul Madeleine. Se ruga. in timpul nopti, primarul culesese informatii si acum stia toaté povestea Fantinei. in aceeasi noapte, Javert trimisese o scrisoare la prefectura polifiei din Paris. Domnul Madeleine le scrise sotilor Thénardier, le trimise trei sute de franci si le ceru sa aduca fetita Fantinei. Hangiul, domic s profite cat mai mult, raspunse spunand ca datoria este de cinci sute de franci, pe baza unor note de plata. Erau notele de plata de la medic si farmacist, intocmite insa pentru fetele lui, caci ele fusesera bolnave, nu Cosette. Domnul Madeleine trimise imediat inca trei sute de franci. Hangiul nu o trimise pe Cosette, ca sa mai obtina niste bani Fantine era boinava in continuare. Bulgarele de z4pada varat pe spate provocase izbucnirea cu putere a tuberculozei, care mocnea in ea de mai multi ani. Medicul ji spuse domnului Madeleine sa se grabeasca sa-| aduca copilul, cdci nu mai avea mult de trait. Thénardier nu o trimitea pe Cosette, invocand tot felul de motive, ba ca fata era bolnava, ba ca mai erau niste datorii marunte de platit si trebuia sa adune facturile. Domnul Madeleine hotari sa trimita pe cineva sa ia fata ori sa se duca chiar el. Scrise o scrisoare prin care Fantine cerea sa fie incredintata fata aducdtorului scrisorii. Fantine o iscali, pliné de sperant, fara s4-si dea seama de starea in care se afla. Il Cum poate Jean sa ajunga Champ intr-o dimineaté, inspectorul Javert ceru sa fie primit de ctre primar. Arata trist si coplesit de ganduri. Javert spuse ca este vinovat de ceva grav si ceru sa fie destituit. Spuse primarului ca il luase drept Jean Valjean, un ocnas cautat de politic. Trimisese un denunt la prefectura de politie. Primise ins& rAspuns ca Jean Valjean fusese prins. Auzind acestea, primarul scapa hartia pe care o finea in mana. Un batran, Champmathieu, fusese arestat pentru c furase niste mere. Un ocnas il recunoscuse ca fiind Jean Valjean. Fusese gradinar, ca si Jean Valjean. il chema Jean, iar pe mama lui Mathieu. Din Jean Mathieu devenise Champmathieu. Nu existau martori care sa ateste unde traise si ce facuse. Nu numai atat, dar fusesera adusi alti doi ocnasi care statusera la ocna cu Jean Valjean si il recunoscusera imediat in Champmathieu Javert fusese si el s4-| vada pe Champmathieu si fi spuse primarului ca il recunoscuse pe Jean Valjean Mai spuse ca acesta facea pe prostul si nu recunostea ca este Jean Valjean. in ziua urmatoare Javert urma sa plece la Arras, ca martor in procesul lui Champmathieu Javert ii reaminti primarului ca merita si doreste sa fie destituit, fiindca gresise. Domnul Madeleine ii spuse s&-si pastreze postul si s-si vada de treburi. ii intinse mana, dar Javert spuse c nu merita acest gest.PARTEA | FANTINE Cartea a saptea AFACEREA CHAMPMATHIEU 1 Sora Simplice Cele doua surori de caritate care Jucrau la infirmerie erau doua calugarite din ordinul Lazaristelor: sora Perpétue si sora Simplice Sora Perpétue devenise calugarita din necesitate, fara a avea vreo chemare, numai din nevoia de a avea o ocupatie. Ca urmare, era indrézneata, nesuferita cu bolnavii, mai ales cu adesea ménioasa. Sora Simplice era nascuta pentru a fi sora de caritate. Blinda, smerita, serioasé, modesta, sora ‘Simplice nu mintise niciodata si pentru nimic in lume nu ar fi spus un neadevér. Domnul Madeleine o incredinta pe Fantine sorei Simplice, apoi le ceru tuturor sa aiba grija de ea. Statu 0 ord langa bolnava, apoi se duse in biroul sau, unde examina o harta a drumurilor din Franta, notand ceva pe o hartie Il Mesterul Scaufflaire e un om patrunzator Domnul Madeleine pleca de la primarie spre casa mesterului Scaufflaire, care inchiria cai si cabriolete. Ceru s@ inchirieze un cal. Mesterul intreba ce distanta avea de parcurs. Primarul scoase biletul si ii spuse. Mesterul spuse cd potrivit ar fi calul lui balan. Scaufflaire fi atrase atentia primarului ca acel cal nu suporta sd fie incalecat ci numai inhamat. Mai spuse cd, la un asemenea drum, nu putea s@ traga decat 0 cabriolet usoara. Primarul i ceru sa pregateasca pentru a doua zi dimineata calul si cabrioleta si pleca. Dupa cateva minute, domnul Madeleine reveni. intreba cat fac calul si cabrioleta si ii plati pentru ele mesterului cinci sute de franci Dupa plecarea primarului mesterul si sotia lui se intrebaré unde se va duce domnul Madeleine. Cum uitase acolo biletul, mesterul vazu distantele notate si isi dédu seama cd se ducea la Arras. Primarul de duse acasa si se incuie in odaia lui. Toaté noaptea, casierul, care locuia sub odaia de dormit a primarului, auzi zgomote si vazu o lumina slaba pe fereastra. Ill O furtuna in capul unui om Desigur, cititorii au inteles deja c&é domnul Madeleine era Jean Valjean. De la intamplarea cu episcopul, apoi cu Gervais, el se transformase cu totul Vanduse tacdmurile de argint, pastrand ca amintire sfesnicele. Ajunsese la Montreuil-sur-mer si inmulfise banii in afacerea cu margele. Devenise