Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Rochia de mireasă
APRECIERI DESPRE
NUNTA - ROCHIA DE MIREASĂ
„Din clipa î�n care am auzit despre această poveste, am fost nerăb-
dătoare să o citesc. O rochie de mireasă purtată de patru femei diferite
timp de peste 100 de ani? Da, vă rog! Mi-a plăcut povestea acestor
femei... ș� i a unicei lor rochii de preț� . Pentru oricine a zăbovit asupra
unei reviste pentru mirese, s-a uitat la un reality-show cu mirese sau a
visat cu ochii deschiș� i să fie mireasă, Rachel Hauck a creat o poveste
exemplară, ce î�ncântă inima.”
– MARYBETH WHALEN, autoarea romanelor The Mailbox (Căsuța
poștală), She Makes It Look Easy (Ea face totul să pară ușor) și The Guest
Book (Lista de invitați). Fondatoarea blogului www.shereads.org
NUNTA
Rochia de mireasă
Traducere din limba engleză:
Dana Dobre
2017
Lui Iisus, preaslăvitul mire
Cuprins
Capitolul unu 9
Capitolul doi 22
Capitolul trei 32
Capitolul patru 41
Capitolul cinci 53
Capitolul ș� ase 71
Capitolul ș� apte 82
Capitolul opt 101
Capitolul nouă 109
Capitolul zece 121
Capitolul unsprezece 134
Capitolul doisprezece 153
Capitolul treisprezece 164
Capitolul paisprezece 173
Capitolul cincisprezece 192
Capitolul ș� aisprezece 202
Capitolul ș� aptesprezece 209
Capitolul optsprezece 223
Capitolul nouăsprezece 238
Capitolul douăzeci 248
Capitolul douăzeci ș� i unu 257
Capitolul douăzeci ș� i doi 272
Capitolul douăzeci ș� i trei 282
Capitolul douăzeci ș� i patru 300
Capitolul douăzeci ș� i cinci 308
Capitolul douăzeci ș� i ș� ase 314
Capitolul douăzeci ș� i ș� apte 324
Charlotte
14 aprilie
Charlotte î�nchise, dar sfatul lui Dixie î�i stăruia î�n minte. Î�n pri-
mul rând, amintește-ți de ce te-ai îndrăgostit.
Totul se î�ntâmplase pe nerăsuflate, cu fluturi î�n stomac, roman-
tism ș� i iar romantism. Nu era sigură că putea găsi măcar un motiv
real, serios î�n tot vârtejul acela de emoț�ii. Î�n timp ce-ș� i croia drum
prin mulț�ime ca să iasă din cort, Charlotte fu luată pe sus de valul de
oameni.
Î�i zâmbi bărbatului de lângă ea ș� i î�ncercă să-l ocolească.
– Scuzaț�i-mă.
Bărbatul î�nsă nu se clinti, rămase bine î�nfipt pe picioare, pri-
vind ț�intă la articolul ce urma să fie scos la licitaț�ie.
– Scuzaț�i-mă, dar dacă mi-aț�i da voie să trec, nu v-aș� mai sta î�n
cale. Licitaț�i pentru acel... Charlotte se uită peste umăr. Cufăr? Acel
cufăr urât?
– Adunaț�i-vă aici! Vânzătorul de la licitaț�ie sări pe un piedestal,
lângă cufăr. Puhoiul de cincisprezece, douăzeci de oameni se năpusti
î�n faț�ă, luând-o târâș� ș� i pe Charlotte. Se î�mpiedică, pierzându-ș� i sabo-
tul, î�n timp ce era purtată de masa de oameni î�nainte. Suntem gata să
î�ncepem licitaț�ia.
Bâjbâind după sabotul rătăcit, Charlotte î�ș�i dădu seama că nu
are cum să-l găsească ș� i decise să mai aș� tepte. Licitanț�ii pentru acest
articol păreau foarte hotărâț�i. Cât putea dura licitaț�ia? Zece minute?
Putea fi chiar distractiv să vadă de aproape î�ntregul proces.
Douăzeci de dolari. Cufărul nu părea să valoreze mai mult.
Charlotte aruncă o privire î�n jur să vadă cine era dispus să arunce
banii pe o cutie de lemn lipsită de strălucire, ponosită ș� i zgâriată, cu
chingi de piele roase ș� i crăpate.
Adjudecătorul era un bărbat care nu avea nimic aparte. De î�năl-
ț�ime ș� i greutate medie. Cu un păr ce se poate să fi fost cândva castaniu,
acum devenit î�nsă... sur? Cenuș� iu?
Purta î�n schimb o cămaș� ă de un violet ț�ipător, băgată î�n panta-
lonii gri-cărbune, prinș� i peste umeri cu bretele din piele. Sărise pe
piedestal cu pantofii lui sport foarte curaț�i.
Charlotte zâmbi. Î� l găsea atrăgător, deș� i, atunci când ș� i-a î�n-
dreptat privirea spre ea, vâlvătaia albastră a ochilor lui mai degrabă
a tulburat-o. Se dădu un pas î�n spate, dar rămase blocată î�n mulț�ime,
din toate părț�ile.
18 NUNTA - R ochia de mireasă
– Lotul numărul zero, spuse adjudecătorul, iar vocea lui gravă o
pătrunse ș� i se cuibări î�năuntrul ei ca o perlă caldă. Lotul cu numărul
zero? Răsfoi paginile catalogului. Nu exista niciun lot cu numărul
zero. Verifică apoi lista detaliată de la sfârș� it. Dar nu era î�nregistrat
niciun cufăr, nicio ladă, nicio valiză ș� i niciun geamantan.
– Acest articol a fost salvat dintr-o casă cu doar câteva minute
î�nainte să fie demolată. Cufărul a fost făcut î�n 1912, zise adjudecăto-
rul ș� i se aplecă spre mulț�ime. A fost făcut pentru o mireasă.
Privirea lui se opri asupra lui Charlotte, iar ea tresări ș� i simț�i că
i se taie respiraț�ia. De ce se uita la ea? Î�ș�i ascunse la spate mâna cu
inelul.
– E vechi de o sută de ani. Un secol. Armătura ș� i pielea sunt ori-
ginale ș� i î�ntreaga piesă este î�n stare bună, doar cam aspră ș� i uscată.
– Ce s-a î�ntâmplat cu î�ncuietoarea? Bărbatul din stânga lui
Charlotte arătă, cu catalogul făcut sul, spre alama noduroasă ce î�ncuia
capacul.
– Ei bine, asta este o cu totul altă poveste. Vedeț�i voi, a fost su-
dată. Vânzătorul se aplecă ș� i mai mult spre mulț�ime. Din nou, ochii
lui albaș� tri rătăcitori ș� i î�nflăcăraț�i se opriră asupra lui Charlotte. De
o fată cu inima frântă, zise el, miș� când din sprâncenele cenuș� ii ș� i
stufoase.
Femeile din grup exclamară, î�ntr-un glas, „Ooo...” ș� i se aplecară
să vadă mai bine cufărul, î�n vreme ce Charlotte mai făcu un pas î�n
spate. De ce o privea tocmai pe ea? Î�ș�i duse instinctiv palma la piept,
de parcă ar fi vrut să oprească zvâcnirile fierbinț�i ce î�i puseseră stă-
pânire pe tot trupul.
– Iar, pentru cine ș� i-o doreș� te cu adevărat, î�năuntru e o comoară
nepreț�uită.
Scrută adunarea ce părea să fie tot mai numeroasă ș� i făcu cu
ochiul. Atmosfera fu străbătută de un val de râsete, iar adjudecătorul
păru satisfăcut că le captase tuturor atenț�ia.
Bine, Charlotte a priceput. Nu era de fapt nicio comoară minu-
nată î�năuntru. Nu voia decât ca ei să creadă că ar putea fi. Era un
vânzător pe cinste. Bravo lui!
– Hai să î�ncepem licitaț�ia de la cinci, zise el.
Câț� iva se desprinseră din mulț� ime ș� i se î�ndepărtară, slăbind
presiunea ce o ț�intuise până atunci î�n loc pe Charlotte. Vârtejul de
Rachel Hauck 19
Charlotte privi cufărul. Oare cine era bărbatul sau femeia care î�l
stăpânise odinioară? Dar mireasa din 1912 despre care vorbise adju-
decătorul ‒ nu ș� i-ar dori ea oare un cămin pentru piesa asta de mobi-
lier veche ș� i ponosită?
– Opt sute cincizeci, licită al doilea bărbat din stânga lui
Charlotte.
– O mie de dolari. Charlotte î�ș�i lipi palma peste gură. Era î�nsă
prea târziu. Făcuse oferta.
Oh, va trebui să-i explice asta lui Tim.
– Vândut.
Adjudecătorul î�ș�i lovi palmele una de alta ș� i scoase din buzunar
un bilet. „Cufărul î�ț�i aparț�ine.”
Charlotte citi biletul deja tipărit. Salvat. 1000 $. Se î�ntoarse pe
călcâie spre el ș� i strigă:
– Staț�i puț�in, domnule, scuzaț�i-mă, dar cum de aț�i ș� tiut?...
Bărbatul se făcuse, î�nsă, nevăzut. Ș� i, odată cu el, mulț�imea ș� i
murmurul vocilor. Charlotte se trezi că nu mai e nimeni lângă ea, cu
excepț�ia cufărului ponosit ș� i a vârtejului sclipitor din aer.
Capitolul doi
care o băgase î�n faliment, ș� i să-ș� i lase latura extravertită să pună stă-
pânire pe ea î�n seara asta. După-amiază, avusese o lungă conversaț�ie
cu fata aceea, î� n timp ce stătea pe scaun ș� i î� ș� i făcea părul ș� i
manichiura.
Î�mbrăcase o rochie de petrecere nou-nouț�ă, bleumarin, cu cor-
saj mulat ș� i fustă cloș� , scurtă. Ș� i o pereche de pantofi cu baretă Jimmy
Choo, asortaț�i cu rochia, pe care î�i cumpărase la reducere.
Totul mergea atât de bine î�n seara asta! Tim nu-ș� i putea dezlipi
privirea de la ea ș� i, pentru prima dată, Charlotte simț�ea că face parte, cu
adevărat, din familia Rose.
Ș� i apoi, cu cincisprezece minute mai devreme, Charlotte se
aplecase spre bărbatul ei ș� i-i mărturisise: „O, Tim, am uitat să-ț� i
spun, dar azi, pe Muntele Roș� u, am nimerit la o licitaț�ie ș� i am cumpă-
rat un cufăr. Cu o mie de dolari.” Uite, vezi, n-a fost chiar atât de rău!
Apoi a observat o uș� oară î�nnegurare î�n privirea lui. „O mie de
dolari? ” Tim era responsabil cu bugetul pentru nuntă ș� i drămuise
fiecare bănuț� până pe 23 iunie.
După asta, au continuat să ș� uș� otească, pe un ton aspru, Tim î�n-
cercând să î�nț�eleagă de ce ș� i cum cheltuise ea atâț�ia bani fără să se
consulte cu el. Cearta î�năbuș� ită se sfârș� i abia când se servi desertul.
– Sper că nu ț�i-ai cumpărat rochia aia de cinci mii de dolari, pe
care ț�i-o doreai, pentru că acum nu ne-o mai permitem.
– Nu, n-am cumpărat-o, spuse Charlotte, pe un ton uș� or iritat.
Nu mi-am cumpărat î�ncă rochia.
Mărturisirea aceea plutea î�ntre ei, î�nnegurând ș� i ultima fărâmă
de veselie din privirea lui Tim.
– Î�n două luni ne căsătorim, Charlotte. Tu ai un magazin cu ro-
chii de mireasă.
– Ș� tiu, ș� tiu.
Oare când o să se î�nveț�e să-ș� i ț�ină gura? Î�ș�i alesese momentul
cum nu se putea mai prost.
Ș� i-au mâncat prăjitura cu morcov î�ntr-o tăcere apăsătoare.
– Sigur nu vrei să dansezi? zise Charlotte luându-l uș� or de braț� .
Tim se ridică brusc de la masă.
– Ies să iau puț�in aer.
– B... bine. Charlotte î�l privi cum se î�ndepărtează ș� i ochii i se
umplură de lacrimi. Tim?
24 NUNTA - R ochia de mireasă
El se î�ntoarse, privind î�n jos spre ea.
– Î�mi pare rău pentru bani.
– Ș� tiu, Char. Î�ș�i trecu uș� or degetele peste gâtul ei, spulberându-i
toate temerile. Nu-i nimic! Zău! Mă-ntorc î�ntr-o clipă!
Î�n cele patru luni de când î�l cunoș� tea, ajunsese să ș� tie că Tim
avea î�ntotdeauna nevoie de timp să reflecteze. Rareori se-ntâmpla să
ia decizii pripite. Un motiv î�n plus să se gândească pe-ndelete la tot
calvarul cu nunta.
El nu făcea niciodată nimic din impuls ‒ ș� i-atunci de ce venise
cererea î�n căsătorie atât de rapid? Să fi fost un moment de slăbiciune
romantică? Nici măcar nu era sigură că Tim î�ș�i dorea să se î�nsoare cu
ea. Ș� i-atunci, ce-l făcuse să cadă î�n genunchi î�n faț�a ei, la doar două
luni de când se cunoscuseră, ș� i să-i pună inelul pe deget?
Dar ea? Ea î�ș�i dorea să se căsătorească cu el? Probabil că mâine,
î�n zori, ar trebui să se urce-n maș� ină ș� i să mai facă un drum până la
Muntele Roș� u.
Dar, oh, cererea î�n căsătorie fusese atât de frumoasă ș� i de ro-
mantică! Perfectă! Charlotte spusese „Da” fără să mai stea pe gân-
duri. Se lăsase î�n voia inimii. Aș� a cum î�i spusese mereu Gert să facă.
Formaț�ia schimbă registrul, muzica deveni lentă ș� i romantică,
luminile de pe ringul de dans se estompară, iar cuplurile î�ncepură să
se legene pe ritmul piesei I Only Have Eyes for You*.
Charlotte î�ș�i luă poș� eta ș� i porni spre toaletă. Dacă mai stătea
mult acolo, cineva avea s-o ia la î�ntrebări despre Tim.
După ce se văzu dincolo de uș� ă, Charlotte se simț�i recunoscătoa-
re să fie, î�n sfârș� it, singură. Se aplecă peste măsuț�a de toaletă ș� i î�ș�i studie
î�n oglindă reflexia, ferindu-se de strălucirea luminilor ce o orbeau.
Ș� uviț�ele cârlionț�ate, ce scăpaseră din coc, i se revărsau pe gât.
Apăsând uș� or cu degetul sub ochi, î�ș�i ș� terse o pată de rimel. Î�n timp
ce-ș� i deschidea poș� eta să-ș� i ia rujul, o voce î�i susură peste umăr.
– Arăț�i superb î�n seara asta, Charlotte!
Charlotte se uită î�n oglindă. Katherine, soț�ia fratelui mai mare,
David, stătea î�n spatele ei.
– Ș� i tu la fel. Î�mi place mult rochia ta.
Katherine se apropie de măsuț� a de toaletă ș� i se aplecă spre
oglindă, verificându-ș� i părul ș� i machiajul. Era prima ș� i, de altfel,
singura noră din familia lui Marshall ș� i Blanch Rose. O onoare pe care
o lua î�n serios ș� i pe care o apăra cu străș� nicie.
– Te distrezi? o î�ntrebă Katherine, afiș� ând un zâmbet rece ș� i
forț�at, î�n timp ce pescuia un ruj din poș� etă. Tu ș� i Tim v-aț�i certat? Aț�i
ș� uș� otit tot timpul cinei. Bine că Blanch nu vă putea vedea, zise î�n timp
ce-ș� i dădea pe buze cu un roș� u aprins. Tim e, de obicei, primul pe
ring, iar î�n seara asta n-a dansat deloc până acum. El nu rata nicioda-
tă Celebrate.
– Mă distrez de minune, Katherine, mulț� umesc, î�i răspunse
Charlotte, evitând cu eleganț�ă î�ncercarea lui Katherine de a stoarce
informaț�ii de la ea. Conversaț�ia ei cu Tim nu era deloc treaba cumna-
tei lui. Patruzeci de ani de căsnicie reprezintă o adevărată piatră de
hotar.
– Ș� tii, Charlotte ‒ Katherine smulse un ș� erveț�el din cutie ‒ dacă
tot vei face parte din familia Rose, ar trebui să î�ncepi să te comporț�i
ca un membru al familiei. Î�l tragi pe Tim prin colț�uri î�ntunecate ș� i
aveț�i conversaț�ii private, ca ș� i cum n-ar avea voie să se alăture fami-
liei lui. Nimeni nu va accepta vreodată ca aș� a ceva să se repete. Î�ș�i
tamponă cu ș� erveț�elul alb colț�urile buzelor roș� ii.
– Te prinde bine nuanț�a, zise Charlotte, nefiind dispusă să trea-
că î�n defensivă ș� i să discute cu Katherine despre familia Rose. N-ar fi
avut niciun rost. Mai bine rămânea pe teritoriul ei. Avantajul de a
juca pe teren propriu! Asistenta mea, Dixie, le machiază pe miresele
noastre, iar ea foloseș� te nuanț�e de roz delicat pentru clientele noas-
tre cu tenul deschis la culoare.
Katherine î�ș�i aruncă rujul î�napoi î�n poș� etă.
– Ei bine, mi-a fost recomandat de vânzătoarea de la Saks. Dar
nu schimba subiectul, Charlotte!
– Avem un subiect? făcu ea.
Părea mai degrabă un interogatoriu. Charlotte î�ș�i î�nchise poș� eta
cu un clinchet ș� i î�ntinse mâna după un ș� erveț�el. Era mai bine să-i
distragă atenț�ia. Dacă ar lua-o la goană pe uș� ă, n-ar face decât să-i
alimenteze bănuielile.
– Hai să-ț�i spun o poveste, Charlotte. Am fost vecină cu familia
Rose de când aveam trei ani până î�n primul an de liceu, î�ncepu Kathe-
rine, făcând ghemotoc ș� erveț�elul ș� i aruncându-l î�n coș� ul de gunoi.
David mă ducea la ș� coală când eram î�n clasa î�ntâi. Da, chiar aș� a. El era
mai mare, era î�ntr-a doua. Ș� i apoi, î�n vara de dinainte de clasa a
26 NUNTA - R ochia de mireasă
ș� aptea, tatăl meu ne-a mutat î�n partea cealaltă a oraș� ului, î�ntr-o vilă
dintr-o comunitate exclusivistă. Aveam piscină, terenuri de tenis.
Katherine î�ș�i î�ncruciș� ă braț�ele ș� i se rezemă de măsuț�a de toaletă.
Părinț�ii mei erau nevoiț�i să muncească î�nsă opzeci de ore pe săptă-
mână ca să putem duce o viaț�ă de lux, iar asta ne-a dezbinat familia.
Au divorț�at la o zi după ce eu î�mi luasem permisul de conducere, zise
ș� i î�ș�i privi mâinile. Mă simț�eam destul de pierdută, continuă ea, aș� a
că m-am dus cu maș� ina î�n vechiul nostru cartier. Ultimul loc î�n care
fusesem fericiț�i. Dave ș� i Tim adunau cu grebla frunzele de toamnă î�n
grămezi pe care să poată sări Jack, Chase ș� i Ruddy. Era ca ș� i cum tim-
pul ar fi rămas î�n loc acasă la familia Rose, î�n afară de faptul că David
se transformase î�n băiatul acesta î�nalt, î�mplinit, minunat. M-a văzut
ș� i mi-a făcut cu mâna. Am tras pe alee, î�n mai multe sensuri, ș� i n-am
mai plecat.
Charlotte se uită la ea î�n oglindă ș� i privirile li se î�ntâlniră pentru
o clipă.
– Nu mă prea pricep să citesc printre rânduri, Katherine, zise
Charlotte, vorbind î�n continuare cu o voce scăzută ș� i fermă. Ce vrei
să spui?
Charlotte se duse la chiuvetă să se spele pe mâini, ca să scape de
privirea lui Katherine, tăioasă ca un laser.
– Uite, o să-ț�i spun deschis ce gândesc.
– Te rog.
Charlotte opri apa, se î�ntinse după un prosop ș� i, trăgând aer î�n
piept, î�ș�i strânse coastele ca pe un scut î�n jurul inimii.
– Charlotte, eu nu cred c-o să meargă î�ntre voi. Nu te potriveș� ti
î�n familia asta. Ș� i nu pentru că n-ai putea, ci pentru că nu vrei. Ce se
va î�ntâmpla odată ce veț�i fi căsătoriț�i? Pe tata ș� i mama Rose i-ar uci-
de să vadă că Tim se-ndepărtează de noi.
– De ce... de ce s-ar î�ndepărta de familie? Katherine, aiurezi! Ia
zi, când a lipsit Tim de la un eveniment de familie, de la cina de dumi-
nică sau de la vreo zi de naș� tere de când suntem noi î�mpreună? Nici
măcar o dată!
– Charlotte, Tim te-a cerut î�n căsătorie cu inelul bunicii la doar
două luni de când te-a cunoscut, zise Katherine fluturând ostentativ
două degete spre Charlotte. Păi, două luni i-a luat numai să o invite î�n
oraș� pe ultima lui prietenă. Se ruga, vorbea cu ea după slujba de la
biserică, a aș� teptat să o cunoască puț�in, a vorbit cu oameni care o
Rachel Hauck 27
ș� tiau bine ca să afle cum e. S-au î�ntâlnit vreme de ș� ase luni ș� i noi ne-am
gândit că ea ar putea fi aleasa, pentru că Tim n-ar fi pierdut timpul cu
o femeie dacă n-ar fi crezut că ajunge undeva. Apoi, din senin, te î�n-
tâlneș� te pe tine la o cină de Crăciun ș� i nu-l mai vedem aproape două
săptămâni. Am crezut că ș� i-a pierdut minț�ile. Mama Rose s-a temut
că Tim va rata ziua de Crăciun cu noi.
– Relaț�ia ne-a luat pe amândoi prin surprindere, spuse Charlotte,
rezemându-ș� i umărul de peretele de lângă uș� ă. Dar el e făcut pentru
mine. Ș� i eu pentru el. Nu-i aș� a?
Charlotte nu mai î�ntâlnise pe cineva ca Tim. Nu se mai simț�ise
niciodată aș� a cum o făcea el să se simtă. Ș� i niciodată nu fusese atât de
î�ndrăgostită. Lăsând deoparte spaima pe care i-o dădea senzaț�ia con-
tinuă de cădere liberă ș� i drumul pe munte făcut de dimineaț�ă pentru
a scăpa de zgomotul oraș� ului ș� i pentru a-l auzi pe Dumnezeu, Charlotte
î�ș�i dorea cu disperare ca Tim să fie bărbatul cu care să trăiască ani-
versarea de patruzeci de ani a cununiei. Iubirea vieț�ii ei.
Katherine î�i aruncă o privire pieziș� ă.
– Mi-a spus David că el ș� i Tim nu ș� i-au ales î�ncă smochingurile.
– Mai e timp destul.
Charlotte î�ncercă să o citească pe Katherine. Unde voia să ajun-
gă cu tot acest interogatoriu?
– N-am văzut vreo invitaț�ie ori vreun anunț� cu data nunț�ii.
– Invitaț� iile sunt la mine acasă. Katherine, chiar te priveș� te
chestia asta? Tim ș� i cu mine ne căsătorim. ‒ Ah, dacă siguranț�a din
glas i-ar ricoș� a ș� i î�n suflet! ‒ Ș� i o vom face exact aș� a cum vrem. Stai
liniș� tită, n-avem de gând să ne rupem de părinț�ii sau de fraț�ii lui,
conchise Charlotte ș� i o porni spre uș� ă.
– O, dar mă privește, i-o trânti Katherine. Ce se î�ntâmplă cu fami-
lia asta mă priveș� te ș� i pe mine. Tim î�mi e mai apropiat decât propriul
meu frate. Nu vreau să-l văd rănit, nici să-i văd familia dezbinată.
Cresc trei copii care poartă numele de Rose ș� i vreau să crească la fel
ca tatăl lor, nu să se izbească de necazurile pe care le-am î�ndurat eu
cu părinț�ii mei.
Charlotte puse mâna pe clanț�ă ș� i trase cu putere. Exact atunci,
Lauren, partenera lui Rudy din acea seară, dădu buzna î�n toaletă.
– Charlotte, aici erai. Tim te caută peste tot. Bună, Katherine!
– Lauren...
28 NUNTA - R ochia de mireasă
Charlotte plecă fără să se mai uite î�n urmă. Tim stătea pe hol,
rezemat de perete, cu mâinile î�n buzunare.
– Bună, zise el.
– Bună, zise Charlotte prăbuș� indu-i-se î�n braț�e ș� i lăsându-i pre-
zenț�a caldă să topească orice urmă a confruntării reci cu Katherine.
Î�mi pare foarte rău pentru banii pe care i-am cheltuit pe cufăr, Tim!
– Nu mai contează. Am avut nevoie să mă liniș� tesc, atâta tot. Î�i
ridică uș� or bărbia cu degetul. Î�mi pare rău pentru ce am spus despre
rochia ta. Poț�i să-ț�i cumperi orice vrei tu. Ne descurcăm noi cumva.
Charlotte î�l sărută, iar Tim î�ș�i lăsă mâinile să alunece pe spatele
ei ș� i o strânse la piept.
– Vrei să dansezi? spuse ea.
– Credeam că nu mai î�ntrebi!
Pe ringul de dans, Tim o î�nlănț�ui cu braț�ele ș� i o privi pătrunză-
tor, î�n timp ce cântăreaț�a fredona despre „casa î�n care am crescut”*.
– Ce s-a î�ntâmplat acolo?
– Nimic, zise Charlotte legănându-se î�mpreună cu el î�ntr-o par-
te ș� i î�ntr-alta ș� i de jur î�mprejur. Apanajul toaletei pentru femei.
– Dar eș� ti supărată. Nu comiț�i un sacrilegiu dacă-mi spui.
Tim î�ș�i lungi gâtul ca să vadă cine ieș� ea din alcovul toaletei.
– Deci Katherine era!
– Ar fi trebuit să mă avertizezi că e un pitbull.
– Nu credeam că o să se repeadă la tine, zise Tim ș� i î�i prinse, cu
delicateț�e, capul î�ntre palme. Mai mult latră decât muș� că.
– Pe tine te-a muș� cat vreodată? î�ntrebă Charlotte schiț�ând un
zâmbet, ș� i toată tensiunea din schimbul de replici cu Katherine se
topi. Pare să creadă că are unele drepturi asupra ta. Asupra î�ntregii
familii. Dacă am fi trăit î�n vremurile biblice ș� i i s-ar fi î�ntâmplat ceva
lui David...
Sărutul lui Tim căzu pe buzele lui Charlotte, curmându-i gândul, ș� i
continuară amândoi să alunece î�n ritmul muzicii melancolice.
– Cea mai frumoasă fată din î�ncăpere e î�n braț�ele mele, î�i ș� opti
Tim la ureche, aș� a că, dacă nu te deranjează, n-aș� prea vrea să discu-
tăm despre soț�ia fratelui meu.
* The house that built me, cântec interpretat de Miranda Lambert (n.tr.)
Când o sărută din nou, Charlotte î�ș�i lăsă mâinile să alunece î�n
jurul gâtului său ș� i toată povara de pe suflet se topi.
M
Puț�in după ora unsprezece, Tim o duse pe Charlotte cu maș� ina
acasă ș� i urcă î�mpreună cu ea cele patru etaje până la apartamentul
ei, luând-o de mână, lărgindu-ș� i nodul cravatei ș� i descheindu-ș� i pri-
mii nasturi de la cămaș� ă.
– Ne gândeam să ieș� im mâine cu motocicletele, să mergem pe
pista cu zgură.
Tim se rezemă de perete, î�n timp ce Charlotte descuia uș� a masivă
din oț�el a apartamentului. Tim era un motociclist pasionat.
– Paul ș� i Artie n-au mai fost la curse de când s-au mutat î�n
Texas.
Charlotte aflase î�n seara asta că Paul ș� i Artie erau veri din par-
tea mamei, din familia Buchanan.
– Vino cu noi. I-am convins să vină până ș� i pe Dave ș� i Jack.
– Am fixat o î�ntâlnire cu Tawny. Charlotte aprinse lumina de la
intrare ș� i se rezemă de tocul uș� ii.
– Ai programată o î�ntâlnire duminică?
Tim î�ș�i lăsă mâna să alunece peste mijlocul ei ș� i o trase mai
aproape de el.
– Mergi la curse? Duminică?
Ea î�ș�i ridică î�ntrebător o sprânceană ș� i zâmbi, î�n timp ce-l
î�ngâna.
– Nu mergem la curse, mergem cu motocicletele.
– Va fi o cursă, odată pornite motoarele, zise Charlotte, apoi se
î�ntinse spre el ș� i î�ș�i trecu degetele prin părul lui. Vrei să intri?
– Crezi că mă cunoș� ti suficient de bine?
O sărută jucăuș� , strecurându-se pe lângă ea î�n apartament.
Î�l cunoș� tea? Nu era greu să-i vezi firea competitivă ș� i pasiunea
pentru tot ce era extrem. Tim le afiș� a cu mândrie. Dar nu mai avu
timp să se gândească la asta. Tim o trase spre el ș� i o strânse la piept,
lăsând uș� a să se î�nchidă î�n urma lor.
Chiar atunci, tocurile lui Charlotte se loviră de ceva tare, iar ea
se î�mpiedică ș� i căzu pe spate, scăpând din î�mbrăț�iș� area lui.
30 NUNTA - R ochia de mireasă
Tim o prinse de mână î�nainte să atingă podeaua.
– Char, eș� ti bine?
– Sunt bine... ce e cutia asta? Charlotte se aplecă să o desfacă ș� i
aruncă o privire î�năuntru. O, invitaț�iile pentru nunta noastră!
– Ce caută pe hol?
Tim duse cutia pe măsuț�a de cafea din lemn masiv. Charlotte
făcuse economii un an î�ntreg ca s-o poată cumpăra ‒ era primul
obiect de mobilier pe care-l cumpărase efectiv.
– Le-a adus Dixie de la magazin.
Tim o privi printre gene.
– E nevoie de o î�ntâlnire pentru nuntă? Ca să vedem cum stăm?
Charlotte respiră adânc.
– Da. Săptămâna asta, Tim. Suntem deja la jumătatea lui
aprilie.
Trecu pe lângă el ș� i se-ndreptă spre masa din sufragerie, unde
î�ș�i lăsase iPad-ul.
– Luni seară? spuse Tim î�n timp ce butona ecranul telefonului.
Nu, am ș� edinț�ă cu consiliul municipal. O privi cercetător pe Charlotte.
Se pare că eu ș� i Dave vom primi lucrarea de reamenajare din
centru.
– Serios, Tim? Minunat! Marț�i am eu programată o î�ntâlnire cu
fata primarului.
– Fata primarului? făcu Tim ș� i î�ș�i arcui sprâncenele. Bravo! Sunt
impresionat.
– A citit despre Tawny î�n ziar ș� i s-a gândit că, dacă reuș� im s-o
mulț�umim pe Miss Alabama, cel mai probabil ne vom descurca la fel
de bine ș� i cu ea.
– Neapărat, hai să-i oferim fetei primarului un tratament à la
Charlotte Malone. Ce zici de miercuri? Tim ocoli canapeaua, î�ndrep-
tându-se spre masa din sufragerie. Sunt liber. Cina ș� i apoi chestiunile
legate de nuntă?
– Perfect.
Tim mai butonă puț�in la telefon ș� i apoi o strânse pe Charlotte î�n
braț�e pentru un sărut lung ș� i domol.
– Ar fi mai bine să plec tocmai pentru că nu vreau să plec.
– Ne vedem dimineaț�ă.
Rachel Hauck 31
* Aluzie la cântecul One is the loneliest number („Unu e cel mai singuratic
număr”) al trupei Three Dog Night. (n.red.)
Capitolul trei
Emily
August 1912
Birmingham
lovea. Sărise de după copaci de prea multe ori ș� i, î�n cele din urmă,
fata î�l pocnise.
– Emily, liniș� teș� te-te, eu sunt! Eu sunt!
Î� ș�i lăsă pumnii jos ș� i privi lung î�n ochii lui Daniel Ludlow. Ge-
nunchii i se î�nmuiară.
– Daniel, ce faci aici? Se aruncă asupra lui, iar bubuitul din piep-
tul ei se auzea puternic ș� i desluș� it. Trecuse atât de mult, trecuseră
luni de când nu mai primise veș� ti de la el.
– Te caut pe tine, asta fac, prostuț�o. Tu unde ai fost?
– Unde am fost? Chiar aici, unde m-ai găsit. Tu unde ai fost?
– Ș� tii unde am fost. Nu mă necăji.
El zâmbi, punându-ș� i ș� apca de baseball de-a-ndoaselea, iar hotărâ-
rea fetei de a rămâne supărată pe el se topi cât ai clipi.
– M-am uitat după tine când am fost î�n oraș� . Cum se face că n-ai
venit la niciun meci de-al nostru?
– Am avut treburi mai importante.
Emily î�ș�i î�ntoarse faț�a ș� i nu-l mai privi, dar asta, preț� de vreo
jumătate de pas. Se aș� tepta ca ea să lase baltă totul ș� i să dea fuga la
stadionul Rickwood doar ca să-l vadă pe el cum dă cu bâta î�ntr-o
minge?
– Ce-i mai important decât baseballul?
O ridică î�n braț�e ș� i o î�nvârti prin aer.
– Mi-a fost dor de tine.
Î�ș�i lipi obrazul de al ei, iar Emily î�l cuprinse î�n braț�e.
– O mulț�ime de lucruri sunt mai importante decât baseballul.
Arta, teatrul, educaț�ia, miș� carea sufragetelor, să î�nvăț� de la mama
cum să conduc gospodăria.
Emily se î�ndepărtă de el atunci când o puse jos, lăsându-l cu
buzele-n aer, ț�uguiate î�n căutarea unui sărut.
– Dacă ț�i-a fost dor de mine, de ce nu mi-ai scris? Ș� i mai există
un lucru numit telefon. Ai auzit de această invenț�ie, nu-i aș� a?
– Haide, Em! Sunt un jucător de baseball sărac. Nu-mi permit să
dau telefoane.
Daniel î�i răsuci pe deget o ș� uviț�ă de păr rebel, ce i se unduia pe
gât. Ea î�ș�i ț� inu răsuflarea, simț� ind furnicături când degetele lui î�i
atinseră pielea.
34 NUNTA - R ochia de mireasă
– Ș� i ț�i-am scris. Î�n fiecare săptămână. Problema e, domniș� oară,
tu de ce nu mi-ai răspuns?
Emily se desprinse din strângerea mâinii lui. O tulbura, o cople-
ș� ea cu farmecul său.
– Ai venit î�n Highland să mă verifici? Cum de n-am fost la meciu-
rile tale de baseball? Cum de nu ț�i-am scris? Tu eș� ti cel care s-a urcat
î�n autobuzul ăla ș� i a plecat, î�mpreună cu paisprezece bărbaț�i urât
mirositori, ca să jucaț�i un joc stupid. Î�nchipuie-ț�i, bărbaț�i î�n toată fi-
rea alergând toată ziua prin ț�ărână după o mingiuț�ă albă!
– Em, e baseball. Distracț�ia favorită a î�ntregii Americi.
Daniel î�ș�i ridică braț�ele, cu o expresie ce-i trăda pasiunea.
– E cel mai tare joc din lume. Ș� i merge din ce î�n ce mai bine, Em.
Î�ș�i scoase ș� apca de pe cap, î�ș�i trecu degetele prin bretonul des
ș� i apoi ș� i-o puse la loc. Avea un B mare pe ea, iniț� iala echipei lor.
Barons.
Avem reguli noi ș� i ligi mai multe, reluă el. Un hitter sau un sacker
bun poate să câș� tige un salariu decent acum. Se nasc staruri. Cy Young,
Nap Lajoie, Ty Cobb. Se zvoneș� te că face bani frumoș� i cu Tigers. Cinci
mii de dolari.
Cinci sau ș� ase mii de dolari pe an? Tata câș� tiga atât sau chiar
mai mult numai î�ntr-o lună. Iar Phillip Saltonstall ș� i tatăl lui, î�ncă ș� i
mai mult. Mergeau cu maș� ini Oldsmobile, nu cu autobuze ieftine, ș� i
trăiau î�n case frumoase, nu î�n moteluri î�nș� irate pe marginea ș� oselei.
– Pe mine nu mă interesează Cy Young sau Ty Cobb. Pe mine mă
interesează, mă interesa Daniel Ludlow. Ai venit să-mi spui că sem-
nezi un contract la profesioniș� ti pe mii de dolari?
Emily se opri ț�anț�oș� ă, î�ș�i î�ncruciș� ă braț�ele ș� i aș� teptă. Acum clar
î�ntârziase la cină, dar î�n faț�a ei stătea Daniel. Daniel!
– De fapt, nu.
Daniel se î�ntoarse, strecurându-ș� i mâinile î�n buzunare. Lanț�ul
ceasului de aur sclipi î�n soare.
– Eu nu câș� tig mii de dolari din baseball. Tocmai de aceea re-
nunț� . Î�mi place mult jocul ș� i ar fi straș� nic dacă î�ntr-o zi aș� putea să-mi
cumpăr propria echipă, dar deocamdată... ‒ un sentiment î�năbuș� it,
ce se î�ntrezărea î�n ochii de un albastru strălucitor, î�i mistui lui Emily ș� i
ultima fărâmă de mânie – am obț�inut un loc de muncă la Institutul
Pollock Stephens.
– Colegiul meu? Ce să faci? Să predai?
Rachel Hauck 35
– Aș� vrea să vin să te caut mai târziu î�n seara asta, dacă eș� ti de
acord.
Emily î�mpinse din picioare ș� i î�nălț�ă leagănul. Seara de august
găzduia o mulț�ime de culori ‒ roz, violet, portocaliu ș� i albastru ‒ dar
nu-i dădea nicio idee despre cum să-i spună lui Daniel, dragul de
Daniel, noutăț�ile.
Daniel o privea zâmbind, dar î�ntrebător, de fiecare dată când
ochii li se î�ntâlneau. Pot să vin să te caut? Î�ntr-un final, prinse leagănul
ș� i se apropie cu faț�a de a ei.
– Ce nu î�mi spui?
– N-am primit scrisorile de la tine, Daniel.
Panica se î�nvolbură î�n pieptul lui Emily ș� i î�n jurul gândurilor
sale. Se lăsă să alunece de pe scaunul lat de lemn, î�ncercând să se
strecoare pe lângă Daniel î�n curte, dar el o prinse î�n braț�e.
