Natura umana din perspectiva filosofica

Cei care au reflectat pentru prima data asupra naturii umane au fost filosofii
greci: Protagoras, Platon, Aristotel, s.a. Presocraticul Protagoras considera ca omul este
masura tuturor lucrurilor atat a celor vizibile cat si a celor invizibile. Asadar, omul
reuseste sa mentina atat un echilibru intre lumea materiala cat si cea spirituala.
Platon considera omul ca fiind un adevarat depozitar al intelepciunii. Conform
conceptiei sale, omul se poate „trezi”la adevarata sa constiinta printr-un efort al amintirii.
Aristotel, adept al filosofiei platoniciene, considera ca omul este singura fiinta
capabila de a gasi fericirea- aceasta relizandu-se printr-un mod de viata echilibrat.

Natura umana din perspectiva religioasa

Adeptii gandirii mitico-religioase considerau fiinta umana ca fiind eminamente

de natura spirituala. Sufletul omului este cel care reuseste sa mentina legatura cu
divinitatea, iar corpul, materia fizica, trebuie pusa pe planul secund, neglijata. Corpul nu
este decat o „inchisoare a sufletului”( Platon), ceva care il impiedica pe om sa comunice
cu divinitatea.

Natura umana din perspectica naturalista

Charles Darwin este fondatorul teoriei evolutioniste cu privire la specia umana.

Conform conceptiei sale biologiste, ideea de om a aparut odata cu prima celula din
Univers. In opinia sa, caracterele umane au aprut in urma unui proces de transformari
biologice, ce isi aveau originea o data cu aparitia vietii pe pamant, in urma cu mai bine de
3 miliarde de ani.

1
Natura umana din perspectiva sociala

Au existat o serie intreaga de filosofi, printre care si Aristotel, care au considerat

omul ca fiind prin excelenta un „zoon politikon”( un „animal” social). Omul nu-si poate
desavarsi conditia umana decat in comuniune cu ceilalti semeni ai sai. Societatea ii ofera
acestuia conditiile necesare dezvoltarii sale: institutii de invatamant, de socializare si de
formare profesionala.
Pentru ca oamenii sa nu intre in conflict unii cu ceilalti datorita incalcarii
proprietatii private, s-a „inventat” ideea de contract social (J.J Rousseau) si cea de
consens social ( Emile Durkheim).