un om cumsecade si ingaduitor. CAnd il auzise pe Javert pomenindu-i numele, primise o lovitura puternica. Cand aflase apoi despre Champmathieu, primul lui impuls fusese s@ alerge si sd intre la inchisoare in locul aceluia. Se linistise apoi, amagindu-se cu gandul c, in fond, Champmathieu era un hot, Totusi, se gandi el mai departe, plin de remugeari, Champmathieu furase numai niste mere. Daca avea s fie condamnat ca fiind Jean Valjean, find deci recidivist, avea sa primeasca munca silnicé pe viaté. Trebuia sa se autodenunte. Pe de alta parte ins, daca rémanea liber, putea sa faca mult bine cu banii si, sd i-o aduc& pe Cosette Fantinei, s ajute toti oamenii din finut. Se hotari s4 ramana domnul Madeleine Dintr-o ascunzatoare, primarul scoase hainele lui de ocnas, ciomagul si traista. Le arunca pe toate in foc, pentru a sterge toate dovezile ca el era Jean Valjean. Vzu sfesnicele primite de la episcop si se indrepta si cu ele spre foc. Cand incepu s& scurme cu un sfesnic in jeratic, remuscarile il cuprinseré din nou. Se gandea ca il condamné pe un om s stea nevinovat toata viata la ocna, in timp ce, pentru furtul de mere, ar fi luat numai ctiva ani de inchisoarePARTEA | FANTINE Cartea a saptea AFACEREA CHAMPMATHIEU IV Forme pe care le ia suferinta in timpul somnului C&tre ora trei dimineata, primarul cazu obosit pe un scaun si adormi. Avu un vis teribil, pe care il si nota dupa ce se trezi. Se facea ca umbla printr-un loc pustiu si totul era de culoarea paméntului. La sfarsit, o multime de oameni venira dupa el, oameni cu fetele pamaéantii. Unul il intreba daca nu stie ca e mort demult. CAnd se trezi, era inghetat, caci dormise cu fereastra deschisa. Se duse la fereastra si, ametit de somnul greu, avu impresia ca pe pamant umbla doua stele. Era, de fapt, trasura pe care o comandase pentru ora cinci dimineata si de care uitase cu totul. V Bete-n roate Nici nu iesise bine din oras, ca trésura domnului Madeleine se izbi cu o roata de careta postala. Trecu mai departe in goana, uimindu-! pe postas. Primarul gonea spre Arras, dar nu luase nicio hotarare. Mai mult, pe masura ce se apropia, simtea ca da inapoi. Dupa o vreme, calatorul ajunse la Hesdin. Opri ca sa lase calul s& se odihneasca. Baiatul care adusese calului ovaz fi atrase atentia domnului Madeleine ca 0 roata era lovita rau. La rotar, domnul Madeleine afla ca reparatia avea s& dureze o zi intreaga. incerca el sa cumpere alta roata, apoi o pereche de roti, sa Inchirleze alta trasura sau un cal de calarie, dar nu primi decat raspunsuri negative. Domnul Madeleine simti o mare usurare. | se paru ca Providenta alesese in locul lui, dar tocmai atunci aparu o batranicd ce avea o droaga de inchiriat. Porni mai departe si mai infrunta cateva neplaceri, dar spre seara se afla la trei leghe de Arras. VI Sora Simplice pusa la incercare in acest rastimp, Fantine astepta pe patul de infirmerie vizita domnului Madeleine. Femeia se simtea din ce in ce mai rau si nu o mai tinea in viata decat speranta ca isi va revedea fetita. Cand trecu ora la care venea de obicei primarul, Fantine incepu sa se agite tot mai tare. O intreba de el e sora Simplice. Sora, neobisnuita sa minté, spuse doar ca primarul a plecat. Fantine intelese ca a plecat dupa Cosette, iar sora o lasa sa creada acest lucru Seara, cAnd veni la vizita, doctorul fu uimit sa constate ca femeia era mai bine si spuse ca __ s-ar putea sa scape daca primarul venea a doua zi cu fetitaPARTEA | FANTINE Cartea a saptea AFACEREA CHAMPMATHIEU Vil Calatorul, odata ajuns, isi ia masuri de plecare Pe la ora opt seara, domnul Madeleine ajunse la hanul postei din Arras. isi refinu un loc in postalionul ce mergea la Montreuil-sur-mer si apoi porni spre oras. Ajunse /a curtea cu juri si voi sa intre sa asiste la procesul lui Champmathieu Aprodul de la usa ji spuse ca nu poate intra, fiindcd nu mai este loc. Atunci, Madeleine il trimise cu un bilefel la presedintele curtii cu juri VIII Intrare de favoare Toata lumea il cunostea pe primarul din Montfermeil-sur-mer, cel care isi intinsese binefacerile in toata regiunea. Astfel, el fu introdus imediat intr-un cabinet din care se intra in sala Tulburat, primarul avu intai impulsul de a fugi de acolo, si chiar iesi din cabinet. Dupa un sfert de ora reveni si intra in sala de sedinte. IX Un loc in care se formeaza convingerile Sala era intunecata si urata. Domnul Madeleine il vazu pe acuzat si isi aminti cum statuse el in fata tuturor in urma cu douazeci si sase de ani Acuzarea sustinea ca au de-a face nu doar cu un hot de fructe, ci si cu un fost ocnas, un recidivist care il jefuise pe un baietas dupa ce fusese eliberat, iar acum savarsise furtul merelor. Avocatul apararii nega fara convingere ca acuzatul ar fi Jean Valjean. Acuzatul nega si el, vorbind greoi si incurcat, cu 0 figura mirata. Parea c nu intelege ca il asteapta ocna sau, si mai grav, pedeapsa cu moartea Procurorul il