– Dar acum sunt acasă. Cu sau fără scrisori, acelaș� i lucru simt.
Mi-am găsit o slujbă ș� i un apartament mare î�n casa Ridley... Emily,
vreau să vorbesc cu tatăl tău.
– Cu tata? făcu Emily ș� i se desprinse din strânsoarea braț�elor
lui. La Ridley? Avea de gând să o ceară î�n căsătorie ș� i să o ducă apoi
să trăiască la Ridley?
– Ridley e un apartament frumos. Nu e tocmai un conac ca al
tatălui tău...
Flutură ș� apca din mână, arătând către casa mare de piatră, iar o
bucată din ziua azurie părea că rămăsese suspendată pe acoperiș� ul
î�ntunecat.
– Dar e un loc numai bun pentru un cuplu de î�ndrăgostiț�i la î�n-
ceput de drum. N-am de gând să rămân profesor mereu, Emily. Am
planuri să...
– Phillip... e vorba de Phillip, Daniel.
– C... cum adică? Care Phillip? Am crezut că suntem î�nț�eleș� i,
Emily!
O nedumerire tristă ș� i apăsătoare răzbătea din î�ntrebările lui.
Era contrariat.
– Dar tu ai plecat!
O, la naiba, cum să-i spună?
– Am fost plecat cinci luni, nu cinci ani!
Daniel o prinse uș� or de umăr ș� i o î�ntoarse delicat cu faț�a spre el.
38 NUNTA - R ochia de mireasă
– Ai renunț�at la mine atât de repede?
– Daniel, ne-am plimbat de câteva ori prin curtea campusului,
am fost la câteva serate dansante ș� i reuniuni ale frăț�iilor, dar... n-a
fost tocmai o î�nț�elegere.
Emily î�ș�i lipi palmele una de alta. Oare sunau convingător cu-
vintele ei? Petrecuse ultimele cinci luni spunându-ș� i că tot ce simț�ea
pentru Daniel era doar pasiune nebună, nu iubire adevărată.
– L-am reî�ntâlnit pe Phillip la „Balul î�n alb ș� i negru”. Î�n mai.
– Î�nț�eleg.
Daniel î�ș�i feri privirea ș� i î�ș�i puse ș� apca pe cap.
Lacrimi î�nț�epătoare o podidiră pe Emily când văzu tenta roș� ia-
tică pe care o căpăta nasul lui Daniel. Î�ș�i ț�inu respiraț�ia ș� i î�ș�i acoperi
cu mâna buzele tremurânde.
– Daniel, ascultă-mă, fii serios o clipă! Chiar ai crezut că ne vom
căsători?
Î�ntinse mâna spre el, dar ș� i-o trase î�napoi fără să-l atingă.
– Am fost ș� i vom rămâne mereu prieteni din facultate. Nimic mai
mult. Î�nț�elege, te rog, Daniel! Î�nț�elege, te rog!
– Nu, eram mai mult de-atât! Am crezut că ne vom căsători.
De-aia am renunț�at la echipa Barons ș� i m-am î�ntors acasă!
– Dar noi nu ne-am făcut declaraț�ii adevărate. Nu ne-am făcut
promisiuni.
Nu, nu-l trădase.
– Cum puteam să-ț�i cer să te măriț�i cu mine, când eu plecasem
cu un autobuz? Dar era de la sine î�nț�eles, Em. Nu? Că ne iubeam ș� i ne
doream să fim î�mpreună!
– Eu ș� i Phillip... ne potrivim. Familiile noastre sunt prietene de
ani î�ntregi. Avem aceleaș� i...
– Legături sociale? Aceeaș� i bogăț�ie opulentă?
Stăruinț� a duioasă a lui Daniel se schimbă radical, î�ntr-una
tăioasă ș� i cinică.
– Când ne-am cunoscut ș� tiai cine sunt, de unde vin ș� i ce aș� tep-
tări poț�i avea de la mine.
– Da, dar am crezut că am î�ntâlnit o fată cu minte ș� i voinț�ă pro-
prie. Una care ar alege o viaț�ă care să-i placă ș� i un soț� pe care să-l
iubească.
Luându-ș� i inima-n dinț�i, Emily î�l î�ntrerupse.
Rachel Hauck 39
– Exact asta fac. Căsnicia î�nseamnă mai mult decât niș� te amin-
tiri din facultate. Mai mult decât o afecț�iune copilărească, mai mult
decât hohote de râs.
Ș� tia ș� i el, de bună seamă, că o fată ca Emily trebuia să ț�ină seama
de statutul ei social, de privilegii, de avere ș� i de educaț�ie. De familia ei.
– Doar atât am î�nsemnat noi? O distracț�ie? Spune-mi, î�l iubeș� ti?
Vocea lui Daniel ezită puț�in î�n timp ce se trăgea î�n spate spre un
mustang cafeniu cu negru, legat de stâlpul de care tata priponea caii.
Iapa murgă a tatălui î�ș�i vârâse capul pe fereastra grajdului, pufnind
din buze spre căluț�ul lui Daniel, cochetând cu el.
– Daniel, eu...
Emoț�ia î�nflori dintr-un cotlon al inimii ei.
– Da, î�l iubesc, orice ar î�nsemna asta. Să iubeș� ti e ceva subiectiv,
nu crezi?
– Nu. E un verb de acț�iune.
Daniel se î�ntinse spre Emily, lăsându-ș� i degetele să alunece pe
rotunjimea chipului ei.
– Un verb pe care eu sunt dispus să-l pun î�n aplicare. Să te iubesc
pentru tot restul vieț�ii. Sunt pregătit să vorbesc cu tatăl tău chiar acum,
Emily. Sunt demn de î�ncrederea lui. Mă voi dovedi mai vrednic decât
Saltonstall.
Emily se î�ndepărtă de el, ș� i lacrimi fierbinț�i i se amestecară cu o
furie rece.
– Nu pot să-i fac una ca asta.
– Dar mie poț�i să-mi faci?
Obrajii prelungi ș� i bărbia pătrată î�i trădau sentimentele. Chiar
ș� i de la câț�iva paș� i depărtare putea să-i vadă pieptul tresăltând, să-i
simtă bătăile inimii.
– M-ai părăsit. N-aveam decât două alternative: să merg mai
departe sau să-mi pierd minț�ile iubindu-te fără speranț�ă.
Apoi Emily scrâș� ni din dinț�i ș� i mărturisi:
– A fost cel mai greu lucru pe care a trebuit să-l fac.
– Acum sunt aici.
– Nu, Daniel. Î�ntre noi totul s-a terminat. Phillip e un om minu-
nat, bun ș� i atent, curtenitor ș� i citit, educat ș� i respectat î�n acest oraș� .
– Respectat? Saltonstall?
Râse, î�ncet ș� i glacial.
40 NUNTA - R ochia de mireasă
– Î�ț�i spun eu ce e, cu adevărat, Em. Phillip Saltonstall e un...
Daniel se opri, strângând din buze.
– Are o mulț�ime de... e un...
– Ce e?
Emily î�ș�i î�ncruciș� ă braț�ele la piept, iar adierea vântului î�i răco-
rea pielea, nu î�nsă ș� i inima.
– Spune ce ai de spus, Daniel. Pari să ș� tii multe.
– N-am nimic de spus.
Se dădu î�n spate, un pas, doi, mai î�ntâi î�ncet ș� i apoi tot mai
repede.
– La revedere, Emily!
Î�n loc să o ia la fugă pe pajiș� te, se î�ntoarse brusc, o apucă de
umeri ș� i o sărută, pătimaș� ș� i tandru.
O emoț� ie puternică î�i clocotea lui Emily pe buze ș� i î�n inimă,
când î�l privea cum aleargă spre calul lui î�nș� euat ș� i se-ndepărtează
călare. Tropăitul copitelor răsună î�n odăile pustii ale inimii lui Emily...
î�n locurile î�n care crezuse odată că î�nfloreș� te iubirea pentru Daniel
Ludlow.
Se prinse de ramurile bradului, î�ncercând parcă să-ș� i găsească
acolo tăria sufletească, fără să-i pese că acele î�i zgâriau palmele.
– Î�mi pare rău, Daniel, ș� opti ea, rugându-se ca vântul să-i poarte
cuvintele până la el ș� i să-l aline.
Venise, î�nsă, prea târziu. Emily se dedicase trup ș� i suflet viitoa-
rei sale căsnicii cu Phillip Saltonstall. Era cel mai bine aș� a.
Daniel Ludlow venise, pur ș� i simplu, prea târziu. Prea târziu.
Capitolul patru
Camera lui Molly era chiar sub odaia lui Emily. Iar Big Mike,
majordomul tatei, venise la grajduri î�ntr-o după-amiază când ea ur-
case î�n pod ca să-ș� i ascundă lacrimile î�n fân.
– A zis că mi-a scris scrisori, spuse Emily, aș� ezându-se î�ncet pe
scaunul din bucătărie. A venit azi să-mi spună că se lasă de baseball
ș� i că ș� i-a găsit un loc de muncă ș� i un apartament.
– Scrisori, zici? O, uite ce mizerie am făcut! zise Molly arătând
spre sucul zemos de roș� ii de pe tocător, î�n timp ce punea feliile î�n cas-
tron. Cuț�itul ăsta trebuie să fie tocit ca...
– Cuț�itul n-are nimic, Molly.
Emily î�ș�i puse mâna pe braț�ul femeii.
– Nu iei tu poș� ta î�n fiecare zi?
– Domniș� oară, dacă vrei o listă a treburilor mele î�n gospodărie,
vorbeș� te cu mama ta. Eu trebuie să mă ocup de cina asta.
Molly î�ș�i feri privirea, depărtându-ș� i braț�ul de mâna lui Emily.
– Ce-o să-mi zică tatăl tău dacă n-o să aibă pe masă salata de
vară ș� i plăcinta cu roș� ii?!
– Molly, spune-mi ce ș� tii!
Tăie î�ncă o roș� ie, dintr-o singură miș� care rapidă ș� i î�ș�i strânse
buzele până păli din ele orice urmă de culoare.
– Ce s-a î�ntâmplat cu scrisorile lui Daniel?
Hârș� , hârș� , hârș� .
– Nimic nu-i mai bun, î�ntr-o seară fierbinte de vară, decât o sa-
lată. Am comandat ș� i î�ngheț�ată, de la negustor, pentru diseară. Ș� tii,
domnul Saltonstall vine la cină. De fapt, cred că...
– Unde sunt scrisorile, Molly?
Molly lovi cu putere următoarea roș� ie nevinovată.
– O! exclamă Emily ș� i î�ș�i duse mâna la piept. Tata. Le-a... spu-
ne-mi, nu le-a pus pe foc?
Molly o săgetă din priviri.
– Gândeș� te-te la tatăl tău, Emily. Ar face dumnealui una ca asta?
– Aș� zice că nu, dar de ce le-a luat, î�n primul rând? Sau a fost mama?
– Pe sfinț�ii binecuvântaț�i, nu! N-a fost mama dumitale. Î�ntr-o zi
femeia asta va ajunge o sfântă pentru că m-a salvat.
Emily î�ș�i făcea de lucru cu coafura ei î�n stil pompadur, din care
ș� uviț�ele se tot desprindeau, scotea agrafele lungi, î�ș�i lăsa părul să se
44 NUNTA - R ochia de mireasă
reverse pe umeri, ț�inând astfel î�n frâu mânia pe care-o simț�ea faț�ă de
tatăl său, care î�i ascunsese ceva ce era numai al ei. Nu-i stătea î�n fire!
– Molly, scrisorile!
Uș� a bucătăriei se deschise ș� i apăru servitorul Tatei, Jefferson.
– Aici eraț�i, domniș� oară Emily!
Jefferson purta un costum deschis la culoare ș� i o cravată subț�i-
re. Transpiraț�ia î�i păta cămaș� a albă, ș� ifonată ș� i î�i trecea prin vestă.
– Vă caută tatăl dumneavoastră. E î�n bibliotecă.
Emily se ridică uș� or de pe scaun.
– Bine. Jefferson, î�n ce dispoziț�ie e tata?
Ș� terpeli o felie de roș� ie din salată, uitându-se la Molly.
– E destul de vesel. Are o licărire î�n ochi.
– Bine. Mă duc imediat.
După ce Jefferson ieș� i din î�ncăpere, cu o plecăciune, Emily se
î�ntoarse spre Molly.
– N-am terminat cu tine!
– Las-o baltă, domniș� oară! zise, dar Molly o apucă de braț� . Ce-a
fost a fost! Gândeș� te-te la domnul Saltonstall! Tonul vocii ei deveni
sentimental ș� i visător. E un bărbat cumsecade ș� i chipeș� pe deasupra,
numai bun pentru dumneata ș� i poziț�ia dumitale socială. Te adoră,
nu-ț�i iese din vorbă. Sunt sigură că ș� i domnul Ludlow e î�n regulă,
numai că tatăl dumitale a muncit din greu să-ț�i ofere viaț�a asta, să ai
tot ce-i mai bun. De ce te-ai mărita cu un om de rând ca Daniel Ludlow,
când Phillip Saltonstall te vrea alături? Iubirea nu ț�ine când n-ai ce
pune pe masă sau nu-s bani î�n bancă ș� i copiii-ț�i plâng de foame. Ai
î�ncredere î�n mine, că ș� tiu ce spun!
Î�ndreptându-se către uș� ă, Emily se gândi la vorbele lui Molly.
– E mai bine să mă mărit cu Phillip, nu-i aș� a? E bun la suflet ș� i
fermecător... educat.
La fel era ș� i Daniel, î�n toate privinț�ele.
– Chiar educat la o universitate cu pretenț�ii din nord! Yale!
– Phillip e chipeș� ș� i spiritual.
La fel era ș� i Daniel. Î�i era î�nsă de folos să î�nș� ire trăsăturile minu-
nate ale lui Phillip. Ce memorie scurtă avea!
– Va fi un tată extraordinar!
Dar ș� i Daniel ar fi fost un tată puternic ș� i iubitor.
Rachel Hauck 45
– Părinț�ii noș� tri se adoră, î�ș�i î�ntări Emily argumentele. Vom avea
casa părinț�ilor lui, de pe Muntele Roș� u.
– Cred că ș� tii foarte bine ce ai de făcut, domniș� oară!
Da, da, ș� tia.
Mama lui Daniel murise când el avea cincisprezece ani. Tatăl
său era ofiț�er de poliț�ie î�n Birmingham ș� i î�i lăsa adesea pe Daniel ș� i
pe fratele lui să se descurce singuri. Ș� i el se descurcase de minune.
Făcuse o facultate, jucase baseball, î�ș�i găsise un post de profesor la cea
mai prestigioasă ș� coală din oraș� ș� i î�nchiriase acum un apartament î�n
mult respectata Casă Ridley.
Phillip era î�nsă moș� tenitorul averii Saltonstall. Urma să fie o per-
sonaj de frunte î�n lumea industriei, un lider al oraș� ului Birmingham.
Emily s-ar implica î�n liga femeilor sau î�n orice instituț�ie filantropică
ori cauză ș� i-ar dori. Ar avea tot ce i-ar pofti inima, inclusiv o moș� ie
pe Muntele Roș� u, cât patru sau cinci apartamente din Casa Ridley la
un loc.
– Da, spuse ea cu voce tare. Phillip e alegerea logică. Cea mai
bună alegere pentru armonia generală.
– Bun, mă bucur că ne-am lămurit. Du-te acum de vezi ce-o vrea
tatăl dumitale ș� i ieș� i din bucătăria mea! Î� mi distragi atenț� ia, iar
mama ta o să vrea să ș� tie de ce nu-i gata cina.
Lacrimi maronii sclipeau î�n ochii lui Molly.
– Mă bucur pentru dumneata, domniș� oară!
Emily se opri la oglinda din hol să-ș� i netezească părul revărsat
peste umeri ș� i să-ș� i prindă agrafele rătăcite î�n cordon. Î�ș�i vârî� cămaș� a
î�n fustă ș� i î�ș�i trecu mâinile peste poale, mulț�umită că urmele lacrimi-
lor dispăruseră. După ce va trece pe la tata, se va spăla ș� i se va schimba
pentru cină.
Zâmbetul î�nlăcrimat al lui Molly î�i reveni î�n minte. Mă bucur
pentru dumneata, domnișoară! De ce atâta emoț�ie după ce Emily de-
cisese că Phillip era alegerea cea mai bună? N-avea timp să se gân-
dească la asta acum. Ajunsese deja la uș� a bibliotecii tatei.
– Bună ziua, tată!
Emily intră, fără să bată la uș� ă, î�n camera mare ș� i răcoroasă.
Tata î�ș�i petrecea dimineț�ile la casa de schimb valutar, î�ntorcându-se
acasă spre după-amiază, să lucreze î�n confortul bibliotecii sale. Din-
colo de ferestrele mari, un desiș� de plopi adăpostea ferestrele de razele
soarelui de vară, la apus.
46 NUNTA - R ochia de mireasă
– Emily, draga mea!
Tata se ridică de pe scaun, iar Emily văzu atunci că nu era singur
î�n cameră. Phillip se ridică ș� i el când Emily păș� i î�năuntru.
– Phillip, eș� ti aici!
Î�ș�i strânse părul la ceafă. Probabil că arăta î�ngrozitor. După ce
se î�ntâlnise cu el î�n oraș� , luase până acasă troleibuzul plin de praf.
– Nu mă aș� teptam să te văd aș� a devreme! î�i zise, apoi se uită
urât la tata ș� i-l î�ntrebă: De ce nu i-ai spus lui Jefferson să-mi dea de
veste?
– Am ajuns mai devreme ca să vorbesc cu tatăl tău.
Phillip era chipeș� ș� i parfumat, calm ș� i î�ncrezător, cu o sclipire
de bucurie î�n privire. Traversă î�ncăperea ca să-i iasă î�n î�ntâmpinare
ș� i o sărută pe obraz cu decenț�a unui gentleman ‒ decenț�ă pe care o
lăsase deoparte când rămăseseră singuri î�n trăsura lui.
Emily se sprijini de el, dar o străfulgeră amintirea mirosului
simplu de săpun ș� i a î�mbrăț�iș� ării vânjoase a lui Daniel. Î�ș�i ridică pri-
virea, î�n vreme ce strângea cu degetele braț�ele subț�iri ale lui Phillip,
apoi î�ș�i drese glasul ș� i zise:
– Miroș� i ca parfumeriile alea de lux.
– E un parfum pe care l-am cumpărat când am fost la Paris anul
trecut. Î�ț�i place?
– Ț� i se potriveș� te, Phillip. Foarte sofisticat.
Deș� i ea prefera mirosul simplu ș� i curat al săpunului de leș� ie al
lui Daniel.
– Ei bine..., î�ncepu Tata dregându-ș� i glasul ș� i ridicându-se de la
birou. Eu trebuie să dau un telefon la firmă. Scuzaț�i-mă!
Emily î�l privi pe Tata cum se î�ndepărtează ș� i i se strânse inima.
Odată ce uș� a bibliotecii se î�nchise cu zgomot, Phillip o trase pe Emily
spre el, î�i ridică bărbia ș� i o sărută. Când î�ș�i î�nălț�ă capul, Phillip arătă
spre biroul tatei.
– Să-i spunem că telefonul e aici?
Emily î�i strânse mâna.
– Cred că ș� tie.
Ce se petrecea? Tata, să o lase singură cu Phillip! Ș� i sărutul lui
î�nfocat...
Conducând-o spre băncuț�a de la fereastră, Phillip î�ș�i trecu uș� or
degetele peste bărbia lui Emily.
Rachel Hauck 47
M
Pendula din hol marca, prin ultimele bătăi, miezul nopț�ii. Emily,
cu ochii strălucind, se rezemă de uș� a de la intrare, ce se î�nchise cu un
pocnet scurt.
Era logodită. Cu Phillip Saltonstall. Fusese atât de drăguț� ș� i de
fermecător î�n seara asta, cum a stat tot timpul lângă ea ș� i a sărutat-o
pe furiș� , î�n timp ce mama cânta, acompaniindu-se la pian, iar tata
privea aiurea.
A dansat apoi cu ea pe verandă, când luna răsărea î�n noaptea
desăvârș� ită, iar atunci când ceasul a î�nceput să bată miezul nopț�ii, i-a
prins capul î�n mâini ș� i a sărutat-o de noapte bună. Ce putea fi mai
minunat?
Emily ridică î�n lumina difuză mâna pe care avea inelul. Era su-
perb. Mai frumos decât î�ș�i imaginase vreodată că ar putea fi. Vai, ș� i
tata!... nu fusese tata binedispus toată seara? Ș� i mama, atât de veselă
ș� i de bucuroasă!
Când ceilalț�i membri ai familiei Saltonstall au venit la o sărbă-
toare î�n familie, Emily a crezut că o să explodeze de fericire. Iar acea
seară a făcut să pălească până ș� i Crăciunul ei preferat, din iarna î�n
Rachel Hauck 49
care fratele ei, Howard jr., s-a î�ntors acasă după primul lui an la
Harvard.
Soț�ii Saltonstall păreau mulț�umiț�i ș� i mândri.
– Phillip a făcut o alegere bună, se lăuda domnul Saltonstall,
chiar foarte bună!
Deja se făceau planuri pentru petrecerea de logodnă.
Dar sunetul preferat al lui Emily din seara aceea a fost, de de-
parte, râsul sănătos al tatei. S-a arătat satisfăcut de felul î�n care se
aranjaseră lucrurile. Mai ales după ce el ș� i domnul Saltonstall au
dispărut î�n bibliotecă, pentru ca apoi să iasă strângându-ș� i mâinile.
– E bine să faci afaceri î�n familie, Howard!
Compania de schimb a tatei ar avea de câș� tigat de pe urma unui
om precum Cameron Saltonstall.
Emily urcă agale scările, când o uș� ă scârț�âi î�n capătul holului. Se
aplecă ș� i o văzu pe Molly ieș� ind tiptil din bucătărie.
– Molly, de ce nu dormi?
Emily râse când servitoarea sări ca arsă ș� i î�ș�i strânse capotul î�n
jurul gâtului. Părul ei des era legat cu moaț�e care se iț�eau î�n toate
direcț�iile.
– Te verificam pe dumneata, domniș� oară. N-am putut să adorm
până n-a plecat el, ș� opti Molly, luând-o spre Emily, către scări. Spune-mi,
ț�i-a dat un inel frumos?
– Uite-l. Emily coborî� scările ț�inând mâna î�ntinsă. A spus că a
cumpărat inelul când a fost la Paris. După „Balul î�n alb ș� i negru”, a
ș� tiut deja că inelul va fi al meu.
– Pe toț�i sfinț�ii! Acasă aș� fi putut să cumpăr un sat î�ntreg cu aș� a
ceva! se minună Molly holbându-se mai î�ntâi la inel, apoi la Emily.
Poate o să te ducă la Paris î�n luna de miere, domniș� oară.
– Da, tot ce se poate. Emily î�ș�i retrase mâna, admirându-ș� i dia-
mantul. Vom sta o lună.
Se uită din nou la Molly. Se priviră un timp.
– Ce-i? Spune-mi!
– Î� n săptămâna Balului ai plâns î�n camera ta după Daniel
Ludlow.
Molly o luă î�ncet spre bucătărie.
– Î�ncă î�l iubeam. Dar asta s-a schimbat! zise Emily ș� i se grăbi după
ea. Ce î�ncerci să spui, slujnicuț�ă răutăcioasă?
50 NUNTA - R ochia de mireasă
– Doar că te-am auzit pe matale plângând. Vrei niș� te lapte, dom-
niș� oară? o î�ntrebă Molly deschizând cutia cu gheaț�ă.
– Lapte? De ce-aș� vrea lapte?
Molly se purta atât de ciudat câteodată.
– Eș� ti sigură că nu vrei lapte?
Molly puse sticla de lapte pe blatul de lemn ș� i se duse la dulap
după pahare.
– Dacă voiam lapte, î�mi luam singură! Ce pui la cale, Molly? Ț� ie
nu-ț�i place laptele. Te-am auzit spunând-o de o sută de ori.
– Dar matale î�ț�i place laptele.
Î� n bucătăria î�ntunecată, Emily desluș� ea cu greu expresia lui
Molly î�n lumina palidă a lunii.
– E vorba de scrisorile lui Daniel. Unde sunt? Î� n camera de
lucru a tatei?
– Doar nu crezi că le-ar fi ascuns acolo, nu-i aș� a? spuse Molly
chicotind î�n paharul ei, dar fără a sorbi.
– Unde atunci?
– E stăpânul meu, domniș� oară. Î�mi pune pâinea pe masă ș� i mie-mi
convine. Molly ridică paharul pe jumătate plin cu lapte. Sigur n-o să
vrei un pahar cu lapte? Laptele e foarte bun. Mi-e dor de laptele
proaspăt de vacă. Ț� i-aduci aminte când aveam vacă, domniș� oară? Pe
Bessy. Mugea la orice oră din zi ș� i din noapte. Acum avem un om care
ne aduce laptele cu căruciorul cu gheaț�ă. Drept să-ț�i spun, dinspre
partea mea, nu mi-e dor s-o mulg pe fata aia bătrână. A, era o batrână
î�ncăpăț�ânată, ca mama mare Killian.
– Molly, mai taci cu...
Emily ocoli masa ș� i o prinse cu putere de braț� pe Molly, iar lap-
tele fu cât pe ce să dea pe afară din pahar.
– Grajdul... A ascuns tata scrisorile î�n grajd?
Molly o privi peste marginea paharului.
– Nu-mi dau seama despre ce vorbeș� ti, scrisori ș� i vaci ș� i alte
alea. Nu-i nimic î�n grajdul ăla, decât cai puturoș� i ș� i-un pătul de fân
vechi ș� i prăfuit.
– Î�n pătul, zise Emily ș� i se repezi la sertarul î�n care ș� tia că ț�ine
Molly chibriturile. Felinarul aș� tepta deja lângă uș� ă.
– Doar nu te duci acuma, domniș� oară, nu-i aș� a?
Rachel Hauck 51
– De ce s-aș� tept până dimineaț�ă, când tatei i-ar putea trece prin
cap să le mute? Emily aprinse felinarul ș� i se opri la uș� ă.
– Fii cu băgare de seamă, domniș� oară, fânul e uscat! O să ia foc!
– Molly! zise Emily ridicând felinarul. De unde ș� tii că fânul e
uscat?
– Nu eș� ti singura fată î�ndrăgostită! Am petrecut seara cu domnul
Dawson, curierul, i-o trânti servitoarea, apoi se răsuci pe călcâie ș� i
porni fluierând spre camera ei.
– Molly!
Uș� a servitoarei se î�nchise, iar Emily o luă la fugă, zâmbind, pe
pajiș� te, făcând paș� i mari î�n ciuda poalelor strâmte ale rochiei, cu fla-
căra felinarului pâlpâind î�n î�n tuneric. Aș� adar, Molly ș� i domnul
Dawson... erau o pereche potrivită. Da, da! La grajd, Emily desfăcu
zăvorul ș� i deschise uș� a.
Grajdul tatei era imaculat. Cinci boxe pe dreapta, cinci boxe pe
stânga, despărț�ite de un culoar lat de piatră. Caii î�ș�i ridicară capetele
când Emily o luă spre scara pătulului.
– Să-mi ascundă scrisorile! Cu ce drept?
Ajunsă î�n vârful scării, Emily curăț�ă un loc î�n care aș� eză felina-
rul ș� i cercetă claia de paie galbene.
– Unde ar ascunde tata niș� te scrisori?
Verifică dacă nu cumva î�n pereț�i era vreun dulap sau vreo uș� ă
ascunsă. Dacă ar fi ascuns ea scrisori, le-ar fi pus bine î�ntr-o cutie sau
î�ntr-un sac, le-ar fi vârât apoi î�ntr-un colț� ș� i le-ar fi acoperit cu fân.
Emily î�mprăș� tie fânul cu picioarele ca să-ș� i facă loc până î�n col-
ț�ul din spate ș� i se lăsă apoi î�n genunchi, căutând prin iarba uscată.
Când mâinile i se loviră de o cutie de lemn, simț�i că i se taie răsufla-
rea. Nu se gândise ce va face dacă î�ntr-adevăr le-ar găsi.
Duse cutia î�n dreptul felinarului, apoi se aș� eză, legănându-ș� i
picioarele peste marginea pătulului. Fânul ce i se prinsese de poalele
fustei se desprinse ș� i î�ncepu să se rotească î�n aer, alunecând uș� or î�n
boxa de dedesubt.
Cutia, simplă ș� i pătrată, din lemn de cedru avea o î�ncuietoare
mică de alamă. Î�ncercă î�ncuietoarea, dar aceasta nu se clinti. Va tre-
bui să o ducă î�năuntru. Î�ș�i vârî� cutia sub braț� ș� i, apucând felinarul, se
grăbi î�napoi spre casă.
52 NUNTA - R ochia de mireasă
Ș� tia unde avea să găsească cheia. Tata le păstra cu zecile î�n ser-
tarul din mijloc al biroului. Avea să stea trează ș� i toată noaptea dacă
era nevoie, numai s-o găsească pe cea potrivită!
Odată ajunsă î�n bucătărie, Emily puse felinarul pe bufet ș� i, când
se pregătea să stingă flacăra, o sclipire mică î�i atrase atenț�ia. O cheie!
O cheiț�ă pentru o cutie cu î�ncuietoare!
Binecuvântată fii, Molly, binecuvântată!
Emily descuie cutia, puse cheia pe masă, suflă î�n felinar pentru
a-l stinge ș� i se furiș� ă î�n camera ei pe scara din spate.
Capitolul cinci
Charlotte
– Vrei, te rog, să mai slăbeș� ti luminile? spuse ea, î�n timp ce ajus-
ta corsajul ș� i mânecile rochiei.
– Hai, Dixie, ș� tii ș� i tu că simplul fapt de a comanda hainele nu
demonstrează devotamentul unui cuplu!
Charlotte se duse la panoul pentru lumini ș� i manevră î�ntreru-
pătoarele din mijloc. Luminile de pe margini slăbiră, î�n vreme ce
spoturile din mijlocul tavanului se aprinseră mai tare. O lumină stră-
lucitoare inundă rochia ș� i se revărsă peste poalele bogate, trasând pe
platforma lucioasă unde sclipitoare ce se î�mprăș� tiau peste covorul
viș� iniu, pluș� at.
Salonul era un adevărat tărâm de basm al rochiilor de mireasă.
Charlotte văzuse î�ncăperea aceasta î�ntr-un vis. Mai bine de un
an î�l considerase un vis imposibil de realizat, până când cecul ano-
nim î�i picase din senin î�n cont.
Odată ce s-a asigurat că darul era perfect legal, n-a mai pierdut
nicio clipă ș� i a î�nceput să proiecteze ș� i să construiască î�ncăperea.
Salonul de prezentare constituise subiectul central al unui arti-
col din revista Nunți din Sud. Dar, cu un salon atât de fastuos, restul
magazinului avea nevoie de î�mbunătăț�iri. Ș� i-a luat adio de la ce-i mai
rămăsese din cadoul de o sută de mii de dolari. Charlotte a scos tot ce
a găsit la etaj ș� i a modificat radical scările, a demolat pereț�ii, a desco-
perit ș� eminee din piatră de râu sub tencuiala de la 1920 ș� i un parchet
uscat, din lemn de cireș� , sub covorul ponosit ș� i neî�ngrijit.
Un singur cadou nemeritat, ș� i î�ntreaga ei lume s-a schimbat.
– Uită ce am spus! zise Dixie, apoi coborî� de pe piedestal ș� i se
dădu câț�iva paș� i î�n spate, măsurând din priviri rochia ce strălucea î�n
lumina puternică. Ar fi bine să-i spui lui Kristin să-ș� i sune mama ș� i pe
oricine mai vrea, ca să fie lângă ea când o probează. Dixie î�nfoie din
nou trena ș� i o făcu să se reverse ca o avalanș� ă peste platformă. N-ar
vrea să fie singură când descoperă că asta e rochia perfectă pentru
ea!
– Te iubesc pentru că eș� ti atât de sinceră cu mine, Dix! spuse
Charlotte zâmbind ș� i o porni spre uș� ă. Ș� i pentru că eș� ti de acord că
asta e rochia potrivită pentru Kristin!
– Pur ș� i simplu mă enervează la culme că ai mereu dreptate.
Cum de le ș� tii tu pe toate? î�ntrebă Dixie î�mbufnându-se ș� i punând
mâinile î�n ș� olduri.
– E ceva instinctiv, presupun. Pur ș� i simplu ș� tiu!
60 NUNTA - R ochia de mireasă
Charlotte se opri î�n uș� ă.
– Cred că Dumnezeu î�mi vorbeș� te când sunt la muncă ș� i mă
străduiesc să le ajut pe mirese.
Mărturisirea î�i răsună î�n piept, apoi o străbătu prin tot corpul ș� i
o umplu de o liniș� te desăvârș� ită.
– Roagă-L atunci să-ț� i vorbească ș� i despre rochia ta, spuse
Dixie, plimbându-se î�n jurul scenei micuț�e, cu o expresie scrutătoare
pe chipul ascuț�it.
– Dix, când î�mi voi găsi rochia, voi ș� ti. Voi ș� ti!
– Dar cauț�i măcar? Ai două luni...
– Promit, voi căuta luna asta. Î� n fiecare zi, ok? Pune acum
Stardust*, a lui Michael Bublé. Kristin pare genul de fată căreia î�i pla-
ce Stardust.
– Deja mă gândeam la el, aprobă Dixie ș� i se duse î�n spatele salo-
nului, unde era telecomanda sistemului audio. Marile spirite... ș� i tot
restul, ș� tii tu!
– Eș� ti o prietenă bună, Dixie.
– Vreau să fii fericită, Char!
Acordurile melodiei Stardust se revărsară din boxele montate
la î�nălț�ime. Spoturile erau programate să danseze ș� i să scânteieze î�n
ritmul muzicii. Cristalele Swarovski de pe corsetul sofisticat din dan-
telă captau ș� i reflectau undele de lumină.
– Dacă o fată de pe lumea asta merită fericire ș� i iubire, atunci tu
eș� ti aceea!
Mărturisirea lui Dixie, desprinsă, ca o muzică blândă, din adân-
cul inimii ei, o umplu de emoț�ie pe Charlotte.
– Ș� tiu că vrei asta ș� i chiar am o mulț�ime de lucruri care mă fac
fericită, o mulț�ime de lucruri pe care le iubesc. Dar acum vreau să-i
vând lui Kristin rochia Bray-Lindsay ș� i să o fac pe ea fericită. Asta va fi
bucuria mea pe ziua de azi!
M
Era trecut de ora ș� apte când Charlotte intră î�n casă, aprinse lu-
mina ș� i î�ș�i lăsă geanta neagră să-i alunece de pe umăr, î�n timp ce se-
para corespondenț�a de tot ce-ș� i adusese de lucru pentru acasă.
schimbă hainele, se spălă pe faț�ă ș� i î�ș�i prinse părul î�n coadă. Sunetele
apartamentului o liniș� teau, î�nvelindu-i, protectoare, inima.
O tenta o pizza pentru cină. Scoase o pizza DiGiorno din conge-
lator. �i trimise apoi un mesaj lui Tim.
Pizza la cină. Vrei salată?
Aș� teptând răspunsul lui, Charlotte luă telecomanda player-ului
Blu-ray ș� i căută postul de radio Pandora, pe care-l salvase cu numele
„Muzică retro”.
Î�ș�i luă din geantă iPad-ul, trecu pe la frigider să-ș� i ia o Cola die-
tetică ș� i se ghemui pe canapea, ca să-ș� i verifice e-mailurile. Un desig-
ner nou o căuta ș� i î�i cerea să se-ntâlnească. Dar Charlotte î�i ș� tia stilul
retro, aș� a că-ș� i dădea seama, fără să mai vadă schiț�ele, că nu se vor
potrivi cu stilul modern al magazinului Malone & Co.
Pizza î�ncepuse să se coacă ș� i aroma apetisantă se răspândi î�n
î�ntreg apartamentul. Stomacul î�i forfotea, amintindu-i că sărise peste
prânz. Amintindu-i că Tim nu-i dăduse niciun semn.
Ora opt. Hai, Tim! Aruncă o privire spre telefonul pe care-l luase
lângă ea, pe canapea. Uneori, semnalul nu ajungea î�n apartament ș� i
mai pierdea câte un apel sau câte un mesaj. Dar tăcerea lui Tim nu
avea legătură cu vreo sincopă î�n spaț�iul cibernetic. Ș� tia asta.
Î�n cele patru luni de când î�l cunoș� tea, Charlotte ajunsese să-ș� i
dea seama că după-amiezile lui Tim aveau o viaț�ă a lor, plină până la
refuz ‒ apeluri de la clienț�i, ș� edinț�e de planificare urbană ș� i î�ntâlniri
de consultanț�ă î�i umpleau toate ferestrele din program. Dar î�ntot-
deauna reuș� ea să-i trimită, pe fugă, un mesaj sau un e-mail.
Î�ntârzii.
La radio Pandora se auzea Missing You*, cântată de John Waite.
Charlotte privi ecranul telefonului. Simț�i un fior pe ș� ira spinării. Nu
mi-e dor...
Ceasul cuptorului dădu alarma ș� i o smulse pe Charlotte din
teama crescândă ce pusese stăpânire pe ea. Se ridică repede de pe
canapea ș� i î�ș�i luă telefonul cu ea î�n drum spre bucătărie.
T, unde ești? Mănânc pizza. Nu promit să-ți păstrez nici măcar o
felie. Apăsă pe tasta de trimitere. Lui Tim î�i plăcea la nebunie pizza.
Numai la auzul cuvântului i se lumina faț� a . Repeta cuvântul
– De ce nu m-ai sunat?
Ceva din tonul, din atitudinea lui o făcea să simtă un fior de
gheaț�ă î�n pântec.
– Am avut de gând, Char. Dar era miezul nopț�ii când au plecat de
la mine. Apoi m-am dus la birou la ș� ase, să rezolv niș� te treburi. Ș� i-am
stat până pe la 11, când am pornit spre Albertville.
Î�ș�i dădu jos costumul de motoclicist. Noroiul uscat se scutură pe
podeaua curată a lui Charlotte. Tricoul alb i se mula pe piept, iar bra-
ț�ele lui sculptate î�ntindeau tivul mânecilor. Arătă spre murdăria pe
care o făcuse.
– Curăț� eu.
– Aspiratorul e î�n cămară, zise ea ș� i făcu semn spre uș� a de lângă
frigider. Tot nu î�nț�eleg de ce n-ai sunat sau n-ai trimis un mesaj.
