FIȘĂ DE LUCRU

Citește cu atenție textul, apoi răspunde cerințelor de mai jos:

M-am îndrăgostit la 14 ani. Totul s-a petrecut pe neașteptate. Bănuiesc că, intrând în
viață, ne îndrăgostim întotdeauna de un șablon. Șablonul meu era blond, avea ochii verzi și
restul nu mai conta. De fapt - și asta aveam s-o aflu cât de curând -, tocmai restul conta,
tocmai ceea ce depășea șablonul și devenea ”lucrul” acela unic și irepetabil care, el doar,
face posibilă îndrăgostirea. Șablonul meu stătea în banca a treia pe rândul din stânga, cel de
la fereastră. Eu stăteam în banca a patra pe rândul din mijloc. Era o fată mai degrabă
scundă, cu pielea incredibil de albă. Eu aveam pielea la fel de albă, numai că eram brunet.
Din locul în care mă aflam, îi vedeam mereu părul blond, lăsat să cadă în jurul capului ca o
perdea, în stilul tunsorii actrițelor hollywoodiene din anii 30.
Din când în când, în timpul orelor, perdeaua părului prindea să se miște, capul se
rotea brusc spre dreapta, linia nasului apărea oblică și demnă, urmată de o privire verde
care mă fixa scurt, cu seriozitate, făcând să crească în mine un val de căldură și
modificându-mi bătăile inimii.
Nu a trecut mult timp până mi-am dat seama că blonzenia ei nordică era doar
fundalul, decorul din care se desprindeau detaliile care mă fascinau cu adevărat: pielea
sidefie, presărată cu pistrui minusculi, buzele subțiri, care se strângeau și se desfăceau
periodic în mici spasme nervoase, mâinile cu degete gracile și șovăitoare, panglica de pe cap
coborâtă la răstimpuri în dreptul gurii și reașezată la locul ei după o scurtă scuturătură a
părului.
(Gabriel Liiceanu, Crinii din clasa întâi de liceu în vol. Povești de dragoste la prima vedere)

1. Numește câte un sinonim contextual pentru fiecare dintre următoarele cuvinte:

șablon, piele, seriozitate, căldură.
2. Transcrie, din text, patru cuvinte derivate.
3. Alcătuiește enunțuri în care cuvintele: mine, val, ochi, capul să aibă alte sensuri decât
cele din text.
4. Scrie două expresii/locuțiuni care să conțină substantivul inimă.
5. Alcătuiește două enunțuri în care să folosești sensul denotativ și sensul conotativ al
cuvântului gură.
6. Transcrie două cuvinte din câmpul semantic al părților corpului omenesc.
7. Realizează rezumatul fragmentului citat, în 5-7 rânduri (50-70 de cuvinte).
8. Transcrie două secvențe prin care este prezentată fata.
9. Comentează în 6-10 rânduri (60-100 de cuvinte) următorul fragment din text:
Bănuiesc că, intrând în viață, ne îndrăgostim întotdeauna de un șablon. Șablonul meu
era blond, avea ochii verzi și restul nu mai conta. De fapt - și asta aveam s-o aflu cât
de curând -, tocmai restul conta, tocmai ceea ce depășea șablonul și devenea
”lucrul” acela unic și irepetabil care, el doar, face posibilă îndrăgostirea.
10. Motivează, în 6-8 rânduri (60-80 de cuvinte), includerea textului în tema iubirii.