BUDULEA TAICHII. Povestire pe scurt (1) de IOAN SLAVICI 1 E Budulea cel batran era un om scurt, gros si avea = mereu un zambet pe fata lui rotunda. Canta mai bine 9 BUDULEA TAICHD decat toti la vioara, din cimpoi si din fluier. fl lua mereu cu el la praznice si la ziua numelui pe Hutu, caci Buduleasa fugise in lume cand bdiatul avea cinci ani si nu putea sa il lase singur acasa. Hutu era mai mare decat povestitorul, iar cand acesta incepuse scoala, Hutu devenise ocrotitorul sau. Dascalul tinea foarte mult la Hutu si jl pusese cenzor peste ceilalti copii, adica se plimba cu un bat in mana printre banci sau fi scotea afara pe copiii cei mici si fi punea s@ stea intr-un picior. Tot pe el il pusese sa aiba grija de Mili, una dintre cele cinci fete ale sale. Mai tarziu dascalul i-a zis lui Budulea cel batran sa il trimita pe fiu-sau la scoala la oras, sa se faca gsi el dascal. Necazul era ca baiatul nu intelegea deloc limba maghiara, iar tatalui sau i se parea ca nu mai are nevoie sa mearga la scoala, cd a invatat destul daca stie sa scrie, sa socoteasca, sa citeasca si sa mai si cante in strana la biserica. Dascalul insa, il lamuri pe Budulea ca ar fi bine ca Hutu sA meargéa la scoala la oras doi ani, iar cand se va intoarce sd fie al doilea dascdl la scoala, alaturi de el. DascAlul nu voia om strain in scoala, ci pe unul pe care el il invatase carte, ca sa fi invete pe copii la fel ca el si sa fie liniste si intelegere. El isi pretuia foarte mult meseria, fiindca socotea ca dascalul e cel mai mare lucru jn tara, deoarece ii invata pe copii cum sa se poarte, cum sa inteleaga lucrurile si cum sa lucreze. Daca dascAlul era prost, atunci toate mergeau prost in tara. Pe jumatate convins, Budulea cel batran se duse la al doilea om in al carui cuvant avea mare incredere, chiar povestitorul. Cuvintele lui |-au convins si s-a hotarat, Hutu avea s4 mearga la aceeasi scoala cu el, fiindeca acolo se dadea atestatul intr-un singur an.in fata profesorului Wondracek, un om vesel care il supuse unui fel de examen, Hutu spuse din nou ca nu stie limba maghiara. Profesorul il puse sa citeasca, iar Hutu citi bine, caci de citit stia sA citeascd. Tatal sau il auzi si fi spuse profesorului ca stie bine limba maghiara, degeaba spunea Hutu ca el citeste bine, dar nu intelege nimic. D-I. Wondracek il primi totusi la scoala si spuse cd e prea mare ca sa nu inteleaga cd trebuie sa invete, ca sa nu rada cei mici de el. Baiatul avea pe atunci cincisprezece ani i Hutu a stat la oras in gazda la Seca Lenca, precupeata de peste, unde statea gi povestitorul. Cinci ingsi stateau intr-o singuraé camera, cu doua paturi si o masa. Hutu dormea pe o saltea de paie adusa de tata-sau impreuna cu doua perini, o velinta, trei randuri de albituri si ceva de-ale gurii: doud paini mari, un saculet de fasole, altul cu malai si o bucata de slanina, pentru douad saptamani. la piata in fiecare dimineata cosurile cu peste, facea focul in casa, matura, Hutu platea pe jumatate fata de ceilalti baieti, caci fi ducea gazdei spala vasele, cara apa, apoi seara aducea cosurile inapoi acasa. Budulea venea sa-i vada in fiecare saptamana. Pe drum intra in vorba cu drumetii si se lauda cu feciorul lui. Cand se intorcea acasa se intrista, gandind la Safta, mama baiatului, care s-ar fi bucurat si ea sa afle ca feciorul ei avea sd fie dascal... Dupad cateva saptamani, dascdlul din sat venea la gazda cu Budulea si cu mama lui Hutu, nevasta lui Budulea. Budulea pleca la scoala, sa il aducd pe baiat. Elevii erau in clasa, iar profesorul le vorbea, cand