Neurotransmitatorul reprezinta o substanta fabricata de celula nervoasa care, eliberata
in spatiul sinaptic ca raspuns la o stimulare (electrica, mecanica, chimica), are un efect specific asupra unei alte celule.Neurotransmitatorii sunt subst biologic active purtatoare de informatii pe care le transmit altor celule cu receptori specifici.Neurotrans sunt secretati de celulele nervoase si eliberati in spatiul sinaptic. In creier au fost identificati si receptori pentru unii neurohormoni, existind astfel posibilitatea eliberarii acestora in circulatia periferica prin bucle feedback. Receptorii au fost gasiti si la nivelul butonului presinaptic,care are rolul de a regla cantitatea de neurotransmitatori eliberata. Astfel, actiunea neurotransmitatorilor, considerata a fi de scurta durata, este modulata de catre alte substante care se numesc neuromodulatori. Acestia provoaca modificari de lunga durata ale tonusului sinaptic, modulind astfel mediul inconjurator in vederea actionarii altui neurotransmitator. Neurotranmițătorii se categorizează astfel: 1.Metaboliti ai acizilor aromatici: adrenalina (A);noradrenalina (NA);dopamina (DA); serotonina (5 hidroxitriptamina) (5HT);histamina (HyS). 2.Aminoacizi cu rol–excitator:ac aspartic;ac glutamic;ac homocistic;-inhibitor:ac γ aminobutiric (GABA);glicina;taurina;β alanina 3.acetilcolina 4.purine 5.peptide – subst P;somatostatina (SS);colecitokinina (KK);peptidul vasoactiv intestinal(VIP). Receptorii sunt structuri proteice membranare specializate, care constau dintr-un situs de recunoastere si un efector. O subst care se ataseaza de receptor si activeaza efectorul poarta numele de agonist,iar anatagonistul este o subst care se ataseaza dar nu produce activare. Receptorii de pe suprafata celulara sunt grupati in 2 clase: cls I = canale ionice cu poarta–ligand, activarea lor produce cresterea tranzitorie rapida a permeabilitatii mbr si produc excitatia/inhibitia mbr postsinaptice. Ex: rec Ach nicotinici– excitatori; rec GABA – inhibitori; cls II=produc efecte mai lente, sunt alcatuiti dintr-un lant de peptide de 2 subunitati membranare si o bucla intracelulara care leaga prot G. Sinapsa se caracterizeaza printr-o conformatie biochimica speciala care implica neurotransmitatori, receptori, canale ionice, mesageri secunzi si reprezinta locul unde au loc interferentele biochimice. Neurotransmitatorii (NT) sunt eliberati in fanta sinaptica, inde se fixeaza pe rec postsinaptici,produc depolarizare celulara si transmiterea impuls nervos.Fixarea NT de receptorii presinaptici reprezinta mecanismul de autoreglaj (feed-back) al eliberarii NT si scade eliberarea de noi cantitati de NT in fanta sinaptica. Sistemul dopaminergic: Dopamina este extrem de studiata in prezent deoarece activitatea ei a fost asociata cu aparitia tulb psihotice.Acest neurotransmitator este un mediator relativ ubicuitar,a carui sinteza din tirozina are loc sub controlul tirozin- hidroxilazei,fiind apoi stocata in veziculele presinaptice.Neuronii DA-ergici sunt grupati in mai multe cai, acestea avand responsabilitati diferite si anume: a)calea nigrostriatala, implicata in controlul motilitatii si reglarea miscarilor extrapiramidale; b)calea mezolimbica controleaza comportamentul instinctual si comportamentul de recompensa (senzatiile de placere). Aceasta cale este implicata in consumul de droguri, aparitia halucinatiilor si a delirului din psihoze; c) calea mezo-cortico-frontala,care controleaza functiile cognitive,are rol in medierea simpt pozitive si negative psihotice sau a efectelor secundare cognitive din tratamentul cu antipsihotice; d)calea tuberoinfundibulara cu rol in reglarea secretiei hormonilor hipofizari si mai ales a prolactinei; e)Calea diencefalo- spinala cu rol in