ROMANUL REALIST MODERN : ,,ENIGMA OTILIEI’’ DE G.

CÃLINESCU

G. Cãlinescu (1899-1965) face parte din seria scriítorilor de formație enciclopedicã având o activitate
plurivalentã, atât în domeniul literaturii (proza: romanele: «Cartea nunții", ..Enigma Otiliei’’, ,,Bietul
Coordonate ale vieții Ioanide", ,,Scrinul negru"; poezie : vol. nPoezii", ,,Lauda lucrurilor" , teatru: nSun sau Calea neturburatã"),
şi operei scriitorului cât şi în cel al publicisticii (vol. nCronicile optimistului", ,,Ulysse"), eseisticii (nPrincipii de
esteticã", ,,Sensul clasicismului", ,,Estética basmului"), istoriei şi criticii literare ( nViata luí Mihai
Eminescu", ,,Opera luí Mihai Eminescu", ,, Viata luí Ion Creangã’’ , „ Istoria literaturii române de la origini
pânã în prezent", Jstoria literaturii române. Compendiu’’ , ..Universul poeztei" etc.) .
Opinii estetice:
 ideea unui roman de atmosferã modernã
 ,,ceea ce conferã originalitate unui roman nu este metoda, ci realismul fundamental"
 un roman trebuie sã fie, în mod firesc, analitic
 cunoaşterea de cãtre criticul / istoricul literar mãcar a unei literatura strãine
Trãsãturile prozei cãlinesciene:
 plãcerea regiei;
 gustul pentru grandios;
 imaginația rabelais-iana ( personajele privite în detalii exagérate pânã la grotesc);
 jocul presupunerilor, al comentariilor psihologice.
Contextul cultural-istoric şi al creației autorului:
Încadrarea operei în Publicat în 1938, la sfârşitul perioadei interbelice când romanul se afirmase puternic ca specie literarã; este
contextul literaturii al doilea dintre cele 4 romane cãlinesciene : ,, Cartea nunții’’-1933, ,,Enigma Otiliei’’-1938, ,,Bietul
române/ în curent/ Ioanide’’ – 1953, ,,Scrinul negru’’ -1960.
contextul cultural-
istoric al vremii/
creația autorutui

Specia  Roman:
prin amploarea acțiunii, desfãşurata pe mai multe planuri, cu un conflict complex, la care participã numeroase
personaje.................................................................................................................................
Tipul  Roman realist:
 reprezentarea verídicã a realitãții contemporane scriitorului, a societãții sub determinismul
social-economic (teme: banul, moştenirea, zestrea, parvenirea etc.);
 iluzia vietii, verosimilitatea;
 obiectivitatea;
 lipsa de idealizare a realitãților sociale, a vieții de familie etc.;
 observația socialã şi psihologicã;
 tipizarea şi personajele típice;
 complexitatea personajului, surprinderea lui în transformare, individualizarea acestuia
prin fapte, limbaj, relațiile cu alte personaje etc.;
 tehnica detaliului, notarea amãnuntului semnificativ, descrierile minuțioase (mediul
ambiant, vestimentația, fizionomia) au conotații în plan moral;
 rolul expozițiunii (situarea exactã în timp şi spațiu), veridícitatea;
 structura închisã a romanului (simetria incipit-final; final închis; epilog);
 stilul sobru, impersonal, obiectiv;
 atitudinea criticã.
 Roman balzacian:
prin motivul moştenirii şi al patemitãții (preluate din opera lui H. de Balzac- nMos Goriot" sau Eugénie
Grandet")
 Roman social: romanul este o fresca a burgheziei bucureştene de la începutul sec.
al XX-lea, prezentatã în aspectele ei esențiale (viața de familie, relațiile interpersonale) sub determinare
socio-económicã.
 Roman citadin: locul acțiunii este oraşul Bucureşti
 Roman modern: prin :
 ambiguitatea personajelor (Costache Giurgiuveanu nu e un avar dezumanizat cãci
cheltuieşte pentru propria sãnãtate şi o iubeşte sincer, paternal, pe Otilia; Pascalopol o iubeste si el patern si
viril in acelasi timp; Felix este ambitios, lucid, hotãrât sã-şi facã o carierã, dar capabil sã
iubeascãdezinteresat; Stãnicã este un arivist şi un demagog al ideii de paternitate, dar principial şi