acuza vehement pe Champmathieu, invocand marturia inspectorului Javert si a ocnasilor care fusesera inchisi cu el X Sistemul tagaduielilor La final, pregedintele ji d cuvantul acuzatului. Acesta vorbeste repede, tare si fara sir, facdnd publicul sa rad. Acuzatul nu recunoaste ca ar fi Jean Valjean si procurorul cere sa fie adusi martorii care il recunoscusera ca fiind acel ocnas. Cum Javert fusese chemat la datorie, sunt adusi cei trei ocnasi martori. Ei declara din nou ca detinutul este Jean Valjean. Deodata se aude un glas care ii strig pe nume pe cei trei. Era domnul Madeleine XI Champmathieu din ce in ce mai mirat Domnul Madeleine recunoaste ca el este Jean Valjean. Le aminteste celor trei de lucruri petrecute in ocna, pe care nu avea cum sa le afle din alta parte. Spune ca este la dispozitia justitiei, dar acum pleacé, fiindca are treaba in alta parte si iese pe usa. eeePARTEA | FANTINE Cartea a opta URMARILE lin ce oglinda isi priveste parul domnul Madeleine Domnul Madeleine revine la Montrevil-sur-mer. Sora Simplice ji spune ca a facut-o pe Fantine sé creada ca el a plecat dupa fetité Sora Simplice observa ca primarul avea acum numai par alb. El intr s& o vada pe Fantine, femeia se trezeste si intreaba unde este fetita. Il Fantine fericita in clipa aceea intra medicul si, ca sd o linisteasca, ji spune Fantinei ca fetita este acolo si o va vedea, dar intai trebuie sa se simta mai bine Tocmai atunci se aude din curte vocea unui copil care se juca. Fantine exclama cu bucurie ca o aude pe fata ei si apoi incremeneste de groaza: in odaie intrase Javert Ill Javert e multumit Inspectorul Javert primise ordinul de arestare a lui Madeleine. Venise cu soldatii, care il asteptau in curte. Multumit c& i se confirmase banuiala, acum arata triumfator. IV Autoritatea reintra in drepturi CrezAnd ca vrea sé 0 ia pe ea, Fantine ii striga domnului Madeleine so scape. El o linisti, in timp ce Javert i se adresa scurt si brutal, ca unui raufacdtor. Javert il lua de guler pe domnul Madeleine. Acesta fi ceru sa-i dea un ragaz de trei zile, ca s-i aducd copilul bietei femei. Politistul striga ca nu se poate asa ceva, iar Fantine intelese cd nu ji fusese adusd fetita. Cu vorbe urate si grele, Javert fi spuse femeii ca s-a terminat cu ea si cu primarul, c& nu mai exista niciun primar, ci doar un ocnas. Fantine se ridica pe jumatate din pat, apoi cazu moarté V Un mormant potrivit Jean Valjean fu inchis in inchisoarea orasului. Tot orasul il parasi, barfindu-| si uitand cate binefaceri adusese. Seara, la casa primarului, batrana portareasd, care fi ramasese credincioasa, stitea pe scaun ca si cum Lar fi asteptat. in casa se mai aflau sora Perpétue si sora Simplice, care o privegheau pe Fantine Deodata, aparu Jean Valjean. El o trimise pe portareasa sa 0 aduca pe sora Simplice. Jean Valjean ji dadu un bilet si o suma de bani pentru preot, ca sa plateascd inmorméntarea Fantinei, iar restul sé le dea saracilor. Imediat se auzi zgomot mare. Jean Valjean sufla in lumAnare si se ascunse intr-un colt intunecat. Sora ‘Simplice ingenunche lang masa. in odaie intra Javert. El fi vorbi cu respect calugaritei, intreband-o daca mai este cineva acolo. Ea raspunse ca este singura. Intrebata despre Jean Valjean, ea spuse ca nu |-a vazut. Spusese doua minciuni una dupa alta, ea care nu mintea niciodata. Dupa o ord, printr-o ceata deasa, Jean Valjean parasi Montreuil-sur-mer. Socotind ca e mai bine s economiseasca bani in favoarea sdracilor, preotul o inmormanta pe Fantine in groapa comuna, alaturi de mizerabilii ce nu putusera sé aiba fiecare un mormént al sau neePARTEA a Il-a COSETTE Cartea intai WATERLOO 1- XVIII Autorul se intoarce la anul 1815 si, pe parcursul a 18 capitole, face o povestire-analizé a bataliei de la Waterloo. Conditille meteorologice si nepriceperea calauzei ar fi fost cauzele principale ale infrangerii armatei franceze conduse de Napoleon de c&tre englezi si prusaci in urma infrangerii lui Napoleon s-au trasat noile granite ale statelor europene. XIX Campul de lupta in timpul noptii Dupa incetarea luptei, pe cémpia de la Mont-SaintJean s-a lasat noaptea. La adapostul intunericului au inceput s apara talharii care jefuiau cadavrele. Spre miezul noptii, un om se strecura pe cémpie, nu departe de un furgon de cantinier in care statea o femeie. Omul inainta printre cadavre, aplecdndu-se din cand in cand dupa prada. Deodata zari iesind dintr-un morman de cadavre o mand ce purta un inel de aur. Jefuitorul de cadavre se apleca, lua inelul si trecu mai departe. Simti insa ca il apuca cineva de poalele hainei, la spate. Se intoarse si vazu cA acela cAruia ii furase inelul mai traia. Tl scoase dintre cadavre. Era un ofiter. Ti lua crucea Legiunii de onoare, ceasul si punga de la cingatoare. Toate aceste miscairi, faptul ca putea respira in voie, il trezisera pe ofiter. Socotind ca talharul fi salvase viata, jl intreb& cum se numeste. Era