nociceptie.Exista un cuplaj functional intre caile a, b si c. Nivelele neurofunctionale:1.mezostriatul dorsal reprezinta nivelul unde se realizeaza jonctiunea functionala intre DA si Ach, responsabila de fenomenele deteriorative induse de blocarea colinergica secundara/ consecutiva blocarii R D2 prin NL (neuroleptice) tipice.Sdr extrapiramidal determinat de NL apare prin blocarea DA la acest nivel.2.mezostriatul ventral prin care se realizeaza „contactul cu lumea”.3.mezolimbic: impreuna cu sist mezocortical joaca un rol major in „focalizarea comportamentului”.4.sist tubero-infundibular – influenteaza tulb de crestere si elib prolactinei. Implicatiile psihopatologice ale DA: Modif DA la nivelul corpilor striati determina:b. Parkinson (prin scaderea dopa-decarboxilazei);cresterea dopa-decarboxilazei determina cresterea DA asociata cu cresterea rec DA. In general, rec dA scad cu varsta. La tinerii cu sch nr rec DA e mult crescut fata de o pers sanatoasa. Receptorii dopaminergici: D1 si D2 prezenti in toate ariile dopaminergice, in special in nucleul striat al carui functie principala e controlul functiei voluntare.Receptorii D 2 din adenohipofiza implicati in secretia prolactinei, avand afinitate pentru antipsihotice.Activarea D1 stimuleaza formarea de AMPc.Activarea D2 inhiba formarea de AMPc.Receptorul D1 e exprimat in campurile terminale ale cailor nigrostriate si mezolimbice,cu nivele ridicate in striatul dorsal, nucleul accumbens si amigdala. In contrast, nivele mici de R D1 s-au gasit in zone ca pars compacta din subst neagra.Studii electrofiziologice au aratat ca D1 este folosit in activarea D2 striatal pentru a atinge potentialul maxim.R D3 se gaseste cu predilectie in sist limbic (accumbens) si este implicat in controlul emotional si procesele cognitive, in patogenia sch, anormalitatea lor influentand expresia clinico-evolutiva a formelor clinice de sch.R D4 se gaseste in cortexul prefrontal, mezencefal, amigdala si trunchi, si in nucleul striat,fiind implicat in mecanismele aparitiei sch.R D5 – in nc striat si aria parahipocampica.R D3 + R D4 se considera a fi R D2 like.R D4 sunt mai frecventi in inima decat in creier. Postmortem, s- au gasit nivele de R D4 in creierul pac cu sch, in special netratati. Functiile DA dupa modelele patologice: - termoreglare: hipertermia maligna si sdr neuroleptic malign - motricitate: b. Parkinson - reglarea emotiilor: depresia si mania, motivatia si recompensa - fctiile cognitive: b. Alzheimer - reglarea TA: agonistii DA (bromocriptina, LDopa) -> hTA ortostatica - fctia neuroendocrina – regleaza secretia prolactinei si hormonilor de crestere; neurolepticele (NL), prin actiunea lor pe DA, dau hiperprolactinemie => ginecomastie, galactoree, scaderea libidoului, anovulatie - fctia vizuala Astfel, sist DA disfunctional intervine in mecanismul patologic al unor boli psihice si neurologice.Neurolepticele tipice blocheaza D2 determinand efecte extrapiramidale. Neurolepticele atipice blocheaza D2+D3 cu efecte secundare reduse.Rolul DA discutat, scaderea niv acidului homovanil mandelic (HVA) in LCR a fost propus ca elem de apreciere a raspunsului la terapia cu antidepresive.Bromocriptina (agonist DA) are totusi un oarecare efect antidepresiv.Hiperfunctia DA cu cresterea HVA in LCR a fost corelata cu delirul. Sistemul noradrenergic:Caile NA-ergice realizeaza proiectii de la nivelul lui locus coeruleus pana la nivelul cortexului prefrontal, talamusului, hipotalamusului si sitemului limbic. Aceste cai sunt notate ca fiind foarte importante pentru conexiunile pe care le realizeaza la nivelul ariilor prefrontale si frontale, aspect care se regaseste si in simptomatologia clinica (disfunctie cognitiva). Neuronii cu NA sunt organizati in nuclee distincte