S46.

Reţeaua instituţiilor psihiatrice

1. Instituţii de spitalizare totală:

a. Spitalele psihiatrice
b. Secţia de psihiatrie din cadrul spitalelor cu profil general
c. Unităţi postcură
2. Instituţii extraspitaliceşti de tipul unităţilor semiambulatorii şi altora (staţionar de noapte,
weekend)
3. Unităţi ambulatorii
a. Servicii de sănătate mintală complete
b. CSM
c. Cabinete psihiatrice (dispensar)
d. Dispensar de medicină generală

Institutii de spitalizare totala

a. Spitalul – este cea mai veche formă de organizare
- există o tendinţă de echilibrare a numărului de paturi datorită scăderii numărului de internări, prin
introducerea de noi terapii
- este o unitate cheie cu asistenţă psihiatrică, umanizare, concordantă cu nevoile şi cu unităţile
ambulatorii;
- Roluri:
 Separarea bolnavului de mediu
 Protejare împotriva incapacităţii de asumare de drepturi civile
 Asigură îngrijirile terapeutice necesare
 Asigurarea financiară a spitalizării
 Rol de învăţământ, de urmat a îndrumărilor tehnico-metodologice
 Acţiune psihologică, psihoprofilactică secundară şi primară (educaţie sanitară), terţiară (plan
terapeutic la externare)
În perspectivă istorică, spitalul de psihiatrie a evoluat de la o instituţie terapeutică plasată marginal în afara
comunităţii (în afara oraşului), în care bolnavii erau închişi perioade lungi de timp – favorizând astfel
cronicizarea – la un serviciu psihiatric complex, deschis spre comunitate şi care beneficiază de multiple şi
complexe servicii terapeutice de tip psihosocial inclusiv prin cooptarea familiei pacientului şi a comunităţii
locale. În secolele XVII şi XIX au mai existat modeste încercări de structurare a vieţii din interiorul
spitalelor de psihiatrie prin angajarea pacienţilor în activităţi de tip ergoterapeutic. Spitalele de psihiatrie
continuă să funcţioneze în prezent cu diferite amplasamente, cu o grijă deosebită de a menţine legătura cu
„exteriorul”, având angajaţi competenţi cu diverse specializări cum ar fi: asistenţi sociali, psihologi,
terapeuţi ocupaţionali, nurse etc. Acestea au propriile servicii ambulatorii care monitorizează şi reevaluează
situaţia foştilor pacienţi şi care se străduiesc să menţină foştii pacienţi cât mai mult posibil plasaţi în
comunitate. În cadrul structurii sale interne, asigură servicii şi departamente (unit-uri) specializate pe
diverse categorii de afecţiuni psihiatrice – departamente pentru toxicomani, departamente pentru schizofreni,
etc. – ceea ce creşte eficienţa şi calitatea actului terapeutic. În secolul XX s-a dezvoltat foarte mult conceptul
de secţie de psihiatrie în Spital Unificat, ceea ce facilitează abordarea multidisciplinară a fiecărui pacient.
b. Secţia de psihiatrie
- este sub controlul psihiatrului, în programul de luptă împotriva bolii psihice
- spitalizare scăzută
- colaborare cu alte servicii
- structură tradiţională sau diferită
- aproximativ 15-20% din totalul de paturi
c. Unităţile postcură
- sanatorii, cu rol în - ameliorarea simptomatologiei şi scăderea simptomatologiei reziduale
- de a scădea medicaţia psihotropă (climă sedativă)

1
Sarcinile spitalului sau secţiei psihiatrice:
- Compensarea tulburărilor psihice majore cu remisiune
- Plan terapeutic şi de recuperare
- Legături cu unităţile extraspitaliceşti
- Cercetare ştiinţifică
- Statistică medicală
- Educaţie sanitară

