Biografie scrisă de fiul Bruno Wurtz

La 17 septembrie 1932, în Văliug, un sat la poalele Semenicului, s-a născut Bruno Würtz, fiul
lui Anton și Irina (fostă Biacovsky) . Părinții proveneau din familii de etnie germană stabilite în
Franzdorf și Sekul în jurul anilor 1800.
Pe când Bruno avea doi ani, în urma unui accident de muncă de la Uzinele din Reșița,
tatăl, Anton, lăcătuș mecanic, a decedat. Tânăra soție, Irina, a luat trupul soțului de la locul
accidentului fără consimțământul patronatului – ca urmare, familia a rămas fără pensia de
urmaș. Între timp se născuse Margareta, sora lui Bruno. Pentru a-și întreține familia, mama și
bunica se angajează ca femei de serviciu la școala primară din Reșița, cunoscută de localnici
cu numele de Școala de beton dela Stavila. La această școală Bruno a absolvit gimnaziul. A
urmat cursurile liceului german de la Ciacova, apoi, la desființarea acestuia, a liceului Nikolaus
Lenau din Timișoara. În acele vremuri de restriște, când supraviețuirea era scopul vieții,
Bruno rămâne la bunica, la Măureni iar cealaltă parte a familiei se mută la Timișoara, unde
Irina se recăsătorește cu muncitorul teracotor Bakes Iosif.
La G.A.S. Măureni, unde Bruno se angajează ca ajutor de fierar este sprijinit de
părintele paroh din Măureni, Buscher. Având aptitudini de mecanic, fiind o fire meticuloasă și
având un caracter ferm și stabil, foarte hotărât și determinat în acțiuni, Bruno ajunge
tractorist iar mai apoi brigadier tractorist. Formația de intelectual a tractoristului este
observată, și cu sprijinul aceluiași părinte paroh, pentru a putea urma cursurile unei instituții
de învățământ superioare, este trimis la Facultatea muncitorească de la Oradea (1951-1953).
În această perioadă, la Măureni, se întâlnește cu viitoarea soție, Carolina Mureșan.
Carolina, originară din Creaca, jud. Sălaj, era muncitor sezonier împreună cu familia și alți
consăteni veniți împreună pentru a munci aici pe timpul verii. Se căsătoresc în Ardeal, la casa
socrului, meseriaș rotar și constructor de case. Familia și primul ei născut rămâne aici până la
terminarea de către Bruno a studiilor universitare de la Facultatea de Filologie din București,
în anul 1957. Bruno este declarat diplomat universitar, secția de traducători. Acum familia se
mută la Timișoara, la casa mamei lui Bruno, unde se naște și cel de-al doilea băiat.
În noua lui situație socială, Bruno a lucrat în următoarele sectoare: la Sfatul Popular al
Regiunii Banat, în presă ca redactor și șef de secție, la Teatrul German de Stat, ca director, la
Centrul de Științe Sociale, ca cercetător științific. La Centrul de Științe Sociale unde B. W. și-a
început activitatea, a fost angajat în urma unui concurs pentru ocuparea unui post vacant în
specialitatea de filosofie. În acel an absolvise și cursurile postuniversitare la secția de filozofie
a facultății „Ștefan Gheorghiu” din București.
Își începe munca prin participarea în anul 1974 la o cercetare sociologică pe tema
fluctuației forței de muncă în agricultură și elaborează individual un prim studiu despre
religiozitatea neoprotestantă. În anii următori s-a ocupat de partea doctrinară în colectivele ce
studiau fenomenul religios.
Iată câteva din lucrările de plan reprezentative:
 Reprezentări și trăiri ale religiozității
 Religiozitatea scieatizată
 Doctrinele principalelor secte ale creștinismului contemporan
 Hans-Georg Gadamer – o încercare de depășire a crizei de încredere
Conștiința culpei, antologie Karl Jaspers
 Problematica omului în filozofia lui Karl Jaspers, Ed. Facla, Timișoara, 1976.
Cu această temă a obținut titlul de doctor în filozofie.
  Ernst Bloch și principiul Speranță (Tipogr. Univ. 1986)
 Filozofia anticipării I, II și III (1987-1988, Tip. Univ. )
 Paradigma viitorului (Tip. Univ. 1990)
 Confruntări contemporane pe tema viitorului (Ed. Facla, 1990)
Cu această lucrare a obținut locul întâi al Academiei Române la filozofie în anul 1992
(după ce murise în 1991).
 New Age (Paradigma holistică), Ed. Facla