Thénardier. Ofiterul isi spuse si el numele, Pontmercy. Cartea a doua VASUL ORION | Numarul 24601 devine numarul 9430 Revenind la Jean Valjean, in anul 1823, presa vremii a infétisat cazul sau astfel. Fostul ocnag Jean Valjean intemeiase, sub numele de Madeleine, o industrie prosperd in oragul Montreuil-sur-mer. Inainte de arestare izbutise sa scoata de la banca din contul sau o mare suma de bani, disparuta far urma. Fiindu-i descoperita adevarata identitate si socotit recidivist, fusese condamnat la moarte, dar regele ii schimbase pedeapsa in munca silnica pe viata. Jean Valjean avusese la oena prima oara numarul 24601. Acum primise un numér nou, 9430. In urma lui, la Montreuil-sur-mer totul se prabusise. Atelierele isi inchisera portile, oamenii saracira. lin care se vor doua versuri care sunt poate de la diavol Cam in aceasta vreme, la Montfermeil s-a petrecut o intamplare ciudata. Pe aici domneste superstitia c& diavolul igi ingroapa comorile in p&durea din partea locului. Oamenii sdpau gropi si gaseau o nimica toaté: céte un banut, o piatra, un schelet, un cadavu sau nimic. Intocmai aga le vesteau curiosilor doua versuri ale unui cdlugar, Tryphon. Ele spuneau asa: "Sapa paméntul si-n groapa-ntunecoasa ascunde comori. Bani, arginti, pietre, cadavre spectre si nimic...” La putin timp dupa ce domnul Madeleine — Jean Valjean facuse cdlatoria spre Montfermeil, localnicii au observat ca batranul Boulatruelle, un fost ocnas care acum lucra la drumuri, isi lasa zilnic munca si se ducea in padure. Aici spa gropi, iar oamenii socotira ca se aratase iar diavolul si batranul fi cauta comorile. Dupa un timp, batrénul incetase cAutarile, dar curiosii nu aveau liniste. La cArciuma lui Thénardier, invatatorul si cdrciumarul il imbatara intr-o seara, ca sd ji afle secretul. Dupa o vreme, batranul scpa cAteva cuvinte. intr-o dimineata, pe cand se ducea la lucru, Boulatruelle vazuse in padure, intr-un tufig, o lopata si un harlet. Seara, la intoarcere, il vézuse in padure pe un individ, fost tovaras de ocna, care ducea in mana un pachet mare, ca o ladita. Batranul pierduse urma individului, dar il vazuse cand se intorcea din padure, purtand lopata si harletul, dar fara ladita. Infelesese c& omul ingropase ladita in padure, dar nu izbutise sa 0 gaseasca si se ldsase pagubas. Boulatruelle nu voise cu niciun chip sa le spuna celor doi numele individului.Ill Lantul trebuie sa fi suferit mai inainte o anumita operatie pregatitoare ca sa poata fi sfaramat dintr-o lovitura de ciocan La sfarsitul lunii octombrie a anului 1823 vasul Orion intra in portul Toulon, pentru reparatii. intr-o dimineaté, mulfimea care privea la lucrari a fost martora la un accident Un marinar alunecase de pe catargul cel mare. in cdere, se prinsese de o scara de franghie, care acum se balansa foarte tare cu el. Nimeni nu indraznea sa fi sara in ajutor, iar omul isi pierdea vizibil puterile. Deodaté, unul dintre ocnasii care munceau pe bord sri si se catara pe funie. El ceruse voie ofiterului supraveghetor si, la aprobarea acestuia, isi sfaramase cu o lovituré de ciocan lantul de la catusa ce-i prindea piciorul. Ajunse cu mare greutate la marinar, il prinse, il duse la platforma catargelor si il incredinta celorlalti marinari. Cand s& coboare inapoi, c&zu in mare, nimerind intre doua nave. CAutarile oamenilor fur in zadar. Ocnagul nu mai fu gasit. in ziare aparu o notita care povestea pe scurt intamplarea si dadea numele ocnasului: Jean Valjean.PARTEA a la COSETTE Cartea a treia INDEPLINIREA FAGADUIELII FACUTE MOARTEI | Problema apei la Montfermeil La vremea aceea, la Montfermeil se ducea o viata taraneasca imbelsugata si destul de usoara, exceptand procurarea apei. Jumatate din sat lua apa din lacurile aflate in padure. Cealalta jumatate lua de la un mic izvor aflat la mare departare de sat. Oamenii cu dare de mana plateau un sacagiu s le aducd apa, dar acesta nu circula dupa c&derea serii. Cine ramanea fara apa seara, trebuia sa isi aduca singur. in seara de Craciun a anului 1823, la careiuma Thénardier erau cétiva muster. Hangiul bea si vorbea cu ei, iar nevasta lui facea de mancare. Cosette statea sub masa si impletea niste ciorapi de lana pentru copii hangiului. in camera de alaturi se auzeau jucdndu-se Eponine si Azelma. De undeva, din casa, se auzea plansetul unui copilas lasat de izbeliste, baietelul de trei ani al hangiilor. Il Doua portrete completate Hangiul avea cincizeci de ani. Sotia lui avea patruzeci, era o femeie voinica, enorma, brutala, care faicea toata treaba in casé si in han. Singurul ajutor era Cosette Thénardier era mic, slab, firav, parea bolnav desi era perfect sdnditos. Zambea prefacut tuturor. Avea oarecare idee de literatura si facea pe filosoful. Se Kuda cd fusese sergent si luptase la Waterloo, unde salvase un general, dar cititorii stiu deja ce facuse el de fapt acolo. Banii obtinuti de pe urma inelelor si ceasurilor jefuite de la