Tim porni aspiratorul ș� i î�ncepu să cureț� e mizeria pe care o
făcuse.
– Mi-am tot zis c-o să te sun, dar n-am făcut-o. Ai spus că ai pro-
gramări toată după-amiaza, aș� a că m-am gândit că eș� ti ocupată.
Opri aspiratorul ș� i î�l duse î�napoi î�n cămară, apoi rămase spriji-
nit de perete, cu privirea aț� i ntită mai mult spre ș� osetele din
picioare.
– Am crezut că ne î�ntoarcem î�nainte de cină.
– E ora zece, Tim. Iar tu ș� tii că, ș� i dacă sunt ocupată, tot poț�i să-mi
scrii sau să-mi laș� i un mesaj.
– Da, ș� tiu.
Se aplecă să vadă cuptorul prin lumina slabă din bucătărie.
– A mai rămas pizza? î�ntrebă Tim ș� i zâmbi – abia simț�it, timid.
Chipeș� . Î�nvingător.
– Î�n frigider! E ș� i salată î�n castronul albastru.
Charlotte se retrase să-ș� i facă siesta, lăsându-l să se descurce
singur. Aș� a era el. O cucerea atât de simplu! Atât de repede! Dar nu ș� i
î�n seara asta! Î�ncă nu î�i dăduse explicaț�ii.
– Ai adus lista oaspeț�ilor? Poate reuș� im să scriem câteva invita-
ț�ii. Avem cam o oră la dispoziț�ie. Doar dacă nu cumva eș� ti prea obosit
ș� i vrei să te culci.
Gata, î�l î�nț�epase! Oare ș� i-a dat seama cât de mult a rănit-o prin
tăcerea lui? Charlotte se retrase pe scaunul ei, la masa de sufragerie,
ș� i î�ș�i privi absentă iPad-ul.
66 NUNTA - R ochia de mireasă
– Nu, nu sunt prea obosit. Tim aruncă restul de pizza rece pe o
farfurie pe care o luase din dulap. Î�ncepu să mănânce fără să mai î�n-
călzească feliile. N-am lista. Scuze, Char! Dar n-am ajuns pe la mama
săptămâna asta.
– Bine, dar avem cinci sute de invitaț�ii de trimis î�n următoarele
câteva săptămâni!
– Pot să-ntreb de ce nu plătim pe cineva s-o facă?
Tim deschise frigiderul să-ş� i ia o Cola dietetică.
– Nu-mi permit.
– Ai aruncat o mie de dolari pe un cufăr vechi ș� i ponosit, dar nu-ţ�i
permiț�i să dai bani cuiva să ne facă invitaț�iile? Dar te-ai gândit vreo
clipă că poate î�mi permit eu? Sau ne permitem noi?
– Mai degrabă aş� folosi banii ca să comand mâncare mai bună
sau să cumpăr lănț�iș� oarele alea de platină pe care le vreau pentru
domniș� oarele de onoare.
De când se logodiseră, Tim vorbea la plural. Nouă. Noi. Ei pu-
teau să-ș� i permită orice fel de nuntă ş� i-ar dori.
Dar Charlotte nu se î�mpăca nici acum cu ideea că Tim ș� i familia
Rose vor plăti pentru toată nunta. Familia ei trebuia să plătească ce
putea. Nu-i aș� a? Chiar dacă familia ei... era doar Charlotte.
Discuț�ia ajunse î�ntr-un impas. Tim se duse la masa din sufrage-
rie. Î�n timp ce se aş� eza, aruncă o privire spre invitaț�ii, apoi ochii î�i
fugiră î�n living.
– Ă� sta e? Cufărul tău de o mie de dolari?
– Ă� sta e. Charlotte se î�ntinse după Cola lui dietetică ș� i luă o
gură. Crezi că poț�i să faci ceva cu el?
– Poate, zise Tim ș� i se uită lung la pizza pe care nu o mâncase.
Apoi, lăsându-se pe spate cu un oftat, î�ș�i trecu mâinile prin părul
neî�ngrijit, dar des. Charlotte, am uitat de seara asta!
– Ai uitat... pur ș� i simplu? Ai uitat de invitaț�ii? Ai uitat de mine?
Ce ai uitat, Tim?
– N-am uitat de tine. Se ridică ș� i rupse un prosop de hârtie să-l
folosească pe post de ș� erveț�el. Am uitat că voiam să trecem î�n revistă
lista invitaț�ilor ș� i să le scriem numele.
– Ș� i să planificăm recepț�ia. Să vedem ce e cu repetiț�ia pentru
masă, cu florile, tortul, smochingurile. Plănuiai să le facem pe toate
săptămâna asta. Să alegem smochingurile. Dar mâine e deja joi!
Rachel Hauck 67
– Cred că... da, poate, spuse, iar o lacrimă rebelă î�i alunecă pe
obraz. Am crezut că suntem doar foarte ocupaţ�i, dar că vom reuş� i să
ne facem timp ș� i pentru nunta noastră. Presupun că, dacă ţ�ineai la
mine cu adevărat ș� i voiai să te căsătoreş� ti cu mine, n-aveai cum să
uiț�i de nuntă ș� i de luna noastră de miere doar pentru că s-a ivit oca-
zia să te duci la curse cu băieț�ii. Suspinând, î�ş�i mai ş� terse o lacrimă cu
dosul palmei. Nu ș� tiu eu multe despre bărbaţ�i, fiind crescută doar de
mama ș� i de Gert, dar un lucru tot am î�nvăţ�at, muncind î�ncă de când
eram î�n liceu î�n magazine cu articole pentru nunț�i: un bărbat va face
absolut orice pentru femeia pe care o iubeș� te ș� i cu care vrea să se
căsătorească. Va merge la cumpărături î�n duminica î�n care e Super
Bowl. Va proba zece smochinguri, chiar dacă primul deja î�i venea
bine. Va uita de prieteni ș� i de hobby-uri ş� i chiar se va muta î�n alt ca-
păt de ţ�ară dacă va fi nevoie. Va face totul pentru iubirea lui.
Charlotte ridică inelul ș� i i se alătură lui Tim î�n living. I-l puse î�n
palmă.
– Dacă nu ne mai căsătorim pe 23 iunie, ce rost are să ne mai
prefacem?
– Charlotte, nu ne prefacem, doar mai aș� teptăm.
– Ce mai aș� teptăm, Tim? Să simț�im că totul e aș� a cum trebuie?
Dintr-odată? Mi s-a părut că totul e aș� a cum trebuie când m-ai cerut
de soţ�ie. N-ai cum să anulezi nunta, ş� i să păstrezi logodna. Ş� i pe asta o
aflase tot lucrând cu miresele ș� i mirii, timp de doisprezece ani. Mai
î�ntâi, î�n magazinele altora, apoi î�n al ei. Odată ce nunta era amânată...
– Dacă nu ne căsătorim, atunci nu suntem logodiț�i.
– Nu vreau să te pierd! Tim privi inelul, ș� i-l strecură pe vârful
degetului mic, se aplecă apoi către Charlotte ş� i o trase spre el. M-ai
cucerit din prima clipă î�n care te-am văzut! î�i zise el.
– Câteodată nu ș� tim ce vrem până nu obț�inem acel lucru. Apoi...,
î�ncepu Charlotte, dar se cutremură sub primul hohot de plâns. Apoi
devine complicat ș� i... miresele... rochiile... detaliile...
Charlotte renunț�ă, î�ș�i strânse cu putere coatele pe lângă corp,
rezemată î�ncă de silueta solidă a lui Tim, lipită de tricoul lui ud de
transpiraț�ie. Ş� i plânse.
Simț�ise asta apropiindu-se ‒ o transformare, o schimbare. Asta
o î�mpinsese pe creastă sâmbătă dimineaț�ă. Sentimentul acela care
parcă î�i spunea: Asta îmi doresc cu adevărat? Venise ‒ dacă nu de la
70 NUNTA - R ochia de mireasă
Tim, atunci de la ea. O, î� n să cât detesta finalurile! Cât detesta
despărț�irile!
Tim î�i mângâie părul, fără să rostească o vorbă, dregându-ș� i
glasul, î�năbuș� indu-ș� i tumultul din piept.
– Î�mi pare rău, Char!
O strânse î�n braț�e ș� i o mângâie, legănând-o î�ncet î�ntr-o parte ș� i-n
alta, î�necându-ş� i î�n ş� oapte propriile lacrimi.
– Ș� ș� ș�, va fi bine!
Î�ș�i î�ncolăci braț�ele î�n jurul lui ș� i se lipi de el, tandreț�ea lui î�năbu-
ș� indu-i tristeț�ea. Probabil se despărț�ea de ea, dar, î�n clipa asta, î�i era
cel mai bun prieten, era puterea ei ascunsă.
Când se desprinse din braț�ele lui, ș� tergându-ș� i faț�a de lacrimi,
rămase un moment cu umărul aproape de Tim, dar privirea î�i era
î�ndreptată spre holul ce ducea î�n camera ei.
– E mai uș� or dacă pleci, Tim.
Slavă Domnului că î�ș�i respectaseră principiile ș� i nu făcuseră
dragoste! Cât de greu ar fi fost! Cât de rece i s-ar fi părut, î�n seara
asta, partea lui de pat!
– Nu te supăra că nu te conduc....
– Charlotte?
– Pa, Tim!
Odată ajunsă î�n camera ei, Charlotte î�nchise uș� a ș� i se aruncă pe
pat, cufundându-ș� i capul î�n perne, î�n timp ce pieptul i se scutura sub
ropotul violent de suspine. Supravieț�uise morț�ii mamei. Supravieț�u-
ise să fie crescută de bătrâna Gert, cea morocănoasă, dar blândă.
Supravieț�uise tuturor serilor de Crăciun ș� i tuturor zilelor de naș� tere
petrecute de una singură. Cum să nu supravieț�uiască unui lucru atât
de mărunt, de neî�nsemnat? O logodnă ruptă?! O, categoric va supra-
vieț�ui acestei seri! Fără nicio î�ndoială! Atâta vreme cât nu avea să
audă zgomotul sec al uș� ii î�nchizându-se definitiv î�n urma lui Tim!
Capitolul șase
Emily
16 aprilie 1912
Dragă Emily,
lui Milton i-a scris că s-a logodit cu un alt bărbat. Săracul de el!
A fost destul de abătut până când am ajuns la stadion, unde
câteva fete drăguț�e aș� teptau la casa de bilete. Ș� i-a uitat repejor
vechea prietenă!
Nu-ț� i face griji î�nsă, Emily, eu n-am ochi decât pentru
tine! Ia ascultă, când î�mi scrii, poț�i să-mi trimiț�i ș� i o fotografie
nouă? Cea pe care o aveam s-a prăpădit când autobuzul s-a
scufundat până la ș� asiu î�ntr-o groapă cu noroi ș� i a trebuit să-l
scoatem noi la lumină pe bătrânu`. Ș� oselele din Tennessee nu
sunt la fel de bune ca ș� oselele de zgură din Birmingham.
Dar ș� tii deja asta, de vreme ce tatăl tău a finanț�at mina de
calcar din care se face zgura.
A fost ziua mea ieri. Ț� i-ai adus aminte? Sper că mi-ai tri-
mis o felicitare. Am tânjit după tortul mamei. Î�mi amintesc de
ultimul, pe care mi l-a făcut când am î�mplinit ș� aisprezece ani,
chiar î�nainte să moară.
Aș� spune mai multe, dacă aș� ș� ti ce mai faci. Salută-i din
partea mea pe cei de-acolo!
Î�ț�i aduci aminte de seara î�n care ne-am cunoscut, î�n bibli-
oteca din campus? Amicii mei făceau glume nesărate, nu se
sinchiseau deloc de reguli, trăncăneau tot felul de prostii. Tu
ne-ai săgetat cu ochii tăi negri. I-am spus colegului meu de
cameră când ne î�ntorceam la cămin: „Am să mă î�nsor cu fata
aia.” Am vorbit serios. Î�mi voi petrece toată viaț�a făcându-te pe
tine fericită. Dacă mă vrei.
Ca o notă finală, eu ș� i câț�iva băieț�i am fost la biserică dumini-
că. Predicatorul era un pic cam dur ș� i povestea cam cu prea mult
patos despre focul iadului ș� i pucioasă, dar pe Scully l-a convins. A
dat fuga la altar când s-a făcut Chemarea. Cât despre mine, eu doar
mi-am amintit motivul pentru care Î�l iubesc pe El. Ș� i pe tine.
Cu toată iubirea ș� i afecț�iunea,
Daniel
30 aprilie 1912
Dragă Daniel,
M
Charlotte
Charlotte se chinuia să ț�ină î�ntr-o mână cafelele cu lapte de la
Starbucks ș� i o pungă cu produse de patiserie, î�n timp ce descuia, cu
cealaltă, uș� a din spate a magazinului, traversând apoi vechea debara
spre bucătărie. Aș� eză micul dejun pe masa din chicinetă, î�ș�i scutură
braț�ul să ș� i-l dezmorț�ească ș� i se î�ntoarse la decapotabila ei albastră
să ia cutia cu invitaț�ii pe care n-avea să le mai folosească niciodată.
– Dix?
Mai erau cinci minute până la deschidere, iar luminile erau deja
aprinse ș� i muzica răsuna. Î�n dimineaț�a asta, Bach ș� i acordurile sale
calde, ce sunau minunat la vioară.
– Dixie, am adus cafea. Ș� i mâncare.
Charlotte băgă capul pe uș� a magazinului, sperând să audă zgo-
motul paș� ilor prietenei sale. Î� i răspunse î�nsă doar tăcerea. Hmm,
probabil e la etaj.
Revenind î�n bucătărie, Charlotte aruncă invitaț�iile pe podea ș� i
î�ntinse mâna după cafeaua cu lapte. Avea planuri mari cu invitaț�iile
astea! Planuri ce vizau tomberonul! Dar, î�nainte de toate, micul
dejun!
Avea un nou rost î�n viaț�ă. Da, avea! Ar putea fi chiar bine să o ia
de la capăt, ar avea o ș� ansă să mai pună lucrurile î�n miș� care, să se
concentreze. Să participe poate la o prezentare de rochii de mireasă
î�n New York sau L.A. Ș� i î�ncă ş� i mai bine! La Paris! Plănuise pentru
anul ăsta un drum la Paris, dar asta era î� n ainte ca Tim s-o
cucerească.
Cei de la Bray-Lindsay î�i acordaseră o invitaț�ie permanentă, dar
ea nu acceptase î�ncă.
După ce plecase Tim, Charlotte plânsese până-ș� i uș� urase su-
fletul, apoi o sunase pe Dixie la miezul nopț�ii, rugând-o să deschidă
magazinul dimineaț�ă, deș� i, î�n ziua aceea, prietena ei ar fi trebuit să
vină mai târziu. „Nu mă simt bine, cred că o să dorm mai mult.” Dar
Charlotte nu dormise mult.
– Hei, Dixie, unde eș� ti?
Charlotte se î�ndreptă spre tejghea, verficând scările ș� i palierul
de la etaj. Casa de marcat era pornită. Dar î�ncuiată. Bine!
– Eș� ti la etaj?
Charlotte se aplecă spre rochia din vitrina centrală ca să facă
ultimele retuş� uri ş� i să aranjeze trena tip capelă.
– Charlotte, ai ajuns!
Dixie apăru de după colț�, dinspre salonul de prezentare. O apucă de
mână pe Charlotte ș� i o trase după ea.
– Î�nchide ochii!
Charlotte alunecă alături de Dixie, cu genunchii tremurând.
Adrenalina, cu cifră octanică ridicată, ce-o făcuse să creadă că-ş� i „luase
î�napoi viaț�a”, combustibilul care î�i dăduse putere să-ş� i facă duș� ul de
dimineaț�ă ș� i să ajungă la Starbucks, î�ncepuse să se estompeze. Iar
fiorii speranț�ei că ș� i mâine e o zi se disipau î�ncet. Se amăgise crezând
că aceasta este o zi nouă ș� i diferită. Uită-l pe Tim Rose! Care Tim?
Nu, ziua de azi î�i sufoca inima î�ntr-o menghină strânsă a tristeț�ii.
S-a terminat. Iubirea care-a fost s-a dus.
– Dix, serios, n-am chef! strigă ș� i se opri la uș� a salonului de pre-
zentare. Orice-ai avea de gând, n-o să fac!
Cu toate astea, Charlotte reuş� ise să se dea jos din pat foarte de-
vreme, aprinsese apoi o veioză cu lumină slabă, î�ș�i umpluse un pahar
mare cu Cola dietetică ș� i citise capitolul 15 din Evanghelia după Ioan.
Fără Mine nu puteţ�i face nimic.
Cu credinț�ă, ar putea să facă orice!
– O să-ț�i placă mult, spuse Dixie. Ș� tii cum i-ai arătat lui Kristin
rochia. Ei bine, după ani de zile de stat î�n umbra geniului tău, inspi-
raţ�ia ta s-a revărsat ş� i asupra mea ș� i ț�i-am găsit rochia perfectă.
– Nu, Dix, serios, chiar nu pot!
– Mi-ai promis! Săptămâna asta! Ș� i l-am sunat pe bărbatul ăla al
tău ș� i i-am lăsat mesaj că voi fi la el la birou pe la trei, cu ș� ase smo-
chinguri pentru el ș� i David, să le probeze. Ha! Trebuie să te scoli cu
Rachel Hauck 77
noaptea-n cap dacă vrei s-o opreş� ti pe bătrâna Dixie! Hei, ăsta nu era
un cântec? Oricum, există mai multe căi de-a î�mbrăca un ginere cu un
smoching, iar eu am găsit una.
Dixie î�mpinse cu spatele uș� a salonului, deschizând-o, ş� i o trase
pe Charlotte după ea.
– Ț� ine ochii ăia albaș� tri î�nchiș� i, Charlotte!
Nu, nu, nu!
– Dixie, stai puț�in, ascultă-mă!
– Nu mai protesta! Stai aș� a, lasă-mă să te aş� ez cum trebuie!
Dixie o mută pe Charlotte puț�in mai spre dreapta, î�ndreptându-i
umerii, î�i zise
– „Deschide ochii!” ș� i se repezi î�n faț�a ei cu braț�ele desfăcute.
– Taaa-naaaa!
Pe scena de prezentare era o rochie simplă din satin, cu o benti-
ț�ă de dantelă italiană peste talie, î�mpodobită cu perle. Mânecile lungi
până la coate atingeau capătul unor mănuș� i lungi ș� i albe. Tul ș� i crino-
lină susț�ineau deopotrivă fusta ca a Cenuș� ăresei, care se lărgeau ge-
neros î�ntr-o trenă de tip catedrală.
– Oh, Dixie, e frumoasă!
Charlotte se luptă pentru o clipă cu lacrimile, apoi nu se mai
î�mpotrivi. Luminile dansau peste satinul imaculat, amplificând in-
candescenț�a perlelor. Dacă s-ar mai fi căsătorit, aş� a s-ar fi î�mbrăcat!
Dixie î�i găsise î�ntr-adevăr rochia perfectă!
– Ș� tiu că iunie nu e o lună potrivită pentru mănuș� i, dar m-am
gândit că vor completa look-ul. Î�ț�i place, serios? Mânecile-capac nu
sunt la modă, dar rochia asta î�mi transmite ceva, pur ș� i simplu î�mi
vorbeş� te. Ț� ie nu? Drept să-ț�i spun, habar n-am cum intri tu î�n inima
unei femei ș� i scoț�i de acolo rochia perfectă pentru ea. Dar asta faci.
Te cunosc mai bine decât pe oricine altcineva, cu excepț�ia dr. Bună-
ciune, dar m-am străduit să-ț�i transpun esenţ�a î�n rochia asta. Ei, ce
zici? î�ntrebă Dixie, răsuflând emoţ�ionată, cu ochii larg deschiș� i.
– Ț� i-am spus, darul meu e de la Dumnezeu.
Vocea i se frânse, dar Charlotte î�ş�i reveni î�n fire când Dixie păș� i
spre ea.
– Î� ț�i place? Mie-mi place! Haide, ș� efa, spune-mi, cum m-am
descurcat?
78 NUNTA - R ochia de mireasă
– Excelent, te-ai descurcat excelent! E... perfectă! Dar pune-o, te
rog, la loc î�n cuier! N-am s-o port.
Charlotte se î�ntoarse ș� i dădu să plece.
– Ce? Haide, Charlotte, rochia asta are numele tău scris pe ea.
Uite, chiar aici, î�n lumina perlelor... Charlotte Malone. Dă-mi un motiv
bun pentru care nu poț�i să te măriț�i î�n rochia asta!
– Pentru că, Dix, nu mă mărit.
Î�ș�i ridică mâna pe care avusese inelul, goală.
– Te rog, pune-o la loc!
– Dumnezeule mare, Charlotte, ce s-a î�ntâmplat?
Dixie o urmă pe Charlotte afară din î�ncăpere.
– Nu te măriț�i? Te-ai despărț�it de el?
– Nu, de fapt el s-a despărț� it de mine, zise Charlotte ocolind
scara î�n spirală a magazinului ș� i î�ndreptându-se spre bucătărie, să-ş� i
savureze cafeaua cu lapte ș� i prăjitura. A zis că vrea să amâne nunta o
vreme. Iar eu i-am spus că ori ne căsătorim, ori ne despărț�im, povesti
ea ridicând din umeri. Aș� a că, da, cred că eu m-am despărț�it de el.
Dar nici el nu s-a opus.
– O, draga mea prietenă, î�mi... î�mi pare atât de rău! Nu-mi vine
să cred! Ț� i-a spus de ce vrea să mai aș� tepte? Tonul delicat al lui Dixie
era plin de compasiune. N-are nicio logică, niciuna! Pur ș� i simplu nu
se simte pregătit? Tuturor le tremură picioarele î�nainte de nuntă.
Mie mi se î�nmuiaseră genunchii î�nainte de-a mă căsători cu dr. Bună-
ciune. Ș� i ce dacă? Tim s-a î�ndrăgostit până peste cap, tot mai mult ș� i
mai mult zi de zi până când i-a trecut de tot? Nu î�nț�eleg.
Dixie dădu din mână, refuzând prăjitura oferită de Charlotte.
Exprimată î�n termenii aceș� tia, situaț�ia părea lipsită de logică. Î�n
adâncul sufletului ei, î�nsă, simț�ea că, de fapt, e î�n regulă. Ș� i tocmai
asta nu era ok. Charlotte rămase î�n picioare î�n chicinetă ș� i muș� că din
prăjitura cu cafea, sleită de puteri după toate emoț�iile ce reveneau,
ca un bumerang. Prăjitura arăta atât de bine când era la Starbucks!
Dar, î�n clipa asta, aluatul dulce avea gust de carton.
– Eș� ti bine, Charlotte? Dixie o strânse de braț� ș� i î�ș�i trase un sca-
un lângă ea. Î�mi pare atât de rău pentru ce ț�i se-ntâmplă!
– N-am dormit bine, zise Charlotte ș� i î�ș�i aruncă micul dejun pe
ș� erveț�elul de pe masă. M-am trezit ș� i am citit din Biblie, dar Iisus nu
spune cum să-ț�i dai seama dacă ai găsit bărbatul potrivit. Am vrut ca
Tim să fie alesul, Dix! Poate din motive greș� ite.
Rachel Hauck 79
Emily
era plecat, iar prietenele ei fie se măritaseră, fie făceau turul Europei,
plictiseala aproape c-o î�nnebunise.
Când Molly o invitase pe Emily la o î�ntrunire a sufragetelor, s-a
grăbit să accepte. Avea dintr-odată ceva de făcut. Apoi a sunat-o
Phillip ș� i inima ei disperată nu i-a putut rezista.
Inelul de logodnă se lovea de geam când Emily se apleca la fe-
reastră să vadă cât mai departe, pe bulevardul aglomerat. Se va căsăto-
ri curând, va avea casa ei ș� i, î�n rolul doamnei Phillip Saltonstall, va
putea să ia singură decizii.
Mai mult ca sigur, va dispune de o rentă pe care o va putea folosi
î�n toate proiectele pe care le va considera importante. Va face cum-
părături oricând ș� i oriunde va vrea ş� i va fi stăpâna propriului său
conac.
– Cerule, cald mai e aici!
Mama î�ș�i făcu vânt cu mănuș� ile, apoi scoase, unul după altul,
acele pălăriei.
Emily î�ș�i puse poș� eta ș� i umbrela de soare pe masa aflată chiar
lângă uș� ă.
– Să văd dacă pot deschide fereastra, mamă.
– Cerule, nu! Sunt oameni pe stradă. Vrei să te vadă?
– Dacă asta î�nseamnă că nu voi leș� ina de căldură, atunci da.
Emily deschise fereastra ș� i o rafală de vânt umplu camera. Dens
ș� i î�năbuș� itor, aerul de afară avea un miros puternic, î�n care se ames-
tecau miresmele oraș� ului ş� i izul gazelor de evacuare, cenuş� ii, ale fa-
bricilor ș� i minelor. Emily î�l prefera î�nsă aerului fierbinte ș� i î�ncins din
atelierul doamnei Caruthers.
– Cerule! strigă mama ț�inându-se de nas. Ori leș� inăm de căldură
aici, ori inhalăm duhoarea minelor!
– E mirosul vieț�ii, mamă, spuse Emily inspirând adânc. Benzină,
cai, transpiraț�ia bărbaț�ilor, parfumurile femeilor.
Aruncă o privire spre uș� a î�ngustă pe care dispăruse croitoreasa,
apoi se î�ntoarse la fereastră ș� i, atentă să nu se murdărească de praf,
se aplecă peste pervaz.
Ş� oferul unui Ford Model T î�ș�i strecura maș� ina î�n faț�a unei căru-
ț�e trase de cai, ce făcea livrări ș� i abia se miș� ca.
– Mamă, hai să mergem la Newman’s la prânz!
84 NUNTA - R ochia de mireasă
– Nu azi, am pus-o pe Molly să taie friptura de vită..., î�ncepu
mama, dar se opri când Emily oftă.
Oftase mult prea tare, dar era prea târziu să mai dea î�napoi.
– Bine, bine, e ziua rochiei tale de mireasă! zise ș� i o apucă pe
Emily de braț� . Nu te mai agăț�a de fereastră ca o fată din localurile de
dans! Emily, dragă, chiar aș� a, să ș� tii! murmură mama, iar ochii î�i lă-
crimară. Eu ș� i tata suntem foarte mândri de tine! Aproape nu-ș� i mai
î�ncăpea î�n piele de bucurie î�n ziua î�n care Phillip ț�i-a cerut mâna! A
comandat trabucuri noi ca să le î�mpartă la club. Ai devenit una dintre
cele mai frumoase fete din Birmingham. Eș� ti inteligentă ș� i talentată,
educată ‒ aspect asupra căruia am insistat ‒ ș� i eș� ti cu capul pe
umeri. Vei face din Phillip un om extraordinar î�n comunitate. A făcut
bine că te-a ales!
Emily se î�ntoarse de la fereastră. Poate că era timpul să î�i pună
mamei î�ntrebarea care o măcina de când Phillip o ceruse de soț�ie.
– Mamă, tu l-ai iubit pe tata când te-ai măritat cu el?
– Vai, credeam că tatăl tău face bumbacul să crească primăvara,
ș� i alta nu! Era atât de chipeș� ș� i inteligent, spunea cele mai bune po-
veș� ti, care ne făceau pe toț�i să râdem ș� i era idolul tuturor fetelor de
la noi din clasă.
– Bunica ș� i bunicul au fost mulț�umiț�i de el?
– Bunicul tău î�l credea un neghiob. Mama se schimonosi, imi-
tând expresia ș� i vocea gravă, afectată a bunicului. „Băiatul are capul
plin de prostii, Maggie! Numai gura e de el! Ce î�nseamnă asta, să
deschidă un birou de schimb? Î� ș�i va pierde ș� i cămaș� a de pe el, î�ț�i
spun eu, ș� i-o va pierde sigur!„ zise mama ș� i râse, arcuindu-ş� i sprân-
cenele. Papa a lăsat-o mai moale acum.
– Fără î�ndoială, mai ales după ce tata i-a cumpărat de ziua lui un
autoturism.
Emily se uită din nou pe fereastră, privind viaț�a străzii, lăsându-ș� i
gândurile să zboare.
Î�l iubea pe Phillip. Cu siguranț�ă î�l iubea, altfel de ce l-ar fi lăsat
să o mângâie ș� i să o sărute?
– Unde e doamna Caruthers asta? se î�ntrebă mama, trecând
dincolo de uș� a î�ngustă. A plecat cu vaporul la Paris după material?
Mama î�ncercase, de mai multe ori, î�n anii din urmă să o angaje-
ze pe doamna Caruthers pentru rochii speciale, dar aceasta o refuza-
se de fiecare dată. Abia după logodna cu Saltonstall ajunsese mama
Rachel Hauck 85
dintre negri ș� i albi, dar nu reuș� ise. Ascultase regulile ș� i motivele alto-
ra, dar, când deschidea Biblia ș� i vorbea cu Dumnezeu, niciuna dintre
î�nvăț�ăturile oamenilor nu părea să aibă noimă.
– N-ar trebui să spui atât de deschis ce gândeș� ti, Emily! Va trebui
să repar lucrurile cu doamna Caruthers, dar nu cred că ai stricat
chiar atât de mult.
Mama oftă, semn clar de dezaprobare. Emily o privi dintr-o parte.
– Aș� a mă gândeam ș� i eu. Ai auzit ce a spus despre cealaltă croi-
toreasă? Doamna Caruthers a stricat lucrurile, nu eu! Am douăzeci ș� i
doi de ani, sunt absolventă de facultate ș� i sunt logodită. Peste ș� ase
luni voi fi la casa mea. Sunt la vârsta la care pot să hotărăsc singură.
– Mai î�ncet!
Mama se concentră să-ș� i aș� eze cum trebuie mănuș� ile.
– La Newman pentru prânz, atunci?
Când drumul se eliberă ș� i traversară străduț�a, exact pe unde
traversase prietena lui Phillip, Mama î�ș�i petrecu braț�ul pe sub braț�ul
lui Emily.
– Ia ascultă-mă! î�i ș� opti mama î�ncet la ureche lui Emily, î�n timp
ce mergeau. Î�ț�i î�nț�eleg ș� i apreciez dorinț�a de a-ț�i impune punctul de
vedere. Î�ț�i î�nț�eleg ș� i compasiunea pentru cei defavorizaț�i ș� i nevoiaș� i.
Eu ș� i tatăl tău facem donaț�ii generoase ș� i sprijinim diverse cauze din
tot oraș� ul. Dar n-o vei insulta pe doamna Caruthers ș� i nu ne vei dis-
truge reputaț�ia. Tatăl tău a muncit din greu ca să ajungem aici. Până
când va veni î�n oraș� o altă croitoreasă de valoarea ei, vei face o mul-
ț�ime de afaceri cu ea, pentru că vei fi o Saltonstall. Ș� i, drept să-ț�i spun,
aș� vrea să-i rămân î�n graț�ii. Vreau să apelez ș� i eu la serviciile ei. Iar
asta nu se va î�ntâmpla dacă tu o refuzi din orice motiv. Nu ș� tii că gura
femeii e ca o moară stricată? Probabil jumătate din vânzătoarele de
la Loveman’s au aflat deja de schimbul vostru de replici de mai de-
vreme. Dacă le spune oamenilor că preferi persoanele de culoare?
– E arogantă ș� i nepoliticoasă. Nu vreau să fac nicio afacere cu ea.
Emily o î�ntoarse pe mama către Newman’s.
– N-am spus niciun cuvânt care să te facă de ruș� ine pe tine sau
pe tata. Ori familia Saltonstall.
– Aluziile tale ș� i modul ostentativ î�n care ai coborât scările au
fost mai grăitoare decât cuvintele, Emily! Ce te-am î�nvăț�at eu despre
asemenea comportamente urâte?
92 NUNTA - R ochia de mireasă
– Atunci î�mi cer iertare de la tine, mamă! Dar femeia aceea nu
î�mi va face rochia de mireasă!
Mama se opri brusc, făcând-o pe Emily să se oprească ș� i ea. Va-
lul de trecători se rupse î�n două ca să le ocolească.
– Î�ț�i vei trasa limitele după ce vei fi măritată, fata mea. Vei sta-
bili asta cu Phillip, Domnul să-l aibă-n pază! Dar, atâta timp cât tatăl
tău plăteș� te pentru nuntă, vei purta o rochie creată ș� i croită de
doamna Caruthers.
– Creată? Copiază modelele lui Goody. E o escroacă!
– Creatoarea rochiei tale va apărea î�n toate ziarele ș� i î�n toate
rubricile mondene, de aici până î�n Atlanta ș� i, categoric, până î�n New
Orleans ș� i Miami. Ș� i, negreș� it, până î�n Philadelphia, de unde se trage
familia Saltonstall, zise – mama, iar apoi î�ș�i duse brusc mâna la cap.
Cerule, mi-am uitat pălăria, Emily! Cum ai putut să mă laș� i să-mi uit
pălăria? Du-te tu î�nainte, ne vom î�ntâlni la Newman’s. Dacă găseș� ti
locuri, comandă-mi ș� i mie un sendviș� cu carne de vită ș� i un pahar de
lapte rece.
– Ș� i dacă au numai lapte cald, mamă? o necăji Emily cu un oftat,
smulgându-i mamei un zâmbet.
Nu-i plăcea să se certe cu ea. Mama putea fi cel mai vajnic susț�i-
nător al ei.
– Uite, fată dragă. Vezi, zâmbetul alungă supărarea, zise mama
punându-ș� i palma î�nmănuș� ată pe obrazul lui Emily, apoi se î�ntoarse
ș� i o porni î�napoi spre Loveman. Totul va fi bine, Emily! O să vezi!
M
Daniel
Daniel o zări pe Emily intrând la Newman’s, când el tocmai ie-
ș� ea de la frizerie, aranjându-ș� i pălăria nouă de fetru, cu panglică de
mătase ‒ destul de frumoasă pentru un fost jucător de baseball ‒,
peste părul proaspăt tuns ș� i dat pe spate. Scânteierea soarelui î�n
părul î�nchis la culoare al lui Emily, aș� a cum trecea printre clădirile
din centrul oraș� ului Birmingham, î�i amintea de cărbunele scos din
Muntele Roș� u ‒ bogat ș� i strălucitor.
Ajuns la colț�ul străzii, ezită, î�ntrebându-se oare de când era ea
î�n oraș� . Î� ntrebându-se dacă î�l văzuse pe Phillip ‒ dacă nu fusese
Rachel Hauck 93
Charlotte
M
Charlotte comandă pui cu sos pesto, supă ș� i salată, apoi sorbi din
ceai, aș� teptând să comande ș� i Dixie. Î�i plăcea mult atmosfera primi-
toare de la Homewood Gourmet, zumzetul scăzut al vocilor, clinchetul
vaselor, aș� teptarea unei porț�ii de mâncare fără seamăn.
Î�ș�i scoase iPad-ul să arunce o privire peste calendarul din toamnă,
să caute o fereastră pentru călătoria la Paris. Va trebui să ia legătura
cu designerii, să aleagă un moment prielnic pentru a le face o vizită,
să angajeze pe cineva care să supravegheze magazinul î�n lipsa ei, aș� a
că ar face bine să decidă care ar fi cea mai bună perioadă. Când Dixie
termină de comandat, Charlotte î�ș�i desprinse privirea de la iPad ș� i se
104 NUNTA - R ochia de mireasă
pregătea s-o î�ntrebe despre programul ei. Ochii î�i fugiră î�nsă spre in-
trare ș� i, î�n clipa aceea, cuvintele i se opriră î�n gât, iar inima, slăbită, î�i
stătu-n loc. Tim! Cu o femeie frumoasă!
– Char, ce e? o î�ntrebă Dixie ș� i se răsuci să se uite peste umăr.
O, uau, nu-mi vine să cred!
– Hai să plecăm!
Charlotte î�ș�i î�nchise iPad-ul ș� i î�l î�ndesă î�n geantă.
– După ce se aș� ază ei..., zise ea ș� i se lăsă î�n jos, spre masă, ascun-
zându-se după Dixie, ... putem să ne furiș� ăm afară!
– Stai dreaptă! N-o să te ascunzi ruș� inată. Lui ar trebui să-i fie
ruș� ine!
– Sigur, dar el e cu o femeie splendidă, iar eu stau aici cu tine.
– O voi lua aș� a cum ai avut de gând s-o spui, nu aș� a cum a sunat,
Charlotte.
– Ș� tii ce vreau să spun, zise Charlotte schiț�ând o grimasă ș� i reț�i-
nându-ș� i cu greu lacrimile care o năpădeau.
Tim măsură din priviri restaurantul, cu capul ridicat, î�n vreme
ce î�nsoț� itoarea lui, o blondă adorabilă ‒ cu un profil al naibii de
aproape de perfecț�iune ‒ î�ș�i î�nlănț�uia braț�ul de al lui. El se aplecă să
î�i ș� optească ceva la ureche ș� i ea î�i surâse, cu un zâmbet fără cusur.
Charlotte simț�i fierbinț�eala din privirea visătoare a femeii stră-
bătând toată î�ncăperea. Trebuia să iasă imediat de acolo! Calculând
câț�i metri erau până la intrare, estimă că zece paș� i uriaș� i o vor scoate
pe uș� ă rapid.
– Dixie, dacă vrei, poț�i să rămâi ș� i să fii curajoasă, să ț�ii capul sus
ș� i toate cele, dar eu plec, zise Charlotte smulgându-ș� i portofelul din
geantă ș� i aruncând o bancnotă de douăzeci pe masă. Ar trebui să fie
suficient pentru mâncarea mea.
Dixie o strânse de braț� .
– Nu pleci! Am venit să mâncăm, să ieș� im î�n oraș� , să ne distrăm.
Am venit aici ca să uiț�i de el. Ș� i să discutăm despre afaceri.
– Cum să uit de el dacă sunt nevoită să-l privesc? Dacă orice
râset mă face să mă uit î�n jur să văd dacă e al ei? Î�ntrebându-mă oare
ce î�i spune ei. Ș� i, î�n primul rând, de ce e aici cu ea.
– Charlotte, probabil e o clientă, o colegă, ceva legat de
arhitectură.
Rachel Hauck 105
Emily
M
Din î�naltul Muntelui Roș� u, care se î�nălț�a peste valea Jones ș� i lu-
minile pâlpâitoare ale Oraș� ului Magic, Emily era prinț�esă pentru o
noapte. O sută de invitaț�i se ospătau cu friptură de prepeliț�ă ș� i piure
de cartofi ș� i budincă de ciocolată la desert. Toate, î�n cinstea ei ș� i a lui
Phillip.