Instituţii extraspitaliceşti
Spitalizări de zi/noapte (spitalul alcoolicilor) cu următoarele roluri:
o terapii moderne (în familie şi activităţi profesionale, ergoterapie), evită spitalizările crescute;
o evită consecinţele sociale negative ale spitalizării;
o dezvoltă relaţiile socio-profesionale;
o necesită un efort economic scăzut.
- Au ca trăsături comune: teritorializare geografică şi activităţi în apropierea domiciliului
- Criterii de selecţie a pacienţilor: entitate nosologică, transport, relaţii socio-familiale, complianţă
- Contraindicaţii: psihoze acute, agitaţie, auto-heteroagresivitate, toxicomanii, afecţiuni somatice severe,
nedeplasabili, necomplianţi, familii dezorganizate.
Sarcinile serviciilor semiambulatorii:
- internare pacienţilor ce nu necesită asistenţă spitalicească ptr obţinerea remisiunii
- preluarea pacienţilor din spital pentru consolidarea remisiunii
- elaborează planul de recuperare
- legături cu spitalele şi ambulatorii
- cercetare ştiinţifică
- statistică medicală
- educaţie sanitară

Unităţi ambulatorii:
a. Dispensarul de medicină generală
- medicul de familie – prima verigă a lanţului de acţiuni de aplicare a măsurilor de psihoigienă şi
tratament. Are rol în profilaxia primară şi terţiară pentru care trebuie instruit periodic.
b. Cabinetul de psihiatrie din dispensarul policlinic
- a reprezentat prima unitate de acest gen, depăşit din cauza supraaglomerării.
c. Laboratorul de sănătate mintală
- reprezintă un model superior de asistenţă psihiatrică, sistem complex de servicii medicale, sociale,
juridice, sistem în interdependenţă cu celelalte forme de organizare;
- are o echipă multidisciplinară: psihiatri, psihologi, asistenţi medicali şi sociali, statisticieni, jurişti,
instructori de terapie ocupaţională, recreaţională şi ergoterapie, personal administrativ etc.
- Asigură cele 12 servicii esenţiale: asistenţa de urgenţă, consultaţii ambulatorii, spitalizare parţială (de
zi/noapte), internări scurte (pentru diagnostic şi investigaţii), serviciu de consultare şi programare a
cunoştinţelor psihiatrice pentru alte specialităţi medicale şi instituţii, servicii pentru copii, vârstnici,
triere preinternare în spital, dispensarizarea externaţilor, compartimente de alcoolism, toxicomanii,
locuinţe/ateliere protejate.
d. Serviciul de sănătate mintală complet – mijloc optimizat de asistenţă psihiatrică.