cadavrele de pe cémpul de lupta nu finusera prea mult. Thénardier era siret si ticdlos, dar stia sA se stapaneasca si sa isi ascunda scopurile urmarite. El era stapnul in casa si Thénardiera il asculta cu o supunere desavarsita Hangiul nu avea decat un vis: s& se imbogateascé. in satul acela nu avea cum, ba chiar era dator, la acea vreme, cu o mie cinci sute de franci Cosette facea treburile cele mai grele din casa. Femeia o batea, iar barbatul o obliga sé umble cu picioarele goale chiar $i iarna. Ill Oamenilor le trebuie vin, iar cailor apa Mai sosisera patru cdlétori, aga ca biata Cosette trebuise s4 umple carafele din camere si golise ciubarul. Acum statea pe ganduri si, la cei opt ani ai ei, avea o infatisare de femeie batrana. Calatorii nu cereau apa, fiindca erau iubitori de vin. lata insa cd unul dintre ei reclama ca nu fusese adapat calul su. Hangita 0 trimise pe Cosette dupa apa. [i dadu si cétiva banuti sé cumpere o paine la intoarcere Cosette puse banutii in buzunarul sorfului, lu gdleata uriasa, in care ar fi incput cu totul, si plecd IV O papusa intra in scena in fata hanului se afla o pravalie de maruntisuri. Chiar in fata, negustorul asezase o papusa mare, cu par adevarat si o minunata rochie roz Cosette iesi cu galeata si se opri in fata pravaliei. Ramase cu ochii la papusd, care i se parea o doamna si pe care socotea ca nu o poate avea decat o regina sau o printesa. Din pacate, hangita iesi in strada, © vazu si 0 trimise, folosind vorbe grele, dupa apaPARTEA a I-a COSETTE Cartea a treia INDEPLINIREA FAGADUIELI| FACUTE MOARTEI V Fetita singura Cosette trebuia s8 aduca apa de la izvorul din padure. Pana cénd iesi din sat se mai bucura de luminile de la pravalii, Pe la marginea satului ins, intunericul era deplin. O femeie o zari si abia o recunoscu pe Ciocdrlia, asa cum i se spunea Cosettei in sat Fetita ajunse pe camp. [i era atat de frie, incét avu impulsul s se intoarca la han si sé spund c& nu mai era apa. Vazu insa in minte chipul groaznic al hangitei si porni din nou catre izvor. Ajunse repede si se apleca sd ia apa. Nu observa cnd banii de paine fi cézura din buzunar in apa. Cu 0 sfortare, scoase galeata plina. O aseza pe iarba si se tranti langa ea, epuizata. incet-incet, fetita fu cuprinsa de groaza produsa de intunericul nesfarsit al padurii. Incepu sé numere cu glas tare, ca sa-si vina in fire. Se ridica si ridica cu mare greutate galeata. Facu ctiva pasi, apoi o las jos. O ridica din nou si porni, oprindu-se din cand in cénd sa se odihneasca. Ajungand langa un castan batran, facu un popas mai mare, apoi porni din nou, invocdndu-I cu glas tare pe Dumnezeu. in clipa aceea simti cum galeata devine usoara. Ridica ochii si vazu o silueté mare langa ea. Era un om care apucase toarta galetii Vi in care se dovedeste poate inteligenta lui Boulatruelle in dupa-amiaza aceleiasi zile un om inchiriase o camera intr-o casa din cartierul aflat pe langa bulevardul L'Hopital din Paris. Aratnd ca de saizeci de ani, omul era imbracat cu haine ce fusesera aratoase, dar care acum erau foarte uzate, desi foarte curate Pe cAnd se afla pe bulevard, trecuse echipajul regelui. Speriat, omul se ascunsese dupa coltul unui zid Politistii care precedau cortegiul regal il vazusera si unul dintre ei fl urmari, dar fi pierdu urma. Omul ajunsese pe inserate la hanul diligentei. 1si platise locul si coborise inainte de localitatea pentru care platise, Lagny. Pornise pe drumul spre Montfermeil, apoi spre padure. Aici cdutase un loc anume si se convinsese ca nu trecuse nimeni pe acolo Pornind prin padure spre Montfermeil, omul 0 intlnise pe Cosette si apucase in tacere toarta galeti Vil Cosette ecunoscutul laolalta, in umbra Mergand impreund, omul si fetita statura de vorba. Omul afl cé ea are opt ani, nu are mama si o cheama Cosette. Numele ei jl impresiona puternic. Fetita mai spuse ca traieste la Montfermeil si o slujeste pe doamna Thenardier, in timp ce fetele acesteia se joaca. Apropiindu-se de han, fetita ji ceru galeata omului, fiindca hangita ar fi batut-o daca ar fi vazut ca La carat-o altcinevaCosette mai arunca 0 privire papusii celei mari din pravalia cu jucarii, apoi batu in usa hanului. Hangita deschise si o lua la rost. Fetita ii spuse ca adusese un oaspete si femeia schimba imediat tonul. Hangita il examina rapid din privii pe eélator Vaznd hainele jerpelite, schimba iar tonul si fi spuse cA nu are loc. Omul spuse c& accept un loc oriunde, in pod sau in grajd. Femeia ji ceru atunci un pret dublu. Omul se ageza la o masé, iar Cosette isi relua locul si lucrul sub masa de bucatarie. Calatorul o privea foarte atent. Copila ora siaba si galbojit, cu chipul urdtit de plans si de fric’, cu degotele mancate de dogoratur, So ghomuia do frig in zdroanta care o acoporea, prin rupturi i se vedea piolea plind de vanaitdi de la batdile luate, picioarele goale fi erau slabe si rogii Hangita isi aminti deodata de paine. Cosette