Phillip o luă de braț� când se adunară î�n marea sală de bal a fami-
liei Saltonstall. Majordomul deschise larg uș� ile terasei ș� i o adiere ră-
coroasă se strecură din vale. Î� n cealaltă parte a î�ncăperii, o mică
orchestră î�ș�i acorda instrumentele, purtându-ș� i arcuș� urile peste
corzi, creând o melodie disonantă.
– A fost o cină excelentă, Saltonstall!
Powell Jamison, unul dintre cei mai vechi prieteni ai lui Phillip,
li se alătură lui Phillip ș� i Emily î�n mijlocul sălii ș� i se î�nvârti î�ncet î�n
cerc, cu faț�a către invitaț�i.
– Doamnelor ș� i domnilor, î�n calitate de cavaler de onoare al bu-
nului meu prieten Phillip, daț�i-mi voie să ț�in un toast!
Ridică î�n aer un pahar de ș� ampanie aurie. Î�n sală, chelnerii le
î�mpărț�eau invitaț�ilor cupe de ș� ampanie.
114 NUNTA - R ochia de mireasă
– Pentru Phillip ș� i frumoasa lui viitoare mireasă, Emily!
Invitaț�ii î�ș�i ridicară paharele.
– Cele mai bune urări pentru o căsnicie lungă ș� i fericită! Ș� i, Emily,
poate-mi spui mai târziu ce-a făcut ticălosul ăsta de te-a convins să te
măriț�i cu el!
Hohote de râs umplură sala. Phillip o cuprinse pe Emily de
mijloc, chiar atunci când ea î�ntâlni privirea tatei, care dădu din cap,
făcându-i cu ochiul. Ce ți-am spus eu?...
Emily î�ș�i ridică paharul spre el. Pentru tine, înțeleptul meu tată!
– Vă mulț�umesc tuturor că sunteț�i alături de Emily ș� i de mine î�n
seara asta! Phillip o trase mai aproape de el când se adresă oaspeț�ilor
din sala de bal. Cum am convins-o pe această ființ�ă desăvârș� ită să-mi
fie mireasă, Powell? Am vrăjit-o cu farmecul meu, fireș� te! Phillip făcu
o plecăciune, iar răspunsul fu un ropot de aplauze ș� i râsete.
– Î� ndrăznesc să spun că e vorba de inelul mare pe care i l-ai
dat, zise Cornelia Weinberg ș� i făcu un pas cutezător î�n faț�ă, remar-
cându-se din rândurile invitaț�ilor.
La treizeci ș� i patru de ani era deja văduvă, după ce soț�ul î�i mu-
rise, cu trei ani î�n urmă, de atac de cord, la vârsta de ș� aizeci ș� i cinci
de ani.
– Drept să-ț�i spun, mie mi-ar fi câș� tigat inima.
– A, dar cred că sunt prea tânăr pentru tine, Cornie, o necăji
Phillip. Ț� ie î�ț�i plac bărbaț�ii... cum să spunem... mai experimentaț�i?
Emily se lipi de bărbatul ei, lăsându-ș� i toate î�ndoielile să se eva-
pore î�n zeflemeaua plină de viaț� ă a prietenilor ș� i î�n euforia de a fi
sărbătorită î�n această seară. Cornie î�i devenea o prietenă dragă,
iar Emily î�i admira optimismul.
Emily savura cel mai mult momentele ca acesta, când prietenia,
camaraderia făceau să dispară toate etichetele sociale, iar oamenii se
simț�eau liberi să râdă.
– Dacă puneam ochii pe tine, Phillip Saltonstall, nu mi-ai fi scă-
pat! zise Cornie, î�mpungându-l cu vorba, î�n mijlocul ringului de dans.
Phillip o ț�inea strâns î�n braț�e pe Emily.
– Nu ocheș� ti tu chiar atât de bine, Cornie! replică Phillip, ple-
când bărbia, dar ridicând din sprânceană.
– Presupun că nu vei mai afla niciodată!
Rachel Hauck 115
păr. Phillip a avut mereu noroc la femei. Mi-aduc aminte că, î�n prima
noastră zi î�n campus, fetele roiau î�n jurul lui. Atunci m-am hotărât că
va fi cel mai bun prieten al meu.
– Ș� i mai are ș� i acum noroc la femei?
Herschel se uită î�n ochii ei ș� i răsuflă, iar respiraț�ia-i caldă î�i atin-
se faț�a.
– Te are pe tine, nu-i aș� a? M-aș� bate cu el pentru tine, dacă aș�
crede că m-ai accepta după ce câș� tig.
– Domnule Wainscot! zise Emily ș� i se desprinse din braț�ele lui.
– Spune-mi Herschel, te rog!
– Nu pari să duci lipsă de î� n soț� i toare frumoase, Herschel.
Emmeline e foarte frumoasă. Emily cunoș� tea aproape toate femeile
din cercul lor social, chiar ș� i pe nepoatele, strănepoatele ș� i rudele
mai î�ndepărtate care veneau din când î�n când î�n Birmingham pentru
vizite mai lungi. De unde o cunoș� ti?
– E fiica unui prieten.
Herschel î�i oferi lui Emily braț� ul, făcând semn spre masa cu
gustări. Î�i oferi un pahar cu punch, apoi luă unul ș� i pentru el.
Băutura era dulce ș� i mentolată, dar atmosfera dintre Emily ș� i
Herschel era î�ncinsă ș� i sufocantă. Dorindu-ş� i să scape de compania
lui, î�i căută cu privirea, prin mulţ�imea de oaspeţ�i, pe mama ş� i tata.
Sau pe Phillip. Î�nsă nu reuş� i să-i găsească printre dansatori.
– Emily, spuse Herschel după o clipă, sper că nu te-am supărat
mai devreme. Cred că punctul tău de vedere e admirabil.
– Nu m-ai supărat, Herschel.
Se străduia să vadă unde era Phillip, luptându-se totodată cu vina
de a-l fi suspectat. Blestemat fie Daniel Ludlow, pentru că i-a sădit î�n
inimă seminț�ele î�ndoielii!
– Sper doar să nu te fi supărat eu pe tine.
Herschel râse.
– E nevoie de ceva mai mult decât să fugi din braț�ele mele ca să
mă superi.
Ea î�ș�i sorbi ultimul strop de punci ș� i, când î�ș�i puse paharul pe
masă, Herschel î�i oferi braț�ul.
– Dansăm?
Emily ezită, apoi î�i dădu î�ncet mâna.
– Trebuie să-l găsim pe Phillip curând.
120 NUNTA - R ochia de mireasă
– Poate că e treaba lui să ne găsească pe noi.
Herschel o purtă pe Emily spre ringul de dans, cu luminile stră-
lucitoare ale candelabrului jucându-i î�n părul blond, î�ncercând s-o
dea gata cu zâmbetul său magnific.
– Tu chiar ai o părere foarte bună despre tine, Herschel, nu-i
aş� a?
– Nu mai bună decât are orice alt bărbat despre el î�nsuş� i.
Emily râse, plutind cu el printre ceilalț�i invitaț�i.
– Poate că Phillip are dreptate, nu eș� ti un om rău.
– Î�mi faci un mare compliment.
– Va trebui să te invităm la cină, după ce ne căsătorim.
– Chiar te rog, cât mai curând posibil!
– Voi vorbi cu Phillip după dansul acesta.
Chiar atunci, Emily zări spatele lat al logodnicului său pier-
zându-se î�n umbrele î�ntunecate ș� i tainice ale terasei, î�n timp ce dan-
sa cu Emmeline Graves î�n braț�e.
Capitolul zece
Charlotte
M
Î�n camera ei, î�n lumina veiozei ș� i î�n acordurile muzicii, Charlot-
te î�ș�i aș� eză uneltele una lângă alta. Ciocanul ș� i ș� urubelniț�a de la Dix.
124 NUNTA - R ochia de mireasă
Un fierăstrău, pentru că Dixie susț�inea că s-ar putea să aibă nevoie
de el, ș� i o bormaș� ină.
– Dix, nu ș� tiu să folosesc o bormaș� ină!
– Ce e de ș� tiut? Î�ndrepț�i chestia asta ca o tijă spre metalul sudat
ș� i vâj, vâj, faci o gaură. Dixie schiț�ă cu mâna prin aer instrucț�iunile,
de parcă ar fi spus: vezi, e simplu ca bună ziua!
– Nu rezolv nimic cu o gaură. Tot mai e metal sudat.
Charlotte luă bormaș� ina ș� i se aplecă să examineze î�ncuietoarea
cufărului.
– Păi, s-ar putea să fie nevoie să-l găureș� ti ca să-l poț�i deschide!
– Jared! zise Charlotte uitându-se la dr. Bunăciune al lui Dixie,
care stătea pe marginea patului. Am nevoie de o bormaș� ină?
Ridică instrumentul ș� i i-l arătă, î�n timp ce medicul, î�mbrăcat
î�ncă î�n halatul albastru, de spital, arăta de parcă s-ar fi pregătit să
hiberneze.
– Char are dreptate, Dix, n-are nevoie de bormaș� ină! Î�mi pare
rău că nu pot să ajut mai mult, dar trebuie să mă î�ntorc la spital peste
câteva ore ș� i speram că Dixie-iubi î�mi va pregăti ceva de mâncare cât
eu trag un pui de somn.
Charlotte se uită la Jared. Dixie-iubi. Uite, î�ndrăgostiț�ii au nume
de alint. Ea ș� i Tim nu aveau.
– Sigur, dragule! zise Dixie ș� i se ridică de pe podea. Ț� i-am spus că
Charlotte crede că tatăl ei a venit la magazin?
– Serios?
– Nu ș� tiu, Jared, răspunse Charlotte î�n timp ce aranja din nou
uneltele, de la mare la mic, de la mic la mare. Nu l-am cunoscut pe
tata. Dar a venit la magazin un tip bătrân, acelaș� i care mi-a vândut
cufărul, ș� i m-a î�ntrebat dacă l-am deschis. A zis că are o fată care se
mărită. L-am î�ntrebat care e numele ei, iar el mi-a spus pe nume
chiar atunci ș� i a părut că pe fata lui o cheamă Charlotte. De fapt, doar
î�ș�i lua rămas-bun de la mine. Cred, adăugă ea ș� i se uită î�ntrebătoare
spre prietenul ei, doctorul. Tu ce crezi?
– Dacă era tatăl tău, nu ț�i-ar fi spus?
– Tu i-ai fi spus, dacă n-ai fi făcut parte din viaț�a ei vreme de
treizeci de ani?
– Nu, presupun că nu. Crezi că ar putea fi vreun indiciu î�n
cufăr?
Rachel Hauck 125
nu e bună decât să dai găuri. Aș� aduce cufărul la tine, dar nu are loc
î�n maș� ina mea mică, decapotabilă ș� i toate cele...
– Charlotte! Respiră!
Ea trase aer î�n piept.
– Mulț�umesc!
– Sunt î�n camionetă. Ajung î�n zece minute.
M
– Deci bărbatul care ț�i-a vândut cufărul a apărut la magazin?
Tim potrivi la locul ei o pânză de fierăstrău ș� i cercetă î�ncuietoa-
rea, apăsând metalul, ș� i găsi un loc din care să î�nceapă.
– Mda, a fost î�nfiorător, dar î�n acelaș� i timp grozav, zise Charlotte
stând pe podea, lângă el. A spus unele lucruri de m-au trecut fiorii.
Când a plecat, am avut senzaț�ia neobiș� nuită că s-ar putea să fi fost
tatăl meu.
Tim se opri din lucru.
– Ce vrei să spui? Adică tatăl tău a venit la magazin? După ce ț�i-a
vândut î�n mod misterios acest cufăr, la licitaț�ia Ludlow?
– Când o spui aș� a, sună straniu. A fost un moment neobiș� nuit...
Deci, crezi că poț�i să-l deschizi?
– Pot, dar, Charlotte, ce te-a făcut să crezi că e posibil să fi fost
tatăl tău?
– Nu ș� tiu.
Î�i relatase dialogul lor ‒ ș� i î�i povestise cum i-a răspuns străinul
la î�ntrebare, tocmai cu numele ei.
– Doar m-a pus pe gânduri. Nebunie? Da, nebunie! Nu făcea de-
cât să-ș� i ia rămas-bun.
– Charlotte! spuse Tim ș� i puse unealta jos, î�ntorcându-se spre ea.
Dacă tatăl tău ar veni chiar acum la tine, zici că nu l-ai recunoaș� te?
– Nu, nu l-aș� recunoaș� te. Nu l-am văzut niciodată, Tim!
– Nici măcar o poză?
Nici î�n pragul căsătoriei, Charlotte nu vorbise cu Tim despre
asta. O dovadă î�n plus că avea rezerve faț�ă de el.
– Niciuna, zise ea pigulind o scamă ce se iț�ise din covoraș� . Mama
l-a î�ntâlnit când era la FSU*, s-a î�ndrăgostit, a rămas î�nsărcinată cu
Charlotte făcu semn către un loc gol din cameră, unde avusese
de gând să pună o măsuț�ă de toaletă, dar nu ajunsese s-o facă.
– Ridică-l de tot!
Tim î�l potrivi la î�nălț�imea maximă, apoi se dădu la o parte, î�n timp
ce Charlotte trase rochia pe manechin. Faldurile uș� oare ș� i î�nvolburate,
aș� ezate unele peste altele, foș� niră pe podea, de parcă s-ar fi bucurat să
prindă viaț�ă din nou.
Charlotte ș� i-ar fi dorit, î�n clipa aceea, să se topească î�n rochie.
Combinaț�ia de satin ș� i mătase sclipea î�n lumina slabă ș� i aurie a veio-
zelor. Firele ț�esăturii păreau să strălucească, dacă putea să folosească un
cuvânt atât de î�ndrăzneț�. O dublură de tul ș� i crinolina susț�ineau cloș� ul
î�ntr-o formă perfectă. Charlotte scutură ș� i desfăcu trena de tip capelă.
– E splendidă!
Partea din faț�ă a fustei cobora spre mijloc î�n formă de V, suficient
cât ar fi fost nevoie ca să lase să se zărească pe dedesubt o pereche de
pantofi eleganț�i.
– De unde crezi că e? spuse Tim fără să se miș� te din colț�ul său,
aflat î�n cealaltă parte a camerei.
– Habar n-am!
Charlotte î�ntoarse tivul ca să analizeze tighelul ș� i cusătura. Sati-
nul de culoarea fildeș� ului era cusut de mână, nu la maș� ină. Văzuse
destule cât să observe diferenț�a.
Perlele incandescente de pe talia î�naltă erau, ș� i ele, cusute de
mână. Corsajul simplu părea să fie croit ș� i ajustat pe măsura miresei.
Charlotte se î�ntrebă cum ar putea găsi o mireasă căreia să i se potri-
vească, fără să strice prin modificări lucrătura perfectă.
Să modifici rochia asta ar fi ca ș� i cum ai schimba ceva la un ta-
blou de Rembrandt sau ai adăuga o figură Capelei Sixtine a lui
Michelangelo!
Nu, va trebui să găsească mireasa perfectă pentru această ro-
chie! Obligatoriu! Va ș� ti că este ea, atunci când o va vedea! Ei î�i î�ncre-
dinț�ase Dumnezeu acest dar!
– Tim, poate din cauza acestei rochii ne-am despărț�it noi, zise
ea ș� i se î�ntoarse brusc spre el.
Acum î�nț�elegea.
– Eu am un magazin pentru mirese. Aceasta este o rochie de
mireasă. Undeva, există o femeie care trebuie să poarte această ro-
chie, iar eu sunt cea care trebuie să i-o dau.
132 NUNTA - R ochia de mireasă
– Poftim? făcu el ș� i î�ș�i arcui sprâncenele.
– Poate că Dumnezeu... Stai puț�in, ș� tii ce mi-a spus omul ciudat,
î�mbrăcat î�n violet? Că e sezonul miresei, spuse Charlotte ș� i î�ș�i lipi
degetele de frunte. Nu sunt sigură ce vrea să î�nsemne asta, dar poate
î�nseamnă că rochia mi-a fost „trimisă”? î�ntrebă, desenând ghilimele-
le î�n aer. Ca să găsesc mireasa perfectă care s-o poarte.
– Bine.
Era sceptic. Fireș� te. El era un om practic ș� i ancorat î�n realitate
mai ceva decât e ancorat î�n pământ un bătrân stejar.
– Deci... eu am avut temeri î�nainte de nuntă pentru că rochia
asta î�i aparț�ine altei mirese?
– Da, zise Charlotte apucându-l de umeri, strângându-l ș� i apoi
dându-i drumul. Poate. Nu ș� tiu. Dar e ceva aici. Nu e î�ntreaga poveste.
Ia uită-te, mai e ceva î�n sac?
Charlotte traversă camera ca să admire î�ndelung rochia, î�n timp
ce Tim cotrobăia î�n săculeț�ul de in. Mai văzuse modele asemănătoa-
re î�n revistele pentru mirese ș� i pe Internet, dar niciunul nu era exact
ca rochia aceasta.
Nu era contemporan. Nu era î�nsă nici de epocă. Se uită din nou
la tiv, căutând monograma vreunei croitorese sau a vreunui designer.
Ar fi cu neputinț�ă ca o rochie de calitatea aceasta, perfect păstrată, să
fi fost de la î�nceput î�n cufărul care aparț�inuse cândva unei mirese din
1912, aş� a cum pretindea vânzătorul de la licitaț�ie. Veche de o sută de
ani? �n niciun caz!
Dacă rochia ar fi avut mai mult de douăzeci de ani, materialul
s-ar fi î�ngălbenit măcar puț�in, iar tulul s-ar fi destrămat. Rochia arăta
de parcă ar fi fost făcută... ieri.
Degetele lui Charlotte trecură peste o porț�iune de tighel ieș� it î�n
relief la spatele fustei, la jumătatea cusăturii. Ridică tivul să vadă mai
bine.
TH
Se rezemă. TH? Nu recunoș� tea iniț�ialele. Charlotte nu se putea
gândi la niciun designer de rochii de mireasă din ultimii cincizeci de
ani care să aibă iniț�ialele acelea. Î�i studiase pe toț�i pe vremea când se
gândea să fie designer, ş� i nu să vândă.
– Ai găsit ceva? Nu era nimic î�n sac, dar poate..., zise Tim ș� i î�nge-
nunche lângă cufăr. ... poate mai e ceva î�n ladă.
Rachel Hauck 133
Emily
– Voi lărgi mânecile, dar î�n talie nu voi da drumul decât o jumă-
tate de centimetru, niciun milimetru î�n plus!
– Î�ndrăznesc să spun că vă plătim să faceț�i ce vă cerem, doamnă
Caruthers, se opuse mama.
– Î�ndrăznesc să spun că mă plătiț�i pentru priceperea mea, zise
doamna Caruthers ș� i descheie ultimul nasture.
Emily î�nchise ochii când aerul î�i atinse pielea. Fericirea supremă!
– Ș� i pentru reputaț�ia mea.
Odată ce se văzu descătuș� ată, Emily o rugă pe mama să-i slă-
bească ș� nururile corsetului. Avea nevoie de aer! De libertate! Când
mama o eliberă din corsetul strâmt, Emily se î�mbrăcă î�n costumul ei
cadrilat, alb cu negru, î�i ură o zi bună doamnei Caruthers, apoi coborî�
scările bocănind ş� i ieș� i pe uș� ile din faț�ă ale magazinului Loveman’s,
î�n adierea î�nvăluitoare a zilei de octombrie.
Cu mâna pe piept ș� i nasul î�nălț�at î�n aer, fremătând, Emily inspi-
ră aerul răcoros, stingându-ș� i î�n sfârș� it focul din plămâni.
– Doamne, Emily! se răsti mama ș� i se opri lângă ea, gâfâind, pu-
nându-ș� i mănuș� ile. Fii supărată dacă vrei, dar nu-ț�i voi da voie să fii
nepoliticoasă ș� i obraznică!
– Ea e cea nepoliticoasă ș� i obraznică.
Emily î�ș�i potrivi pălăria marinărească peste părul prins cu ace.
Vântul î�i smucea borul drept.
– Cum de consideră domnul Loveman că e potrivit s-o păstreze
angajată, pe mine, una, mă depăș� eș� te!
– Am mai discutat despre asta de o sută de ori, Em! Doamna
Caruthers e cea mai bună croitoreasă din oraș� , iar femeile din Bir-
mingham au î�ncredere î�n ea, spuse mama lovind cu vârful umbrelei
de soare î�n trotuar ș� i î�ș�i ridică bărbia î�n faț� a cumpărătorilor care
treceau pe lângă ele.
– Eu, una, nu am. Mamă, te rog, putem să mergem la Newman’s
să mâncăm î�ngheț�ată? Simt nevoia să mă răcoresc.
Emily î�ș�i duse mâna la mijloc, î�nghiț�ind fierea ce i se strângea î�n
gât, ş� i respiră adânc, ca să-ş� i umple plămânii cu aer proaspăt.
– E prea frig pentru î�ngheț� ată, Emily. Ce zici de niș� te cacao
fierbinte?
– Niciodată nu e prea rece pentru î�ngheț�ată, mamă.
138 NUNTA - R ochia de mireasă
– Ei bine, trebuie să mănânci o masă caldă la prânz. Un prânz cu
dulciuri nu-ț�i va face bine.
– Voi cere sirop cald de caramel. Cum ț�i se pare?
– Presupun că nu te pot face să te răzgândeș� ti, zise mama ș� i î�i
strânse mâna lui Emily. Ia-o î�nainte! Vreau să vorbesc cu tatăl tău.
Am văzut sulurile de catifea de la Loveman’s ș� i mi-am dat seama că
nu ai la trusou destule rochii de catifea. Cerule, ș� i nu ț�i-am comandat
cufărul! Chiar î�mi doresc să-nveț�i să te-mpaci cu doamna Caruthers,
Emily! Î� ț�i face un serviciu, indiferent dacă-ț�i dai sau nu seama de
asta.
Mama coborî� de pe bordură ș� i pătrunse î�n marea de cumpărători
din acea zi de joi, î�ndreptându-se spre tramvai.
Emily î�ș�i privi mama cum se î�ndepărtează ș� i cum coteș� te, aș� tep-
tând ca traficul să se elibereze ca să poată traversa. Se lupta cu pro-
priile frustrări. Doamna Caruthers nu făcea niciun serviciu nimănui
altcuiva decât ei î�nseș� i, dar mama era mult prea hotărâtă să se inte-
greze î�n societatea doamnei Saltonstall ca să mai privească ș� i altfel
lucrurile.
Dar acum, odată ce Emily era liberă ș� i pornise spre Newman’s,
gândurile î�i rătăciră nestingherite spre cealaltă tulburare din sufle-
tul ei. Phillip.
Cu o seară î�n urmă se certaseră pe ș� optite î�n umbrele de pe ve-
randa mamei ș� i tatei, departe de ferestrele salonului. După ce au
epuizat toate cuvintele, Phillip a î�ncercat să o aline cu sărutări ș� i
mângâieri.
– Inelul cui î�l porț�i pe deget? Buzele cui le săruț�i?
– Ale tale.
Emily abia dacă î�l auzea din pricina pulsului care î�i răsuna ne-
buneș� te î�n urechi.
– Inima cui o stăpâneș� ti pe deplin?
– A ta.
O sărutase î�ntr-un fel senzual ș� i intim, iar atingerea mâinii lui
peste partea de sus a corsajului î�i făcea dorinț�ele să ia foc la simpla
amintire. Phillip ș� tia cu siguranț�ă cum să î�i aprindă pasiunea.
– Cred că mă simt măgulit. Am făcut-o geloasă pe măreaț�a Emily
Canton.
– Nu-ţ�i face un obicei din asta, Phillip, e stânjenitor! Ș� i nu sunt
măreaț�a Emily Canton. Sunt doar o fată care se mărită.
Rachel Hauck 139
– Libertate.
Răspunsul î�i ţ�âş� ni din inimă, fără voia ei. Pe când trăsura trecea
de ş� irul de negri cu pielea lucind î�n soarele de octombrie, Emily se
î�ntoarse să mai arunce o privire.
Trăsura coti pe 5th Avenue Nord ș� i trase î�n faț�a hotelului. Doi
ochi negri î�i priveau fix din colț�ul străzii.
Birjarul î�i ț�inu uș� a deschisă.
– Am să v-aș� tept, domniș� oară.
– Mulț�umesc. Nu stau mult.
Dl. Bizar î�i oferi din nou braț� ul. Emily ezită, apoi î�ș�i petrecu
mâna pe sub cotul său ş� i coborî�. Braț�ul lui era î�ncordat ș� i cald.
De pe partea cealaltă a bulevardului răsuna Cakewalk Rag, de la
o fereastră deschisă. Băieț�i pe biciclete se luaseră la î�ntrecere pe tro-
tuar. Proprietarul unui magazin ieș� i să-i certe pentru că fuseseră la
un pas să-i doboare tarabele cu legume. Atmosfera zumzăia de muzi-
că ș� i plesnea de râsete.
– Nu e cum te-ai fi aș� teptat?
Căldura î�i î�mbujoră lui Emily obrajii. Î�l privi pe furiş� pe î�nsoț�ito-
rul ei.
– Nu ş� tiu sigur la ce mă aș� teptam.
Atmosfera veselă ş� i primitoare î�i dădea î�nsă un sentiment de
siguranţ�ă.
– Nu ș� tii? zise el, ridicând vocea. Dacă ai fost o dată î�n lanţ�uri,
libertatea î�ț�i este mult, mult mai dulce.
– Dar nu sunt complet liberi.
– A, cu trupul, nu, dar cu spiritul, da.
Î�ș�i mută ochii albaș� tri de la priveliș� tea de pe stradă pe chipul ei.
Inima lui Emily bătea cu putere.
– Uitaț�i ce e, zise ea. De unde ș� tiț�i atât de multe?
Î�n loc să răspundă, Dl. Bizar o conduse pe Emily î�n hotel, î�ntrebă
de domniș� oara Taffy Hayes, apoi schimbă câteva vorbe politicoase cu
tânărul de la recepț�ie.
După câteva minute, o femeie de culoare, î�naltă ș� i subț�ire, î�m-
brăcată cu o fustă ș� i o bluză pe corp, î�n culori vii, apăru î�n holul
hotelului.
– Cu ce vă pot ajuta?
142 NUNTA - R ochia de mireasă
– Domniș� oara Hayes? î�ntrebă Emily ș� i î�i î�ntinse mâna. Eu sunt
Emily Canton.
– Ș� tiu cine sunteț�i. Logodnica lui Saltonstall.
Emily observă trăsăturile î�ntunecate ș� i uscăț� ive ale lui Taffy.
Ochii ei de un căprui intens o examinau cu o uitătură ca de ș� oim.
– V-am văzut î�n ziare.
– Am auzit că sunteț�i croitoreasă. Una dintre cele mai bune.
– Dintre cele mai bune? zise tânăra ș� i zâmbi. Nu ș� tiu dacă e aș� a,
dar sunt mândră de munca mea. Domnul m-a binecuvântat.
– Aș� vrea să-mi faceț�i rochia de mireasă.
Emily păș� i spre ea, concentrată, ş� i simţ�i cum căldura care-i tul-
bura sufletul se î�nteţ�eş� te. Firicele lucioase, umede ș� i lipicioase î�i
umeziră fruntea ș� i ceafa.
– Să-mi spuneț�i cât costă.
– Ș� tiam că veț�i veni.
Emily se uită î�n jur după Dl. Bizar. O î�nsoț�ise până aici. O condu-
sese spre ceva ireal. O vrăjise. Apoi se făcuse nevăzut. Î� n locul lui
stătea, î�n schimb, un bărbat cu chip rotund ș� i ochi căprui.
– Bine aț�i venit î�n stabilimentul meu, domniș� oară Canton! Sunt
A.G. Gaston.
– Da, desigur, domnule Gaston! Mă bucur!
– Vă rog, simț�iț�i-vă ca acasă!
Taffy aș� tepta ș� i, când Emily se î�ntoarse, o străpunse cu privirea
ei fixă. Se uita la ea de parcă ar fi î�ncercat să-i măsoare tăria de
caracter.
– Am să vă fac o rochie, dar o să avem necazuri.
– Dumneavoastră sau eu?
– Î�mi î�nchipui că amândouă. Dar eu sunt obiș� nuită cu necazuri-
le. Dumneavoastră sunteț�i?
Dialogul i se strecură lui Emily prin piele, pătrunse adânc, până
î�n tendoane ș� i oase, î�ncolăcindu-i-se apoi, fierbinte, î�n jurul inimii.
– Nu ș� tiu, domniș� oară Hayes. Am doar senzaț�ia că dumneavoas-
tră trebuie să-mi faceț�i rochia.
– Aveț�i curaj? î�ntrebă Taffy ș� i o porni pe hol. Veniț�i, am o idee
pentru dumneavoastră!
– Pentru mine?
Rachel Hauck 143
M
– Vai, Emily, unde ai fost? o î�ntâmpină Molly, î�n uș� a bucătăriei,
ca o prietenă, nu ca o servitoare.
– Să mă-ntâlnesc cu niș� te oameni î�nspăimântător de intere-
sanț�i, Molly!
Emily î�ș�i dădu jos pălăria, purtând î�ncă pe chip strălucirea glo-
rioasă a după-amiezii petrecute î�mpreună cu Taffy.
– Am găsit o croitoreasă pentru rochia mea de mireasă.
– Am crezut că doamna Caruthers cea mare ș� i tare ț� i-a făcut
rochia.
– Era oribilă. Unde sunt mama ș� i tata?
Emily î�ș�i vârî� pălăria la subsuoară ș� i se aplecă să-ş� i vadă reflexia
î�n partea umbrită a ferestrei, aranjându-ș� i părul cu palma, fixându-ș� i
cu acele de păr suviț�ele răvăș� ite.
144 NUNTA - R ochia de mireasă
– Î�n bibliotecă. mama ta a ajuns acasă de ore bune. S-a frămân-
tat, î�ntrebându-se ce s-a î�ntâmplat cu tine.
– M-am dus pe 5th Avenue să mă-ntâlnesc cu Taffy Hayes, zise
Emily ș� i î�i strânse mâna lui Molly.
– Nu mai spune, domniș� oară. De una singură?
– Da... ei bine, nu.
Emily deschise frigiderul să ia sticla cu lapte.
– M-a î�nsoț�it un domn ciudat cu o cravată violet.
– Te-ai dus î�n cartierul celor de culoare cu un străin?
Molly î�i puse lui Emily un pahar pe masă, luă apoi sticla de lapte
ș� i i-l umplu.
– Bănuiesc că aș� a am făcut, î�i răspunse Emily ș� i, ridicând paha-
rul, ș� i-l imagină pe Dl. Bizar. Părea inofensiv. Demn de î�ncredere. De
parcă l-aş� fi cunoscut de-o viaţ�ă.
Sau ca ș� i cum el ar fi cunoscut-o pe ea. Emily luă o î�nghiț�itură
zdravănă din laptele rece.
– Mai bine m-aș� duce să vorbesc cu mama ș� i tata.
Î�mpingând uș� a bucătăriei, o apucă pe coridorul lung, spre bibli-
otecă. Avusese de gând ca î�ntâlnirea cu Taffy să fie scurtă ş� i rapidă,
dar aceasta î�i arătase crochiurile pe care le făcuse cu gândul la ea, iar
minutele se transformaseră î�n ore.
Era recunoscătoare că birjarul o aș� teptase. Tata avea să-l răs-
plătească cum se cuvine.
La uș� a bibliotecii, Emily trase adânc aer î�n piept, o dată pentru
curaj ș� i î�ncă o dată pentru î�ncredere.
– Mamă, tată, bună ziua!
Mama se ridică, punându-ș� i cartea la o parte.
– Bună ziua? E aproape ora cinei. Unde ai fost, Emily? Când
te-am lăsat la colț� , te î�ndreptai spre Newman’s să iei î�ngheț�ată.
– Ne-ai î�ngrijorat, fiica mea.
Tata î�ș�i părăsi biroul ș� i î�ncepu să se plimbe de jur î�mprejur prin
î�ncăpere, scoț� ându-ș� i ceasul din buzunarul vestei. O susţ� inu pe
mama î�n interogatoriul ei, dar î�i făcu cu ochiul lui Emily, pe furiş� .
– M-am dus să rezolv un comision.
– Unde? Ce fel de comision? î�ntrebă mama, aruncându-i o privi-
re tatei.
Rachel Hauck 145
– Dacă chiar vreţ�i să ș� tiț�i..., î�ncepu Emily ș� i î�ș�i ridică bărbia, dar
nu chiar atât î�ncât să-i privească de sus pe mama ș� i tata.
Chiar atunci, Jefferson ciocăni ş� i intră.
– Domnule! Domnul Phillip Saltonstall e aici ş� i vrea să vă vadă.
Phillip dădu buzna fără să mai aș� tepte invitaț�ia.
– Ce-am auzit, Emily? Te-ai dus la hotelul Gaston? Ai stat î�năun-
tru ore î�ntregi! Pentru numele lui Dumnezeu, ce-ai făcut acolo?
Mama gemu, pipăind cu mâna la spate, după braț�ul acoperit cu
pânză al fotoliului, prăbuș� indu-se apoi î�n el.
– Phillip, cum Doamne, iartă-mă?
– Emily, e adevărat? Te-ai dus î�n cartierul de afaceri al negrilor?
Tata se aplecă ș� i o bătu uș� or pe mână pe mama. Gata, gata, dragă!
Emily are, cu siguranț�ă, un motiv serios!
– Te-ai dus să te î�ntâlneș� ti cu croitoreasa aceea, nu-i aș� a? zise
mama ș� i se î�ndepărtă de soț�ul ei, cu maxilarele î�ncleș� tate ș� i cu ochii
umplându-i-se de furie.
Emily se dădu î�n spate, lovindu-se de Phillip. Î�ncrederea ș� i cura-
jul pe care ș� i le insuflase î�nainte să intre î�n bibliotecă se evaporaseră.
– M-am dus, da. Cu domniș� oara Taffy Hayes. Î�mi va face o rochie.
– Ai deja o rochie!
Tonul î�ncordat al mamei nu cadra cu eticheta impusă unei
doamne din Sud.
– Am plătit-o pe doamna Caruthers, Emily. Rochia făcută de ea
l-a costat pe tatăl tău ș� apte sute de dolari!
– Rochia făcută de Taffy, î�mpreună cu rochiile pentru toate dom-
niș� oarele de onoare vor costa numai cinci sute de dolari.
– Cinci sute de dolari? Pentru toate acele rochii? Mama o apucă
pe Emily de braț�e. Nu vreau să mergi la altar î�ntr-o rochie de calitate
proastă, care să se descoasă.
– Mama are dreptate. Primeș� ti cât plăteș� ti, Emily.
De data asta, tata nu î�i mai făcu cu ochiul.
– Tată, domniș� oara Hayes nu va face treabă de mântuială. Ar
trebui să vezi desenele pe care le-a schiț�at pentru rochia mea. Î�nainte
să ajung, chiar!
Emily î�ș�i frecă, dusă pe gânduri, braț�ul plin de furnicături.
– Scuzaț�i-mă! interveni Phillip, făcându-ș� i brusc simț�ită prezen-
ț�a î�n î�ncăpere. La naiba cu preț�ul rochiilor de mireasă! Fiica voastră,
146 NUNTA - R ochia de mireasă
logodnica mea, a petrecut trei ore î�n această după-amiază cu o ne-
gresă, î�n stabilimentul ei din cartierul de afaceri. Ș� tirea s-a răspândit
pretutindeni pe Highland Avenue ș� i pe Muntele Roș� u. Ce-a fost cu
tine, Emily? Puteai să fii violată sau răpită!
– Violată sau răpită? De cine? De bărbaț�i cumsecade, taț�i ș� i fii
care î�ncearcă să-ș� i câș� tige un trai decent? Lumea mi s-a părut amabi-
lă ș� i prietenoasă, sunt oameni cumsecade, exact ca noi. Vrei să-mi
spui că î�nalta societate din Birmingham răsuflă uș� urată că sunt î�n
siguranț�ă? Sau poate din dezamăgire că n-am fost schilodită?
– Ș� uș� otesc despre prostia ta cumplită!
– Phillip! spuse tata. Hai să ne calmăm, să nu ne pierdem
capul!
– Capul meu e foarte bine, Howard. Phillip se plimba î�n cercuri
mici, cu mâinile î�n ș� olduri, ț�inându-ș� i sacoul ridicat. Nu sunt î�nsă la
fel de sigur de capul fiicei tale!
– Mai jigneș� te-mă o dată, Phillip, ș� i plec din cameră!
– Ce-a fost î�n mintea ta, să mergi î�n cartierul celor de culoare?
Acolo muncesc deț�inuț�ii, un pic mai departe de locul î�n care erai tu.
– Legaț�i î�n lanț�uri, supravegheaț�i de oameni cu arme ș� i bice. Aș�
fi putut să mă plimb goală pe stradă ș� i aș� fi fost mai î�n siguranț�ă cu
acei deț�inuț�i decât cu gardienii albi, ascultă la mine! Ș� i decât cu ju-
mătate dintre oamenii de afaceri linguș� itori din Birmingham, î�ndrăz-
nesc să spun!
– Emily! strigă doamna Canton, părând la un pas să leș� ine.
– Phillip a adus vorba de viol, mamă!
– Î� ț�i baț�i joc de mine! zise Phillip ș� i o î�nfruntă pe Emily cu o
expresie dură ș� i hotărâtă. Nu-ț�i voi permite să umbli prin oraș� de
colo până colo, î�n cartierul celor de culoare, doar pentru că ț�i-a venit
o idee nebunească pentru o rochie nouă. Noi suntem familia
Saltonstall.
Emily se aș� eză uș� urel î�n fotoliul acoperit cu o ț�esătură din păr
de cal.
– N-am vrut să dezonorez numele Saltonstall, Phillip, zise ea ș� i
se foi, ascunzându-ș� i mâinile î�n faldurile fustei. Ș� i nici numele Can-
ton, tată.
– Dar n-ai gândit, zise Phillip.
Emily î�i aruncă o privire pieziș� ă. Trebuie să se potolească cu
insultele. Î�ncă o dată ș� i...
Rachel Hauck 147
* Este vorba despre Hotarârea Curții Supreme a Statelor Unite, din 1868,
de a legitima segregarea și legile discriminatorii ale statelor sudiste. (n.tr.)
152 NUNTA - R ochia de mireasă
– E absurd. De ce aș� face aș� a ceva?
– Te-ai dus la o î�ntrunire a sufragetelor, nu-i aș� a?
– Votul nu presupune să stârneș� ti revolte, replică Emily î�n timp
ce se foia prin cameră. Ce au oamenii ăș� tia?