in trunchiul cerebral cu originea in bulb si punte (nuclei A1, 2, 3, 7).La nivelul locus coeruleus (A6) e cel mai important nucleu noradrenergic de unde trimite proiectii spre neocortex, sist limbic, talamus, hipotalamus,formatiunea reticulata, cerebel. S-a sugerat ca rolul NA este acela de a scadea rata descarcarilor spontane ale neuronilor, crescand astfel responsivitatea la stimuli exteriori.La nivelul tractului mezencefalic se realizeaza jonctiunea functionala NA / DA. Lobotomia frontala distruge transmisia noradrenergica,iar compensator, apare pe termen lung o hiperactivitate dopaminergica cu acutizari piramidale si agresivitate.Excesul de NA la nivelul zonei centrale a locus coeruleus determina agitatia psihomotorie din psihozele endogene.Deficitul de NA din zona ventrala poate realiza 2 tablori clinice: inhibitia catatonica si depresia inhibata.Deficitul de NA in zona dorsala det alterarea cognitivo-motorie cu mobilitatea motorie din sdr hiperkinetic, deficitul specific de atentie in sch (disprosexia prin neimplicarea afectiva este un marker clinic de diagnostic).Sistemul NA paraventricular e implicat in perturbarile grave din catatonie.Precursori endocrini hipotalamici devin indicatori de predictie ai evolutiei sch catatonice si ai melancoliei stuporoase. Fascicolul NA descendent este responsabil, prin deficit de NA, de tendintele antisociale si hiperstenie.Dezaferentarea cailor NA bulbospinale poate explica moartea subita in terapia cu neuroleptice (NL).Metabolitul principal al NA este MHPE (nu a fost dovedit rolul modificarilor concentratiilor de NA si MHPE in LCR la depresivi).Activitatea NA poate fi stabilita prin dozarea MPHE urinari, care insa poate proveni si de la alte surse necerebrale (periferice). MPHE scade in depresie, in special cea bipolara si creste in manie. Sistemul adrenergic are originea in 2 grupe celulare: C1 – caudal si lateral in complexul olivo-bulbar si C2 – in subst reticulata bulbara.Amfetaminele si derivatii simpatomimetici cresc cantitatea de A si NA si scad recaptarea atat central cat si periferic.Hiperactivitatea adrenergica determina:stimulare cu agitatie psiho-motorie si efecte anorexigene prin implicarea hipotalamo-hipofizara cu promovarea unei hiperactivitati tiroidiene. Receptorii adrenergici: α1, α2, β1, β2 . α1 sunt cuplati cu prot G stimulatoare si fofolipazaC det cresterea Ca2+ intracelular,α2 – cuplati cu prot G inhibitoare det scaderea AMPc in cel tinta.Rec alfa 2 se subimpart in : α2A, α2B, α2C.Rec β sunt cuplati cu prot G stimulatoare det cresterea AMPc in cel tinta. Efectele stimularii α2 :blocarea elib NA postsinaptic;cresterea nr receptorilor NA postsinaptic; scaderea coeficientului de eficienta a NA la niv fantei sianptice.Prin interferenta jonctionala NA/Ach sunt influentate efectele α1 adrenergice: vasoconstrictie, relaxare ms netezi, scaderea secretiei insulinei, favorizarea agregarii plachetare. Efectele stimularii β1 :creste renina => HTA;stimularea fct cardiace;creste lipoliza si cresterea acizilor grasi serici;excitatie centrala. Toate aceste efecte pot fi corelate cu cardiotoxicitate si risc de moarte subita in terapia cu NL. Efectele stimularii β2:bronhoconstrictie, contractura musculara;anxietate;scaderea tonusului ms neteda gastro-intestinala;tremor;cresterea K intracelular => scaderea K extracelular => tulb de ritm cardiac;atacuri de panica (subst betablocante - propranolol – efecte anxiolitice). Sistemul serotoninergic:Caile serotoninergice au proiectii la nivelul nucleilor rapheului median si dorsal, nc rafeului median si dorsal,sist limbic,nc caudat,scoarta cerebrala si cerebeloasa, subst cenusie medulara.Struct noncerebrale cu cant importante de 5HT sunt tubul digestiv,mastocite, trombocite,glanda