Budulea baga capul pe usa si strigd tare: " Mai, Budulea taichii!" De atunci Hutu a ramas cu numele "Budulea Taichii". Profesorul |-a invoit pe Hutu si I-a invoit si pe autor, $4 mearga sa 0 vada si el pe mama lui Hutu. Revederea s-a sfarsit cu lacrimi, dar lucrul bun a fost ca mama lui Hutu a ramas acasa. Ml La scoala, Hutu s-a deprins cu greu sa intre in clasa si sa stea in banca cu domnisorii aceia. Acasa, adica la gazda, se dezbraca, fsi curata hainele si se apuca de invatat pana a nu se intuneca. Baietii citeau la lumanare, iar cand nu avea niciunul lumanare, stateau culcati gi Spuneau povesti. Ca sa il afle pe cel care a adormit in timpul povestirii, povestitorul spunea din cand jn cand "ciolan", iar ceilalti erau datori sa strige imediat "ciorba".Odata, cand profesorul Wondracek, explicand o lectie, a spus "ciolan’, Budulea Taichii a strigat tare “ciorba". Autorul i-a explicat repede profesorului, in limba maghiara, despre ce era vorba, de teama sa nu il pedepseasca pe Hutu. Profesorul a ras si I-a intrebat pe Hutu daca a inteles ce a zis colegul lui. Hutu a spus ca da, profesorul I-a ascultat si, de atunci, Hutu a raspuns la lectii in limba maghiara foarte bine. La sfrsitul anului profesorul |-a oprit pe Hutu la el, voind sa il treaca la gscolile latinesti, spre marea supdrare a dascdlului Claita, care socotea ca e curata hotie. Iv in anul urmator, cei doi au invatat in scoli diferite, dar Budulea Taichii venea mereu pe la baieti, il intreba pe autor ce face si fi povestea ce mai face si el. De Craciun au plecat amandoi acasa, Budulea Taichii ducdnd cu grija o legaturé cu daruri. Hutu canta foarte frumos la bisericd si tata-sau abia astepta sa mearga cu Safta, mama-sa, la slujba de Craciun. Chiar cand era sa plece, insa, mama spuse ca nu merge, ca se vor uita oamenii la ea. Atunci au hotarat s4 ramana impreund acasa. Dascalul Claité, care il asteptase tot timpul slujbei, se infurie, crezand ca suferise influenta profesorului papistas. Dupa slujba se duse drept la ei acasa si fi striga asta lui Hutu. Hutu fi explica de ce nu au venit la biserica si dascalul se mai imblanzi. CAnd dascAlul il certa ca se va duce la scolile latinesti, Hutu fi spuse cum il lamurise profesorul Wondracek: ca nu se poate face profesor daca nu stie latineste. Imblanzit, dascalul Claita intreba de cateva cuvinte latinesti si se mira de aseméanarea cu limba romana, apoi il chema pe Hutu seara pe la el pe acasa. Seara jucau cari, pe nuci, iar dascdlul ji cerea mereu cuvinte latinesti lui Hutu. Hutu era cam ratacit, caci fetele vorbeau cu el ca si cu un strain. El luase Corneliei, fata cea mare, pe care dascalul o vedea nevasta lui Hutu, o funda albastra, iar celorlalte fete cate o iconita. Cornelia fi spusese ca astfel de funde sunt doar pentru domnisoare, iar celelalte fete nu bagara prea mult in seamé iconitele. Doar Mili o tinuse in maini si privise in tacere, cu ochii mari, la Hutu. Cand jucara carti, Hutu jucd numai cu Cornelia, Dar langa el statu nedezlipita Mili.Vv Pe cand umblase la scoala din sat, Hutu vrusese sa se facad dascal, ca dascdlul Claita. Cand s-a dus la oras, a vrut sa fie profesor ca profesorul Wondracek. Acuma, umbland la scolile latinesti, voia sa se faca profesor de gimnaziu. Se facuse mai tacut, mai serios si prin cap fi trecea sa se faca si el calugar, ca profesorii lui. Cornelia, fata cea mare a dascalului Claité, se logodi cu dascalul din Strantea, iar Hutu se indragosti de Livia, dar capul lui era mai ales la scoala. Acum voia sA mearga la teologie, s4 se facd