minti c& brutaria fusese inchisd. Femeia ii ceru banii, Cosette fi céuta in buzunar si descoperi c& nu mai erau. Thenardiera puse mdna pe biciul aflat intr-un cui gi fetifa incepu sa strige cerand iertare. Omul se apleca si, finnd in mana o moneda de un franc, intreba daca nu erau banii cautali. Desi fetita avusese mai putin, femneia lua moneda si spuse ca aceia erau. O trimise pe Cosette la locul ei, ceea ce fetita facu, avand ochii plini de uimire Intrara Eponine si Azeima. Fetele, durdulii si rumene, erau bine Imbracate, In haine calduroase si cochete. Se asezara langa foc, jucandu-se cu o papusa. Cosette le privea si, desi papusa era veche si sparta, el | se parea ca este minunata. Nu avusese niciodata o papusa Doamna Thenardier striga la fetita sa-si vada de treaba. Omul ji ceru sa o lase sa se joace. Femeia replicd cu acreala ca trebuie s& munceascé pentru a-si merita hrana, adic s4 impleteasca ciorapi pentru fetele ei. Calatorul cumpara cu cinci franci ciorapii care ar fi valorat un franc si jumatate cn ar fi fost gata. Dadu banii femeii, apoi ti spuse fetitei sa se joace Cosette luase dintr-un ascunzis cAteva cérpe si o sabiuté de plumb, singura ei jucdrie. Acum infasa sabiuta, in timp ce fetele hangitei infasau pisica, plictisindu-se de papusa. Hangita, socotind impreuna cu sotul ei ca poate calatorul e un bogatas, ii spuse acestuia ca fetita trebuie totusi s munceasca fiindca nu are nimic al ei, Mai spuse cd era un copil pardsit de mama sa si otineau din mila. Observand cé fetele hangitei sunt preocupate cu pisica, Cosette luase pe furis papusa si se juca fericité cu ea, Nu vazuse nimeni asta, in afard de clator. Dupa un timp, fetele o vazuré si o spusera mamei lor. Hangita zbiera la Cosette. ingrozita, fetita izbucni in plans. Omul intreba ce s-a intamplat, iar hangita ii spuse cé fetita indraznise sa ating cu méinile ei murdare papusa fetelor ei. Omul iesi pe usd, apoi, dupa cateva clipe, reveni cu papusa cea minunata din pravalia cu jucarii. O puse in fata Cosettei si fi spuse cd este a ei Uluita, Cosette se dadu inapoi, sub masa. Fetele si mama lor ramaseré nemiscate, precum si tofi cei care se aflau in cArciuma. Hangiul trecu repede lang sofia lui si fi gopti sa fie umila cu clatorul, care parea plin de bani. Cei doi o indemnara cu glasuri prefaicute pe Cosette s se joace cu papusa Fotita lua papusa si spuse ca o va numi Catherine. Hangita trimise toate trei fetele la culcare, apoi se duse s&-si descarce nervii in colalalt capat al slii, unde st&tea barbatu-sdu. Calatorul rémase la masi, mut si nomigcat. Hangita so duse si ea sso culce, caci trecuse bine de miozul nopti Intr-un tarziu, hangiul il intreba cu respect pe omul ce dovedise ca e gata sd cheltuie multi bani dacé nu vrea s se odihneasca. Il conduse apoi chiar in dormitorul lor, camera in care intrau doar de céteva ori pe an, caci stateau in alta odaie Dupa ce se culca $i hangiul, omul iesi din odaie si se indrepta spre scara. Descoperi cé dedesubt doarme Cosette, pe o saltea fara cearceaf, cu hainele pe ea si cu papusa in brate. Alaturi se afla un papucel de lemn. Mergand mai departe, omul vazu intt-o odaie, cele doua paturi in care dormeau fetele hangiului si un leagan in care dormea baietelul. La gura vetrei, doi pantofiori desperecheati. Omul Isi aminti ca, de Craciun, copili puneau pantofioni ca s@ poata primi daruri. In pantotii fetelor era deja cate 0 moneda noua de cincizeci de centime. Calatorul puse si el un galben in papucul de lemn al Cosette! si se intoarse in odaia luiPARTEA a ll-a COSETTE Cartea a treia INDEPLINIREA FAGADUIELII FACUTE MOARTEI IX Thenardier la lucru A doua zi de dimineaté Thenardier intocmi, in prezenta sotiei sale, nota de plata a cdlatorului Incarcaté la maximum, cu lumAnarea evaluat la 5 franci si focul la 4, nota ajunse la 23 de franci, starnind temerea hangitei ca omul nu va plati. Hangiul era insa convins cd va plati. li dédu nota femeii Cénd aparu calatorul, hangita paru c& sovaie sd-i dea o nota atét de incarcata. Incepu sa se vaiete cd nu au clienfi, iar cei pe care fi au sunt sdraci, cau de platit multe impozite, au copii de crescut si mai hranesc si copilul altora Calatorul o intrebé daca nu ar viea sé o scape de Cosette. Femeia izbucni bucuroasa c i-o da din toata inima, dar interveni Thenardeer. Prefacutul hangiu spuse cd el o adora pe fetita, si chiar si nevasta-sa o iubeste, desi e o fire mai iute. Spuse ca vrea sa stie cine este omul care vrea sa ia fata si unde locuieste. Omul ji spuse cu 0 voce hotarata c& nu o sa stie niciodataé cum il cheama si unde sta si nu va mai vedea niciodata fetita ‘Surprins, Thenardier tacu Dupa un rastimp de gandire, hangiul spuse ca are nevoie de o mie cinci sute de franci. Omul puse banii pe masé, ji acoperi cu mana $i ceru sd o aduca pe fetita. in timpul acesta Cosette matura prin casa si, din cdnd in cnd, se juca fericité cu moneda pe care o gasise in