pineala.Sinteza 5-HT deriva din triptofan,care sub actiunea triptofan hidroxilazei(TRH) trece in 5-hidroxitriptofan,iar acesta, in urma decarboxilarii,genereaza 5-HT.La nivel central,5-HT joaca rol de neurotransmitator si participa la controlul si reglarea unor functii fiziologice importante,cum ar fi: comportamentul alimentar,termoreglarea,controlul central c- v,comportamentul emotional,activitatea sexuala,ciclul somn-veghe (considerat hormonul somnului, actiune potentiala pe catecolamine),mec fiziologice cognitive (procese de invatare), senzoriale, emotionale,autonome,neuro-endocrine. In psihopatologie, perturbarea 5-HT e implicata in: aparitia tulb de panica,depresiei,tulb obsesiv-compulsive,alcoolism,schizofrenie,tulb de conduita alimentara,demente ,abuz de substante,tulb de stress,agresivitate,suicid,impulsivitate. Unele subst halucinogene (de ex LSD sau tranchilizante) interfera cu medicatia serotoninergica si demonstreaza implicarea acestui neurotransmitator in etiopatogenia sch si psihozelor. Tipuri de receptori 5HT:-5HT1 cu 5HT1A, 5HT1B, 5HT1C (modificat in 5HT2C), (Kaplan 5HT1A, 5HT1Da, 5HT1Db, 5HT1E, 5HT1F);-5HT2 cu 5HT2A, 5HT2B, 5HT2C, 5HT4;-5HT3. Rec 5HT1A–cel mai studiat, situat pe mb postsinaptice si n serotoninergici;- desensibilizarea lui cu SSRI cronic–ef antidepresive.5HT1D–in axonii terminali ai n serotoninergici si neserotoninergici;actioneaza prin reducerea eliberarii de neurotransmitator.5HT1E–studiat putin din cauza lipsei unor markeri selectivi.Este situat in striat si cortexul entorinal.5HT1F– la fel ca 5HT1E,situat in nc rafeului dorsal, hipocamp, cortex si striat.In plus, 5HT1D si 5HT1Fsunt exprimati in vasele cerebrale si stimulati de sumatriptan (antimigrenos).5HT2A – crescut in neocortex si locatii periferice (trombocite, ms neted).5HT2A si 5HT2C au contributie in actiunea antagonistilor de serotonina-dopamina (clozapina, risperidona, olanzapina) prin ipoteza ca blocada 5HT2A se coreleaza cu eficacitatea terapeutica a acestor antipsihotice.5HT2C–crescut in multe regiuni ale SNC, incluzand hipocamp, cortexul prefrontal, amigdala, striatul, hipotalamusul si plexul coroid.Stimularea lor produce efecte anxiogene si anorexice.Halucinogenele au efect agonist pe receptorii 5HT2.5HT3–legarea serotoninei de acesti receptori permite pasajul ionilor de K si Na printr-un canal ionic situat in complexul receptorului 5HT3.Produce efecte rapide excitatorii in neuronii postsinaptici.Este exprimat in hipocamp, neocortex, amigdala, hipotalamus si nc motori din trunchi. Extracerebral: situat in gl pituitara, ggl simpatici enterici si ggl senzoriali.5HT4 – exprimati in hipocamp, striat, subst neagra, coliculii superiori si sunt implicati in reglarea serotoninergica a cognitiei si anxietatii.5HT5 – prezinta 2 subtipuri: 5HT5A si 5HT5B, f omologi sunt exprimati in neocortex, hipotalamus, nucleii rafeului si cerebel. 5HT6 – par a contribui la actiunile mai multor antidepresive sau halucinogene si sunt exprimati in neocortex, striat si amigdala.5HT7–exprimat in hipotalamus si talamus si se presupune ca ar contribui la modularea serotoninergica a ritmului circadian.5HT este implicata in:1).depresie: deficitul transmiterii 5HT poate fi corectata prin admin de antidepresive serotoninergice triciclice sau SSRI;2).schizofrenie: implicarea receptorilor 5HT2 si 5HT3 in mec etiopatogenic al unor forme de sch explica actiunea unor NL selective (ex clozapina);3).stari anxioase: tratamentul cu subst partial agoniste pt 5HT1A (buspirona) e eficient in starile anxioase si potenteaza actiunea SSRI;4).alcoolism;5).deficite cognitive, actiunea pe 5HT2 si 5HT1A si 5HT3 => stimularea functiei mnezice, ameliorareasomnului, anxioliza si efect antidepresiv cu scaderea consumului etanolic.Metabolitul