TRAUMATISME PEDIATRICE

 traumatismele pediatrice constituie prima cauză de deces la copii & prima cauză de handicap la cei cu vârsta sub 14 ani
 la copiii mai mari de 1 an & mai mici de 14 ani  accidentele autovehiculelor cauzează 47% din decesele prin traumatism
 înecul reprezintă a doua cea mai frecventă cauză de deces prin traumă la copil - fiind urmat de agresiunea termică
 deşi priorităţile de resuscitare (algoritmul ABCDE) sunt aceleaşi ca la adulţi  particularităţile anatomice & fiziologice ale copiilor necesită modificarea abordării acestora
 evaluarea căilor aeriene ale copilului  reprezintă primul pas
 majoritatea copiilor nu au boli pulmonare preexistente – aşadar o saturaţie a oxigenului < 90% în aer atmosferic indică, în general, un schimb de gaze ineficient
 dacă oxigenarea se face cu dificultate  trebuie luate în considerare pneumotoraxul / aspiraţia
 la copilul traumatizat - hiperventilaţia apare frecvent ca urmare a unei leziuni cerebrale / a şocului
 intubaţia & ventilaţia mecanică sunt indicate
 copilul traumatizat care este combativ din cauza hipoxiei / a distresului emoţional  poate necesita, de asemenea, intubaţie, în vederea facilitării testelor diagnostice ulterioare
 o radiografie toracică  trebuie obţinută pentru a confirma poziţia corectă a tubului endotraheal - din moment ce intubaţia bronhiei principale drepte este o complicaţie frecventă
 banda de resuscitare pediatrică Broselow  a devenit standardul pentru determinarea înălţimii + greutăţii + dimensiunii corespunzătoare a echipamentului de resuscitare + a dozelor
medicaţiei utilizat – acest dispozitiv este plasat pe pat, lângă copil, iar măsurarea înălţimii permite estimarea greutăţii - necesare stabilirii dozei de medicamente & pentru alte manevre
terapeutice
 hipotensiunea specifică vârstei  reprezintă o indicaţie pentru resuscitarea volemică a copilului traumatizat
 la copilul cu pierderi mari de sânge - TA este menţinută prin compensarea sistemului CV prin tahicardie & vasoconstricţie – ca urmare, o TA normală nu reflectă un volum circulant
adecvat
 volumul sangvin la copil  reprezintă aproximativ 8% din greutatea corporală / 80 mL/kg
 semnele clinice de scădere a perfuziei la nivelul organelor + alterarea statusului mental  constatările clasice în cazul şocului hemoragic
 resuscitarea iniţială se începe cu 20 mL/kg de soluţii izotone cristaloide  precum soluţia salină 0,9% / soluţia Ringer lactat - dacă nu se observă nicio îmbunătăţire a perfuziei după
cel de-al doilea bolus de soluţie cristaloidă, trebuie administrat un bolus de 10 mL/kg de masă eritrocitară din aceeaşi grupă sangvină / 0 ⊖

n
 hipotermia  este frecventă la copilul traumatizat & poate apărea în orice perioadă a anului
 răspunsul la hipotermie include eliberarea catecolaminelor - cu creşterea consumului de oxigen + acidoză metabolică

O
 hipotermia & acidoză pot contribui ulterior la coagulopatia post-traumatică
 rata scăderii temperaturii + hipotermia  pot fi reduse în cursul resuscitării iniţiale prin încălzirea încăperii (> 37°C) + folosirea lichidelor IV & a sângelui încălzite (39°C) +
pături cu aer cald + pături încălzite

zi
 la copil - musculatura abdominală relativ subţire & cutia toracică flexibilă  oferă o protecţie destul de mică a abdomenului împotriva traumatismelor închise – leziunile abdominale
fiind frecvente
 testele adjuvante includ  ecografia FAST + examenul CT
 imagistica CT a capului + toracelui + abdomenului + pelvisului  este evaluarea diagnostică acceptată la copilul stabil hemodinamic

Re
 la copilul echilibrat hemodinamic – majoritatea leziunilor organelor solide pot fi gestionate fără intervenţie chirurgicală
 la fel ca la adulţi - perforaţia viscerelor cavitare trebuie abordată prin reparare chirurgicală rapidă