papuc. Thenardiera o duse in fata omului. El desfacu pachetul pe care il adusese cu el. Erau haine curate si cdlduroase. O trimise pe Cosette sa se imbrace. Cosette si strainul plecaré fara sé-si ia ramas bun de la nimeni. Fetita pusese banul de aur in buzunar si mergea alaturi de omul acela privindu-| cu adoratie X Cine alearga dupa mai bine poate sa dea de mai rau Dupa plecarea omului si a lui Cosette, hangiul fi arata sotiei sale banii obtinuti. Femeia considera c& luase prea putin. Hangiul fu de acord, baga banii in buzunar si plecé dupa cei doi Dupa o buna bucata de drum hangiul fi gasi pe cei doi, opriti s4 se odihneasca. Scoase banii din buzunar si spuse c& 0 vrea pe Cosette inapoi. intrebat de ce face asta, spuse ca, de fapt, el nu are dreptul s o dea pe fetta. Ar trebui ca acela céruia i-o da sa aiba un bilet scris si semnat de mama fetei Calatorul scoase portofelul din buzunar, iar Thenardier se infioré de bucurie. Spre surprinderea hangiului, omul nu scoase bani, ci un bilet si fi spuse cd are dreptate. i dadu sa citeasca biletul, era scrisoarea pe care o semnase Fantine pe patul de spital pe care apoi murise. Hangiul incepu sa faca socoteala cheltuielilor pe care le facuse cu fata. Omul fi spuse ca primise toti acei bani si o mie cinci sute de franci pe deasupra, apoi pleca cu fetita. Regretand ca nu isi luase pusca cu el, hangiul ji urmari o vreme. Vazu c& omul il observase, privi la ciomagul gros din mana lui si la fruntea lui incruntata, renunta si se intoarse acasa XI La loterie, numarul 9430 apare iar si Cosette il castiga Desigur, s-a inteles ca Jean Valjean nu murise. Dupa ce isi slabise lantul si se aruncase in mare, dand impresia ca murise, el inotase pana la o barca in care se ascunsese pana seara. Noaptea inotase pana la mal si isi facuse rost de haine, caci avea bani Urménd un traseu ocolit, el ajunsese dupa un timp la Paris. Cumparase haine pentru fetita si inchiriase © locuinta. Plecase apoi la Montfermeil si o smulsese pe Cosette din ghearele celor doi Thenardier. Revenind la Paris, intra in orag noaptea si se indrepta spre bulevardul L'Hépital. Cosette era foarte obosita, asa c& omul o lua in brate, cu tot cu papusa Catherine, si fetita adormi imediatPARTEA a Ia COSETTE Cartea a patra HARDUGHIA GORBEAU | Maestrul Gorbeau intr-o margine paraginita si pustie a Parisului, pe bulevardul L'Hépital, intre doua ziduri de gradina, se afla 0 hardughie, o cladire foarte intinsd, cu un etaj. Parterul servea drept magazie. La etaj, prin mijlocul cladirii trecea un coridor lung, in care se deschideau mai multe odaite. Ferestrele acestor odaite dadeau spre maidanele din imprejurimi. Era hardughia Gorbeau, numita asa dupa numele proprietarului sau, procuror. Daca in timpul zilei locurile acelea erau plicticoase si urate, noaptea deveneau infricosatoare. Singuratatea si intunericul faceau putinii trecditori sa se infioare de groaza. Il Un cuib pentru bufnita si pentru pitulice Chiar in casa Gorbeau inchiriase Jean Valjean 0 odaita. Omul intra si o ageza pe fetita adormita in patul aflat in fundul odaii. Ingenunchiase [nga patul ei si o privea cu bunatate si duiosie, cand un zgomot o trezi Cosette sari din pat si, cu ochii inchisi, cautaé matura, strigandu-i hangitei c& vine imediat. Negasind matura, deschise ochii si isi dédu seama ca scapase din ghearele scorpiei. Zambind fericita, o lua pe Catherine si incepu s se joace, vorbind in acelasi timp cu batranul. Afld cu bucurie ca se afla la Paris, iar camera mizerd i se paru minunata Ill Doua nefericiri la un loc fac fericirea Jean Valjean avusese 0 viaté tare saraca in iubire. Nu avusese niciodata o iubita, o sotie sau copii, nici prieteni. Incercase sa-si gaseasca sora si nepotii, dar acestia disparusera fara urma. Acum, cand o avea pe Cosette, tremura de bucurie. Toaté afectiunea de care era in stare se trezise si el, barbatul de cincizeci si cinci de ani, simtea 0 adoratie curata pentru fetita de opt ani La randul ei, Cosette traise 0 viata lipsita de dragoste. Pe mama ei nu si-o amintea. Respinsa de Thenardieri si de copiii lor, iubise 0 singura fiinta; cdinele, dar acesta murise. Acum il iubea din toata inima ei pe batranul care o eliberase. Eli oferea dragostea si protectia unui tata. Ea fi daruia dragostea si respectul de fica in hardughia Gorbeau nu mai locuia decat o batrana ce isi spunea chiriasa principal, dar era, de fapt, portareasa cladirii. Ea ji inchiriase camera lui Jean Valjean si tot ea indeplinea slujba de menajera. Batranul fi spusese ca este rentier (pensionar) si cd va locui acolo impreuna cu nepotica lui Jean Valjean isi petrecea zilele invatand-o carte pe Cosette sau privind-o cum se joacd. Ea fi spunea tata’, el fi vorbea despre mama ei si o invaita sa se roage lui Dumnezeu. IV Ce-a bagat de seama chiriasa principala Jean Valjean iegea din casa numai seara. Cheltuieli faca putine, ca si cum ar fi fost un om stramtorat. Purta aceleasi