principal al 5HT–5 hidroxiindolacetaldehida (5HIAA) ce pote fi dozat in LCR, plasma, urina scade in depresie. Scaderea cu 30% a HIAA fata de normal -> factor predictiv pentru tentativa autolitica. Mediatia colinergica isi origine in mezencefal de unde pornesc cai spre talamus,hipotalamus, corpi striati, nucleii amigdalieni, cortex limbic.Exista 2 tipuri de receptori pt Ach:receptori muscarinici(M) cuplati cu prot G (cu subtipurile:M1 – M5) si canale ionice poarta-ligand nicotinice (cu subtipurile:α, β, γ...). Repartitia terminatiilor colinergice in SNC este ubicuitara, fiind prezente aceste tipuri de receptori:M1,M3,M5 stimuleaza fosfatidil inozitolul turnover;M2,M4 inhiba adenilat ciclaza;M1–implicati in procesele de invatare si memorare.Receptorii M4 striati implicati ca tinte probabile pentru anticolinergicele folosite ca agenti antiparkinsonieni.M2 periferici regleaza ritmul cardiac si contractilitatea.M3 mediaza contractia muschilor netezi si secretia glandulara.Receptorii nicotinici se gasesc in nr mare in formatiunea hipocampica, neocortex, subst neagra, aria tegmentala ventrala, nc rafeului dorsal, subst cenusie periapeductala si somplexul colinergic bazal cortical.In neocortex, Ach are rol stimulator in conditiile hipostimularii DA, NA si 5HT, realizand o jonctiune functionala complexa.In sistemul hipocampic, jonctiunea Ach/DA pare sa raspunda de psihozele colinergice sau atropinice.Anticolinergia determinata de unele antidepresive poate produce „blocada colinergica” si fenomene deteriorative cognitive.Anticolinergicele scad tremorul si rigiditatea, dar influenteaza putin ataxia.In perspectiva psihiatrica,anticolinergicele accentueaza fenomenele deteriorative si negative prin blocarea colinergica prelungita dar pot produce si fenomene psihotice corelate cu stimularea hipercolinergica ce apare compensator la blocare DA indusa de NL.In schimb, balanta DA/Ach este reglata de implicarea receptorilor M1 si M2.Acetilcolina(Ach) este sintetizata din acetil-CoA(AcoA) si cholina sub actiunea cholin-acetiltransferazei,degradarea fiind enzimatica sub actiunea acetil-cholinesterazei(AchE). Acizi aminati Ac gama-amino-butiric=GABA este principalul neurotransmitator,fiind prezent la nivelul tuturor structurilor cerebrale, dar mai mult in subst neagra si nc cerebelosi profunzi, si mai putin in trunchi si maduva.Are actiune inhibitoare pe SNC.Nu se gaseste in general in neuronii periferici.Se gaseste in unele struct endocrine incluzand insulele β pancreatice si ovare. Caile GABA-ergice:1.nigrostriata si palidonigrala (in ggl bazali); 2.nigrocerebeloasa; 3.interneuronala; 4.cortico-nucleara;5.striato-corticala.Cea mai comuna functie a neuronilor GABAergici este de a concentra si rafina generarea impulsului nervos a neuronilor de protectie care transfera informatia neurala de la o unitate functionala la alta.Hipofunctia GABA apare i epilepsie, sdr extrapiramidale (Parkinson, coreea Huntington).In schizofrenie, GABA controleaza jonctiunea DA/NA. Scaderea activitatii GABA duce la cresterea eliberarii de DA si NA ceea ce favorizeaza aparitia fenomenelor psihotice si agitatiei psihomotorii. Vulnerabilitatea primara a transmiterii GABA e raspunzatoare pentru simptomatologia pozitiva, iar cea secundara ptr simptomatologia negativa.Sdr extrapiramidal indus precoce de NL este indicator clinic de risc ptr vulnerabilitate secundara.Transmisia GABA este implicata in depresie prin deficit de NA, formele rezistente putand raspunde la agonisti GABA.Rec GABA sunt postsinaptici, blocarea lor produce efecte anxiolitice, sedative si antiaritmice. Exista 2 tipuri de rec: GABA A si GABA B.Receptorii GABA au mai fost implicati in: anestezie;anxietate si tulb ale somnului;abuzul etanolic creste functia rec