– Nimic. Pur ș� i simplu ne place să trasăm niș� te graniț�e ș� i trebuie
să ne gândim la comunitate ș� i la binele suprem. Phillip ș� i Emily Sal-
tonstall pot face paș� i mari î�n Birmingham, dacă joacă jocul aș� a cum
trebuie.
– Î�mi pare rău, Phillip. Nu mi-am dat seama cât de mult te va
afecta pe tine ș� i afacerea ta.
Emily î�ș�i aș� eză capul pe umărul lui, î�n timp ce el o mângâie pe
spate.
– N-am să mă mai duc la hotelul Gaston.
– Ce fată bună am! exclamă Phillip, apoi î�i ridică bărbia cu vârful
degetului ș� i î�ș�i trecu uș� or buzele peste ale ei. Am venit supărat, dar,
Emily, tu mă faci să uit de mine!
Emily se feri de un al doilea sărut, lipindu-ș� i obrazul de pieptul
lui. Î�n compania croitoresei, Emily văzuse ce î�nseamnă un colț�iș� or de
rai pe pământ ș� i nu avea de gând să se abată de la drum. Dacă ea nu
putea să se ducă la Taffy, atunci î�l va pune pe Big Mike să o aducă pe
Taffy aici. Pe Highland Avenue.
Capitolul doisprezece
Charlotte
M
Magazinul se liniș� ti, miercuri, după aglomeraț�ia de la ora prân-
zului ș� i după o î�ntâlnire, î�n pauza de masă, cu o viitoare mireasă ș� i cu
domniș� oara ei de onoare. Charlotte mâncă jumătate de sendviș� la
birou, î�n timp ce-ș� i plătea online facturile ș� i î�ș�i verifica e-mailul.
Uș� a bucătăriei se trânti de perete. Charlotte î�ș�i ridică privirea ș� i
ascultă, atentă.
– Eu sunt.
Cadenț�a moale a vocii lui Bethany.
– Am adus câteva rochii î�napoi. Croitoreasa se î�nclină la uș� a bi-
roului lui Charlotte. – Rochia lui Tawny e gata, plus două ale domni-
ș� oarelor ei de onoare.
– Eș� ti cea mai bună, Beth! zise Charlotte ș� i zâmbi. Ia zi, care sunt
ș� ansele ca o rochie să se potrivească cuiva fără să fie modificată?
– E posibil. Dar, î�n lumea rochiilor de mireasă, ceva cât de mic
tot se schimbă. Corsajul, tivul, se adaugă căptuș� eală. Ș� tii cum stau
lucrurile. De ce î�ntrebi?
– Dar se poate ca o rochie să rămână î�n stare perfectă aproxima-
tiv o sută de ani? Se î�ntâmplă aș� a ceva?
Bethany se sprijini de tocul uș� ii ș� i râse.
– Ce te-a apucat, Char? O sută de ani? î�ntrebă, ridicând din
sprâncene. Pe bune? Depinde cum a fost păstrată, dar, ș� i să fi fost
M
Dixie intră î�mbujorată, cu părul răvăş� it de vânt, făcând-o pe
Charlotte să tresară ş� i să se desprindă din reveria sa.
– Î� mi iubesc bărbatul! zise Dixie suspinând ș� i lăsă poş� eta să
cadă pe fiș� et. A fost atât de drăguț�, la prânz, să-mi spună cât de mult
apreciază că-i suport programul ș� i că sunt alături de el, că mă descurc
fără mărunț�iș� urile obiș� nuite ș� i nu mă plâng. I-am spus: „Mda, ei bine,
bucură-te că volanul maș� inii nu poate să mă citeze!”
158 NUNTA - R ochia de mireasă
Dix se aplecă peste birou ș� i luă o î�nghiț�itură din sticla cu apă a
lui Charlotte.
– Ce-ai î�n mână?
– Plăcuț�e de identificare. Charlotte ridică mâna ș� i le lăsă să cadă
î�n faț�a lui Dixie. Erau î�n plic.
– Ș� tii, lui Jared nu-i venea să creadă că ai deschis cufărul cu un
ciocan ș� i-o ș� urubelniț� ă , î�i spuse Dixie ș� i se apucă să cerceteze
medalioanele.
– Bethany a zis că plăcuț�ele sunt exact ca ale tatălui ei. A fost î�n
Vietnam.
– Aha. Cum ai deschis cufărul?
– Mă-ntreb cine e Joel Miller...
– Ș� i eu. Cum ai deschis cufărul?
– Cu ciocanul ș� i ș� urubelniț�a, exact cum a spus Jared.
– Charlotte, Jared ș� tie al naibii de bine că n-aveai cum să des-
chizi cufărul ăla cu un ciocan ș� i-o ș� urubelniț�ă!
– Tim. Ok.
Dixie putea fi atât de neî�nduplecată!
– A venit Tim ș� i a tăiat î�ncuietoarea.
– Tim, adică tipul care te-a părăsit?
– Tim, adică prietenul meu. Nu Tim, logodnicul ticălos ș� i rău. Pri-
etenul meu Tim are unelte. Unelte adevărate.
– A fost acolo când ai găsit rochia?
Un rânjet î�i răsări lui Dixie pe vârful buzelor. Ș� i o sforăitură fină
î�i umflă nările.
– Păi, n-am ș� tiut...
Charlotte citi din nou plăcuț�ele. Cine ești tu, Joel Miller? Oare mai
trăia? Dacă mai trăia ar fi avut... î�ntre ș� aizeci ș� i ș� aptezeci de ani? Asta,
dacă fusese î�n Vietnam.
– Ce ironie dulce, spuse Dixie! Tim ș� i-a ajutat fosta logodnică să
descopere o rochie de mireasă ascunsă. Ce-a zis?
– Nimic. Arăta un pic panicat, până când l-am asigurat că nu e
un complot ca să-l fac să se-ntoarcă la mine.
Charlotte î�ncepu să se joace cu medalioanele.
– Deș� i părea un pic cam dezamăgit, adăugă Charlotte.
– Că n-ai pus la cale un plan măreț� ca să-l recucereș� ti? Doamne,
Dumnezeule, ce impresie bună are Tim Rose despre el î�nsuş� i! zise
Rachel Hauck 159
Dixie ș� i mai luă o î�nghiț�itură din apa lui Charlotte. Crezi că Joel Miller
ăsta are vreo legătură cu rochia?
– Poate, dar, dacă a fost î�n Vietnam î�n tinereț�e, asta î�nseamnă că
a fost mire î�n anii ș� aizeci, iar rochia aia nu e o rochie din anii ș� aizeci.
Toată dimineaț�a am căutat pe Google rochii de mireasă ș� i nu-mi dau
seama ce model e, nici î�n ce epocă a fost făcută. Nu se potriveș� te cu stilul
din 1912. Î�n anii 1910 femeile purtau rochii î�mpodobite, cu dantelă
ș� i guler î�nalt ș� i cu trene lungi. Altele purtau rochii simple, cu tivul
până la vârful pantofilor ș� i cu văl lung, din tul. După ce Bethany ş� i cu
mine am găsit plăcuț�ele de identificare după-masă, am căutat rochii
din anii patruzeci până î�n anii ș� aizeci, dar rochia mea e prea... prea...
, î�ncercă Charlotte să explice ș� i pocni din degete. Bogată? Nu găsesc
alt cuvânt.
Î�ș�i privi prietena.
– Dix, e o rochie splendidă! Aș� teaptă s-o vezi!
– Miresele de după Primul Război Mondial nici nu purtau pli-
curi. Î�mi aduc aminte câteva lucruri de la cursul de materiale textile
de la Universitatea din Ohio. Ș� i cele mai multe femei nu purtau rochie
din mătase sau satin. Purtau muselină ori bumbac sau chiar caș� mir.
Mătasea ș� i satinul î�ncep să fie folosite la nunț�i abia din anii cincizeci,
după al Doilea Război Mondial.
Dixie scoase capul pe uș� a biroului lui Charlotte ca să arunce o
privire prin magazin.
– Bună, Bethany! Pa, Bethany! Fata asta e ca vântul, se strecoară
pe-aici, când î�năuntru, când afară.
– Ne va face plicuri, ca să le dăm odată cu rochiile.
– Genial, ș� efa! Deci ai probat-o?
– Rochia? Nu. Ș� i nici n-am de gând!
– Glumeș� ti! Serios? Cum poț�i să te abț�ii? Eu am un chef teribil
s-o î�ncerc ș� i sunt deja măritată!
Dixie î�ntinse mâna după apa lui Charlotte, dar aceasta apucă sti-
cla ș� i dădu din cap, arătând spre minifrigiderul din colț�ul biroului.
– Ș� tii că avem un frigider plin cu apă, nu?
Cu un oftat ș� i dându-ş� i ochii peste cap, Dixie se aplecă să deschi-
dă minifrigiderul.
– De ce nu vrei s-o probezi?
– Aș� a.
160 NUNTA - R ochia de mireasă
– Cum adică aș� a?
Charlotte răsucea plăcuț�ele î�n mână, iar lacrimile-i î�nceț�oș� ară
ochii, pentru o clipă.
– N-am s-o probez. Dacă n-a purtat-o nimeni, niciodată? Dacă e
făcută pentru o singură mireasă specială? N-am s-o stric.
– Cu siguranț�ă cineva a probat-o, mai ales dacă afurisita asta de
rochie e veche de nouăzeci sau o sută de ani.
– Treaba mea e să găsesc femeia pe care o caută rochia.
Charlotte nu reuş� ea să-ş� i explice veneraț�ia sfântă, aparte, pe care
o nutrea pentru rochia asta. Merita tot respectul ei. Merita mai mult
decât o mireasă imatură care s-o probeze, cu o strâmbătură din buze,
cu un dispreț�uitor „Nu, nu e de mine”. Nu, instinctele lui Charlotte o
vor călăuzi spre mireasa potrivită.
– O să cauț�i acul î�n carul cu fân, dar, dacă cineva poate să găseas-
că o mireasă potrivită pentru rochia asta, atunci tu eș� ti aceea. Dixie o
strânse de umăr pe Charlotte, apoi desfăcu sticla de apă. Î�ntre timp,
ce putem afla despre plăcuț�ele de identificare?
– Î�napoi la Google, spuse Charlotte!
Motorul de căutare furniză un răspuns rapid. Cu siguranț�ă, plă-
cuț�ele nu erau din Primul Război Mondial. Nici din al Doilea Război
Mondial ‒ acelea erau crestate.
– Ultimele plăcuț�e crestate au fost emise î�n 1964. Ale lui Joel
Miller nu aveau crestătură, aș� a că se prea poate să fie din ultimii ani
ai războiului din Vietnam.
Charlotte tastă „Joel Miller” î�n bara de căutare. Era un î�nceput.
O listă de nume ț�âș� ni pe ecran. Charlotte trecu peste un avocat din
New York, un politician, un actor. Pe cine sau ce căuta de fapt, ce se
aș� tepta să găsească?
Clopoț�eii de la intrare răsunară ș� i Dixie se duse spre uș� ă.
– Mai caută, zise ea! Mă ocup eu de clienț�i.
Charlotte detalie căutarea. „Joel Miller+Birmingham.” Google î�i
î�ntoarse o listă de nume. După ce răsfoi câteva pagini, î�ș�i mai perfec-
ț�ionă căutarea un pic.
Joel Miller+USMC+Vietnam+Birmingham
Descoperirea plăcuț�elor ridicase o mulț�ime de î�ntrebări. Cum
ajunseseră ele să fie î�nghesuite î�ntr-un plic de mireasă? Oare Joel î�ș�i
lăsase baltă mireasa î� n ainte de nuntă? Charlotte î�ș� i imagină o
Rachel Hauck 161
M
Emily
Î�n camera de cusut de la etaj a casei Canton, Emily stătea pe un
scăunel, î�n pantalonaș� i bufanț�i ș� i corset, î�n timp ce Taffy Hayes î�i tre-
cea peste cap rochia î�ncă neterminată. Mama stătea de pază, cu bra-
ț�ele î�ncruciș� ate ș� i buzele strânse.
Ferestrele dinspre apus erau aprinse de soarele glorios aflat la
apus, î�ncălzind atmosfera răcoroasă, de octombrie, din odaie.
– Mi-e drag să văd materialul pe pielea unei fete. Mâinile subț�iri
ș� i î�nchise la culoare ale lui Taffy î�ncreț�eau materialul ș� i î�nfigeau acele
cu multă pricepere. Cum vi se pare, doamnă Canton? Satinul acesta
ivoriu se potriveș� te de minune cu nuanț�a pielii ș� i cu castaniul intens
al părului.
Taffy vorbea atât de respectuos, de amabil ș� i de blând! Nu ca
femeia aceea zgomotoasă ș� i arogantă, Caruthers.
Când Taffy se dădu la o parte, Emily î�ș�i zări reflexia î�n oglindă.
Rochia, rochia ei de mireasă, prindea viaț�ă! Exact aș� a î�ș�i imaginase ea
că va arăta ca mireasă. Rochia era atât de delicată ş� i uș� oară pe umeri!
Gulerul rotund i se aș� eza chiar sub claviculă. Nu î�i venea până sus,
sub bărbie, î�ncercând cu disperare să î�i taie respiraț�ia.
168 NUNTA - R ochia de mireasă
Fusta, ori ceea ce improvizase Taffy până acum, abia î�i atingea
pantofii î�n faț�ă, î�n vreme ce î�n spate se prelungea cu o trenă micuț�ă.
– Am de gând să adaug două volane peste fustă, uite aș� a, arătă
Taffy suprapunând niș� te bucăț�i de material. Un fel de fald, ca să dau
fustei personalitate ș� i volum. M-am gândit că o talie î�naltă î�ț�i va ac-
centua silueta, zise ea zâmbind uș� or, ș� i o voi coase cu perle.
– Ș� i corsajul?
Tonul condescendent al mamei atrase o privire tăioasă din partea
lui Emily.
– Din acelaș� i material ca fusta, dar cu dantelă. Mânecile vor fi
din dantelă ș� i mătase. Măi, să fie, doamnă Canton, domniş� oara Canton
e la fel de drăguț�ă ca o fată Gibson*, ba chiar mai drăguț�ă, zic eu, cu
părul ăsta des ș� i silueta ca o clepsidră.
– Rochia e minunată, Taffy, spuse mama. Din ce se vede.
– Mă bucur că vă place. N-am mai lucrat de mult pentru..., î�nce-
pu Taffy ț�uguind buzele. Pentru o nuntă.
– Ce fel de culoare au rochiile pe care le lucrezi pentru miresele
de culoare, Taffy?
– Emily! făcu mama ș� i î�ș�i î�ndreptă brusc umerii, dând drumul
braț�elor î�ncruciș� ate.
Emily î�ș�i privi mama î�n oglindă.
– Nu vreau să fiu lipsită de respect. Dar n-am mai fost niciodată
î�n preajma unei fete de culoare.
– Fetelor de culoare care-ș� i permit o rochie de mireasă, ș� i nu-s
multe, le plac satinul alb sau taftaua. Unele aleg ivoriul. Cele mai mul-
te se mărită î�n rochiile de mers la biserică. Dacă au ceva bani, s-ar
putea să se mărite î�ntr-o ţ�inută nouă.
Nu exista invidie î�n vocea ei. Doar o hotărâre, o certitudine le-
gată de felul î�n care decurgea viaț� a pentru fetele de culoare din
Birmingham.
– Majoritatea fetelor sărace din oraș� ul acesta se mărită î�n rochiile
de mers la biserică, spuse mama, de parcă ar fi vrut să minimalizeze
mărturisirea lui Taffy. Nu e valabil doar pentru cele de culoare.
– Nici n-am zis altfel, doamnă Canton.
Daniel
M
Charlotte
Zăngănitul ceș� tilor de ceai se auzea prin perete. Doamna Pettis
ț�inuse morț�iș� să facă ceai.
– Pot să v-ajut? strigă Charlotte, foindu-se pe marginea canape-
lei de mohair tocit. Genunchiul i se lovi de măsuț�a de cafea, cu muchii
ascuț�ite. Fiecare locş� or din cameră era ticsit cu mobilă. Charlotte nu-
ş� i dădea seama cum reuş� ea bătrâna cofetăreasă să se miş� te prin casă
fără să dea peste vreun scaun sau vreo masă.
Camera lungă ș� i î�ngustă mirosea a drajeuri de lămâie. Draperi-
ile de dantelă atârnau mototolite la ferestre, iar mileurile de un alb
cenuș� iu acopereau braț�ele fotoliilor ș� i partea din spate a canapelei.
Chiar î�n faț�a lui Charlotte, Tim stătea pe un fotoliu demodat.
Folosindu-se de relaț�iile lui de la primărie, aflase că ultimul proprie-
tar al companiei Celebrele Plăcinte ale doamnei Lewis fusese Aleta
Pettis. Tim o sunase luni dimineaț�ă ș� i, î�n după-amiaza aceleiaş� i zile,
Charlotte era deja la el î�n maș� ină, pe autostrada I-20, î�ndreptându-se
spre Irondale.
Rachel Hauck 183
M
– Ț� i-a plăcut cum a procedat? spuse Tim când ajunseră la capă-
tul scării î�nguste a podului. Dădu la o parte mai multe cutii, ca să facă
o potecă. O, copii, nu-mi mai amintesc niciun client, le spuneam tutu-
ror Jimmy. Apropo, am î�n pod arhive ce se î�ntind pe ș� aizeci de ani.
– Opreș� te-te! Eș� ti iritat doar pentru că a zis că bărbaț�ii ca tine
sunt infideli.
– A zis că bărbaț�ii care arată ca mine sunt infideli, zise Tim ș� i
î�mpinse cu piciorul o cutie.
– Aș� a, răzbună-te pe cutie!
– E foarte cald aici. N-am putea să găsim mai repede orice-am
căuta ș� i să plecăm? o î�ntrebă Tim î�n timp ce se ducea spre rafturile de
pe perete.
– Hei, eș� ti liber să pleci oricând, Tim! Eu o să caut o factură,
ceva, orice cu numele lui Joel Miller ș� i al miresei sale. Du-te dacă
trebuie!
– Ș� i tu cum te î�ntorci?
– Cu autobuzul. Cu taxiul.
188 NUNTA - R ochia de mireasă
Charlotte inspectă î�ncăperea, pe sub streș� inile calde. Ferestre
mici ș� i rotunde, aflate de-o parte ș� i de alta a podului, lăsau î�năuntru
suficientă lumină î�ncât să vadă. Tim î�ș�i croia drum printre mobile ca
să ajungă la o veioză cu picior, î�n stil Tiffany, aruncată lângă un balan-
soar lat, din lemn de salcie.
– Uită-te î�n stânga, Tim! Nu e un gramofon Victrola? Ș� i un radio
Westinghouse.
– Bunicul meu avea unul din astea î�n garaj, zise Tim ș� i răsuci,
dus pe gânduri, butoanele radioului.
Costume vechi, rochii decolorate ș� i un palton cu eș� arfa ș� i mănu-
ș� ile vârâte î�n buzunare atârnau pe o sfoară, î�ntinsă î�ntre colț�urile
acoperiș� ului.
– Ș� i oamenii se mai î�ntreabă dacă putem călători î�n timp! Ar
trebui să vină aici să vadă! Charlotte î�ș�i descheie sacoul Malone & Co
ș� i î�l dădu jos, agăț�ându-l de balustradă. Cred că ce căutăm noi se află
pe rafturile alea, Tim! strigă ea arătând spre peretele din partea opu-
să. Uitându-se de jur î�mprejur, surprinse privirea lui Tim aţ� intită
asupra ei. Ce e? Charlotte î�mpinse o cutie cu haine î�mpăturite.
– Când i-am spus doamnei Pettis că urma să ne căsătorim, n-am
vrut să te supăr.
– Nu putem să găsim pur ș� i simplu arhivele cofetăriei? zise
Charlotte ș� i făcu din nou semn spre rafturi. Cutiile astea arată oficial,
nu-i aș� a?
– Aș� a mă gândeam ș� i eu. Tim traversă î�ncăperea ș� i scoase prima
cutie de pe raftul de jos. Dap, arhive de la cofetărie! Ş� i sunt datate! Pe
cutie scrie 1959.
O deschise ș� i scoase o factură.
– Decembrie 1959. Toate astea sunt din 1959.
– Bine, hai să găsim ’67, ’68, ș� i ’69 ș� i să vedem dacă putem să
dăm de Joel Miller.
Charlotte se î�ntinse după o cutie din dreapta ei, aflată două
rafturi mai sus.
Era marcată 1967. Î�i dădu drumul pe podea ș� i î�ngenunche lân-
gă ea.
– Doamne, multe plăcinte ș� i torturi a mai făcut!
Tim o privi peste umăr, din locul î� n care era, chiar lângă
rafturi.
– Ai găsit ceva?
Rachel Hauck 189
dăduse cu spatele, cu maș� ina, peste bicicleta lui Charlotte, chiar î�n
săptămâna î�n care fata se mutase la ea.
– Poftim! zise Hillary punând pe masă o farfurie albă cu brioș� e
aburinde. Ce preferi? Lapte, cafea, ceai, apă, Cola? Nu din cea dieteti-
că. Noi bem de-aia adevărată.
– Lapte, te rog!
Suna bine. Charlotte î�ș�i strânse braț�ele pe lângă corp, î�ncălzită
de purtarea sinceră ș� i blândă a gazdei sale.
Femeile î�ncepură să pălăvrăgească ș� i să se cunoască, î�n timp ce-ș� i
savurau laptele ș� i brioș� ele cu scorț� iș� oară. Hillary fusese asistentă
medicală î�n Marină, apoi la spitalul St. Vincent.
Charlotte era proprietara unui magazin pentru mirese.
Hillary se măritase cu Greg când avea patruzeci ș� i ceva de ani.
Era ofiț�er de Marină î�n rezervă ș� i lucra ca antreprenor î�n civil.
Charlotte avea treizeci de ani ș� i era î�ncă singură.
Amândurora le plăceau zilele î�nsorite ș� i călduroase. Câinii. Ș� i
Michael Bublé.
– Ai succes? î�ntrebă Hillary lăsându-se pe braț�ul balansoarului.
Cu magazinul, adică.
– De cinci ani ș� i numărătoarea merge î�nainte. Î�n cea mai mare
parte a timpului am profit. Tawny Boswell ș� i-a cumpărat de curând
rochia de mireasă de la mine.
– Tawny Boswell. Miss Alabama? Măi să fie!
Charlotte zâmbi. Hillary nu părea genul care să fie la curent cu
reginele frumuseț�ii.
– Î�mi dau seama după expresia ta că eș� ti surprinsă că ș� tiu des-
pre Miss Alabama. Hillary se legănă î�n balansoarul ei, ducându-ș� i
cana de cafea la buze. Eu am fost finalistă î�n concursul Miss Adoles-
cenț�a Alabama, î�n 1962.
– Serios? spuse Charlotte, zâmbind. Nu pari genul care participă
la concursuri de frumuseț�e.
De ce sunase ca o jignire?
– Vreau să spun, cu fandoseli ș� i pretenț�ii. Ș� i falsitate.
– Douăzeci de ani ca asistentă î�n Marină î�ț�i scot zorzoanele din
cap, zise ea ș� i bău din cafea. Nu sorbi. Bău. Nu trebuie să mă priveș� ti
aș� a sfioasă. Nu mai sunt femeia care eram atunci. Nu sunt nici feme-
ia care credeam că voi fi când voi ajunge la ș� aizeci ș� i cinci de ani.
198 NUNTA - R ochia de mireasă
Aș� a că, spune-mi, ce te aduce la mine? Ai zis că ai găsit ceva ce mi-a
aparț�inut.
– Speram să poț�i să m-ajuț�i să dezleg un mister.
Charlotte scoase plicul de mătase din poș� etă ș� i i-l î�ntinse lui
Hillary. Bethany i-l î�napoiase după ce făcuse eș� antioanele, iar Charlotte
băgase plăcuț�ele de identificare la loc î�n săculeț�ul original.
– L-am găsit î�ntr-un cufăr pe care l-am cumpărat la o licitaț�ie.
La î�nceput, Hillary nu dădu semne că l-ar recunoaș� te. Dar,
atunci când atinse mătasea, degetele î�i tremurară. Nasul ș� i ochii i se
î�nroș� iră.
– Ei, Doamne!
Emoț�ia î�i subț�ie vocea, iar pleoapele i se zbătură.
– Nu m-am aș� teptat vreodată să-l mai văd!
– Plăcuț�ele de identificare sunt î�năuntru. Tu le-ai pus acolo?
– Să î�nț�eleg că ai găsit o cale să deschizi cufărul acela? î�ntrebă
Hillary, apoi lăsă plăcuț�ele să i se reverse î�n palmă ș� i le strânse î�n
pumn. Am vrut să ard tot calabalâcul î�n seara de după î�nmormânta-
rea lui.
– Am citit că trupul nu i-a fost recuperat niciodată.
– A fost făcut bucăț�ele î�ntr-o explozie. Nu mai era niciun corp de
recuperat, o lămuri Hillary, î�ntinzând mâna lângă scaun, după un
ș� erveț�el. N-aș� fi crezut că va mai deschide cineva cufărul acela după
ce l-am sudat cu lampa!
– N-a fost uș� or. Prietenul meu a fost nevoit să-l taie.
– Se pare că nu sunt o sudoriț�ă chiar aș� a grozavă cum mi-am
î�nchipuit.
Curba lină a zâmbetului lui Hillary atinse o lacrimă solitară, ce-i
aluneca domol pe chip. Mângâie plăcuț�ele de identificare ale lui Joel.
– Î�ncă mi-e dor de el. După patruzeci ș� i ceva de ani, mi-e dor de
el.
– V-aț�i căsătorit î�nainte ca el să plece?
– Am făcut cea mai frumoasă nuntă, î�n curtea din spate a casei
părinț�ilor mei ‒ nu departe de aici, de fapt. Joel trebuia să plece, iar
eu voiam atât de mult să mă mărit cu el! Mai aveam un an de faculta-
te, dar el avea să fie î�n Vietnam. M-am gândit să ne pecetluim dragos-
tea printr-o nuntă. Ș� tiam, pur ș� i simplu, că iubirea noastră e mai
puternică decât moartea.
Rachel Hauck 199
– Poate că este, Hillary. Î�ncă î�l mai iubeș� ti, nu-i aș� a?
Hillary î�ș�i ș� terse obrajii cu dosul palmei.
– Iubirea noastră n-a rezistat î�n faț�a gloanț�elor. Nu l-a ț�inut î�n
viaț�ă. Nu ș� tiu cum a fost pentru tine când ț�i-ai pierdut mama, dar mie
cu Joel mi s-a părut î�ngrozitor de greu... Să mă despart de o viaț�ă care
nici nu î�ncepuse! Toate visurile noastre au fost puse î�n aș� teptare cât
timp el a fost î�n misiune, zise Hillary legănându-se î�n balansoar. Ș� i
iată-le, tot î�n aș� teptare, ș� i acum. Ruginite ș� i prăfuite pe raft, singure,
fiindcă nu mă mai uit la ele. El n-a vrut să ne căsătorim, dar...
– Ce s-a î�ntâmplat? Adică, v-aț�i căsătorit, nu-i aș� a?
Charlotte revăzu î�n minte numele lui Hillary ș� i Joel pe factura
ferfeniț�ită pentru tort.
Hillary schiț�ă un zâmbet vag.
– Mă hotărâsem deja să dau o petrecere î�n cinstea lui, î�nainte de
î�mbarcare. Am discutat ș� i ne-am contrazis î�n legătură cu căsătoria,
iar Joel mi-a tot spus că nu vrea să mă lase singură, că nu vrea să riș� te
să mă lase văduvă la o vârstă atât de fragedă. Petrecerea de ră-
mas-bun i se părea î�n regulă, nu î�nsă ș� i o nuntă. I-am invitat pe toț�i
prietenii noș� tri de la facultate, rudele... Făceam curat la subsol, când
am găsit cufărul ș� i rochia.
– N-ai ș� tiut că e acolo?
– Habar n-am avut. Nici părinț�ii mei. Doamne, dacă n-aș� fi privit
rochia aceea ca pe un semn!
– Joel ce-a zis? î�ntrebă Charlotte ș� i se aplecă să audă mai bine
povestea lui Hillary.
– Nu i-am spus. Aproape m-a dat gata să ț�in secretul ăsta.
Zâmbi, un zâmbet descumpănit, pe care Charlotte î�l simț�i până
î�n adâncul sufletului.
– Am vrut ca ultimele două săptămâni î�mpreună să fie fericite.
Să nu ne certăm î�n legătură cu nunta ș� i căsătoria. Dar..., î�ncepu Hillary
străpungând aerul cu degetul, ... ceea ce nu ș� tiam eu era că Joel se
răzgândise. Eram pe la mijlocul petrecerii, când s-a lăsat î�n genunchi
ș� i m-a cerut î� n căsătorie, î� n prezenț� a familiilor noastre ș� i a
prietenilor.
Ș� i Tim o ceruse î�n faț�a familiei lui ș� i a prietenilor. Dar povestea
asta rămâne pentru altă dată!
200 NUNTA - R ochia de mireasă
– Următoarea săptămână a trecut pe negândite, î�n zăpăceala
pregătirilor de nuntă. Ne-am căsătorit vineri seara, el s-a î�mbarcat î�n
vinerea următoare ș� i aceea a fost ultima oară când l-am mai văzut.
Charlotte se lăsă î�n spătar. Niciun cuvânt care-i trecea prin min-
te n-ar fi fost potrivit atunci. Î�n cele din urmă, spuse:
– Hillary, am rochia.
– Dacă ai deschis cufărul, sunt convinsă că o ai. Spune-mi, te
rog, că nu te măriț�i î�n ea.
– Nu, nu mă mărit. Dar, rochia este... ca nouă, zise Charlotte ș� i
dădu să mai ia o brioș� ă, dar apoi î�ș�i retrase mâna. Arată de parcă n-ar
fi fost purtată niciodată.
– Eu am purtat-o, î�i răspunse Hillary ș� i o privi ridicând din
sprâncene.
– Ai modificat-o?
– N-a fost nevoie. Ă� sta a fost cel mai ciudat lucru. mama ș� i buni-
ca nu puteau să î�nț�eleagă. Rochia î�mi venea ca turnată. Ca ș� i cum ar
fi fost croită special pentru mine, spuse Hillary strângând ceaș� ca la
piept. Modelul era atemporal. Mi-a plăcut mult. Spune-mi, mai are
î�ncă talia î�naltă cu perle ș� i... Ei, sigur că le mai are, din moment ce a
stat î�n cufăr atâta timp!
– Da, le mai are. E perfectă.
– Am vrut să-i dau foc. Dar nu m-a lăsat tata. M-a prins exact
când mă pregăteam să dau foc la cufăr, la rochie ș� i la plăcuț�e. Eram
î�nnebunită de durere. Nici măcar n-am văzut trupul neî�nsufleț�it al lui
Joel, nu i-am sărutat buzele reci ș� i vineț�ii. Aș� fi făcut-o. Nu mi-ar fi
păsat că sufletul lui nu mai era, de fapt, acolo. După î�nmormântare,
am aprins lampa ș� i am sudat î�ncuietoarea. Voiam ca nimeni să nu
mai poarte vreodată rochia aceea cu o poveste atât de tristă, zise, iar
privirea i se î�ndreptă spre Charlotte. Nu credeam că voi mai găsi iu-
birea a doua oară. Apoi l-am î�ntâlnit pe Greg, soț�ul meu, chiar după
ce am î�mplinit patruzeci de ani. M-a salvat. Î�ț�i spun eu, m-a salvat.
Hillary î�ș�i desfăcu palma ș� i se uită la plăcuț�ele de identificare. E in-
credibil de greu să fii căsătorită cu o fantomă!
– Hillary, de unde a apărut rochia? Ai idee?
– Din casă. Cufărul ș� i rochia au aparț�inut casei.
– Casei? făcu Charlotte ș� i se răsuci uș� or î�n balansoar ca să o
vadă mai bine pe Hillary.
Rachel Hauck 201
– L-am găsit î�n casă. L-am lăsat î�n casă. Aparț�inea casei. Tu cum
l-ai găsit?
– L-am cumpărat la licitaț�ia Ludlow. De pe Muntele Roș� u.
– După patruzeci ș� i patru de ani, cufărul acela afurisit ș� i-a croit
drum pe Muntele Roș� u! zise Hillary ș� i strânse degetele î�n jurul plăcu-
ț�elor. Ne-am mutat când casa a fost demolată ca să facă loc unui cen-
tru comercial. N-am î�ntrebat-o niciodată pe mama ce a făcut cu
cufărul. Pe atunci eram pierdută, aproape cu minț�ile rătăcite.
– Aș� adar, n-ai idee cum a ajuns cufărul la licitaț�ia Ludlow pa-
truzeci de ani mai târziu!
– N-am nici cea mai mică idee.
Fundătură. Ș� i se descurcase atât de bine până aici! Charlotte
tresări când telefonul î�i î�ntrerupse momentul contemplativ. Bâjbâi
după el, nerecunoscând numărul de pe ecran.
– Alo?
– Charlotte, sunt Jared.
Dr. Bunăciune.
– Dixie mi-a dat numărul tău.
– Jared, e totul î�n ordine? E vorba de Dix? De magazin?
Charlotte î�ngheț�ă î�n camera caldă ș� i luminoasă.
– Dix e bine. E prea î�ncăpăț�ânată ca să păț�ească ceva. Magazinul
e î�n ordine, din cât ș� tiu eu. Doar ai lăsat-o pe Dix să se ocupe de el!
spuse Jared ș� i oftă î�ntr-un fel ce î�i dădu fiori lui Charlotte. Tocmai am
î�ntrat î�n tură ș� i... Charlotte, e vorba de Tim. A fost adus cu elicopterul
la spital. M-am gândit că ai vrea să ș� tii.
Capitolul șaisprezece
Emily
T affy î�i trecu peste cap rochia finisată. Emily î�nchise ochii,
lăsând senzaț� ia de ploaie caldă, î�ntr-o după-amiază
fierbinte de vară, să-i inunde mângâietor braț�ele ș� i să-i foș� nească,
î�n valuri, la picioare.
– Nu ș� tiu dacă mă simt tocmai î�n largul meu, Emily! Mama du-
mitale a insistat să porț�i rochia făcută de Caroline Caruthers.
– Eu mă simt cât se poate de bine. Eu sunt mireasa. Nu mama.
Nu e ziua mea?
– Doar nu eș� ti atât de naivă, î�ncât să crezi că nu-i vorba ș� i despre
familie, nu-i aș� a?
– Nu, dar asta nu contează! Ş� i nu sunt î�ncăpăț�ânată, Taffy! Dar e
ziua nunț�ii mele, e rochia mea de mireasă! Eu. Aleg. Această. Rochie,
spuse Emily ș� i se admiră î�n oglinzile croitoresei. Mă simt iubită î�n
rochia asta!
– Ș� i cel care te iubeș� te e bărbatul tău?
Taffy î�ngenunche să măsoare tivul, tuș� ind peste umăr. Î�ș�i anula-
se vizita la familia Canton din cauza bolii. Aș� a că pe Emily o adusese
Big Mike până pe 5th Avenue.
– Domniș� oară Emily, nu te mai foi atâta, ca să isprăvesc odată! Ș� i
să te scot frumuș� el de-aici! N-aș� vrea să ne prindă careva î�mpreună,
să dai de belele! Nici nu vreau să duci boala î�n casa maică-tii!
– N-am să dau de belele.
Emily î�ș�i trecu mâna peste corsaj. Da, bărbatul ei o iubea. Nu?
Rochia era frumoasă. Sclipitoare, mătăsoasă ș� i dacă aș� a ceva era cu
putinţ�ă...
– Taffy, mărturisesc că rochia asta pare să radieze lumină!
Rachel Hauck 203
M
Stropii moi de noroi î�i î�mproș� cară lui Emily pantofii ș� i poalele
fustei, când traversă curtea vecinului, ca să ajungă la uș� a bucătăriei
sale. Big Mike o lăsase la Taffy, dar nu mai putuse s-o aș� tepte. Tata î�i
dăduse o listă de treburi de care să se ocupe, aș� a că Emily se î�ntorsese
acasă cu tramvaiul.
– Aha, aici erai, domniș� oară! zise Molly ș� i intră î�n bucătărie, ri-
dicând din sprâncene. Te-a căutat doamna. Hmm, ţ�i-ai zis să te zbengui
un pic prin noroi, nu-i aș� a?
– Am mers pe jos de la tramvai, zise Emily ș� i-o porni spre scări-
le din spate. Unde-i mama? Poț�i s-o speli î�nainte s-o vadă? – Emily î�ș�i
descheie fusta ș� i păș� i afară din ea, ascunzându-se după uș� a cămării,
pentru cazul î�n care omul tatei, Jefferson, ar fi intrat cât ea era î�n
pantalonaș� i.
– Las-o la tine î�n ș� ifonier. O să vin eu după ea, zise Molly ș� i dădu
drumul unui cocoloș� de cocă pe masă. Ș� i unde-ai fost, mai precis, î�n
după-amiaza asta?
Emily roș� i sub privirea iscoditoare a lui Molly. Femeia o cunoș� -
tea mai bine decât mulț�i dintre prietenii ei de la ș� coală.
– M-am dus la Taffy. Mi-a trimis vorbă că rochia e gata pentru
tivit.
– De ce nu i-ai spus să vină aici? Ș� tii ce părere au ai tăi despre
faptul că te duci î�n cartierul celor de culoare.
– Nu se simț�ea bine.
Emily se apropie de masă.
– Oricum, trebuia să mă asigur că Taffy face o rochie de mireasă,
nu o rochie de seară, cum ț�inea morț�iș� mama. Voi găsi o cale să port
rochia lui Taffy la nunta mea, Molly! O să vezi! Când am probat-o azi,
m-am simț�it cu adevărat... iubită.
Rachel Hauck 205
– Doamnă! Zise poliţ�istul î�nalt, cu ochi albaș� tri, serioș� i, ș� i î�ș�i scoase
ș� apca. Suntem î�ntr-o misiune oficială.
– Ce fel de misiune?
Mama stătea î�n faț�a lor, cu mâinile î�n ş� old.
– Avem un mandat de arestare pentru domniș� oara Emily
Canton.
Emily î�ngheț�ă, cu inima gata să i se oprească.
– Pentru mine?
Vorbele î�i ţ�âş� niseră afară odată cu respiraț�ia, stinsă ş� i î�ntretăiată.
– Să-mi arestaț�i fiica? De ce e acuzată?
Mama interveni î�ntre Emily ș� i poliț�iș� ti. Emily se prăbuș� i de pe
scară, cu un zgomot surd. Jefferson î�i puse mâna pe spate, î�ngenun-
chind pe trepte, lângă ea.