Pe lângă spitalele de psihiatrie şi serviciul ambulator ataşat, în lume mai funcţionează în prezent
următoarele tipuri instituţii psihiatrice care întregesc gama serviciilor psihiatrice:
Staţionare de zi – în care pacienţii sunt internaţi în regim de zi, când se află sub supraveghere psihiatrică
fiind trataţi şi evaluaţi zilnic, iar seara şi noaptea şi-o petrec în comunitate, în sânul familiei. Asigură o
tranziţie între regimul de spital şi cel din viaţa obişnuită în cadrul comunităţii sociale locale prin accentuarea
efortului de reinserţie socio-familială.
Ateliere protejate şi servicii de terapie ocupaţională – plasate în comunitate, în care pacienţii sunt
motivaţi să desfăşoare o activitate productivă în grupuri de muncă sub stricta supraveghere a echipei
2
terapeutice compusă din: psihiatrii, psihologi, asistenţi sociali, terapeuţi ocupaţionali, fiecare preluând
alternativ conducerea echipei în funcţie de natura problemei existente. În prezent se preferă termenul de
terapie ocupaţională celui de ergoterapie care implica muncă neplătită. În România, printr-o reglementare
din 1972, 70% din valoarea produsului realizat revine pacientului iar 30% este reinvestită în diverse
programe terapeutice psihosociale. Tot în prezent există o redirecţionare dinspre atelierele protejate spre
locurile de muncă amplasate în zone economice obişnuite – de la mari corporaţii până la firme mici – în care
pacienţii sunt admişi la un nivel bazal temporar până la atingerea statutului de angajat deplin. Echipa
terapeutică face o permanentă evaluare a gradului de defect, disabilitate şi handicap.
Locuinţe protejate sau „HOSTEL-uri” – sunt locuinţe amplasate în spaţiile locative obişnuite alături de
persoane „normale”. Pacientii sunt vizitaţi periodic de echipa terapeutică care îi monitorizează, evalueaza şi
le administrează tratamentul – existând un manager de caz. Sunt binevenite în special pentru pacienţii
cronici defectivi fără suport familial şi/sau rejectaţi de familie. În aceste locuinţe locuiesc mai mulţi
beneficiari care se autoadministreaza în măsura posibilului.
Centre/Laboratoare de Sănătate Mintală – sunt plasate în comunitate şi fac legătura între instituţiile
psihiatrice clasice şi cele moderne de tip comunitar. Au mai multe obiective specifice:
4.1. monitorizarea evoluţiei şi tratamentului de lungă durată a pacienţilor.
4.2. coordonarea activităţii psihiatrice din teritoriu ţinând legătura cu toate serviciile şi instituţiile psihiatrice.
4.3. evidenţa statistică a cazuisticii psih din teritoriu în sens de incidenţă şi prevalenţă a div categ de
tulburări psihice
4.4. în parte pe baza punctului menţionat anterior, desfăşurarea unei activităţi profilactice (concept modern
în întreaga medicină), articulând psihiatria clasică cu cea comunitară.
Centrele de sănătate mintală, îşi desfăşoară activitatea guvernată de următoarele principii:
- Activitatea în echipă - managerul de caz
- Principiul continuităţii îngrijirilor între staţionar, ambulatoriu şi comunitate
- Principiul teritorialitatii

Forme de ocrotire a copiilor şi adolescenţilor:

+ prevederi şi reglementări legislative referitoare la ocrotirea copiilor şi adolescenţilor cu tulburări psihice
+ instituţii de ocrotire şi educare a copiilor cu tulburăr neuropsihice
+ comisii şi organisme în ale căror atribuţii intră şi ocrotirea copiilor cu tulburări psihice
Sarcinile serviciilor ambulatorii:
- studiul factorilor de risc în apariţia tulburărilor psihice (profilaxie primară)
- depistarea afecţiunilor psihice (profilaxie secundară)
- depistarea şi tratamentul de întreţinere ptr bolnavii psihici în evidenţă
- rezolvarea problemelor de muncă, juridice, familiale şi inserţie socială (profilaxie terţiară)
- măsuri de psihoigienă şi profilaxie în colectivităţi
- antrenarea şi îndrumarea reţelelor de bază (medicină de familie şi pediatrie)
- cercetare ştiinţifică, statistică medicală, educaţie sanitară
- legătură funcţională cu spitalul şi unităţile semiambulatorii.

Atribuţii de bază ale asistenţei psihiatrice:

 acţiuni preventive, cu rol de scădere a factorilor de risc;
 depistare precoce a îmbolnăvirilor şi tulburărilor psihice pentru evitarea riscului de periculozitate sau
de instalare a dependenţei sociale;
 dezvoltarea asistenţei psihiatrice, în special ambulatorii pentru recuperarea medicală precoce;
 îmbunătăţirea recuperării profesionale şi sociale cu reinserţie socio-familială.
Serviciile psihiatrice au o serie de particularităţi care le diferenţiază de restul instituţiilor medicale:
- Principiul continuităţii îngrijirilor între staţionar, ambulatoriu şi comunitate
- Principiul teritorialitatii
Strânsa legătură cu celelalte servicii medicale specializate dar mai ales cu asist primara, având în vedere că
un raport OMS a revelat faptul că 25% din problemele adresate medicilor generalisti sunt de natură
psihiatrică.