GABA; benzodiazepinele si barbituricele active pe GABA A sunt cunoscute ca dezvoltand toleranta si dependenta in folosirea pe termen lung. Neuromediatori peptidici (NP)=sunt lanturi de aminoacizi din care doar anumite zone sunt „portiuni active”;sunt inhibati de diferite substante ce blocheaza sinteza proteica;au roluri multiple, putand modifica: TA, metabolismul hidric, perceptia durerii, foamea, setea, temperatura, respiratia, comportamentul sexual si social;sunt reprezentati de: substanta K, substanta P, angiotensina, TRH, oxitocina, vasopresina, VIP, receptorii opioizi. Angiotensina -implicata in diverse mecanisme neuro-endocrine centrale: generarea ritmului intracelular si moartea celulei;nictemeral, neurosecretia si focalizarea transmisiei sinaptice adrenergice, aparitia senzatiei de sete, reglarea echilibrului hidro- electrolitic cerebral. Substanta P-are actiune neurala de tip polarizant, excitator;implicata in etiopatogenia unor efectiuni neurologice (b Parkinson, b. Huntington) si psihoze. Enkefalinele-pot fi utilizate in schizofrenie.Nalotanul, prin efect agonist D1 poate fi antipsihotic in tratamentul formelor de sch TRH – efecte bine in depresiile endogene ACTH – util in tratamentul unor demente Peptide opiacee endogene - clasa de NP legate de receptorii membranari ptr morfina si reproduc o serie de efecte agoniste cu acestea - dispun de receptori specifici - actiunea lor asupra SNC e similara cu a morfinei - vulnerabilitatea sist endorfinic si absenta enzimelor de degradare constituie defect endogen primar ce poate fi implicat in patogeneza sch Glicina -neurotransmisia glicinergica importanta in controlul inhibitor in maduva spinarii.Defectele genetice sunt cauze pentru reflexele hipersenzitive si spasticitate Modulatori pozitivi ai receptorului glicinei includ etanolul si propofolul (anestezic) Glutamatul si Aspartatul - functioneaza ca neurotransmitatori excitatori - sunt rapid metabolizati dar doar intracelular a) neurodegenerarea indusa de ischemie apare prin scaderea moleculelor de stocare a energiei (ATP, fosfocreatina) cu depolarizarea celulei => inhibarea metabolizarii glutamatului din spatiul extracelular si activarea canalelor de Ca 2+ voltaj dependente in terminalele sinaptice => eliberarea in exces a gluatmatului - > activarea receptorilor NMDA si AMPA => acumularea crescuta a Ca2+ intracelular => moartea celulara; mecanismul apare si in hipoglicemie, TCC, traumatisme medulare, status epilepticus, , abuz de drog sau intoxicatii alimentare (glutamat monosodic, intoxicatia cu scoici) b) tulb neurodegenerative cronice prin dereglarea gluatmatului si aspartatului si supra-activarea receptorilor; apar in dementele din SIDA, b. Parkinson, sdr de neuron motor (incluzand scleroza laterala amiotrofica) c) epilepsia s-a identificat ca in majoritatea crizelor o caracteristica importanta este activarea anormala si excesiva a cailor glutaminergice d) schizofrenia – au fost facute o serie de observatii care implica anomalii in transmiterea glutaminergica - ipoteza s-a bazat pe administrarea de fenilciclidina (PCP), un antagonist necompetitiv al rec NMDA care declanseaza comportamente psihomimetice similare celor din sch - in plus, studiile post-mortem pe schau aratat o crestere consistenta a densitatii rec glutamatului (NMDA si non- NMDA) in cortexul frontal si temporal, impreuna cu probe ale scaderii productiei si eliberarii glutamatului e) durerea neuropata – antagonistii NMDA, ketamina si acidul D-amino-propil- valeric reduc activitatea nociceptorilor in cornul dorsal f) Abuz de substante – unul din efectele consumului acut etanolic este de a inhiba functia rec glutamatului (NMDA si ...) => scaderea transmisiei sinaptice => deficitele cognitive induse de etanol.