– De î�ncălcarea legii, doamnă. A fost văzută î�n această după-amiază
la hotelul Gaston. Acuzaț� ia este de fraternizare cu cei de culoare,
existând riscul să stârnească o răzmeriț�ă.
– Răzmeriț�ă! strigă mama, bătând î�n podea cu piciorul ei zdra-
văn. Taffy Hayes e croitoreasa mea. Spuneț�i oare că nu putem face
afaceri cu croitoreasa mea doar pentru că e de culoare?
– Nu ș� i atunci când există bănuiala că se pune ceva la cale. Sunt
unii care vor să ne aducă aminte că albii ș� i cei de culoare sunt sepa-
raț�i, dar egali.
– Aș� a că dau spectacol cu fata mea? bubuiră cuvintele mamei, ca
un tun de 4 iulie.
Emily se ț�inea strâns de Jefferson, î�n timp ce poliț�istul î�nalt, cu
grad superior, î�i arătă mandatul. Ea î�ncercă să-l citească, dar cuvinte-
le î�i jucau, pur ș� i simplu, prin faţ�a ochilor. Mama smulse documentul
din mâna ofiț�erului.
– Nu-mi vine să cred! Nu-mi vine să cred!
– Domniș� oară, va trebui să veniț�i cu noi!
Poliț�istul î�ntinse mâna după Emily, dar Jefferson o ț�inu strâns.
Să nu-mi dai drumul, Jefferson!
Poliț�istul î�ș�i ceru scuze din priviri când o smulse pe Emily din
strânsoarea lui.
– Mamă?
– E scandalos! strigă mama urmându-i pe scările verandei.
Jefferson, telefonează la biroul domnului Canton! Acum!
208 NUNTA - R ochia de mireasă
Emily se î�mpiedică î�n drum spre trăsură, î�n timp ce picioarele
nu-i mai dădeau ascultare, vârful pantofilor i se târa pe pavaj, iar
gândurile î�i erau, ca frunzele moarte, purtate de vântul toamnei.
Mama alerga pe lângă ea.
– Ia ascultă la mine! zise ș� i î�i prinse faț�a î�n mâini. Eș� ti din familia
Canton ș� i ai prin vine sângele clanului Woodward. Fii puternică ș� i
curajoasă!
Ochii mamei scâteiară de furie, săgetându-i pe poliț�iș� ti.
– Sunt sigură că aceș� ti oameni te vor trata ca pe o doamnă, aș� a
cum eș� ti! Voi fi chiar î� n spatele tău! Jefferson mă va aduce cu
maș� ina!
– O, mamă!
Emily se prăvăli peste poliț�ist, neputincioasă, î�n timp ce el o
conducea î�n trăsură.
– N-am vrut decât o rochie de mireasă care să mă facă să mă
simt liberă ș� i iubită. Frumoasă. Ca o prinț�esă!
– Emily, fii tare! zise mama ș� i o ridică, scuturându-i umerii. Toa-
te astea se vor sfârș� i până la cină!
Poliț�istul o ajută pe Emily să urce pe bancheta din spate a trăsu-
rii. Când vizitiul î�ndemnă caii să pornească, lacrimi fierbinț�i săpară
pe chipul lui Emily o dâră usturătoare, de la ochi până la bărbie, că-
zându-i ca niș� te cărbuni î�ncinș� i peste mâinile de gheaț�ă.
Capitolul șaptesprezece
Charlotte
M
Duminică dimineaț�ă, Charlotte se trezi devreme, când soarele
răsărea peste munț�i ș� i, pentru o clipă, totul î�i păru minunat î�n lume.
Pentru o clipă.
Apoi î�ș�i aduse aminte. Tim ș� i Kim. Drăguț� , nu? Tim ș� i Kim. Se
meritau unul pe altul.
Se ridică din pat, interzicându-ș� i să dea atenț�ie durerii care-i
sfredelea inima, ș� i î�ș�i făcu un duș� î�nainte să plece la biserică.
Se aș� eză pe un loc î�n spate ș� i asistă alături de credincioș� i la sluj-
ba de dimineaț�ă, cu ochii î�nchiș� i ș� i braț�ele larg deschise, oferindu-ș� i
inima Celui de Sus, care î�ncerca să o câș� tige cu iubire ș� i har. Necondi-
ț�ionate ș� i fără compromisuri. El făcea totul perfect, ea î�n schimb, nu
prea.
Putea, î�nsă, să aibă î�ncredere î�n El. El nu ș� i-ar fi luat privirea de
la ea când intra altcineva î�n î�ncăpere. Era miracolul ș� i frumuseț�ea lui
Iisus ‒ afecț�iune permanentă ș� i neclintită. Un val de bucurie i se năs-
cu lui Charlotte î�n viscere ș� i i se deschise, î�ntr-un zâmbet, pe buze. Ea
era favorita Lui.
Sunt a Ta, sunt a Ta.
Prezenț�a unui bărbat, parfumat cu santal, care se aș� eză lângă
ea, o făcu să deschidă ochii.
– Bună, Jack!
– Am auzit.
– Ce-ai auzit?
Rachel Hauck 215
– A apărut Kim.
– Mulț�umită lui Katherine.
Jack scăpă un oftat, î�n timp ce muzica se oprea, iar femeia din
faț�ă le aruncă o căutătură pieziș� ă, peste umăr.
– Vrea să te vadă, î�i ș� opti Jack la ureche lui Charlotte.
– M-a văzut. Ieri.
– Haide, Charlotte, n-o lăsa pe Kim să te scoată din cursă.
– Nu te teme, Jack. Kim nu poate să mă scoată din cursă, zise ea
bătându-l pe umăr ș� i î�l străpunse cu privirea. Fiindcă eu nu concurez.
Se î�ntoarse din nou cu faț�a când corul î�ncepu următorul cântec.
Jack nu se clinti. Charlotte î�ș�i petrecuse seara de sâmbătă ronț�ăind o
pungă de morcovi tineri, rezistând impulsului copleș� itor de a coman-
da o pizza mare ș� i de a o mânca singură pe toată. Cu morcovii-de-con-
solare, s-a uitat la filme ș� i a stat de vorbă cu rochia. Cu rochia lui
Hillary. Rochia din cufăr. Rochia care î�i fusese lăsată î�n grijă până
când î�i va găsi următoarea mireasă.
Apoi, în salon vine tipa asta, Kim. M-asculți, rochie? Intră de par-
că e proprietara spitalului. O secundă mai devreme, ne-ar fi prins săru-
tându-ne. Mda, știu. Mi-a cerut să-l sărut, dar avea întâlnire cu ea.
– Ce vrei să-i transmit? zise Jack, î�n timp ce cântecul răsuna cu
tot mai multă putere, î�n acordurile de final ale corului.
Dumnezeu stăpânește peste noi, Dumnezeu stăpânește peste noi.
Muzica vibra tot mai tare, iar Charlotte î�ș�i lăsă inima inundată de
forț�a ei copleș� itoare.
– Spune-i să se facă bine.
Charlotte î�nchise ochii, simț�ind î�n piept tobele ș� i basul, î�nălț�ându-ș� i
spiritul, î�mbărbătându-ș� i sufletul.
Dumnezeu stăpânește peste noi, Dumnezeu stăpânește peste noi.
– Te iubeș� te.
Declaraț�ia lui Jack î�i tulbură lui Charlotte avântul spiritului.
Deschise un ochi spre Jack.
– Are un mod ciudat de a o arăta.
– Mie-mi spui! Tu eș� ti cel mai bun lucru care i s-a î�ntâmplat
vreodată.
Jack, al treilea fiu î�n ordinea vârstei din familia Rose, î�ș�i trecu
braț�ul pe după umerii lui Charlotte, apoi î�ș�i făcu loc printre scaune ș� i
plecă.
216 NUNTA - R ochia de mireasă
Tremurând, Charlotte se făcu mică î�n strană. Era î�ntr-un loc binefă-
cător, bucurându-se de Dumnezeu ș� i de slujbă. Dintr-odată se-ntoar-
se î�n starea chinuitoare de dinainte, tulburată de gândul la inima ei
frântă ș� i la cealaltă femeie. Î�ș�i ridică geanta de pe podea ‒ rugase o
asistentă să i-o recupereze ‒, î�ș�i luă Biblia ș� i se î�ndreptă spre ieș� ire.
Când parcă î�n Homewood, gândindu-se că azi ar fi o zi bună să
mănânce o pizza cu brânză, o strigă o femeie. Se î�ntoarse ș� i o văzu pe
Hillary grăbindu-se către ea, cu o geantă de piele pe umăr.
– Hillary? Ce faci aici?
– M-am tot gândit la tine. Am sunat la magazinul tău pentru
mirese după ce ai plecat ieri. Prietena ta mi-a spus unde locuieș� ti.
Sper că nu te superi.
O ajunse din urmă pe Charlotte la intrarea î�n clădire ș� i aceasta
văzu că Hillary avea la gât plăcuț�ele de identificare ale lui Joel.
– N-am putut să nu mă gândesc î�ntruna la tine, la rochie, la mine
ș� i la Joel. Când a venit Greg acasă, m-a găsit î�nconjurată de fotografii,
retrăind î�ncercare grea prin care am trecut, plângând. Niciodată
n-am î�nț�eles de ce. De ce m-am măritat cu Joel, ș� tiind că o să-l pierd?
Ș� i cum de nu mi-am dat seama că eram î�ncă atât de î�ndurerată?
Adevărul spuselor sale se citea î�n ridurile adânci ce-i brăzdau
chipul.
– Hillary, n-ar fi trebuit să vin la tine. Î�mi doream atât de mult să
aflu cine e Joel ș� i ce legătură are el cu rochia, î�ncât nu m-am gândit
nicio clipă ce efect ar putea avea asupra ta. Nu m-am gândit la modul
serios. Devenise un fel de obsesie, zise Charlotte ș� i î�ș�i puse mâinile î�n
ș� olduri.
Dix î�ncercase să o avertizeze.
– Î�ntr-o zi m-am trezit că am o rochie veche. Î�n ziua următoare,
î�ncercam deja să dezleg misterul unui om a cărui viaț�ă se rezuma la
cinci rânduri scrise pe o plăcuț�ă ș� i la câteva detalii descoperite pe un
site.
– Mă bucur că ai venit la mine, Charlotte. Aveam nevoie să vii la
mine.
Părul lui Hillary se î�nfioră î�n vânt. Purta un tricou cu mânecă
lungă, inscripț�ionat cu Go Navy, pantaloni scurț�i kaki ș� i aceiaș� i teniș� i
din ziua precedentă.
– Chiar ș� i soț�ul meu ș� tia că, la un moment dat, tot avea să vină
ș� i ziua socotelilor. A zis că ș� tia de ani de zile că nu mi-am luat, cu
Rachel Hauck 217
adevărat, rămas-bun de la Joel. Poate că, î�n sfârș� it, voi găsi un final
pentru povestea mea.
Charlotte scutură cheile î�n mână.
– Aveam de gând să comand o pizza cu brânză ș� i blat subț�ire.
– Î�mi spui sau mă inviț�i?
Charlotte o privi cu ochii mijiț�i.
– Depinde de tine. Î�ț�i place pizza?
– Î�mi place mult pizza. De orice fel.
– Eu stau la etajul patru.
– După tine, draga mea.
Urcară pe scări până la etajul patru, apoi Charlotte descuie uș� a,
amintindu-ș� i, când Hillary ocolea peretele scurt al holului, că rochia
rămăsese î�n living. I se tăie răsuflarea ș� i î�ș�i duse o mână la gură. Pe
cealaltă apăsând-o pe inimă.
– Î�mi pare rău, Hillary. Am uitat că rochia e afară.
– N-am crezut c-am s-o mai văd vreodată.
Se î�nvârti de jur î�mprejurul rochiei, ș� tergându-ș� i obrajii ș� i ridi-
când uș� or volanele poalelor. Î�ș�i apropie faț�a de material, î�nchise ochii
ș� i trase adânc aer î�n piept.
– Î�ntotdeauna mi s-a părut că fusta miroase a ulei parfumat ș� i
dens.
– Parcă ar capta lumina ș� i-ar păstra-o î�n ț�esătură, zise Charlotte
ș� i î�ș�i trecu uș� or mâna peste mânecă. Î�mi plac firele de aur.
– Î�ncă e cea mai frumoasă rochie pe care am văzut-o vreodată.
Charlotte se aș� eză pe marginea canapelei, î�ncruciș� ându-ș� i pi-
cioarele, ș� i se simț�i dintr-odată liniș� tită, relaxată.
– Am văzut o mulț�ime de rochii de mireasă, multe dintre ele
splendide, dar niciuna nu se compară cu aceasta.
– E specială, spuse Hillary, cu glasul ș� i privirea pline de emoț�ie.
– De ce crezi că e atât de specială, Hillary?
Charlotte î�ș�i sprijini bărbia î�n mână. Să vadă rochia prin ochii
lui Hillary î�i făcu lui Charlotte inima să crească ș� i î�i î�ntări hotărârea
de a-i găsi următoarea mireasă.
– Pentru că e numai pentru cele care o acceptă. Care o pot purta.
– Ce vrei să spui? Numai pentru cele care o acceptă?
218 NUNTA - R ochia de mireasă
– Nu ș� tiu ce vreau să spun... aș� a simt eu aici, zise Hillary ș� i î�ș�i
duse mâna la inimă. Trebuie să accepț�i rochia, să crezi î�n ea. Să ai
credinț�ă, dacă vrei.
– E doar o rochie.
– Nu, e un destin. Chipul lui Hillary se lumină, ochii ei căpătând
nuanț�a firelor aurite ale rochiei. Mă bucur atât de mult că ai găsit
cufărul, Charlotte! O, Doamne! făcu ea ș� i î�ș�i duse mâna la inimă, iar
ochii i se umplură de lacrimi, ce î�ncepură să i se prelingă pe obraji.
Charlotte î�ș�i î�năbuș� i emoț�ia ce-i creș� tea î�n piept.
– Bărbatul care mi-a vândut cufărul a pomenit ceva de anul
1912 ș� i de o mireasă. Mi-a î�nmânat o chitanț�ă pe care era ș� tampilat
SALVAT. Ș� tii ce-ar putea î�nsemna? Ș� tii cumva dacă eș� ti singura care a
purtat-o, Hillary?
– Nu ș� tiu sigur, dar când am î�mbrăcat-o prima dată am avut sen-
timentul că nu sunt prima mireasă care o poartă, răspunse Hillary ș� i
o sfredeli cu privirea pe Charlotte. Ș� i am impresia că ș� tiu destul de
bine cine s-ar putea s-o poarte după mine.
– Hei, nu eu! Charlotte se ridică de pe canapea, cu mâinile sus.
Am să găsesc mireasa potrivită, dar crede-mă, aceea nu sunt eu.
– Cerule, dar tare mai protestezi!
– Când oamenii vorbesc prostii, trebuie să vorbesc mai tare.
Acum, hai să comandăm pizza.
Charlotte î�ș�i luă telefonul mobil ș� i făcu comanda, apoi se schimbă
î�n blugi, lăsând-o pe Hillary singură cu rochia, singură cu amintirile ei.
Când Charlotte se î�ntoarse î�n sufragerie, o găsi pe Hillary lângă
fereastră, cu privirea pierdută spre oraș� ul aflat î�n Nord-Vest. Ț� inea
strâns la piept o fotografie cu ramă neagră.
– Ai un apartament grozav aici, Charlotte, zise ea, î�ntorcându-se
spre cameră.
– Pe creasta de Vest a munț�ilor se văd niș� te apusuri minunate!
Dar ai zis că ai fost î�n Marină ‒ ai trăit pe o navă? Ai văzut, probabil,
niș� te apusuri grozave.
– Am stat î�n cabine mai mici decât debaralele tale. Dar, da, am
văzut câteva apusuri spectaculoase deasupra oceanului. Ș� i răsări-
turi. Chiar ș� i o furtună pe ocean e extraordinar de frumoasă. Am
avut de î�nfruntat câteva. Hillary traversă camera până la Charlotte.
Am ceva pentru tine. Î� i oferi fotografia. Eu ș� i Joel î�n ziua nunț� ii
noastre.
Rachel Hauck 219
– Hillary!
Era o poză î�n culori ș� terse. Imaginea din fundal era neclară. Dar
î�n mijlocul fotografiei de 20 X 25 stătea un locotenent chipeș� ș� i atle-
tic, cu braț�ul strâns î�n jurul miresei sale, Hillary, care radia de ferici-
re, cu păr blond strălucitor, perfect sculptată î�n rochia ce atârna
acum pe manechin. Charlotte î�ș�i aruncă privirea prin cameră ș� i, dacă
n-ar fi ș� tiut că aș� a ceva nu e cu putinț�ă, ar fi putut jura că rochia res-
pira. Era probabil lumina schimbătoare, a dimineț�ii târzii, ce se re-
vărsa prin fereastră.
– Eș� ti atât de frumoasă! Iar Joel arată exact aș� a cum mi l-am
imaginat.
Erau tineri, î�ncrezători, cu ochii strălucind de iubire. Chipurile
erau luminate de zâmbete largi, pline de speranț�ă. El, un erou cuceri-
tor. Ea, o regină a frumuseț�ii din Sud, cu o atitudine cuceritoare.
– Păstreaz-o. Te rog! zise Hillary ș� i î�mpinse fotografia spre
Charlotte, care voia să i-o î�napoieze.
– Nu, n-aș� putea. Charlotte î�ș�i trecu degetele peste chipul lui
Joel, de-a pururea tânăr. N-o vrei?
– Vreau să fie a ta. Joel ne aparț�ine amândurora de-acum. Tu mi l-ai
adus î�napoi. Ș� i pe bună dreptate. Te-a cucerit, tot aș� a cum m-a cuce-
rit ș� i pe mine. Expresia feț� ei lui Hillary se î�mblânzi î�n timp ce vor-
bea despre el. Pentru prima dată de când a murit, m-am bucurat că
m-am căsătorit cu el. Mi-am adus aminte de tot binele ș� i de toată fe-
ricirea. Ș� i asta ț�i-o datorez ț�ie.
Soneria zbârnâi, î�ntrerupând discuț�ia. Sosise pizza. Charlotte
plăti, refuzând banii pe care i-i î�ntindea Hillary.
– Miroase bine, zise Hillary ș� i deschise dulapurile. Mm... farfurii
ș� i pahare?
– Lângă chiuvetă. Charlotte î�i arătă cu degetul, din cămară, de
unde se dusese să ia ș� erveț�ele. Am ceai cu gheaț�ă, apă, lapte, suc, Cola
dietetică. Eu nu beau din aia adevărată.
– Vreau ceai cu gheaț�ă, zise Hillary ș� i se opri. E dulce?
Charlotte zâmbi, deschizând cutia de pizza pe masa de
sufragerie.
– Să zicem!
– Satisfăcător. Nu vreau să ș� tiu mai multe.
Femeile mâncară î�n liniș� te primele î�mbucături de pizza cu brân-
ză ș� i sos. Apoi Hillary î�ntinse mâna după un ș� erveț�el.
220 NUNTA - R ochia de mireasă
– Cum se simte prietenul tău care e î�n spital?
– Acum vorbim despre mine?
– Am putea foarte bine. Rochia aceea ne face să fim ca o familie.
Familie. Cuvântul o lovi pe Charlotte î�n piept ș� i un fior î�ncins î�i
trecu prin inimă.
– E bine. A avut un accident la o cursă de motociclete.
Charlotte î�ș�i ș� terse sosul de roș� ii care î�i cursese pe degete.
– E cineva special pentru tine?
– A fost. Am fost logodiț�i, dar el a anulat logodna. Charlotte î�n-
tinse mâna după sucul ei. Mă rog, a vrut doar s-o amâne. A zis că nu
e pregătit. Dar cum să treci de la logodnă ș� i pregătirea pentru nuntă
la... aș� teptare? Aș� a, î�n aer..., spuse Charlotte ș� i sorbi cu nesaț� din Cola
dietetică.
Băutura ș� i conversaț�ia mergeau bine cu pizza.
– Ne-am miș� cat prea repede. Ne-am logodit la două luni după ce
ne-am cunoscut.
– Unele dintre cele mai bune poveș� ti de dragoste ale lumii sunt
despre bărbaț� i ș� i femei care s-au cunoscut azi ș� i s-au căsătorit
mâine.
– Mda, cine, de exemplu?
Hillary se eschivă.
– Nu ș� tiu, tu eș� ti consultant pentru nunț�i. Dar sunt sigură că e
adevărat.
Charlotte râse.
– Nu ș� tii deloc să minț�i!
– Poate că nu, dar trebuie să fi auzit ș� i tu destule poveș� ti cu iu-
biri la prima vedere. Ș� i am impresia că nu vrei de fapt să-ț�i iei adio de
la tipul ăsta.
Hillary luă o bucată de pizza dintre feliile rămase.
– N-am vrut nici ca mama să moară la treizeci ș� i cinci de ani, dar
a murit. Nu putem avea mereu viaț�a pe care ne-o dorim. Dar putem
avea î�ntotdeauna pizza.
Charlotte luă o î�mbucătură mare dintr-o felie mică. Săpând î�n
trecutul lui Hillary, î�i dăduse permisiunea să facă ș� i ea acelaș� i lucru.
– Î�nainte ca Joel să fie omorât, spuse Hillary, ne scriam scrisori
ș� i alegeam o zi î�n care să privim amândoi luna. Erau douăsprezece
ore diferenț�ă î�ntre noi, aș� a că unul se uita noaptea, celălalt ziua, dacă
Rachel Hauck 221
reuș� eam s-o găsim. Î�n noaptea de după î�nmormântarea lui, era o lună
plină ș� i strălucitoare, ca un glob dansând pe cer. Cum î�ndrăznea luna
să strălucească, când inima mea era atât de tristă? M-am pierdut cu
firea, am alergat î�n camera mea, am smuls rochia de pe umeraș� , am
scos plăcuț�ele de identificare ale lui Joel ș� i am coborât la subsol.
Habar n-aveam ce voi face, până când am zărit cufărul. Am aruncat
rochia î�n el, î�napoi de unde venise, am băgat plăcuț�ele lui Joel î�n pun-
guț�ă ș� i l-am târât afară. Eram hotărâtă să-l ard, ca să nu mai rămână
decât cenuș� a din el. Apoi am dat nas î�n nas cu tata.
Charlotte î�ș�i scutură firimituri de pe degete ș� i ascultă mai
departe.
– „Draga mea”, a zis el, „nu cred că vrei să faci asta”. Dar eu nu
l-am ascultat. Aveam să ard prostia aia de cufăr ș� i tot ce î�nsemna el.
Nu voiam să rămână nimic care să-mi amintească de Joel. Tata a stat
de vorbă cu mine: „Ia ascultă-mă”, povesti Hillary fluturând din de-
get, aș� a cum făcuse probabil tatăl său î�n noaptea aceea din urmă cu
patruzeci de ani. Acum suferi, dar nu te vei simț�i aș� a pentru totdeau-
na. S-ar putea să vrei din nou rochia asta. Va apărea un alt Joel. O,
cerule, asta m-a î�nnebunit! Cum putea să spună aș� a ceva? Nu era de-
cât un Joel. Pentru mine, nu mai exista alt bărbat. Dar argumentul a
avut efect î�ntr-o oarecare măsură, aș� a că, după ce a plecat tata, m-am
dus î�n atelierul lui, am găsit lampa lui de sudură ș� i am aprins-o. M-a
pus să fac cursuri de atelier î�n liceu. Am sudat î�ncuietoarea până
când a î�nceput să strălucească aș� a ca focul din Furnalele Sloss. Apoi
m-am prăbuș� it. M-am trezit dimineaț�a î�n patul meu, plină de banda-
je, pentru că lampa î�mi arsese mâinile.
Hillary se ridică de la masă ca să-ș� i ia geanta neagră, din care
scoase o fotografie făcută pe veranda din faț�a casei.
– Am găsit-o când scotoceam prin fotografii, zise ș� i î�i î�ntinse lui
Charlotte o poză alb-negru. Ei sunt mama ș� i tata, iar lângă ei sunt
foș� tii proprietari ai casei.
– Casa î�n care ai găsit cufărul?
Femeia, de vreo treizeci ș� i cinci de ani, arăta bine î�n costumul ei
de duminică.
– Crezi că au vreo legătură cu rochia?
– Habar n-am. Numele lor sunt scrise pe spate. Thomas ș� i Mary
Grace Talbot. E scrisul de mână al mamei. E aproape perfect, nu-i aș� a?
Mi-amintesc că Thomas era predicator ș� i tocmai î�ș�i cumpăraseră un
222 NUNTA - R ochia de mireasă
cort mare, pentru că voia să călătorească prin toată ț�ara ca să ț�ină
prelegeri. I-a spus mamei că are darul tămăduirii. Eu î�l consideram
cel mai ciudat om pe care l-am î�ntâlnit vreodată.
– Serios? Din cauza chestiei cu tămăduirea?
– Eu î�mi doream să fiu asistentă medicală, aș� a că da, nici măcar
la zece ani nu credeam că un om poate să tămăduiască. Hillary î�ș�i
arcui sprâncenele. Tu ce crezi?
– Eu cred că Dumnezeu foloseș� te oameni imperfecț�i prin care
î�mplineş� te vrerea Lui. Pe mine mă foloseș� te ca să le ajut pe mirese să
se pregătească pentru nuntă, zise Charlotte ș� i privi din nou fotogra-
fia, atingând cu vârful degetului chipurile de pe hârtie. Thomas ș� i
Mary Grace Talbot. Pe unde sunteţ�i oare?
– Cred că acum au vreo optzeci ș� i ceva, nouăzeci de ani.
– Dacă mai trăiesc.
Hillary luă o bucată de pizza.
– Mai trăiesc, zise Hillary cu un zâmbet. Ș� i cred că pot să aflu
unde locuiesc.
Capitolul optsprezece
M
Kirkwood by the River era un sat de pensionari, aflat î�n mijlocul
unei păduri, lângă râul Cahaba. Charlotte parcă maş� ina, apoi porni
î�mpreună cu Hillary spre intrarea principală, î�n timp ce femeia î�nce-
pu să-i povestească.
– El are nouăzeci ș� i patru de ani, suferă de un fel de demenț�ă. Ea
are nouăzeci ș� i trei, dar are mintea ascuț�ită ca briciul. Cel puț�in aş� a
spune Henry.
Când ajunseră î�ntr-un loc auriu, scăldat î�n soare, din curtea in-
terioară, Charlotte se opri.
226 NUNTA - R ochia de mireasă
– Nu sunt sigură că vreau să intru.
– Poftim? Am bătut atâta drum. Nu de asta m-ai găsit pe mine?
Hillary se aș� eză pe o bancă cu două locuri, din fier forjat, cu
pernuț�e î�nflorate.
– Ș� i dacă nu ș� tie nimic despre rochie? Dacă e o fundătură? Tu ai
fost ultima care a purtat-o ș� i habar n-avem cine a purtat-o î�naintea
ta. Nu vom ș� ti dacă mireasa de dinaintea ta era î�ndrăgostită sau dacă
s-a măritat din interes. Sau dacă a rămas văduvă, ca tine. Mai avem
trei războaie de dus. Nu sunt sigură că vreau să ajung la capătul firu-
lui. Să aflu că nu voi ști niciodată. Am deja prea multe necunoscute î�n
trecutul meu. Nu vreau să mai adaug ș� i rochia pe listă.
– Charlotte, nu î�ntrebările ne lasă pe î�ntuneric ‒ deja ne aflăm
acolo, nu? Ş� i dacă ajungem la o fundătură î�n istoria rochiei, cel puț�in
ș� tim că am î�ncercat. Î� n viaţ� ă, nu ai niciodată garanț� ia că vei găsi
răspunsuri.
– Dar pot să mă prefac că e aș� a.
Charlotte se aș� eză î�ncetiş� or alături de Hillary.
– Dacă nu vorbesc cu doamna Talbot, pot să inventez eu conti-
nuarea poveș� tii. O fată frumoasă, un mire chipeș� , o nuntă simplă. Iar
ea poartă rochia ta.
– Ș� i a ta, zise Hillary ș� i o porni spre intrare. Ț� i-ai ratat cariera,
Charlotte. Ar fi trebuit să scrii romane de dragoste!
– Nu e vorba despre dragoste, Hillary. E vorba despre viaț�ă. Cine
nu vrea să fie iubit? Să se simtă î�n siguranț�ă. Să aibă un loc pe care
să-l numească acasă ș� i o familie?
Oare asta î�ș�i dorea ea cu atâta disperare? Să se simtă î�n siguran-
ț�ă? Să aibă un cămin ş� i o familie? Charlotte nu-ș� i mai exprimase nicio-
dată până acum teama î�n cuvinte. Oare de aceea avea î�ndoieli privind
căsătoria cu Tim? Pentru că nu era sigură că se va simţ�i cu adevărat
iubită? Sau pentru că un cămin î�nsemna o familie? Evident, Katherine
era convinsă că nu se putea adapta.
– Se pare că tu cauţ�i iubirea perfectă, Charlotte. O iubire care să
nu-ţ�i răvăş� ească inima sau să-ţ�i răscolească temerile. Hai să-ț�i spun
ceva, o astfel de iubire nu există! Să presupunem că intrăm pe uș� ile
astea ș� i aflăm că niciunul dintre cei doi Talbot nu-ș� i aminteş� te de
rochie. Nu ș� tie nimic despre ea. Ș� tii că au fost căsătoriț�i timp de ș� ap-
tezeci ș� i doi de ani? Ș� apte decenii plus doi. E de două ori vârsta ta ș� i
î�ncă ceva pe deasupra. Poate că nu vom găsi cealaltă femeie care a
Rachel Hauck 227
purtat rochia sau nu vom afla cum a ajuns rochia î�n subsolul părinț�i-
lor mei, dar, cu siguranţ�ă, vom găsi pe cineva care ș� tie să iubească.
E genul acela de iubire care î�ț�i va alunga toate temerile. Nu genul
pe care ai impresia că-l vei găsi fugind ș� i ascunzându-te, zise Hillary
ș� i î�ș� i trase umerii î�n spate, drepț� i , ca la Marină. Ș� i-acum hai să
mergem!
Charlotte o urmă fără un cuvânt. Un tânăr asistent, cu părul î�n-
chis la culoare, le î�ntâmpină ș� i le conduse pe un hol lung, trecu de
camera î�n care erau televizorul ș� i sala de mese, ş� i se opri la uș� a lui
Thomas ș� i a lui Mary Grace Talbot.
– Vă aș� teaptă? î�ntrebă el ș� i ciocăni î�ncet. Mary Grace? Thomas?
Sunt eu, George. Aveț�i musafiri.
Apăsă pe clanț�ă.
Prin uș� a ce se deschidea, Charlotte o zări pe doamna Talbot,
slabă ș� i pierdută î�n puloverul ș� i pantalonii ei, deplasându-se prin
cameră cu bastonul.
– Să intre, George!
Lui Charlotte i se umplu inima de speranț�ă. Doamna Talbot zâmbi,
iar Charlotte recunoscu aura tinerei frumuseț�i, din fotografie.
– Intraț�i, intraț�i! Thomas, ne-au venit oaspeț�ii!
George traversă grăbit camera, ca să-i sară î�n ajutor bărbatului
plăpând care apăru din dormitor.
– Afurisite de picioare, î�mi fac figuri! Să nu î�mbătrâniț�i, tinere
doamne! Făcu semn din deget, aplecându-se să se aş� eze pe fotoliul
lui rabatabil. Nu se merită. Nu se merită. Eu sunt î�n relaț�ii bune cu
Domnul... nu ș� tiu de ce nu vrea să vină să mă ia. Nu-I mai sunt de ni-
ciun folos pe aici.
– Numai să-mi ț�ii mie companie.
Doamna Talbot se duse î�n spatele camerei, î�ndreptându-se spre
alt fotoliu, iar George î�i dădu o mână de ajutor.
– Ț� i-ar fi dor de mine dacă te-ai duce pe lumea cealaltă, Tommy.
– Drăguț�a mea, n-aveam de gând să plec fără tine. Mi-ai fost alături
la bine ș� i la greu. Răsplata e a ta tot atât cât e ș� i a mea.
Mâna lui pătată, cu vene proeminente, se lăsă peste braț�ul foto-
liului ș� i o prinse pe a ei.
– Ș� i-acum, cu ce vă putem ajuta, tinere doamne?
228 NUNTA - R ochia de mireasă
Lumina din privirea lui Thomas era blândă. Î�nț�eleaptă ș� i răbdă-
toare. Charlotte î�l î�ndrăgi imediat. Dacă suferea de demenț�ă, ei bine,
astăzi boala nu se făcuse simț�ită.
– Eu sunt Charlotte Malone, domnule Talbot. Ea este Hillary
Warner.
– Nouă ni se spune Thomas ș� i Mary Grace pe aici.
– Cu mine aț�i vorbit la telefon, spuse Hillary, ridicându-se pe
jumătate, când Mary Grace î�ncercă să se scoale din fotoliul ei. George
plecase ș� i nu-ș� i dădea seama ce voia să facă bătrâna. Să v-ajut?
– Am pus apă la fiert, pentru cafea. Î�n bucătărie. Ai putea s-o aduci?
Aș� face-o eu, dar până mă târăsc acolo ș� i-napoi se face ora cinei.
Râsul o î�ntinerea.
Hillary se duse î�n bucătărie, făcându-i semn lui Charlotte.
– Î�ncepe povestea!
Charlotte se aplecă ș� i mai mult spre cei doi soț�i, rezemându-se
de braț�ul canapelei, ș� i î�ntâlni privirea lui Mary Grace, albastră ș� i lim-
pede ca cerul verilor din sud.
– Am găsit o rochie de mireasă.
Atmosfera din cameră se schimbă. Ochii lui Charlotte se umplu-
ră brusc de lacrimi.
– Î�ntr-un cufăr pe care l-am cumpărat la o licitaț�ie.
– Ai găsit rochia, aș� adar?
Degetele lui Mary Grace rămaseră î�mpletite cu cele ale soț�ului ei.
– Cea cu poale din satin, cu perle î�n talie ș� i cu fir de aur strălucitor?
Hillary veni î�n grabă din bucătărie, cu o ceaș� că de cafea î�n fieca-
re mână.
– Da, pe aceea. Cine vrea friș� că ș� i zahăr?
– Eu o vreau neagră, zise Thomas ridicând mâna tremurândă.
– Pentru mine, o linguriț�ă cu vârf din fiecare! zise Mary Grace
făcându-se că umple o linguriț�ă invizibilă, iar spiritul ș� i aerul ei tine-
resc răzbătură până la Charlotte.
– Charlotte? î�ntrebă Hillary.
– Pentru mine, apă.
Cofeina n-ar fi făcut altceva decât s-o agite. Nervii î�i erau ș� i aș� a
î�ntinș� i la maximum de entuziasmul ș� i tulburarea provocate de aceas-
tă î�ntâlnire.
– Mary Grace, dumneata ș� tii despre rochie?
Rachel Hauck 229
bieț�i oameni, care au mers kilometri î�ntregi să-Ț� i audă cuvântul. Tri-
mite-ne, rogu-Te, o ploaie blândă ș� i răcoroasă!”
– Câț�iva oameni din primul rând au chicotit, î�ș�i aminti Thomas
clătinând din cap.
– Totuș� i, n-a lăsat asta să-l supere sau să-i pertube concentrarea,
continuă Mary Grace. Timpul se scurgea. Iar Thomas nu s-a clintit ș� i
nimic nu s-a î�ntâmplat.
– Transpiraț�ia ce-mi ş� iroia pe sub cămaș� ă a î�nceput să se î�mbibe
î�n material. Î�mi pusesem î�n joc î�ntreaga reputaț�ie ș� i preoț�ia, cu rugă-
mintea aceea nebunească.
– Aș� a că ce-a făcut? S-a rugat din nou, zise Mary Grace pocnind î�n
aer cu pumnul strâns uș� or.
Un gest menit, parcă, să spună: „Cine ș� i-ar fi î�nchipuit?”
– Pentru cazul î�n care ar fi vrut să chicotească ș� i oamenii din
spate.
Thomas ș� i Mary Grace î�ș�i spuneau povestea ca pe un vals pe
care-l dansaseră de multe ori.
– „Doamne”, a spus el, „Stăpânul vântului ș� i al valurilor, Creato-
rul tuturor lucrurilor, Cel care ne iubeș� te sufletele”...
– Dacă e să cazi, cade preamărindu-I numele plin de bunătate.
– Trimite-ne o ploaie răcoroasă ș� i blândă! a î�ncheiat Mary Grace.
– Scaunele scârț�âiau, spuse Thomas. Bărbaț�ii î�ș�i dregeau glasu-
rile, dezlipindu-ş� i de pe gât gulerele pline de transpiraț� ie. Copiii
plângeau, iar mamele î� n cercau să se răcorească fluturând din
evantaie.
– A fost cel mai lung minut din vieț�ile noastre, î�n care am aş� tep-
tat să vedem ce va face Thomas sau Dumnezeu. Apoi... Mary Grace
făcu o pauză, cu ochii scânteind. Charlotte se aplecă spre ea, strân-
gând î�n mână cana cu apă. Hillary se trase mai aproape. Apoi cortul
s-a scuturat un pic.
– Aerul s-a pus î�n miș� care.
– Ș� i cea mai dulce adiere răcoroasă a năvălit direct pe sub cort,
pe lângă scaunele noastre. Prin părul oamenilor. Puteai să le vezi
ş� uviţ�ele fluturând î�n aer.
– Mirosea a iarbă proaspăt cosită. Oamenii s-au ridicat î�n pi-
cioare, au î�nceput să aducă laude. Chiar atunci când vocile lor au ră-
sunat mai puternic, o ploaie a î�nceput să răpăie pe acoperiș� ul cortului.
A continuat să plouă tot restul nopț� i i ș� i toată ziua următoare.
232 NUNTA - R ochia de mireasă
Thomas se lăsă pe spate, cu un zâmbet pe chipul său ridat ș� i cana de
cafea sclipindu-i î�n mână.
– Vă spun eu, zise Mary Grace. Nu a fost niciun ateu î�n mulț�ime
î�n seara aceea. Am avut o mulț�ime de oameni care ș� i-au dăruit inimi-
le lui Dumnezeu. Am avut ș� i câteva vindecări. Î�ț�i mai aduci aminte de
băiatul cu poliomielită, Tommy? î�l î�ntrebă bătrâna, iar ochii ei î�nchiș� i
la culoare străluciră. Ș� i-a aruncat cârjele, ș� i-a smuls proteza ș� i a î�nce-
put să alerge prin cort ca un om eliberat. Tatăl lui l-a prins până la
urmă ș� i a lăsat un doctor care asista să î�l examineze. A constatat că
băiatul avea un picior complet nou.