1
 sentimental);
 interesul pentru procesele psihice deviante (specific naturalismul): alienarea şi senilitatea
(Simion Tulea şi Titi);
 dispunerea personajelor în planuri antitetice, prin reflectare inversatã (inteligența lui
Félix se opune imbecilitãții lui Titi, iar feminitatea şi farmecul Otiliei e inversul urâțeniei Auricãi),
relativizarea imaginii personajului Otilia (vãzutã diferit de celelalte persoanje- reflectarea în mai multe
oglinzi, - a se vedea fişa sintezã).
Surse de inspirație 1. Autobiografía autorului:
 moartea mãtuşii Tinca şi cãutarea febrilã, de cãtre rude, a banilor şi a obiectelor de preț în casã;
 trãsãturile unchiului Bica Simion (preluate de autor în portretul lui Stãnicã Rațiu);
 amintirile autorului legate de familia adoptivã;
 existența de licean ( internist);
 pasiunea pentru psihiatrie şi chiar elemente ale portretului fizic împrumutate luí Félix;
 existența unei veríşoare îndepãrtate pe nume Otilia, mai în vârstã decât el.
2. Románele balzaciene: ,,Moş Goriot", ,,Éugenie Grandet’’ (teme preluate: paternitatea, familia, mo
ştenirea, eşecul erotic/marital)
Titlul Titlul inițial al romanuluí fusese ,,Pãrinții Otiliei", tocmai pentru a reliefa ideea balzacianã a
paternitãții, pentru cã - aşa cum observa Ov. Crohmalniceanu -,,fiecare dintre persoanje determinã
cumva soarta orfanei Otilia, ca nişte ,,pãrinți" (Pascalopol şi Félix au o atitudine ocrotitoare,
Costache intenționeazã sã-i lase un cãmin drept moştenire, Stãnicã şi Aglae au o atitudine sfãtuitoare -
chiar dacã într-un registru negativ).
Autorul schimbã din motive editoriale titlul în ,, Enigma Otiliei’’ pentru a deplasa accentul asupra
fascianției pe care o exercita Otilia asupra lui Félix şi Pascalopol. Ea rãmâne surprinzatoare prin
amestecul unui farmec juvenil cu o maturitate profundã. ,,Enigma" ei se naşte mai ales în inima lui
Félix care nu poate gãsi explicații plauzíbile pentru comportamentul fetei, care rãmâne, pânã în finalul
romanului o tulburatoare întruchipare a naturii contradictorii a sufletului feminin.
G.Cãlinescu mãrturiseşte : ,, voisem sã numesc cartea „Părinţii Otiliei”,dar editorului i s-a pãrut
mai sonor titlul ,, Enigma Otiliei’’.Otilia, cei inteligenți vor fi observat, nu e personajul principal.
Felix şi Otilia sunt acolo în calitate de victime şi de termeni angelici de comparație. Nu Otilia are vreo
enigmã, ci Felix crede cã le are. Pentru orice tânãr de 20 de ani, enigmaticã va rãmâne în veci fata
care îl respinge, dându-i, totuşi, dovezi de afecțiune. Apoi Otilia, fãrã interes material propriu-zis,
aratã afecțiune pentru Pascalopol. Asta, pentru Felix, este o enigmã’’.
Instan tele Autorul, G. Calinescu, surprinde in romanul sau complexitatea unor fenomene precum avaritia,
comunicarii arivismul, invidia, ingrosand trasaturile personajelor sale pana la grotesc. Naratorul adopta un ton
narative (autor, obiectiv, dar de fapt se ascunde sub mãştile sale, personajele, ale caror caractere se dezvaluie progresiv,
narator, pornind de la dátele exterioare ale existentei lor si culminand cu cele de ordin interior. Naratorul
personaje, cititori; stârneste curiozitatea cititorilor si stabileste o legatura cu acestia, cu care se identifica, prin folosirea
marcile prezentei persoanei I plural in formulãri de genul: ,,Uimirea liceanului va parea nu se poate mai indreptatita,
naratorului) daca vom sti cine era. Se numea Félix Sima..."