preot. Dascdlul Claita fi spuse insa ca nu se poate, fiindca ar mai avut de invatat inca vreo opt-zece ani si fiindcd era mai mare nevoie de dascali si profesori decat de preoti. Hutu isi vazu de invatatura, dar se salbatici putin. Cand se ducea la dascal, tacea el ce tacea si apoi o intreba pe Mili ce mai face, iar ea raspundea ca nimic. O data, la plecare, Livia |-a intrebat cand mai vine, iar el a spus ca nu gtie, dar va veni. Fata a cazut pe ganduri, apoi i-a spus sa nu fie prea tarziu. Dupa cAteva luni se vesti ca Livia se marita cu baiatul directorului scolii. Hutu nu arata nici o padrere de rau, dar deveni si mai retras si incepu sa umble nepieptanat si cu ghetele murdare. vi Au trecut mai multi ani. Acum Hutu era student la Viena, invata filosofia la Universitate, urmand sa se intoarca la teologie si sa intre in randul calugarilor. Tatal sau si mama sa erau mandri, dar erau si foarte tristi. Budulea cel batran nu mai canta nici din vioara, nici din cimpoi si nici din fluier de amarat ce era. Pana la urma s-a hotarat, l-a rugat pe autor, prietenul lui Hutu, sa-i scrie scrisoare sa vina acasa. Hutu s-a intors, a intrat la cursul clerical, la oras, si a primit si o slujba de scriitor la episcopie. Budulea Taichii s-a reintors printre prietenii lui, care il admirau pentru cunostintele lui si radeau de el pentru atitudinea lui sfioasa fata de femei.vu La episcopie, Hutu intocmea circulare, aduna date si facea expuneri despre nasteri si incetari din viata, despre cununii, despre copiii de scoala si altele asemenea. Foarte interesat de acestea era parintele Avesalom Toda. El venea mereu pe acolo si statea indelung de vorba cu Hutu. Odata, I-a poftiti pe la el pe acasa, dar i-a spus sa fie cu bagare de seama, caci are doua fete foarte sirete. Parintele era un om instarit, cu avere si casa frumoase, cu nevasta, doi baieti gi doud fete mari. Dupa ce mancard, Malci, una dintre fete, le canta la clavir si Budulea Taichii fu incantat, cdci nu mai auzise clavir de cand plecase de la Viena. Hutu vorbi mereu despre parintele Toda, despre sotia lui si despre fete, asa ca toti il necajeau cu fetele si radeau de el. Poate asta I-a facut pe episcop sa il cheme si sa il intrebe cand se va duce la manastire si daca se va duce din tot sufletul. Vil Acum Budulea Taichii era la mare stramtoare. Vrusese intai sa ajunga dascal, apoi profesor ca Wondracek, dupa aceea profesor de gimnaziu. Acum nu stia, sa mearga la cdlugarie sau sa se faca preot ca parintele Toda, cu nevasta si copii. De Sfanta Maria fusese invitat la parintele Toda, dar trimise o scrisoare de scuze si pleca in sat la el, la Cocorasti.Acasa toti erau bine. Dascdlul Claita isi mai marise averea si facuse planuri pentru maritisul celor trei fete care fi mai ramasesera acasa. Budulea cel batran era multumit ca era respectat de toti si astepta ziua in care fiul sau avea sa ii ia la oras sa traiasca impreuna. Totusi, cei doi batrani aveau o greutate pe suflet, ca Hutu nu se insoara.Uneori venea pe la ei Mili si vorbeau despre Hutu cu fnsufletire, dar cand pleca, cei doi batrani priveau lung gi trist in urma ei. Cand s-a dus in vizita la dascal, Hutu a povestit despre fetele pdarintelui Todea, iar Mili s-a ridicat de la masa si a iesit brusc in gradind. Hutu s-a dus dupa ea gi i-a spus cd nu are de ce sA fie suparata, ca el o iubeste pe ea. Pana la urma iubirea a invins. Dupa ce a iesit protopop, Hutu a luat-o pe Mili in casatorie. Si au adus pe lume un nou Budulea, Budulea Bunicului. Sfarsitul povestirii pe scurt a nuvelei Budulea Taichii