– Un băiat a fost vindecat de poliomielită? Hillary î�ș�i puse cafeaua
jos, pufnind. Uite-aș� a! făcu ea pocnind din degete. Am fost asistentă
aproape patruzeci de ani. Dar n-am văzut pe nimeni să se vindece de
o boală ca poliomielita.
– Î�nț�eleg. Credinț�a ta se bazează, aş� adar, doar pe experienț�ă? Pe
ce ai văzut? Asta nu te va duce prea departe.
Dintr-odată, Thomas nu mai părea bătrân. Vorbea cu autoritate.
– Fără credinț�ă e imposibil să Î�l mulț�umeș� ti pe Dumnezeu.
– Thomas, te rog! î�l î�ntrerupse cu delicateț�e Mary Grace, strân-
gându-i mâna. A fost un miracol născut dintr-o credinț�ă puternică,
demonstrat medical. Acum, dragelor, ce doreaț�i să aflaț�i de la noi?
Da, î�napoi la rochie. Charlotte î�ș�i drese glasul ș� i î�ș�i netezi cu
mâna fusta Malone&Co.
– Mary Grace, Hillary a găsit această fotografie î�ntr-o cutie, prin
lucrurile părinț�ilor ei. Charlotte î�i sugeră lui Hillary că ar trebui să le
arate soţ�ilor Talbot fotografia cu părinț�ii ei.
– Are o dată pe spate, spuse ea. Ziua î�n care părinț�ii mei au cum-
părat casa de la voi.
– O, Doamne! zise Mary Grace ș� i î�ș�i duse la piept mâna mică ș� i
pătată. Asta a fost cu atât de mulț�i ani î�n urmă!
Thomas î�ș�i puse ochelarii ș� i se aplecă să vadă fotografia.
– Cine e doamna cea tânără ș� i frumoasă de lângă mine?
Mary Grace râse pe î�nfundate.
– Aveam treizeci ș� i ceva de ani ș� i mi-era groază că va veni mo-
mentul î�n care o să î�mplinesc patruzeci ş� i mă gândeam că sunt atât
de bătrână!
– Pun pariu că acum ai vrea să mai ai vârsta de-atunci, dacă s-ar
putea, nu-i aş� a, iubito? î�ntrebă Thomas.
Rachel Hauck 233
– Ș� i ea a iubit rochia. Dar, atunci când Dumnezeu î�i face lui Gra-
cie un semn, ea răspunde.
Hillary se ridică.
– Dumnezeu ț�i-a spus să laș� i acel cufăr la subsol pentru mine?
Neî�ncredere. Î�ndoială. Mirare.
– Cred că aș� a a făcut. Am credinț�ă că aș� a a făcut. Ș� i l-ai găsit. Ș� i
ai purtat-o.
– Da, da, am purtat-o. Una dintre cele mai fericite zile din viaț�a
mea. Care a dus î�nsă la cea mai rea. Am purtat-o pentru un mire care
a fost ucis ș� ase luni mai târziu.
Hillary se ridică ș� i ieș� i pe uș� ă î�nainte ca cineva să mai poată spu-
ne vreun cuvânt. Fără mă scuzaț�i, fără mulț�umesc, fără la revedere.
– Hillary!
Charlotte ieș� i î�n urma ei, pe hol. Noua ei prietenă se făcuse î�nsă
nevăzută.
– Mary Grace, Thomas, î�mi pare atât de rău!
Charlotte luă geanta ei ș� i pe cea a lui Hillary.
– O năpădesc amintiri vechi. Vă mulț�umesc că ne-aț�i primit. Pot
să mai vin?
– Te rugăm, vino să ne mai vezi! Nu-ț�i face griji pentru Hillary. Î�i
va fi bine. �i va fi bine.
De pe buzele lui Mary Grace, la urechile lui Dumnezeu. Charlot-
te o prinse din urmă pe Hillary exact când aceasta ajunsese la
maș� ină.
– Hei, alergi repede pentru o doamnă î�n vârstă! râse forț�at Char-
lotte, î�ndreptându-ș� i cheia cu telecomandă spre maș� ină.
Hillary stătea î�n picioare, lângă uș� a din dreapta, cu o expresie
î�mpietrită. Charlotte se strecură la volan, aruncând poș� etele î�n
spate.
– Ce se î�ntâmplă?
– Porneș� te!
Hillary, cu chipul cenuș� iu, coborî� geamul ș� i scoase capul afară.
Î�ş�i trecu mâna stângă peste corp, apoi strânse cu putere mânerul uș� ii.
– Aş� adar, Dumnezeu a stabilit î�n 1957 ca eu să rămân văduvă?
Să mă căsătoresc cu un bărbat cu ș� ase luni î�nainte să moară? zise ș� i
lovi cu pumnul drept î�n portieră. Niciodată nu voi mai pune piciorul
î�n biserică!
236 NUNTA - R ochia de mireasă
– Crezi că Dumnezeu stă numai î�n biserică? Era cu noi î�n came-
ra aia, acum cinci minute. E peste tot.
Aflase despre omniprezenț�a lui Dumnezeu î�n vara aceea, î�n ta-
băra pentru tineret. Charlotte ieș� i cu spatele din locul de parcare, dar
opri maș� ina î�n mijlocul aleii.
– Te simț�i bine?
– A ș� tiut, a ș� tiut că Joel va muri!
Lacrimile alunecau pe obrajii prelungi ș� i trandafirii ai lui Hillary.
Sorbi cu nesaț� , prin geamul deschis, aerul proaspăt.
– Ș� i m-a lăsat să mă căsătoresc cu el.
Charlotte oftă. Doamne, ajută-mă! Ce să spun?
– Hillary, poate că Dumnezeu...
– E vreun motiv pentru care ne-am oprit aici, î� n mijlocul
parcării?
– Hillary!
Charlotte privi pe geam. Vântul alerga printre copaci. Gândurile
î�i alergau prin minte. – Dacă nunta cu Joel nu a fost pentru tine? Dacă
a fost doar pentru el?
– Căsătoria a fost pentru amândoi.
– Dar, conform teoriei tale, numai unul dintre voi era predesti-
nat să-ș� i sfârș� ească viaț�a după doar ș� ase luni. Dacă mariajul a fost dat
pentru ca Joel să fie trimis la război ca un tânăr iubit, fericit, consolat
de ideea că are un cămin cald ș� i o soţ�ie frumoasă care î�l aș� teaptă să
se-ntoarcă? Dacă gândul la tine, amintirea nunț�ii voastre ş� i a nopţ�ii
de dragoste, prietenia ș� i râsul tău...
Gândurile lui Charlotte formau cuvinte mai repede decât le
putea ea rosti.
– ... dacă au fost singurele lucruri care l-au făcut pe Joel să mear-
gă mai departe î�n nopț�ile î�n care se simţ�ea speriat ș� i singur, î�n care î�i
era frig ș� i foame, î�n care se simț�ea atât de nefericit cum, sunt convin-
să, numai un om aflat î�n război poate să fie? Ș� i dacă scrisorile tale
erau singurele care, î�n toiul bătăliilor, î�l ajutau să nu-ş� i piardă minț�i-
le? Dacă nunta cu Joel nu a fost pentru tine, Hillary? Dacă a fost nu-
mai pentru Joel? Doar pentru Joel? Dacă Dumnezeu l-a iubit atât de
mult î�ncât i-a dat o mireasă î�nainte să moară? Aș� a ar fi bine? Ar fi?
Charlotte băgă î�n viteză, apoi ridică piciorul de pe ambreiaj.
Maș� ina se repezi î�nainte, pe drumul î�nvăluit î�n ceaţ�ă ce se deschidea
î�n faţ�a lor.
Rachel Hauck 237
Emily
E mily stătea singură î�n celula din centrul oraş� ului, aș� tep-
tând ca tata sau Phillip, sau cineva, să o salveze. Î�ncăpe-
rea din piatră, cu uș� a ferecată, era rece ș� i î�ntunecată, făcând-o pe
Emily să î�ngheț�e până î�n măduva oaselor. Ș� i până î�n adâncul inimii.
Mama venise cu Jefferson ș� i ceruse eliberarea ei, dar poliț�istul
care î�i adusese mandatul le spusese că trebuie plătită cauț�iunea. O
mie de dolari. O mie de dolari. Salariul pe un an al unui muncitor. Bi-
neî�nț�eles că tata î�ș�i putea permite, dar, cum băncile erau deja î�nchise
astăzi, va reuș� i să facă rost de bani?
Î�n vreme ce Emily era escortată î�n celulă, mama insistase ‒ ce-
ruse ‒ ca poliț�istul să-i ducă mantia pe care o adusese pentru ea.
– Plec să-l găsesc pe tatăl tău. Emily, fii tare, eș� ti o Canton!
Emily î�nsă se prăbuș� ise, plângând, moale ca o cârpă, astfel î�ncât
poliț�istul fusese nevoit s-o ducă târâș� până la celulă.
Când uș� a de fier s-a î�nchis zgomotos î�n urma ei, nu s-a mai pu-
tut ț�ine pe picioare ș� i a căzut pe patul tocit ș� i plin de mucegai. Minute
lungi ș� i amare, n-a auzit nimic altceva decât propriile hohote de
plâns.
Acum stătea rezemată de peretele de piatră, strângându-ș� i
mantia î�n jurul umerilor. Frigul de noiembrie se strecura prin zidul
de beton ș� i î�i cuprindea braț�ele ș� i picioarele.
Î� ș�i imaginase multe lucruri despre viitorul ei. Dar niciodată
nu-ș� i î�nchipuise că va ajunge să fie arestată ș� i să stea î�nchisă î�ntr-o
celulă.
Ce umilitor! Devastator! Măcar dacă ar putea să fie puternică ș� i
curajosă, aș� a cum o rugase mama să fie. Ea voia să renunț� e, să
Rachel Hauck 239
Emily î�ș�i retrase mâinile din ale lui ș� i î�ș�i î�ncruciș� ă braț�ele sub
mantie.
– De unde ai ș� tiut că sunt aici? Se ș� tie î�n tot oraș� ul Birmingham?
Am ajuns î�n gazeta de seară? Era un fotograf la poarta î�nchisorii când
am ajuns. O, Doamne, e atât de umilitor!
– Nu e î�n ziar, Em, cel puț�in din câte ș� tiu eu. Am aflat că eș� ti aici
de la prietenul tatei, locotenentul Flannigan. A trimis vorbă ș� i am
venit imediat ce am putut.
– Locotenentul Flannigan ț�i-a trimis ț�ie vorbă?
– S-a gândit că aș� vrea să ș� tiu.
Daniel î�ș�i vârî� braț�ele printre gratii ș� i o prinse pe Emily de mij-
loc. Strânsoarea puternică a mâinilor lui î�i aducea alinare. Acum nu
mai era singură.
– Nu-i aș� a de greu pentru nimeni, nici măcar pentru prietenii
unui om, să-ș� i dea seama când e î�ndrăgostit, adăugă el.
Mărturisirea lui parcă i-ar fi î�nfăș� urat lui Emily inima î�n panglici
moi.
– Nu spune asta, Danny. Prietenia noastră a fost cea mai sinceră
ș� i te ador, dar s-a terminat când ai plecat să joci pentru Barons. A fost
felul tău blând de a-mi spune la revedere.
– Felul meu blând de a-ț�i spune la revedere? Eu n-am avut nicio
intenț�ie de a alege î�ntre baseball ș� i tine. De unde era să ș� tiu că te vei
logodi cu arogantul acela de Saltonstall? Dacă mi-ai fi citit
scrisorile...
– Ț� i-am găsit scrisorile vechi ș� i caraghioase.
Era la î�nchisoare, de ce să nu mărturisească totul?
– Tata le ascunsese î�n grajd.
– De ce ar face un asemenea lucru? î�ntrebă Daniel ș� i î�i dădu
drumul din strânsoare, făcând un pas î�n spate.
– Nu contează de ce. Aș� a a făcut. Am î�nceput să le citesc, dar
m-am răzgândit. Sunt logodită cu un alt bărbat ș� i n-ar trebui să citesc
scrisorile fostului iubit. N-ar fi corect. Nici mie nu mi-ar plăcea ca
Phillip...
– Să umble cu altă femeie?
Emily se răsuci î�ntr-o parte, pentru ca mâinile lui să n-o mai
poată ajunge, ignorând fiorii adevărului ce-i străbătură trupul
obosit.
242 NUNTA - R ochia de mireasă
– Iar î�ncepi să-l acuzi pe bărbatul pe care-l iubesc?
– Nu l-am acuzat de nimic, Emily.
Ea apucă gratiile ș� i î�ș�i scose bărbia printre ele, î�nfruntându-l pe
Daniel.
– Mai ș� tii ș� i altceva? zise ea ș� i î�l apucă de gulerul hainei. Mai
ș� tii?
– Nu pune î�ntrebarea, dacă nu vrei să auzi răspunsul. Ne-am
mai î�nvârtit o dată î�n jurul subiectului, Emily!
– Î� n numele decenț�ei, Daniel Ludlow, spune-mi răspunsul! î�i
ceru Emily ș� i î�i trase faț�a spre ea, lipind-o de gratii. Oț�elul rece î�l apă-
să pe obraz, dar el nu tresări ș� i nu se eliberă, păstrându-ș� i privirea
calmă aț�intită pe chipul ei. Dacă iubirea pe care mi-ai mărturisit-o ș� i
care te chinuie are măcar un sâmbure de adevăr, atunci spune-mi ce
ș� tii! Î�mi eș� ti prieten, nu?
– L-am văzut. Cu ea.
– Vrei să spui că î�n afară de ziua aceea, pe stradă? Emily î�i elibe-
ră gulerul din strânsoare ș� i Daniel se frecă pe obraz. Era cu ea? Cu
Emmeline?
– La Grădina Italiană, la cina de la miezul nopț�ii.
– E foarte frumosă, nu-i aș� a?
Emily se duse î�n capătul celulei î�nguste, simț�indu-se dintr-odată
neputincioasă ș� i banală, o infractoare, arestată ruș� inos. O priveliș� te
ș� tearsă ș� i jalnică prin comparaț�ie cu uimitoarea Emmeline Graves.
– Ea nu e nimic î�n comparaț�ie cu tine, Emily.
Î�ș�i ș� terse ș� iragul de lacrimi de pe obraji.
– Î�ț�i vine să crezi că umblă cu o fată care are aproape acelaș� i
nume cu mine? Probabil ca să nu ne confunde.
– Ea nu are personalitatea ta. Uită-te la tine, eș� ti la î�nchisoare
pentru că ai fost de neclintit î�n convingerile tale.
– Ce bine ne va prinde! zise Emily ș� i se î�ntoarse brusc. Taffy, o,
Doamne, Daniel!
Î�ntoarsă lângă gratii, î�l apucă din nou de guler.
– Sunt atât de egoistă... nu mi-am făcut griji decât pentru mine,
dar lui Taffy ce-i vor face? Te rog, spune-mi că e bine!
– Din câte ș� tiu eu, e bine. Flannigan a zis că i s-a cerut doar să-i
trimită vorbă să nu se mai apropie de tine.
Rachel Hauck 243
Tim
– Da, da, vin pe hol, zise –Tim, apoi î�ș�i băgă telefonul î�n buzunar
ș� i î�naintă î�ncet ș� i sigur pe coridorul larg.
– Ar fi trebuit să vezi coada de la Starbucks, strigă ea.
– Da? Nu mă surprinde. E un loc popular.
Tim se opri î�n biroul său. De când se î�ntorsese acasă, avusese
prea mult timp să se gândească la viaț�a lui. La alegerile lui. La inima
pe care singur ș� i-o rănise.
– Dar, dacă ș� tie cineva cum să se strecoare la coadă, iubitule, eu
sunt aceea, Kim Defario! zise ea, accentuându-ș� i fiecare silabă a nume-
lui prin pocnete de degete.
– Foarte adevărat! Nici nu mai e nevoie s-o spunem! strigă Tim,
trăgând aer î�n piept. Î�l durea când vorbea tare. Se aş� eză pe taburetul
de la masa de desen, tresărind de durere. Î�ncă î�i mai plăcea să dese-
neze de mână primele idei ș� i modele. Î�i plăcea senzaț�ia creativă pe
care i-o dădea creionul pe hârtie.
– Vii? Trebuie să plec cam î�ntr-o jumătate de oră.
– O secundă!
Tim î�ș�i trecu mâna peste coastele fisurate, care-l dureau. Doamne,
greu mai era să te recuperezi după ce a căzut peste tine o motocicletă
de 226 de kilograme!
Nu avusese de gând să reia relaț�ia cu Kim. Nici măcar nu ş� tiuse
că e î�n oraș� până să-l sune ea, invitându-l să se î�ntâlnească ș� i să po-
vestească ce-au mai făcut. Drăguț� ș� i prieteneș� te, nu?
Trei săptămâni mai târziu, Kim devenise deja o constantă î�n
viaț�a lui, iar el se î�ntreba cum de î�ngăduise să se ajungă aici. Se sim-
ţ�ea ca un ticălos. Ca un imbecil, pentru că o lăsase să plece pe Charlotte
cea tandră ş� i frumoasă, care-i făcea inima să-i bată nebuneș� te.
Tim î�ș�i scoase telefonul din buzunar. Niciun apel pierdut. Nicio
Charlotte. Rămăsese fermă pe poziţ�ie ş� i nu mai trecuse pe la spital
să-l vadă, după ce apăruse Kim ş� i le î�ntrerupsese momentul tandru.
Nu-i mai trimisese apeluri sau mesaje.
Tim î�l trimisese la ea pe Jack. Dar nici măcar fratele mai mic ș� i
plin de farmec nu reuș� ise s-o facă să se răzgândească. Până la urmă,
de ce î�i era dor de ea? Tot ce avea de făcut era să meargă mai departe,
să treacă peste, să o uite. O femeie minunată, iubitoare ș� i inteligentă
tocmai î�i adusese micul dejun. Î� n fond ş� i la urma urmei, care era
problema?
250 NUNTA - R ochia de mireasă
Problema lui? Gustul buzelor lui Charlotte, pe care nu-l putea
uita. Mirosul pielii ei, care-l bântuia. Atingerea uș� oară a părului ei pe
obrazul lui. Râsul ei neaş� teptat, care-l lua de fiecare dată prin surprin-
dere ș� i î�l făcea ș� i pe el să râdă. Felul î�n care ochii î�i dansau odată cu
cuvintele atunci când vorbea despre magazin ‒ rochii de mireasă ș� i
mirese. Tim se î�nfioră. Vino-ți în fire, omule!
Î� ncepea să-i invadeze sufletul exact ca atunci când o văzuse
prima dată. Charlotte a fost ca un fior neaș� teptat ș� i frumos ce făcea
ca zborul pe o pistă de motociclete să pară o copilărească plimbare
î�ntr-un carusel. După prima lor î�ntâlnire, î�ş�i petrecuse zilele gândin-
du-se cum s-o câş� tige pe ea, î�n loc să-l preocupe cum să obţ�ină un
proiect nou pentru firma Rose.
El ș� i David nu se certaseră niciodată atât de mult ca atunci.
Adună-te, Tim! î�i spusese.
După doar două luni, o ş� i ceruse î�n căsătorie. A dormit ca un be-
beluș� î�n noaptea aceea. Totul era perfect. Făcea un pas î�nainte î�n
viaț� ă, se maturiza. Î� nainte să-ș� i dea seama, treizeci ș� i doi de ani
aveau să se facă patruzeci ș� i doi, iar el î�ș�i dorea o soț�ie ș� i copii. Dar,
pe măsură ce nunta se apropia, realitatea dură a contopirii a două
vieț�i î�ntr-una singură a transformat liniș� tea î�n furtună.
– Hei, Timbo, eu mănânc deja micul dejun ș� i, dacă nu eș� ti aici î�n
ș� aizeci de secunde, î�l voi mânca ș� i pe al tău!
– Kim, serios acum, de când poț�i tu să mănânci două porț�ii? Î�l
voi mânca pe-al meu ș� i jumătate din al tău.
Râsul ei răsună pe hol.
– Ce bine mă cunoș� ti!
Cu cât se apropia mai mult data de 23 iunie, cu atât era mai
speriat. Ș� i-a ascuns capul î�n nisip ca un struț� ș� i a lăsat să-i scape cel
mai bun lucru din viaț�a lui.
– Lasă-mă să dau un telefon scurt!
Tim î�ș�i scoase telefonul din buzunar ș� i formă numărul pe care î�l
mâzgălise pe marginea hârtiei pentru schiț� e, cu o zi î�nainte de
accident.
Î�n vreme ce telefonul suna, Tim se cutremură ș� i se duse ș� chio-
pătând să î�nchidă uș� a ce rămăsese î�ntredeschisă. Î�i era dator vândut
prietenului său Brooks, de la arhiva comitatului, pentru că î�i făcuse
rost de numărul pe care tocmai î�l formase.
Tresări când bărbatul răspunse.
Rachel Hauck 251
M
Toată luna iunie, Charlotte î�ș�i ocupă zilele de sâmbătă cu nunț�i.
Ș� i nu singură. Ea ș� i Dix au pregătit nu mai puț�in de douăzeci ș� i cinci
de mirese.
Iar partea cea mai bună era că se implicase ș� i Hillary. Venea la
magazin aproape î�n fiecare zi. Se oferea să facă comisioane sau să
ajute la inventar. Refuza orice fel de plată sau recompensă. Aducea
tot soiul de mâncăruri pentru prânz, pregătite î�n bucătăria de-acasă,
ș� i se simț�ea apropiată de Dixie, pentru că amândurora le plăcea emi-
siunea Meserii murdare, a lui Mike Rowe.
– Ai văzut ce-a făcut aseară?
– Ș� tii bine că da. Chiar când eram la masă. Niciodată n-am să
mai privesc spaghetele cu aceiaș� i ochi!
Duminica î�l zărea pe Tim de la distanț�ă, când ea ajungea la bise-
rică la a doua slujbă, iar el pleca de la cea de dimineaț�ă. Î� ș�i parca
maș� ina cât mai departe de camioneta lui ș� i se furiș� a pe uș� a laterală a
bisericii, dar, chiar ș� i aș� a, î�n trei dintre cele patru duminici din iunie
aproape că dăduse nas î�n nas cu el.
Sute de credincioș� i, iar ea trebuia să se ciocnească tocmai de
Tim Rose! Ș� i, de obicei, de î�ncă unul sau doi membri ai familiei Rose.
Făcuse toate eforturile ‒ cu riscul de a î�ntârzia la biserică ‒ să nu se
intersecteze cu ei.
Cu toate astea, î�i era dor de ei.
Astăzi, î�n duminica de după ziua î�n care ar fi trebuit să aibă loc
nunta ei, Charlotte se grăbea spre biserică, cu privirea î�mpăienjenită,
frântă de oboseală după luna nunț�ilor, dar recunoscătoare pentru
faptul că î�ș�i revenise ș� i că era din nou activă.
Cu o zi î�n urmă, pe 23 iunie, î�mbrăcase ș� apte mirese, î�ngropând
orice risc ca inima ei să-ș� i aducă aminte că aceea ar fi trebuit să fie
ziua nunț�ii ei.
254 NUNTA - R ochia de mireasă
Soarele de la zece dimineaț�a pârjolea din î�naltul cerului albas-
tru, cu nori firavi. Vara astronomică î�ș�i intra î�n drepturi, î�n prima ei
duminică din an, stârnind serenada tristă a greierilor, ce plângeau,
parcă, după zilele umede ce se duceau. Charlotte urca treptele porti-
cului, când o voce familiară o făcu să se oprească.
– Unde vă duceț�i la micul dejun?
Se î�ntoarse ș� i î�l văzu pe David trecând pe alee, ieș� ind de la sluj-
ba de dimineaț�ă, î�mpreună cu Jack ș� i fraț�ii mai mici, Chase ș� i Ruddy.
Restul familiei Rose, Katherine cu cei doi copii ș� i domnul ș� i doamna
Rose, erau strânș� i î�n mijlocul parcării.
Charlotte se sprijini de balustradă. Ce voia la micul dejun? Asta.
Să fie î�n sânul unei familii reunite. Sau să se ducă î�n mijlocul lor, să-ș� i
vâre capul î�ntre ei ș� i să î�ntrebe: „Care-i planul?” Fără să fie nevoie de
invitaț�ie. Fără să se aș� tepte la un refuz.
Tim traversă parcarea alergând uș� or, ș� chiopătând, cu cămăș� a
fluturându-i la spate peste pantaloni, cu părul î�nfiorat de adierea
vântului, răvăș� it peste faț�ă ș� i strălucind î�n soare.
Un trandafir, oricum î�i spui... *
El se opri la o aruncătură de băț� de grup ș� i se î�ntoarse spre bi-
serică, privind-o pe Charlotte pe sub pleoapele î�ntredeschise. Pânte-
cul î�i fremătă de o emoț�ie diafană, ca î�nvolburarea frunzelor î�ntr-o zi
de vară.
– Hei! zise el venind spre ea. Ce mai faci?
– Sunt obosită... obosită, dar mă simt bine. Tu? î�ntrebă Charlotte
zâmbind, pentru că Tim avea o aură ce părea să spună că „totul e î�n
regulă”. Era î�ncrezător ș� i totodată vulnerabil. O combinaț�ie pe care
nu era sigură că inima ei va putea să o î�ndure. Arăț�i mai sănătos de-
cât ultima oară când te-am văzut.
– Mă simt mai bine decât ultima oară când m-ai văzut, zise el ș� i
se opri la baza scărilor, cu mâinile î�n ș� olduri. Aș� adar, ieri a fost...
– O zi foarte, foarte aglomerată. Eu ș� i Dix am avut ș� apte nunț�i.
Am ajuns acasă abia la miezul nopț�ii. Am adormit î�mbrăcată.
Să nu-i dai nicio șansă să o spună! Că astăzi ar fi fost soț�ia lui.
– Arăț�i bine.
Tonul pe care i-o spuse o făcu să se simtă admirată, ș� i un val
plăcut de căldură o străbătu.
* Celebru vers din Romeo și Julieta. Rose, în engleză, înseamnă „trandafir” (n.tr.)
Rachel Hauck 255
Tim
M
262 NUNTA - R ochia de mireasă
Emily
Mama aranjase o masă de Crăciun frumoasă, cu porț�elanuri de
culoarea fildeş� ului, cristaluri tăiate manual ș� i argintăria bunicii, atât
de bine ş� lefuită ș� i lustruită, î�ncât te puteai oglindi î�n ea. Ţ� esătura
moale a feț�ei de masă din olandă capta lumina lămpii ș� i reflecta stră-
lucirea lumânărilor. Pe ș� ervetul roș� u aprins aş� ezase crenguț�e de
brad proaspete ș� i parfumate.
Tata stătea î�n capul mesei, mama, î�n capătul celălalt. Phillip ș� i
Emily erau aş� ezaţ�i la mijloc, iar doamna ș� i domnul Saltonstall, exact
î�n faț�a lor.
Howard Jr. era î�n dreapta doamnei Saltonstall. Iar prietena lui,
aflată î�n vizită, î�n stânga lui Emily.
Molly ș� i Jefferson, î�mpreună cu doi servitori care î�i ajutau, cărau
din bucătărie î�n salon ș� i î�napoi farfuriile cu mâncărurile pregătite de
mama, adică supă de ceapă, raț�ă la cuptor, piure de napi ș� i sos. Î�m-
preună cu pâinea ș� i gemul divine, făcute de Molly.
Dar, dintre toate bunătăț�ile, doamna Saltonstall nu î�nceta să la-
ude ceaiul cu gheaț�ă al mamei.
– Trebuie să-mi dai reț�eta, Margaret! E divin!
– A fost a bunicii mele, zise mama roș� ind la auzul complimentului.
De vreme ce suntem o familie ‒ se uită la Emily ‒ sau vom fi î�n cu-
rând, ţ�i-o voi da chiar î�n seara asta.
– Eu, unul, mă bucur că au grăbit copiii nunta. Nu ș� tiu de unde
concepț�ia că logodnele lungi ar fi o idee bună, vorbi tata, peste furcu-
liț�a î�n care avea î�nfiptă o bucată de friptură de raț�ă.
Pe sub masă, Phillip î�i strânse lui Emily genunchiul, trimiț�ându-i
un fior fierbinte până î�n inimă. Fata luă o î�mbucătură mare de pâine
ca să-ș� i ascundă suspinul. De când se hotărâseră să nu mai aș� tepte cu
nunta până la primăvară, Phillip redevenise cum era î�nainte, din ce
î�n ce mai drăgăstos.
Emily se ș� terse uș� or la gură cu ș� erveț�elul roș� u aprins. Lacom.
Devenise lacom. Nu putea să-ș� i ș� teargă cuvântul din inimă. Atât de
lacom, că alaltăieri seară fusese foarte recunoscătoare pentru cât de
complicat era corsetul ei.
– Howard, ț�i-a spus Phillip?
Domnul Saltonstall î�ș�i ș� terse buzele ș� i bărbia cu ș� erveț�elul.
Rachel Hauck 263
M
Tim
Soarele de iulie lumina mai mult sus pe creastă, decât jos, î�n
oraș� . Tocurile pantofilor lui Tim răsunau pe poteca pietruită î�n timp
ce mergea spre casă, î�nfruntând valul de aer răcoros din valea
Jones.
Trecuseră câț�iva ani de când urcase ultima oară aici, iar prive-
liș� tea clădirii din piatră ș� i bârne î�l impresiona de fiecare dată. Era ca
o prelungire a Muntelui Roş� u, iţ�indu-se dintre stâncile muntoase ș� i
din păduri.
Mâini pricepute au î�mblânzit sălbăticia ș� i au prelucrat elemen-
tele naturii î�ntr-o capodoperă arhitecturală.
Răsuci mânerul ș� i uș� a grea din lemn de nuc se deschise, iar Tim
păș� i î�n splendoarea de sticlă ș� i lemn masiv, î�n care lumina naturală
se revărsa la intrare. Peretele din spate era, de la podea până-n tavan,
alcătuit numai din ferestre ce dădeau spre vale.
Tim privi peste vârfurile copacilor, zâmbind atunci când simț�i
un gol î�n stomac ş� i avu senzaţ�ia că pluteş� te deasupra oraș� ului. Cu
siguranţ�ă, era fantastic să locuieș� ti aici!
Locul era o minune arhitecturală. Studiase proiectul la colegiu.
– Bună ziua, pot să vă ajut? î�l î�ntâmpină Cleo Favorite.
Rachel Hauck 277
Charlotte
M
Tim
– Despre ce vorbeș� ti? făcu Charlotte ș� i î�l privi intens, de parcă
ș� i-ar fi pierdut minț�ile. Eu nu sunt rudă cu nimeni. Î�ț�i mai aduci amin-
te de mine? Cea cu o singură ramură î�n arborele genealogic? Nu sunt
rudă cu nimeni ş� i cu atât mai puţ�in cu familia Ludlow.
Î�ş�i flutura mâinile fără nicio ț�intă, trăgând adânc aer î�n piept.
– Cred că ț�i-ai pierdut ș� i ultima fărâmă de raț�iune când ai avut
accidentul de motocicletă.
– Accidentul de motocicletă a fost cel care mi-a oferit răgazul să
mă gândesc la toate astea.
Se î�ntoarse la dosarul său ș� i î�i î�ntinse lui Charlotte fotografia cu
ea ş� i mama ei.
292 NUNTA - R ochia de mireasă
– L-am sunat pe Monte Fillmore să văd dacă are ceva de-al tău
sau de-al mamei tale printre lucrurile lui Gert.
– De ce ai face aș� a ceva, Tim? Charlotte se uită lung la fotografie.
N-am mai văzut-o de douăzeci de ani. De unde-o ai?
– Monte mi-a adus o cutie cu lucruri de-ale mamei tale. Din bi-
roul ei. Ar fi vrut să ț�i-o dea ț�ie, dar a uitat ș� i... oricum, Charlotte, fo-
tografia asta era î�n cutie. Era plină de tăieturi din ziar despre familia
Ludlow. Lucru care mi s-a părut ciudat, până am văzut asta.
Tim î�i dădu fotografia de la Universitatea de Stat din Florida.
Bineî�nț�eles că era o probă indirectă, dar era tot ce avea ca să-ș� i argu-
menteze afirmaț�ia. Să o î�mpiedice pe Cleo să iasă pe uş� ă cu rochia. Ar
fi vrut să fi vorbit cu Charlotte î�naintea ei.
Adusese dosarul cu el gândindu-se că o va invita pe Charlotte
la cină, că avea să mai î�ncălzească relaț�ia, apoi să î�i spună că Colby
Ludlow e tatăl ei.
– Asta-i mama, zise Charlotte atingând fotografia cu degetul.
– Tim, haide, nu pot să stau degeaba ș� i să te las să-i inventezi o
poveste sărmanei fete, pufni Cleo ș� i î�ncepu să dea roată ț�anț�oș� ă ca-
merei. N-ai nicio dovadă...
– Opreș� te-te!
Charlotte ridică palmele î�n aer ca pentru a pune capăt vorbelor
lui Cleo.
– Tim, despre ce vorbeș� ti?
– Charlotte, cred că Colby Ludlow este tatăl tău.
– Poftim? Cum? E... e... bătrân, zise Charlotte ș� i atinse fotografia
cu degetul.
– Avea patruzeci ș� i cinci de ani î�n ’81, î�i scăpă lui Cleo.
Enciclopedia locală a familiei Ludlow.
– Spui că mama a avut o aventură cu profesorul ei? Clătină din
cap, dându-i lui Tim fotografia î�napoi. Nu era genul acela de persoa-
nă, Tim!
– Eu nu î�ncerc să-i pun caracterul sub semnul î�ntrebării, Char,
dar Colby Ludlow a predat la Universitatea din Florida timp de un an,
când luase pauză de la Universitatea din Birmingham, Alabama. Iar
fotografia e a ta, păstreaz-o!
Cleo î�ș�i î�mpreună braț�ele, cu un „ț�i-am spus eu” pe buze.
Rachel Hauck 293
– Am cumpărat un cufăr.
– Charlotte, ai cumpărat rochia străbunicii tale. Din senin. Ideea
mă surprinde. E incredibil!
Tim se duse î�n bucătărie, scoț�ându-ș� i cheile din buzunar. Char-
lotte î�l privea.
– Am fost un prost că te-am lăsat să pleci.
Apăsă pe clanț�ă ș� i deschise uș� a.
– E felul meu de a spune că-mi pare rău.
– Unele lucruri pur ș� i simplu nu sunt făcute să fie.
Tim se opri î�n uș� ă.
– Dar altele sunt. Trebuie doar să fim suficient de isteț�i î�ncât să
le recunoaș� tem.
M
Î� n după-amiaza următoare, Charlotte se afla î�n apartamentul
călduros, mirosind a Bengay, al lui Thomas ș� i Mary Grace.
Ș� i-ar fi dorit să pornească aerul condiț�ionat, dar nu-ș� i făcea prea
mari speranț�e. Thomas purta un pulover gros, iar Mary Grace, un
halat ș� i papuci de lână. Farfuriile de la micul dejun rămăseseră pe
mese, î�n dreptul scaunelor. La televizor se transmitea o slujbă.
Charlotte fusese prinsă până peste cap cu nou transport de ro-
chii, aș� a că nu se mai gândise la Tim, Cleo, Colby Ludlow ș� i soț�ia lui,
până să primească un telefon de la Mary Grace.
– Vreau să-ț�i spun continuarea poveș� tii mele.
Când a apărut Dixie, Charlotte a reuș� it să plece de la magazin ș� i
a pornit-o spre Kirkwood by the River.
Se bucura de acest răgaz, de pasul făcut î�napoi î�n timp, de scli-
pirile albastre î�mbietoare ce radiau din ochii lui Mary Grace î�n timp
ce vorbea.
– Rochia a ajuns la mine aproape la fel cum a ajuns la tine ș� i la
cealaltă femeie.
– Hillary, spuse Charlotte.
– Da, Hillary. Ce nume frumos, nu ț�i se pare, Tommy? De când aț�i
venit zilele trecute, n-am putut să mai fac altceva decât să mă gândesc
î�ntruna la rochia aceea. M-a purtat î�napoi, î�n trecut, amintindu-mi de
vremurile î�n care eram tânără ș� i plină de viaț�ă, când mergeam fără
baston. Când călătoream, î�mplinind lucrarea Domnului.
298 NUNTA - R ochia de mireasă
Vocea i se î�nmuie.
– O, cât ne iubeș� te El pe toț�i!
– Cum v-aț�i cunoscut voi doi?
Charlotte stătea pe marginea canapelei, făcându-ș� i vânt cu unul
dintre programele sociale rezidenț�iale.
– Eram copii, colegi de ș� coală. O, Charlotte, trebuia să-l fi văzut!
Vitalitatea ș� i energia lui Mary Grace se făceau simț�ite î�n poveste.
– Era atât de puternic ș� i de chipeș� , cu smocul ăsta de cârlionț�i
rebeli! Î�i î�ntrecea pe toț�i băieț�ii la alergat.
– Pentru că era un adult care ne fugărea cu băț�ul, î�ț�i spun eu,
zise Thomas clipind ș� i făcându-i cu ochiul lui Charlotte.
– Tommy, fii serios!
– E un lucru bun că alergam repede, altfel nu te-aș� fi prins nici-
odată, Gracie!
– Cerule, i-auzi la el! Eu stăteam ș� i te aș� teptam, spuse Mary Gra-
ce ș� i o privi pe Charlotte. Am aș� teptat cincisprezece ani, dar a meri-
tat. Aveam douăzeci ș� i unu de ani când, î�n sfârș� it, m-a cerut.
– Terminasem cu săritul gardurilor, din tinereț�e. Nu mai erau
garduri, iar inima mi-era pustie.
– Vezi tu, prietenul cel mai bun al lui Thomas s-a î�necat î�n râul
Black Warrior.
– Î�n ziua î�n care am absolvit facultatea, bătrânul Cap, Fido ș� i cu
mine ‒ î�i spuneam Fido fiindcă arăta ca un buldog ș� i era la fel de dur
ca un buldog ‒ ne-am dus la râu, ne-am apucat de băut, aș� a cum fă-
ceau adesea bărbaț�ii din frăț�ii, chiar ș� i pe vremea aceea. Apele erau
umflate de la ploile de primăvară ș� i se revărsau peste maluri, dar noi
am crezut că vom î�nvinge Mama Natură ș� i, la miezul nopț�ii, am scos
barca de pescuit a tatălui lui Cap. Ce băieț�i nesăbuiț�i!...