Perspectiva Narațiunea este nonfocalizatã şi se realizeaza la persoana a Ill-a Naratorul este obiectiv, detasat, un se
narativa (subiectiva/ implica in faptele prezentate, dar conditia impersoanlitatii este incalcata prin comentariile sale de
obiectiva/ estet. .
relativizata/detasata/ ,,Obiectivitatea insasi este una paradoxala, caci nu mai desemneaza absenta din evenimente a unui
omníscienta/ narator impartial sau a demiurgului balzacian, ci amestecul permanent al unui comentator savant si
omniprezenta) expert, care, in loc sa infatiseze lumea, o studiaza cu probe de laborator’’. (N. Manolescu, ,,Arca lui
Noe")
Naratorul este omniscient, fapt ce-i ingaduie sa stie totul despre persoanjele sale, sa emita aprecieri
asupra lor si sa introducã perceptia auctorialã caracterologicã în locul perspectivei personajelor.
Tema/  Tema cãrții este viata burgheziei bucurestene de al inceputul secolului al XX-lea,
problematica/ prezentata in aspectele ei esentiale, sub determinare social- economica (averea), intr-o societate
motive degradatã moral. Imaginea societatii constituie fundalul pe care se proiecteaza formarea / maturizarea
unui tânãr care, inainte de a-si face o cariera traieste experienta iubirii si a relatiilor de familie.
 Problematica: roman al unei familii si istorie a unei mosteniri.
 Motive: motivul mostenirii si al paterniãții (motive balzaciene)
Constructia Succesiunea secventelor narative este redata prin înlantuire (respectarea cronologiei faptelor),
discursului narativ completate prin insertia unor micronaratiuni in structura romanului.
(unitate, inlãnțuire, Roamnul este unitar, apare simetria incipit - final ( Incipitul si finalul redau imaginea strazii Antim si
pauza descriptiva, a casei lui Giurgiuveanu:
alternante etc.)  Incipitul: ,,Dinadins, intr-o duminicã, o lua pe strada Antim. Prefacerile nu

2
 Schimbaserã cu totul caracterul strãzii. Casa lui mos Costache era leproasã, înnegritã. Poarta era
tinuta cu un lant si curtea toata nãpãditã de scaieti. Nu mai pãrea sã fie locuitã..."

 Compozitia:
Structura textutui/ Romanul cuprinde 20 de capitole si e structurat pe mai multe planuri narative, care urmaresc destinul
compozitia (incipit, personajelor prin acumularea detaliilor.
final, episoade/  Un prim plan urmareste eforturile membrilor clanului Tulea de a obtine mostenirea
secvente narative, lui Costache Giurgiuveanu in defavoarea Otiliei, fiica vitrega a acestuia.
planuri...)  Un alt plan principal prezinta destinul tanarului Felix Sima, care pe parcursul
romanului experimenteaza viata de familie, iubirea / esecul sentimental si succesul profesional.
 Planurile secundare: planul lui Pascalopol, al Auricai, al lui Stanica Ratiu.
 Incipitul:
Romanul începe prin precizarea timpului si a spatiului desfasurarii actiunii, autorul folostnd tehnica
detaliului: ,, Într-o seara de la inceputul lui iulie 1909, cu putin inainte de orele zece", Felix Sima, un
tânãr de vreo optsprezece ani, absolvent al Liceului Internat, soseste de la Iasi pe strada Antim din Bucuresti
pentru a-şi cãuta unchiul, pe Costache Giurgiuveanu, dupã ce a rãmas orfan de ambii pãrinti. La
Bucuresti, Felix intentioneaza sã urmeze Facultatea de Medicina, pentru a deveni doctor cum fusese şi tatãl
sãu. Dupã ce face un portret detaliat tânãrului Felix, naratorul ne descrie, în maniera balzacianã strada
Antim, în detalii ce au rol caracterizator pentru locuitorii din aceasta zona a capitalei (conditie sociala
modesta, cultura mediocrã). Casa lui Costache Giurgiuveanu sugereazã zgârcenia proprietarului prin peretii
grosolan tencuiti si prin starea de paraginã în care se aflã. Tot în incipit sunt prezentate principalele
personaje aflate în casa lui Moş Costache:…………………………………………………………………..
 Finalul:
este închis prin rezolvarea conflictului si este urmat de un epilog. Simetria incipitului cu finalul se
realizeaza prin descrierea strãzii si a casei lui moş Costache, din perspectiva lui Felix - strãinul din familia
Giurgiuveanu - în momente diferite ale existenței sale: adolescența şi maturitatea.
 Secvente narative:
 sosirea lui Felix în casa unchiului sãu;
 uimirea cu care tânãrul observa ciudateniile rudelor sale;
 vizita pe care Felix şi Otilia o fac în Bãrãgan, la moşia lui Pascalopol;
 eforturile lui Stãnicã de a-l determina pe Simion Tulea sã-i dea zestrea Olimpiei;
 cãsãtoria acestuia cu Olimpia;
 încercãrile lui mos Costache de a-i construi o casa Otiliei;
 moartea bãtrânului şi furtul banilor de cãtre Stãnicã Rațiu;
 plecarea secretã a Otiliei cu Pascatopol etc
Moduri de expunere  Naratiunea e modul principal de expunere.
 Dialogul confera veridicitate si concentrare epica si are rol în caracterizarea
persoanjelor.
 Descrierea spatiilor (strada, arhitectura, decorul interior) si a vestimentatiei
personajelor sustine impresia de univers autentic (mimesis), iar descrierea fizionomiei personajelor au
conotații în plan moral contribuind la caracterizarea acestora.
Constructia  Expozițiunea:
subiectulu) Acțiunea roamnului începe cu venirea tânãrului Felix, orfan, absolvent al Liceului Internat din Iaşi, la
(momentele Bucureşti, în casa unchiului şi tutorelui sãu legal, pentru a urma Facultatea de Medicinã. Caracteristicile
subiectului arhitectonice ale strãzii şi casei lui moş Costache sunt surprinse de ,,ochiul unui estet’’, din perspectiva
naratorului specializat, desi observatia este atribuitã personajului-martor / intrus, Felix Sima……………..
 Intriga………………………………………………………………………………………….
 Desfãşurarea acțiunii ………………………………………………………………………….
 Punctul culminant ……………………………………………………………………………..
 Deznodãmântul …………………………………………………………………………………

