O scrisoare pierdută

Caragiale este unul dintre marii clasici ai literaturii romane, fiind cel mai mare dramaturg. Dintre operele sale dramatice
amintim:,,O noapte furtunoasa”, ,,D’ale carnavalului”, ,,O scrisoare pierduta”.
Comedia este o specie a genului dramatic, care prezinta situatii neasteptate, moravuri si personaje care starnesc rasul. Opera
este destinata prezentarii scenice.
Tema comediei o constituie prezentarea vieţii social-politice dintr-un orasel de provincie, in preajma alegerilor pentru Camera,
in lupta electorala fiind antrenate atat fortele aflate la putere, cat si cele din opozitie.
O scrisoare pierduta este o comedie de moravuri (politice,sociale…), iar titlul prezinta pretextul in jurul caruia se dezvolta
intamplarile: o scrisoare trimisa de Tipatescu lui Zoe este pierduta si ajunge în mainile adversarilor politici.
Textul are trasaturi caracteristice atat operei dramatice, cat si comediei.
Piesa este structurată in patru acte ,care au la rândul lor scene(9,14,7,14)
Modul predominant de expunere este dialogul, cãruia i se adaugă monologul dramatic.
In cadrul dialogului se remarcă diversitatea replicilor care este o modalitate de realizare a comicului.
Apar şi scene constituite numai din monolog, datorita prezenţei unui singur personaj.
O altã trasaturã a operei dramatice este prezenţa indicaţiilor scenice care se referă la decor, la gesturile sau vestimentaţia
personajelor.
Descrierea si naraţiunea nu apar decât in replicile personajelor sau in indicaţiile de regie .
Opera dramatică nu are narator, rolul acestuia fiind luat de personaje.
Prezentarea conflictului dramatic este o altă trăsătură specifică acestui gen literar, întâlnită şi în ``O scrisoare pierdută``. El
începe odată cu pierderea scrisorii de amor şi evoluează pe măsură ce Caţavencu îi şantajează pe adversarii săi cu publicarea ei.
Conflictul atinge punctul culminant în momentul în care de la Centru se anunţă candidatura lui Dandanache şi se stinge când
Caţavencu este deposedat de scrisoare.
Actiunea piesei se petrece in capitala unui judet de munte, in zilele noastre. Actul intai cuprinde in primele doua scene
expozitiunea, in care facem cunostinta cu Tipatescu, prefectul judetului, si cu Pristanda, politaiul orasului. Intriga comediei o
constituie pierderea scrisorii care se consuma insa inainte de inceperea actiunii, deoarece in actul intai, scena intai, Tipatescu afla
de la Pristanda ca Nae Catavencu este in posesia unei scrisori, care-i poate asigura reusita in alegeri. Acest fapt va declansa
desfasurarea actiunii. Alertat, prefectul ii ordona lui Pristanda sa afle despre ce este vorba, dar, intre timp, Trahanache si sotia
lui, Zoe, sunt santajati de Catavencu, adversarul lor politic, cu publicarea scrisorii compromitatoare, daca nu il vor sprijini in
alegeri. Acestia il instiintează pe prefect de cele intamplate, iar el devine din ce in ce mai nelinistit. Intervin Farfuridi si
Branzovenescu, deoarece ii banuiesc pe aliatii politici de tradare. Tipatescu afla de la Cetateanul turmentat ca Nae Catavencu i-a
sustras scisoarea, iar Pristanda le comunica pretentiile acestuia: “ori o mie de poli, ori deputatia.”
In actul al doilea, desfasurarea actiunii continua, tensionandu-se. Farfuridi si Branzovenescu trimit la Bucuresti o scrisoare, prin
care il acuza pe prefect de tradare. Catavencu este arestat, Zoe se intalneste cu el si-i promite sprijinul in alegeri, incercand sa-l
determine si pe Tipatescu sa faca acelasi lucru. Prefectul refuza initial, ii propune alte avantaje, dar in final cedeaza presiuniloe lui
Zoe.
Intre timp, de la Centru, este anuntata candidatura lui Agamemnon Dandanache.
Actul al treilea este actul punctului culminant. Farfuridi si apoi Catavencu isi rostesc discursurile prin care fiecare incearca sa-i
atraga pe alegatori de partea lui. La anuntarea candidaturii lui Dandanache, cele doua tabere se incaiera, iar Catavencu isi pierde
palaria, in captuseala careia se afla scrisoarea..
In actul al patrulea, actiunea evolueaza spre deznodamant, proclamand infrangerea lui Catavencu si alegerea lui Dandanache,
care fusese desemnat candidat de la Centru, tot in urma unei scrisori compromitatoare. Cetateanul turmentat gaseste palaria cu
scrisoare pe care i-o da lui Zoe. Catavencu accepta sa conduca festivitatile in cinstea noului ales. Totul se termina intr-o atmosfera
de sarbatoare si de veselie unanima.
Ca si in orice comedie, si aici sunt prezente diferite tipuri de comic, realizat printr-o diversitate de procedee.
Exista mai intai un comic de situatie , obtinut prin pierderea si gasirea scrisorii ,postura ridicola a lui Catavencu de a ajunge din
stapan pe situatie, victima a unei escrocherii asemanatoare celei la care el apelase. Totodata, comica este si situatia finala, cand cele două
forte potrivnice se impaca.
Tot in comicul de situatie se incadreaza si cuplurile de personaje Zoe-Tipatescu-Trahanache, Farfuridi si Branzovenescu.
Este prezent comicul de caracter, care izvoraste din comportarea personajelor. Personaje ca Dandanache, Catavencu, genereaza
rasul prin contrastul dintre ceea ce sunt si ceea ce vor sa para.
Acestor tipuri de comic li se adauga si comicul de limbaj si de nume care se realizeaza prin ticurile verbale ale personajelor
"curat","ai putintica rabdare", prin pronuntarea gresita a unor cuvinte "famelie", "bampir", "enteres","renumeratie" ori, cuvintelor
intelese gresit, li se da un alt sens:"capitalist”, cu sensul de locuitor al capitalei.
Ca dramaturg, I.L.Caragiale se remarcă prin măiestria cu care îşi construieşte personajele, care reprezintă tipuri umane .
Aceste personaje sunt caracterizate atât în mod direct de către alte personaje , cât si în mod indirect prin fapte, atitidini, vorbe.
Stefan Tipătescu este tipul junelui prim, numele lui ne duce cu gândul la un tip important în viaţa politică capabil de aventuri
amoroase.
Trahanache este tipul încornoratului, iar Catavencu il reprezintă pe cel care se agaţă cu disperare de orice pentru a-si atinge
scopul, se agita ( căţăie).
Farfuridi si Brânzovenescu, prin aluzia culinară al numele lor , sugerează inferioritatea. Dandanache ne duce cu gândul la
,,Dandanaua”(încurcătura) care se produce prin apariţia sa. El este tipul prostului ticălos .
Pristanda îşi trage numele de la un joc moldovenesc şi sugerează zbaterea permanentă si inutilă, fără a ajunge undeva, sau
exprimă ideea că e capabil să ,,joace aşa cum i se cântă”.El este tipul omului slugarnic, al slujbaşului supus.
Prin aceste tipuri de comic autorul a reuşit să realizeze umorul şi ironia.
 Prin caracterul dramatic, prin diversitatea tipurilor de comic şi prin prezenţa personajului comic, această operă literară este o
comedie.