Spicuim din comunicările cu care a participat la diferitele manifestări ale vieții

științifice:
 Concepția lui Karl Jaspers despre „răul radical” Sesiunea Kant, 6 mai 1974
 Explicație și înțelegere în hermeneutica filozofică, Sesiunea din 21 martie 1981,
Univ. Tm.
 Interogația transcedentală în hermeneutica filozofică, Sesiunea Kant, 11 aprilie
1981, Univ. Tm,
 Critica spiritului subiectiv – premisă a hermeneuticii filozofice, Sesiunea din 8 mai
1981, Com. de Cult și Ed. Științifică Timiș
 Contribuții la elaborarea unui concept filozofic în tradiție – Centrul de Studii Sociale,
24 mai 1982
 Experiență și interogație în hermeneutica filozofică, Sesiunea 29-30 mai 1982
 Filozofia lui Karl Jaspers în limba română, probleme și dificultăți de traducere,
Centrul de Studii 31.01.1983
 Tema culpei în filozofia lui Karl Jaspers 28-29 mai 1983
 Ernst Bloch – trei izvoare pentru speranță, Simpozionul din 17 decembrie 1983.
 Ontologia încă-ne-ființei, Centrul de studii,14.02.1984
 Funcția utopică a arhetipurilor la Ernst Bloch, Cercul de studii 27 martie 1984
 Critica Blochiană a psihanalizei, Clinica psihiatrie 5.04.1984
 Psihanaliză și filozofia speranței. Ernst Bloch despre conștient, inconștient și
preconștient, Cercul de studii 28.05. 1984
 Materie, posibilitate, speranță, Cercul de studii 18 decembrie 1984
 Locuire și exod, Clinica Psihiatrie 31.01.1985
 Interogația în dialectică și în hermeneutica filozofică, Clinica de Psihiatrie,
25.04.1985
 Natura naturans versus natura dominată în concepția cosmologică a lui Ernst Bloch,
Cercul de studii, consacrată Centenarului Bloch, 28.06.1985

Între anii 1969-1973 a predat filozofie-psihologie la Liceul Nikolaus Lenau, în calitate

de cadru didactic asociat. Începând cu anul 1973 a condus seminarii de filozofie la Institutul
Agronomic, titular de curs Lect. Univ. dr. Nicolae Pătrop, la Institutul de Medicină, titular de
curs conf. univ. Estera Goro, la Facultatea de Mecanică a Institutului Politehnic, titular de
curs conf. univ. dr. Constantin Grecu, la Facultatea de Construcții a Institutului Politehnic,
titular de curs conf. univ. dr. Traian Sencu.
A colaborat, ca secretar științific la editarea Analelor Universității, seria Științe Sociale,
și la activitatea diverselor forme de cercetare și dezbatere teoretică de la Clinica de Psihiatrie.
A fost membru fondator al asociației „România” și membru în Biroul Consiliului de
Conducere al acestui așezământ cultural pentru emigrația română.
 A fost membru fondator al editurii „Metanoia” care a avut ca scop principal promovarea
literaturii creștine.
A murit în 1991 în urma unei hemoragii interne, fiind suferind de mulți ani, diagnosticat
cu diabet zaharat complicat cu ciroză hepatică și litiază biliară.
Moartea prematură, neașteptată, a iscat multe comentarii în acei ani tulburi. Decesul s-
a produs (aceasta este explicația) datorită lipsei de sânge pentru transfuzie.
Ne lipsește mintea lui limpede, precisă, de o capacitate analitică și sintetică
desăvârșită. A fost pentru noi un reper moral și un model.