– Cap a căzut din barcă ș� i dus a fost, Charlotte, spuse Mary Gra-
ce, î�ncet, ca î�ntr-o ș� oaptă.
– Atunci ș� i acolo am simț�it pentru prima dată chemarea către
Iisus.
– Thomas, trebuie să-ț�i fi fost foarte greu!
Charlotte î�i văzu buzele uscate ș� i se duse să-i aducă un pahar cu
apă, adunând ș� i vasele pe drum.
– Thomas s-a hotărât să meargă la seminar.
Rachel Hauck 299
– Nu singur, î�nsă. Nu, domnule, aveam să-mi iau alături cea mai
drăguț�ă fată pe care o crease vreodată Dumnezeu. Ș� tiam că ea poate
să se descurce cu mine ș� i cu preoț�ia. Mi-a stat alături după ce a murit
Cap. Când a investigat poliț� ia. Când tata a fost atât de supărat pe
prostia mea, î�ncât n-a vorbit cu mine zile î�ntregi. Mary Grace a fost
cea care a ș� optit rugăciuni pentru mine. Cum aș� fi putut să dau greș�
cu o femeie ca Gracie?
Charlotte puse paharul cu apă pe masa lui Thomas.
– Aș� a că m-a cerut. Ș� i eu am spus da, zise Mary Grace ș� i se legă-
nă î�n fotoliul ei, cu o expresie senină ș� i liniș� tită pe faț�ă. Mama n-a
vrut să prăpădească banii pe o rochie de mireasă. Tata lucra pentru
compania Coca-Cola ș� i aveam nevoie de fiecare bănuț� din salariul
lui ca s-o scoatem la capăt. Era un om bun la inimă, dar morocănos.
Î� i plăcea whisky -ul, ș� tii. Aș� a că mama a insistat să-mi iau un
deux-pièces drăguț� ș� i practic pentru nuntă. Era criză, iar un deux-pièces
drăguț� ar fi fost o alegere mai mult decât potrivită pentru soț�ia unui
seminarist.
Thomas î�ntinse mâna după paharul cu apă pe care Charlotte i-l
pusese alături. Mâna î�i tremură când ș� i-l duse î�ncet la buze.
– Mary Grace, î�nsă, visase multă vreme la nunta ei.
– Ș� i nu voiam să mă mărit î�ntr-o rochie care era potrivită ș� i pen-
tru o î�nmormântare.
Charlotte zâmbi. Relaxată. Î�ș�i azvârli pantofii din picioare ș� i î�ș�i
strânse picioarele sub ea pe fotoliu. Î�i plăcea mult povestea asta. Mult
mai mult decât cea pe care i-o spusese Tim zilele trecute, cum că tatăl
ei ar fi fost Colby Ludlow.
– Eu lucram ca vânzătoare la Loveman’s ș� i aveam niș� te bani puș� i
deoparte, dar erau pentru trusou ș� i articole casnice. Mama nu mă
lăsa să risipesc niciun bănuț� . Dar, î�ntr-o după-amiază, î�n timp ce lu-
cram, doamna Ludlow...
– Emily Ludlow? î�ntrebă Charlotte.
– Chiar ea! A intrat î�n magazin ș� i s-a oprit la tejgheaua mea. So-
ț�ul ei tocmai preluase afacerea tatălui ei, iar ea î�ncerca tot timpul să
facă bine î�n Magic City. O femeie atât de bună, atât de bună! Auzise că
sunt logodită ș� i, ce să vezi, mi-a oferit rochia. Î�ndrăzneaț�ă, cum eram,
am spus da.
– Dar mândria irlandeză a maică-sii aproape c-a distrus totul.
Nici nu voia s-audă, spuse Thomas. Dar deloc, ca să vezi!
Capitolul douăzeci și patru
Mary Grace
Birmingham, 1939
Parchetul gemu ș� i scârț�âi sub paș� ii grei ai tatei, când acesta traversa
livingul.
Tăticul vânduse rochia mamei. O pierduse î�mpreună cu servi-
ciul de porț�elan, argintăria ș� i tot salariul lui, pariind că Jack Dempsey
î�l face knock-out pe Gene Tunney î�ntr-un meci la categoria grea.
– O, Iisuse, n-am nevoie de rochie de mireasă! î�ș�i ș� opti Mary
Grace rugăciunea î�n ritmul vântului ce bătea cu putere pe sub ramu-
rile copacilor. Nu e practică. Ș� i e mult prea extravagantă.
Dar mărturisirea sună atât de gol, pentru că, î�n inima ei, nu avea
nicio greutate, niciun dram de adevăr.
– Dar ar fi, cu siguranț�ă, drăguț� s-o port!
Î�ș�i dorea o rochie de mireasă. O rochie de mireasă frumoasă ș� i
albă, precum cele pe care le văzuse î�n reviste. Precum rochia pe care
o văzuse la Loveman’s. Costa î�nsă ș� aptezeci ș� i cinci de dolari. Practic,
salariul pe o lună.
Mary Grace î�ș�i luă rugăciunea de la î�nceput, dar, fără credinț�ă,
era imposibil să o continue.
Uș� a din faț�ă se trânti ș� i tăticul ieș� i pe verandă, uitându-se prin
curte, scuturând î�n mână pachetul de ț� igări. Scoase o ț� igară ș� i o
aprinse, sprijinindu-se de stâlpul verandei. Când trăgea din ea, hârtia
albă ardea cu o flacără cenuș� iu-roș� iatică.
– Dempsey ar fi trebuit să-l bată, spuse Mary Grace.
Tăticul suflă un ș� uvoi de fum prin colț�ul gurii.
– Ș� i l-ar fi bătut, dacă ar fi î�nceput să numere când Tunney a
căzut la podea. Dempsey ar fi trebuit să se ducă î�n colț� , cum i-a spus
arbitrul.
– Î�n privinț�a rochiei, n-are nimic, tati. Mama are dreptate. N-am
nevoie de ceva atât de extravagant. Mă mărit cu un pastor ș� i voi avea
nevoie de un deux-pièces bun ș� i pentru nunț� i , ș� i pentru
î�nmormântări.
Ochii lui căprui o ș� fichiuiră prin fumul ce se ridica, î�n rotocoale
largi, din ț�igară.
– Atunci de te-ai apucat să ceri una?
Ea ridică din umeri.
– M-am entuziasmat când doamna Ludlow mi-a oferit rochia ei.
302 NUNTA - R ochia de mireasă
– Nu vor toate fetele o rochie de mireasă? Bunica ta nu ne-a lăsat
să ne căsătorim până nu i-a cusut mamei tale una. Eu abia mă î�ntor-
sesem din război ș� i aș� fi luat-o de nevastă ș� i î�n halat de casă.
– O fată vrea să fie frumoasă î�n ziua nunț�ii ei.
– Eș� ti drăguț�ă, Mary Grace, ș� i cum stai acolo, î�n leagăn. Ș� tiu că
Thomas aș� a ar zice.
Mary Grace î�nchise ochii, văzându-l parcă pe Thomas al ei, blând
ș� i voinic, cu zâmbetul lui larg, ce părea să le spună tuturor „Bună”, ș� i
privirea lui verde ca merele, dându-ș� i mereu la o parte de pe frunte
părul auriu, pentru că ș� uviț�ele lui dese refuzau să stea locului. Cel
mai mult î�i plăcea cum î�i vorbea, ca ș� i cum părerea ei conta. Ș� i cum o
privea î�n ochi î�nainte să o sărute.
Mary Grace se î�nfioră ș� i se ridică.
– Te simț�i bine?
– Da, tati! – O î�mbujorare caldă î�i lovi obrajii.
– N-am fost cel mai bun tată pe care ș� i l-ar putea dori o fată.
Câteodată am fost prea morocănos. M-am certat prea mult cu mai-
că-ta ș� i am făcut praf prea multe salarii pe băutură, zise, cercetând-o
cu coada ochiului. Ș� tiu că tu ș� i maică-ta v-aț�i petrecut duminicile ru-
gându-vă ca bunul Dumnezeu să mă salveze de demonii mei, dar
probabil că n-o să mă schimb. Î�mi place aș� a cum sunt, dar sunt mo-
mente, ca ăsta de acum, când am regrete. Dacă n-aș� datora bani atâ-
tor oameni, ai fi putut să ai rochia ș� i o nuntă scumpă.
– Nu, tati. N-are nimic.
– Uite.
Veni la ea din trei paș� i mari.
– Ia-i, î�nainte să-i cheltui! Nu ș� tiu sigur ce-ai putea să faci cu ei,
dar...
Tăticul î�i puse lui Mary Grace î�n palmă o bancnotă î�mpăturită ș� i
î�i î�nchise degetele peste ea. Strălucirea pe care o căpătară, î�n clipa
aceea, ochii lui spunea mai mult decât o mie de cuvinte. Era mai de
preț� decât bancnota pe care i-o pusese î�n palmă.
– Mulț�umesc, ș� opti ea, lacrimile prelingându-i-se pe gât î�n jos.
Mama păș� i pe verandă.
– Clem. Ce faci?
– Vorbesc cu fata mea, dacă nu te deranjează, Vie.
Mama î�ș�i mai domoli glasul.
Rachel Hauck 303
– Fata de culoare care î�ț�i coase? Mama lăsă bărbia î�n jos ș� i î�ș�i
băgă mâinile î�n buzunare. Nu, nu, nu. Nici măcar pentru zece dolari,
se î�ncăpăț�ână ea, î�ndârjită.
– O cumpăr eu. Am zece dolari, doamnă Ludlow!
Mary Grace alergă spre ea, alunecând, scoț� ând bancnota din
ș� osetă ș� i despăturind-o. Î�i aruncă tatei o privire, peste umăr. Ochii lui
erau plini de lacrimi ș� i străluceau.
– Mary Grace, nu... de unde ai zece dolari?
Mama se î�ntinse după bani, dar Mary Grace î�ș�i feri mâna.
– Ai auzit cine a cusut rochia?
– Da, ș� i nu î�mi pasă. Tăticul mi-a dat banii.
O, Doamne, mulțumesc!
– Taffy e cea mai bună creatoare de rochii din oraș� . Poate chiar
din tot Sudul. Eș� ti norocoasă să ai una din rochiile ei, zise doamna
Ludlow ș� i luă banii. Acum, o î�nvoială e o î�nvoială.
Î�i î�ntinse lui Mary Grace mâna.
– Domniș� oară Fox, e o plăcere să fac afaceri cu tine!
– Mulț�umesc la fel, doamnă Ludlow.
Avea o rochie. Rochia doamnei Ludlow. Făcută la comandă.
Mary Grace zâmbea atât de larg, că nici nu î�ndrăznea să se uite la
mama ei.
– Domnule Fox, dacă nu vă supăraț�i? zise doamna Ludlow ridi-
când cheile maș� inii. Rochia e î�n portbagaj.
Tăticul stinse ț�igara sub călcâi ș� i luă cheile când trecu pe lângă
cele trei femei.
– Doamnă Fox, fiica dumneavoastră e o fată deosebită. E un pri-
vilegiu pentru mine să-i dau rochia pe care am purtat-o la nunta mea.
Daniel ș� i cu mine am fost foarte fericiț�i. S-o stăpâneș� ti sănătoasă!
Mama pufni, muș� cându-ș� i buza de jos. Ș� i nu spuse nimic.
– Noi semănăm foarte mult, doamnă Fox! spuse doamna Ludlow.
Femei care trăiesc ș� i respiră î�n acest oraș� , care vor binele soț� ilor,
copiilor ș� i comunităț�ii noastre. Acum stau aici ș� i vă vorbesc, de la fe-
meie la femeie, ș� i vreau să-ț�i binecuvântez fiica. Eu nu am fete ș� i, de
ceva timp, o admir pe Mary Grace. Presupun că acesta este un com-
pliment pentru dumneata, Vie.
Tăticul trecu pe lângă ele, cu un cufăr pe umeri.
306 NUNTA - R ochia de mireasă
– Sigur nu e gol? E uș� or ca un fulg. Vie, ai niș� te ceai cu gheaț�ă î�n
bucătărie? Sunt î�nsetat.
– Vă asigur că rochia e î�năuntru.
Doamna Ludlow se î�ntoarse spre maș� ină.
– Mary Grace, acum e a ta! Ș� i, domnule Fox, vă mulț�umesc că
m-aț� i ajutat aducând cufărul! spuse doamna Ludlow ș� i î�i î�ntinse
mâna.
Când tăticul î�i strânse mâna, ea zâmbi, apăsând tare cu degetele
î�n palma lui.
– Acum, Mary Grace, nu e rochie obiș� nuită. E o rochie foarte
specială pentru mine ș� i pentru femeia care mi-a făcut-o. Poart-o cu
iubire! Î�ț�i doresc numai bine!
Când ea plecă, mama rămase î�nfiptă pe potecă, o adiere uș� oară
î�nfoindu-i poalele fustei ș� i prăfuindu-i pantofii maro.
– Mamă?
Femeia nu se clinti, rămase nemiș� cată, tremurând, cu degetele
lipite de buze ș� i lacrimi î�n ochi. Mary Grace î�ș�i strecură braț�ul peste
mijlocul mamei ș� i î�ș�i aș� eză capul pe umărul ei.
– N-am s-o port, dacă nu vrei!
– Doamne sfinte! reveni mama la viaț�ă. Tocmai i-ai plătit femeii
zece dolari, Mary Grace. Crezi că am să las rochia să putrezească î�n
cufărul acela? Ș� i, dacă a fost destul de bună î�ncât s-o poarte doamna
Ludlow, cusută de o negresă, cred că e destul de bună ș� i pentru tine,
zise ș� i î�ș�i ș� terse faț�a cu mâinile ei bătătorite de muncă. Ș� i acum, hai
să mergem să vedem opera asta de artă. Va trebui să m-apuc să cos
la ea, s-o repar. Ea s-a măritat acum douăzeci ș� i cinci de ani, aș� a că e
greu de spus î�n ce stare e.
Când se î�ntoarseră, tăticul stătea pe verandă, cu cufărul deschis
ș� i rochia î�n mâini, revărsându-se, ca î�ntr-un dans, aș� a cum atârna î�n
aer din vârful degetelor sale.
– Mi-a pus ăș� tia î�n palmă.
Î�i dădu mamei cei zece dolari.
– Ia ce trebuie ca să repari rochia sau orice faceț�i voi, femeile, cu
hainele purtate.
– Nu e o haină purtată, tati!
Mary Grace căzu î�n genunchi. Mătasea albă lucioasă sclipi ș� i
strălucirea portocalie a soarelui aprinse fâș� ia de perle din talie.
Rachel Hauck 307
– O, mamă!
Se ridică, luând rochia de la tatăl ei. E perfectă!
El se dădu un pas î�n spate, dregându-ș� i glasul, cu o expresie ca-
raghioasă pe faț�ă.
– Bine, hai să intrăm ș� i să o probezi! Clem, mai lasă-mă câteva
minute cu cina.
– Nu te grăbi, Vie! Nu mi-e foame.
Tăticul o bătu uș� or pe umăr pe Mary Grace.
– Să nu renunț�i niciodată la credinț�a ta, Mary Grace! Să nu re-
nunț�i niciodată! Nici pentru mine, nici pentru altcineva.
Coborî� de pe verandă, croindu-ș� i o potecă nouă prin curte spre
pădurea din spate.
M
CharlotteCharlotte simț�ea cum tensiunea din piept se estompa,
pe măsură ce glasul lui Mary Grace scădea, slăbind firul î�ncordat al
poveș� tii.
– Deci, rochia chiar i-a aparț�inut lui Emily Ludlow.
– Sigur că da. Lumina iubirii inunda ochii bătrânei mirese. A
purtat-o când s-a căsătorit cu Daniel Ludlow. Î�ț�i spun eu, rochia a fost
o minune! După ziua aceea, lucrurile s-au liniș� tit cu mama ș� i tata. Ș� i,
ce să vezi, mama ș� i doamna Ludlow au devenit prietene bune, iar
mama a acceptat apoi destule cadouri de la ea. Iată, î�nsă, ș� i partea cea
mai bună, zise Mary Grace ș� i î�mpunse aerul cu degetul, de parcă ar fi
vrut să se asigure că Charlotte ascultă. Rochia mi-a venit ca turnată,
de parcă ar fi fost făcută special pentru mine. Doamna Ludlow a fost o
femeie zveltă. Eu am oasele mari ș� i alura bunicii mele nemț�oaice. Dar,
ce să vezi, n-a fost nevoie să-i dăm drumul, nici să adăugăm vreo
pensă. Niciuna! Poț�i să crezi?
– Da, Mary Grace, cred.
Se obiș� nuise, aproape, să-ș� i simtă pielea de găină pe braț�e.
– Sigur că pot să cred!
Capitolul douăzeci și cinci
Emily
tulburat, ș� i s-a retras î�n camera lui, fără să-i adresese lui Emily vreun
cuvânt. Ea auzise î�nsă ș� oaptele lui aspre din discuţ�ia cu mama, când
trecuse pe lângă uș� a lor. „Tot ce vrea Cam e o partidă bună pentru fiul
lui. Le pasă prea puț�in că infidelităț�ile lui Phillip o vor afecta pe ea.”
Uș� a se deschise, iar dr. Gelman intră grăbit ş� i se duse lângă
mama.
– Ce s-a î�ntâmplat?
– A leș� inat, zise tata, pragmatic, dar delicat, ș� i se dădu la o parte
din calea doctorului. Probabil din cauza emoț�iilor.
Î�i făcu cu ochiul lui Emily.
Era din cauza emoț�iilor, desigur. Tata î�i spusese adevărul despre
Phillip. Î�ntr-adevăr, el semnase mandatul pentru arestarea ei. Tata î�l
auzise pe Phillip lăudându-se la petrecerea burlacilor cu câtă iscu-
sinț�ă se descurcase el î�n acea situaț�ie.
Mândria se umflă î�n pene, spunea mereu tata. Mândria nu poate
rămâne tăcută.
Dr. Gelman î�i flutură mamei săruri mirositoare pe sub nas. Ea se
ridică, tuș� ind ș� i î�necându-se. Tata o ajută să se î�ndrepte, dar ea se
luptă cu el, î�ncercând să se uite la Emily. Când doctorul î�i flutură î�ncă
o dată sărurile pe sub nas, ea î�l dădu la o parte cu mâna.
– Mi-am revenit î�n simț�iri. Emily, ascultă-mă.
Mama respiră adânc, tuș� ind, adunându-ş� i puterile, chinuindu-se
să se ridice î�n picioare.
– Ei au pus să te aresteze.
– Mamă, ș� tiu. Mi-a spus tata.
– Cum poate să-ţ�i treacă prin cap să porț�i acea rochie? Î� ş�i flu-
tură mâna î�n sus ș� i î�n jos, arătând spre rochie. Vei insulta familia
Saltonstall! Iremediabil, poate.
– Maggie! zise tata ș� i o strânse pe mama la piept. E nunta fiicei
noastre. Hai să terminăm. Ce-a fost a fost! Am î�ntârziat deja î�ncepe-
rea ceremoniei.
Tata o ajută pe mama să se ridice î�n picioare, î�i mulț�umi docto-
rului, apoi se opri la uș� ă.
– Emily, mă î�ntorc î�n cinci minute.
Când rămase singură î�n cameră, Emily î�ncercă să-ş� i umple plă-
mânii cu aer. Când deschise uș� a ș� i cercetă holul, auzi muzica de orgă
ce răsuna din biserică.
310 NUNTA - R ochia de mireasă
Ș� i, î�n clipa aceea, ș� tiu! Nu se va mărita cu Phillip Saltonstall! Un
chicotit î�ș�i luă zborul printre buzele ei. Emily î�ș�i atinse gura cu un
deget. Un alt chicotit î�i ieș� i din piept.
Era liberă! Strecurându-se afară din cameră, o porni î�n grabă pe
scări î�n vârful picioarelor, ferindu-se să nu bocănească cu tocurile pe
podeaua din piatră. Ocolind pe coridor spre vestibul, răsuflă uș� urată
să vadă că uș� ile bisericii erau î�nchise. Apoi se uită pe fereastră.
Era acolo, aș� teptând, exact aș� a cum spusese tata, lângă minuna-
tul său mustang, Bicolor. Tata, cu un strigăt de la fereastră, „O noapte
sfântă”. Dându-i lui Daniel de veste că poate are o ș� ansă.
Lui Emily i-a lipsit î�nsă curajul, până când s-a î�mbrăcat cu ro-
chia făcută de Taffy. A fost ca ș� i cum, dintr-odată, toate rugăciunile ei
s-au unit ș� i i-au trezit inima.
Doamna Potter, secretara reverendului, ieș� i din biserică.
– Emily, dragă, aici erai! Î�ncepe ceremonia. Phillip te aş� teaptă la
altar.
– Dragă doamnă Potter, chicoti Emily, apucând mâinile femeii.
Mă mărit.
– Sigur că da, draga mea, zâmbi ș� i o bătu pe mână pe Emily. Lasă-mă
să dau de tatăl tău.
– Când î�l găseș� ti, spune-i că m-am gândit bine, m-am hotărât ș� i
mi-am urmat inima.
Fără să mai aș� tepte, Emily î�mpinse uș� ile vestibulului ș� i ieș� i î�n
aerul rece ș� i minunat al Anului Nou, din Birmingham. Daniel aş� tepta
lângă Bicolor, sclipitor î�n smochingul lui, cu părul dichisit, cu maxila-
rul î�ncleş� tat, exprimând hotărâre, ș� i prospăt bărbierit. Î�i plăcu cum î�i
străluceau ochii.
Rochia lui Emily î�i flutură liberă ș� i uș� oară pe lângă picioare,
când coborî� spre el.
– Tata a zis că a vorbit cu tine.
– Da.
Daniel se lăsă î�ntr-un genunchi, ancorându-se parcă î�n trotua-
rul de lângă biserică.
– Vrei să te măriț�i cu mine, te rog?
– Oh, Daniel! Emily aruncă o privire î�n spate, spre uș� ile largi, din
stejar, ale bisericii. Tata stătea î�n picioare ş� i-i privea, dând aprobator
din cap.
Rachel Hauck 311
Emily î�nghiț�i î�n sec. Aș� teptase ziua aceasta. Visase la ea. Dar
cum putea să-l lase pe Phillip singur la altar? Oricât fusese de crud,
era totuş� i un om cu o inimă care-i bătea î�n piept. Nu voia să se coboa-
re la nivelul lui.
Î� i dăduse lui Phillip cuvântul ei. Prieteni ș� i familie, invitaț�i ș� i
colegi aș� teptau î�năuntru ca ea să se mărite cu el. Trimiseseră daruri.
Găzduiseră ceaiuri ș� i cine, jocuri de bridge.
– Emily?
Î�ncrederea lui Daniel fu dintr-odată tulburată de teamă.
– Aș� teaptă... te rog...
Emily se î�ntoarse, ridicând cotul ca să-l ia de braţ� pe tata.
– Tată, te rog, î�nsoț�eș� te-mă î�năuntru!
Î�n timp ce urca scările, aruncă o privire î�napoi, spre Daniel. Stă-
tea nemiș� cat, lângă Bicolor.
– Emily, asta î�ţ�i doreş� ti?
Tata se opri î�nainte să ajungă la uş� a bisericii. Muzica de orgă se
î�nălț�a peste murmure neliniș� tite.
– Nu pot să fug de Phillip. Nu î�n ziua nunț�ii lui.
Se agăț�ă de braț�ul lui, tremurând. Vălul ș� i buchetul erau î�n salo-
nul pentru mirese, dar nu se î�ntoarse după ele.
– Te măriț�i cu el, atunci?
Tata o călăuzi spre uş� a bisericii.
– Nu î�l las la altar.
Când Emily se î�ndrepta spre altar la braţ�ul tatei, invitaț�ii se ridi-
cară î�n picioare, gemând ș� i ş� uş� otind.
Frumoasă... rochia...
Nu doamna Caruthers...
Taffy Hayes... de culoare...
Î�n faţ�a ei, Phillip stătea ca o statuie grecească, cu mâinile î�mpre-
unate, chipeș� ca î�ntotdeauna, î�n smochingul cu guler stil rândunică.
Părul castaniu-deschis î�i lucea ș� i zâmbetul lui umbrea parcă străluci-
rea lumânărilor pâlpâitoare.
Uș� ile lăcaş� ului se deschiseră cu zgomot ș� i tropotul copitelor
î�năbuș� i tonurile de orgă.
Răsunară ţ�ipete. Se ridicară proteste.
– Domnule, nu puteț�i intra acolo! Domnule, vă interzic!
312 NUNTA - R ochia de mireasă
Emily se î�ntoarse să o vadă pe doamna Porter cum alerga după
Bicolor pe culoarul lat. Râse. O, Daniel!
– Emily.
Daniel stătea drept ș� i mândru pe Bicolor.
– Mărită-te cu mine! Mărită-te cu mine!
Lăcaş� ul erupse î�n exclamaț�ii, strigăte ș� i proteste. Phillip se repezi
pe culoar, cavalerul lui de onoare urmându-l î�ndeaproape, lovind cu
braț�ul î�n dreapta ș� i î�n stânga prin aer.
– Scoateț�i-l afară de aici! Aceasta este ziua mea, Ludlow!
Scurte răbufniri zguduiră sanctuarul, preschimbându-l î�ntr-un
pandemoniu. Bicolor se cabră, lovind cu copitele î�n aer, î�n timp ce Daniel
trăgea de frâie să-l strunească.
Un fluierat ascuț�it acoperi haosul, reinstaurând liniș� tea. Toț�i
ochii se î�ndreptară spre tata, care stătea pe treptele altarului.
– Depinde numai de Emily. E decizia ei. Ce vrei să faci? Să te
măriț�i cu Ludlow sau cu Saltonstall?
O, bunătatea inimii tatălui ei!
– Phillip, vorbi Emily ș� i î�l apucă î�ncet de mână. Ai pus să fiu
arestată. Ș� i ș� tiu că ai î�ncă o amantă. Mai ș� tiu ș� i că părinț�ii tăi au ame-
ninț�at că te dezmoș� tenesc dacă nu te î�nsori cu mine. Aș� a că, dragă
Phillip, nu pot să mă mărit cu tine. Iar tu nu poț�i să te î�nsori cu mine.
Î�n inima ta, o ș� tii.
– Ce î�nseamnă asta?
Domnul Saltonstall o î�ntrerupse, barba fâlfâindu-i, de-ai fi zis
că-i un cocoș� î�nnebunit.
– Phillip, aș� a te-am crescut eu pe tine? Să te î�nfrângă această...
– Are dreptate. Nu poate să se mărite cu mine. Iar eu nu pot să
mă î�nsor cu ea.
Privirea lui Phillip hoinări prin î�ncăpere, spre palida ș� i zvelta
Emmeline.
– O, Phillip! zise Emily, se ridică pe vârfuri ș� i î�l sărută pe obraz.
Î�ț�i doresc numai bine!
Apoi se î�ntoarse spre Daniel, î�l prinse de braț�ul î�ntins către ea
ș� i, cu un mic sprijin din partea... mamei!, Emily urcă pe Bicolor.
Daniel trase frâiele ș� i î�mpunse mustangul cu călcâiele.
– Dii!
Rachel Hauck 313
Charlotte
M
Tot ce ș� tiuse despre viaț�a ei pălea î�n lumina recentelor revelaț�ii.
Cu două zile î�n urmă, era doar Charlotte Malone. Obiș� nuită. Simplă.
Nimic extravagant. Singură. Cu excepț� i a lui Dix ș� i a doctorului
Bunăciune.
Acum, Charlotte făcea parte din această reț�ea proaspăt desco-
perită. Hillary, Mary Grace ș� i Thomas. Noelia.
Rachel Hauck 317
M
La marginea grădinilor î�ngrijite ale domeniului Ludlow, Charlotte
se opri să respire aerul pur. Cer albastru, copaci de vară, lumina soa-
relui reflectată de ferestrele sclipitoare.
Î�n urmă cu trei luni, venise cu maș� ina aici să se gândească, să se
simtă mai aproape de cer. De mama ei. Habar n-avea pe-atunci că
muntele era î�ncărcat de secrete.
Creasta era î�nvăluită î�ntr-o tăcere grea ş� i doar vântul se făcea
auzit. Charlotte î�naintă pe poteca ce ducea spre casă ș� i intră singură
î�n locuinţ�a pe care o construiseră străbunicii ei. Casa î�n care Emily î�l
crescuse pe bunicul ei.
Casa î�n care se jucase tatăl ei.
– Charlotte, ce faci aici? Mi-ai adus rochia?
Paş� ii lui Cleo se auziră bocănind pe parchetul din lemn masiv,
lucitor ș� i fără pată, din vestibul.
– Aș� vrea să văd biblioteca.
– Bine.
Cleo o privi î�ndelung, cercetător, î�nainte să se î�ntoarcă cu o miș� -
care rapidă.
– Pregătesc o citaț�ie pentru rochie.
– Ş� i de ce î�ntârzie?
– Judecătorul vrea mai multe dovezi. Se pare că doar o fotogra-
fie nu e de ajuns.
Charlotte scoase din geantă două fotografii, î�n timp ce dădu
buzna î�n biblioteca albă ș� i luminoasă, cu ferestrele din podea până î�n
tavan î�nrămând o priveliș� te a văii care î�ț�i tăia respiraț�ia.
– M-am gândit că ai vrea să vezi astea.
Î� i î�ntinse fotografiile lui Mary Grace ș� i Hillary, î�mbrăcate cu
rochia.
– Emily i-a dat rochia lui Mary Grace, care a lăsat-o pentru Hi-
llary. Dacă o fotografie e dovada proprietăț�ii, atunci cu astea cum
rămâne?
Rachel Hauck 321
M
322 NUNTA - R ochia de mireasă
Tim
Tim mătură ultimele urme de praf ș� i murdărie din garaj. Spaț�iul
gol, pentru trei maș� ini, î�l făcea să se simtă oarecum pustiit. Ş� i poate
descumpănit. Dar incredibil de liber.
Se sprijini de coada măturii, privind apusul ce se î�ntrezărea
printre copaci. Cu sau fără Charlotte, era momentul să se maturizeze.
Poate că, atunci când va avea copii, dacă î�i va avea, se va apuca din
nou de motocross.
Când î�ș�i î�ncărcase ultima motocicletă vândută pe platforma ca-
mionului, toată î�ncordarea din piept dispăruse ş� i a î�nț�eles î�n clipa
aceea că se agăț�a, de atâta timp, de ceva la care Dumnezeu î�i ceruse
să renunț�e.
Era liber. A crezut că toate acele curse î�l făceau să fie liber, î�l li-
niş� teau, î�i permiteau să ardă stresul, să-ş� i consume energia, să tră-
iască la intensităţ� i mari, aventuros. Dimpotrivă! Cursele î�l ț� ineau
legat. Nu putea să nu meargă la curse. Alte lucruri din viaț�a lui fuse-
seră lăsate deoparte, fiind amânate iar ş� i iar, î�n ideea că ş� i-ar fi făcut
cândva timp pentru ele.
Ca, de exemplu, să se reapuce de chitară. Să acorde mai multă
atenț�ie carierei. Să se aș� eze la casa lui. Să se căsătorească. Să petrea-
că timp cu prietenii lui, Iisuse!
Un motor de camionetă bârâi pe alee. Tim î�ș�i ridică privirea, î�n
timp ce David opri motorul ș� i ieş� i din maş� ină.
– Cum te simț�i? î�ntrebă el, î�ndreptându-se către garaj.
– De parcă aș� fi slăbit 680 de kilograme.
– Nu-mi vine să cred că ai făcut-o!
David î�l bătu pe Tim pe umăr.
– Veș� ti bune! Comisia a fost î�ncântată de proiectele tale pentru
renovarea vechilor birouri Saltonstall ș� i a furnalului, ș� i inclusiv de
monumentul comemorativ din bronz, al deț�inuț�ilor.
Tim zâmbi, bătând palma cu fratele lui mai mare. Bine. Totul era
bine.
– Ș� i... eș� ti pregătit pentru ș� i mai multe veș� ti bune? Pe drum î�n-
coace m-a sunat Brody Smart. Se construiesc ansambluri noi î�n ves-
tul oraș� ului. Vrea să licităm ș� i noi. A zis că, dacă nu venim cumva cu
Rachel Hauck 323
desene de copii, lucrarea e a noastră. Vor să ne-o dea nouă, zise David
dansând caraghios prin garaj. Î�n sfârș� it, ne vine ș� i nouă rândul!
Tim î�ncepu să măture, tulburat de emoţ�iile contradictorii ce-i
umpleau pieptul. Un singur act de supunere, ș� i Dumnezeu î�i ş� i des-
chisese raiul! Garajul î�i rămăsese gol, dar inima î�i era plină.
– Vrei să vii acasă la cină? Katherine face senviș� uri cu carne to-
cată ș� i chiftele de cartofi. Preferatele tale.
Tim clătină din cap.
– Va trebui să se obiș� nuiască cu ideea că e căsătorită doar cu
tine, Dave.
– Nu fi aș� a, Tim. Î�i eș� ti ca un frate. Vrea ce e mai bun pentru tine.
– Dacă ar fi fost aș� a, atunci ar fi iubit-o pe Charlotte.
David se uită spre stradă, cu mâinile pe curea.
– Te duci iar după Charlotte?
– Nu ș� tiu. Trebuie să văd dacă mai vorbeș� te cu mine după ce
i-am spus de Colby, că e tatăl ei.
– Sunt alături de tine, dacă o faci, Tim! Cu orice ai nevoie.
Fraț�ii mai stătură de vorbă câteva minute, apoi David se uită la
ceas ș� i spuse că trebuie să plece.
Tim aş� eză mătura î�n colț� , dădu drumul la radio ș� i î�ș�i trase un
ș� ezlong î�n mijlocul garajului, cu faț�a spre cartier.
Spaț�iu. Spaț�iu minunat. Era pregătit pentru orice avea să-i dea
Dumnezeu. Vecinul său trecu ca fulgerul prin faț�ă pe motocicleta lui,
claxonând ș� i făcându-i semn cu mâna. Tim î�i răspunse, fluturând
uș� or degetele. Nu-l invidia deloc pe tip. Niciun pic.
Capitolul douăzeci și șapte
Charlotte
1. Cine era omul î�n violet? Ce semnifică el pentru tine? Î�n viaț�a
ta există un „om î�n violet”? Charlotte e atât de implicată î�n propria-i
poveste, î�ncât nu mai vede ce se află î�n faț�a ei: rochia de miresă. Eș� ti
conș� tient de acele momente de la Dumnezeu, impalpabile, î�n care
supranaturalul influenț�ează lumea obiș� nuită? Cum poț�i deveni mai
conș� tient de faptul că Iisus interacț�ionează cu tine?
2. Emily luptă cu regulile din societatea ei. Vrea să se facă auzită;
vrea să î�ș�i urmeze propriile dorinț�e. Ce ar fi putut să facă Emily pentru
a protesta faţ�ă de nedreptatea î�nchirierii deț�inuț�ilor? Tu ce poț�i face
pentru a protesta faţ�ă de marile nedreptăț�i?
3. Charlotte ș� i Tim au avut o logodnă furtunoasă. Pentru un mo-
ment, părea că nu vor reuș� i. Dar iubirea a triumfat. A existat î�n viaț�a
ta un moment asemănător, î�n care iubirea a triumfat asupra tristeț�ii
sau nedreptăț�ii?
4. Hillary s-a confruntat cu cea mai pustiitoare lovitură: ș� i-a
pierdut soț�ul î�n război. Ce părere ai avut despre modul î�n care a reac-
ț�ionat? Ce ai fi făcut tu diferit/la fel? Cunoș� ti pe cineva care se con-
fruntă cu această situaț�ie? Cum poț�i sprjini acea persoană?
5. Mary Grace e o femeie credincioasă. Cum l-a influenț�at pe ta-
tăl ei smerenia ei tăcută? Există momente î�n care rămâi tăcut ș� i laș� i
Duhul Sfânt să lucreze î�n altă persoană? Cum poț�i să taci cu succes?
6. Charlotte i-a lansat o provocare lui Hillary când aceasta retră-
ia intens pierderea lui Joel: „Ș� i dacă nunta cu Joel nu a fost pentru
tine, ci pentru el?” Avem tendinț�a să credem că tot ce facem î�n viaț�ă
are legătură cu noi, personal. Ai fi dispus să faci ceva pentru cineva,
dacă n-ai avea nimic de câș� tigat din asta? Cum putem pune î�n practi-
că această realitate î�n viaț�a de zi cu zi? Gândeș� te-te la Iisus ce alege
să moară pe cruce ca fiind cel mai î�nalt exemplu pentru noi.
332 NUNTA - R ochia de mireasă
7. Charlotte află că nu e orfană, ci o descendentă a unei femei
uimitoare. Ce deschide î�n inima ei această informaț�ie? Tu cum ai fi
reacț�ionat î�n faț�a unor asemenea veș� ti?
8. La ceremonia de nuntă, Thomas vorbeș� te despre rochie ase-
mănând-o cu Sfânta Evanghelie ‒ nu se uzează niciodată, e î�ntot-
deauna la modă, nu are nevoie de modificări ș� i se potriveș� te oricui o
î�ncearcă. Î�n zilele noastre, vedem destule „ajustări” ale Sfintei Evan-
ghelii, făcute pentru ca aceasta „să se potrivească nevoilor noastre”.
Î�n ce fel ai permis ca adevărul Sfintei Evanghelii să fie modificat ca să
se potrivească cu nevoile ș� i dorinț�ele tale? Cum putem rămâne cre-
dincioș� i, loiali simplităț�ii Evangheliei lui Iisus?
9. Tim î�ș�i vinde motocicletele. Ce simbolizează acest lucru î�n
viaț�a lui? Ce schimbare s-a produs î�n inima sa? Există ceva de care te
agăț�i, bun sau rău, căruia trebuie să î�i dai drumul către Dumnezeu?
10. Aventura pe care tatăl natural al lui Charlotte a avut-o cu
mama ei aproape i-a ruinat căsnicia. Cu scopul de a vindeca relaț�ia
cu soț�ia lui, el a renunț�at la a fi tatăl lui Charlotte. Vedem aici cum
păcatul complică lucrurile bune pe care ni le oferă Dumnezeu: căsă-
toria, copiii, iubirea. Ce ar fi trebuit să facă Colby pentru a da dovadă
de onoare î�n această situaț�ie? Există o situaț�ie cu care te confrunț�i î�n
care onoarea va aduce vindecare ‒ dacă nu pentru tine, atunci pen-
tru alț�ii?
11. Nunț�ile sunt o bucurie. Discută despre o amintire fericită de
la nunta ta sau despre nunta pe care speri să o ai î�ntr-o zi.
Mulțumiri