baiatul din text avea o singura dorinta,de a merge pe bicicleta.

intr o zi de vara,în vacanta,acesta merge cu mama sa in parcul Herăstrău. În drum spre roata cea
mare,cei doi trec pe lângă tarabe,jocuri si gherete. Băiețelul zărește,intr un colt pustiu,o bicicleta
păzită de un paznic. Fuge înspre acolo urmat de mama lui,plătește paznicului si se urca pe șaua
bicicletei. Fericit si plin de entuziasm,copilul afla ca se poate da cat vrea,deoarece la ora aceea
nimeni nu mai venea. Ore în șir s a bucurat de bicicleta,protestând când mama lui voia sa l
oprească,imaginandu si ca e calare pe un cal în galop. La un moment dat,a trebuit sa coboare de pe
mașinăria mult dorita deoarece era târziu iar mama acestuia insista.

Copilul își aduce aminte si acum,înainte de culcare,bucuria pe care a trăit o în acea zi.

solenoid (rezumat) de Mircea Cărtărescu

Pana de curand, autorul nu a mers niciodata pe bicicleta, niciun copil din spatele blocului nu avea -si
nici nu visau sa aiba- un lucru atat de pretios. A se mentine pe cele 2 roti cu niste spite stralucitoare i
se parea o levitatie. Isi dorea cu ardoare, pe cand se juca in Parcul Circului, sarind de pe-o banca pe
alta, si-ar fi dorit macar un copil sa se mute in blpcul lor care era bogat si avea o bicicleta pe care i-o
putea imprumuta pentru a se plimba cu ea. Abia in vara urmatoare avea sa incalece pe una. Mergea
cu mama sa prin Herăstrău, traversase cu vaporasul pe malul celalalt si observa cum se rasfangea
in loc Casa Scanteii, pe care o visase atat de des si pentru el era o cladire majestuoasa. Pe pajiști
se aflau pauni cu capul albastru si lucios. S-au dat in roata mare de langa silueta de castel a Casei
Scanteii, iar in drum spre aceasta, depasi multe gherete de dulciuri si racoritoare, mai erau si
vanzatori de vata de zahar, standuri de tras cu pusca si multe altele. Pe un drum putin mai pustiu,
observa o bicicleta care i-a oprit inima vazand-o. Acolo era un paznic cu o uniforma visinie si
raspundea nu doar de biciclete, ci si de niste calusei cu cai ciobiti si mazgaliti. Ii dadura banii
paznicului iar in sfarsit se putea bucura de niste ture prin jurul acelui stalp, iar bara lunga de cativa
metri facea ca bicicleta sa se invarta in jurul acestuia, exact ca un cal priponit. Era fantastic, si nici
nu se putea rasturna, pedala exact ca in visele sale. Paznicul i-a spus ca poate sa se invarta doar de
20 de ori, iar apoi ii spuse mamei lui ca se poate invarti de cate ori vrea, si-asa e pustiu si nimeni nu
mai trecea pe-acolo. Autorul s-a invartit cat l-au mai tinut picioarele la pedalat, dar apoi mama sa s-a
chinuit sa-l smulga de pe bicicleta dupa ceva ore de invartit caci se-ntunecase si era tarziu. Paunii
incepura sa se suie pe crengi si sa mai tipe sfasietor. Chiar si zilele acelea, autorul inca se vedea un
copilas învârtindu-se si bucurându-se ca a avut in sfarsit ocazia sa incerce o bicicleta.