haine uzate cu care aparuse prima oard. VazAndu-l, unii trecdtori fi dadeau pomana. El nu refuza niciodata. Cand credea ca nu il vede nimeni, dadea el de pomana unor cersetori. Asta se observase in cartier. Curioasa, batrana "chiriasa principala” il urmarea. Odata il vazuse printr-o crapatura a usii cum scoate din captuseala hainei o hartie de o mie de franci. O trimisese chiar pe ea s& 0 schimbe, spundnd ca primise pensia, dar batrana isi facuse socoteala ca iesise doar seara si nu avusese cand sa ridice banii, Bineinteles, ea dusese vorba prin cartier. Nu doar atat, dar odata, cAnd facea curat, controlase haina batranului, uitata intr-un cui. Simtise si alte bancnote sub captuseala, iar in buzunare gasise un portofel plin, un cutit si céteva peruciVO moneda de cinci franci cand cade face zgomot intr-o sear, miluind un cersetor care igi facea veacul pe langa biserica din cartier, lui Jean Valjean i se paru ca recunoaste privirea lui Javert. A doua seara trecu iar pe acolo, il vazu pe batranul cersetor cunoscut dintotdeauna si se linist Peste cAteva zile, seara, auzi cum intra cineva in casa. Stia ca batrana se culca foarte devreme, asa c& deveni atent. Auzi pasi apasati de barbat. Stinse lumdnarea si ii sopti Cosettei sa pastreze liniste. Privind spre usa, observa ca se zareste lumina unei lumAnari, deci cineva venise pe furig la usa lor si asculta. Dupa cdteva minute lumina se indeparta. in zori, Jean Valjean afié de la batrana ca in cas aparuse un chirias nou. Lui Jean Valjean i se paru c& femeia ascunde ceva. Facu un figic cu banii pe care ii avea intr-un sertar si o moneda de cinci franci czu cu zgomot pe podea. Seara, cobori si se uit pe bulevard. Parea ca nu este nimeni, dar nu putea s& vada si dupa copaci. O lua pe Cosette de mana si parasira hardughia Gorbeau.PARTEA a ll-a COSETTE Cartea a cincea LA VANATOARE CUMPLITA - HAITA TACUTA I Cotiturile strategiei Jean Valjean iesi din bulevard si o lua pe strazi, intorc€ndu-se adesea pe urmele sale pentru a-si deruta eventualii urmaritori. Se intreba mereu in sinea lui daca cel pe care jl vazuse era sau nu era Javert. Plecase fara niciun plan si mergea la intamplare. Trecand de un felinar vazu trei oameni care il urmareau. Mai merse pe cdteva strazi si se opri in umbra unei porti. Raspantia era bine luminaté de luna si isi vazu din nou urmaritorii. Acum erau patru. inalti, solizi, cu bate mari in maini. Unul intoarse capul spre lumina si Jean Valjean il recunoscu pe Javert. Il Din fericire, pe Podul Austerlitz trec carute Batranul porni mai departe, ludnd-o in brate pe Cosette, care obosise. Ajungand la Podul Austerlitz, plati taxa si trecu la umbra unei carute. Trecut de pod, intra pe o straduta aflata intre doua santiere. De acolo se vedea podul in intregime si Jean Valjean vazu cum pe pod trec cei patru urmaritori Ill Cercetati planul Parisului din 1727 Se aflau in cartierul Petit-Picpus, cartier ravasit si cioparfit de revolutie, care nu mai exista in niciun plan actual al Parisului, dar se poate regasi in planul din anul 1727 Jean Valjean ajunse pe 0 ulicioara care il duse catre o alta, marginité de un zid. Spre dreapta, noua ulicioara se infunda. Spre stnga parea c e deschisa, dar tocmai acolo aparu un barbat care se opri, asteptand. Daca se intorcea, cddea in mainile lui Javert. Daca pornea spre stanga, il prindea omul care statea in asteptare. IV incercari de scdpare Jean Valjean isi indrepta privirile cétre o cladire. La ferestrele acesteia se aflau niste jgheaburi de metal ce ar fi putut servi drept trepte, dar ferestrele erau zabrelite toate cu bare solide din metal. Nu numai atat, dar fatada cladirii era luminaté din plin de luna si ar fi fost vazut de urmaritori Se indrepta apoi catre poarta, sperand sa o poata deschide. Descoperi cd, de fapt, nu era poarta ci un grilaj mare de fier in spatele cdruia se afla un zid V Un lucru care n-ar fi cu putinta la lumina gazului aerian in clipa aceea Jean Valjean auzi un zgomot cadentat. Se uita dupa coltul strazii si il vazu pe Javert in fruntea unei patrule de opt soldati. in cdteva minute aveau sa- vada si sé-I prinda Batranul trebuia sa treacd de zidul inalt de cativa metri, dar era incurcat de fetita. Se duse iute la stalpul felinarului si lua din dulapior funia cu care lampagiul suia si cobora lampa. Acum lampa nu era aprins& sinu se putea observa lipsa franghiei Cosette simtise ca se intampla ceva neobisnuit. fi spuse lui Jean Valjean ca fi este frica si intreba cine se aude acolo. Ca sd 0 faca sa pastreze linistea, bietul om fi spuse ca este doamna Thenardier, care 0 cauta Batranul o lega pe fetita de subtiori, lu capatul funiei in dinti si se catara pe zid. O trase apoi pe Cosette sus, apoi merse pe coama zidului pana la o cladire al cdrei acoperi cobora pana aproape de pamént. Coborara incet pe acoperis, auzindu-| pe Javert cum comanda soldatilor sa il caute peste tot. in curand ajunsera pe pamant.