Relatii temporale si Perspectiva temporalã e cronologicã, bazatã pe relatarea evenimentelor în ordinea derulãrii lor. Actiunea
spatiale romanului se desfasoara in perioada iulie 1909 - martie 1911 si este urnmata de epilogul prezumptiv, plasat la
un deceniu si jumatate distanta.
Spatiul actiunii este, în cea mai mare parte orasul Bucuresti (casele de pe strada Antim unde locuiesc
fam. Giugiuveanu si Tulea); o secvențã are loc în Bãrãgan, unde se aflã moşia lui Pascalopol).
Caracterizarea Costache Giurgiuveanu..
personajelor (tipuri Pascalopol
de personaje, Felix Sima
trãsãturi fizice/ Otilia Mãrculescu

3
morale, modalitãți Aglae Tulea
de caracterizare, Aurica
relații între personaje, Simion
încadrare în Titi
tip/individualitate) Stãnicã Rațiu

Conflictul Conflictul exterior : se bazeazã pe relatiile dintre cele doua familii înrudite: Giurgiuveanu (Costache,
Otilia + intruşii Felix şi Pascalopol) şi Tulea (Aglae, Simion, Olimpia, Aurica, Titi + Stãnicã Rațiu). În roman
apar doua conflicte exterioare legate de avere :
 Aglae - Otiliei
 Stanica - mos Costache şi
un conflict erotic:
 Felix - Pascalopol (rivalitatea pentru Otilia)
Limbajul prozei Formula esteticã: modernã ( a se vedea tipul: roman modern)
narative/ Îmbinarea elementelor realiste si moderne cu cele clasice (simetria romanului, personajele-
modalitatí ale caractere constituite pe o dominantã psihicã) şi romantice (procedeul antrtezei dintre
nararii/arta personaje: Felix-Títi, Otilia-Aurica, Costache-Pascalopol; descrierea naturii-Bãrãganul;
narativa/ stil motivul ,,orfanului’’-Felix, Otilia)
(direct, indirect/ Limbajul uniformizat : realizat prin aceleaşi mijloace lingvistce:
indirect liber...)/  Fraza amplã. …………………………………………………………………….
formula esteticã;  Preferinta in descriere pentru grupul nominal si epitetul neologic ,, fața juvenilã’’,
n tãietura elinicã a nasului", ,pustietatea scitica", naspect bizar" etc.)
Accentele comice se îmbinã cu cele grotesti si tragice :
 efortul urias fãcut de mos Costache de a strange bani si inutilitatea acestuia când banii
sunt furati, cu nerusinare, de Stãnicã;
 moartea prematurã a bãtrânului;
 destrãmarea iluziilor sentimentale ale lui Felix;
 evolutia deceptionanta a Otiliei;
 îmbãtrânirea solitarã a moşierului Leonida Pascalopol)
Sursa comicului e efortul mereu anulat al micii burghezii (Aglae vrea sã-şi vadã copiii asezați
şi nu şi-i aşazã; Olimpia se vrea soție şi mamã şi este
,,lãsatã liberã’’ de soț; Aurica face inutil plãcinte şi tururi erotice pe Calea Victoriei, cãci
rãmâne fatã bãtrânã), disproportia dintre efortul enorm şi obiectivul precar.
Ironia disimulata, dar permanentã.
Parodierea.
Receptarea  Pompiliu Constantinescu: ,, Enigma ei (a Otiliei) este însãşi feminitatea ei, mereu
criticã a operei. proaspãtã, de un magnetism care deformeazã şi pe avarul Costache şi pe cei mai rigizi
duşmani ai ei"
 Nicolae Manolescu : ,, Prin Enigma Otiliei, romanul clasic se priveşte în oglindâ, luând
parcã act de sine şi de rețeta de fabricare.’’
 ………………………………………………………………………………………
 ………………………………………………………………………………………
 ………………………………………………………………………………………