Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Transformările petrecute în ultimii ani în societatea româneasca impun instituțiilor școlare noi
exigențe în pregătirea tinerei generații. Având responsabilitatea de formare a cetățenilor, școala
este nevoită să se adapteze permanent rapidelor schimbări economice şi sociale, care
influențează hotărâtor concepția privind rolul sistemului de învățământ.
Pentru a depăși asemenea abordări unilaterale în învăţământul modern, elevii devin subiecţi
activi ai propriei lor formări. În sens modern, educația se bazează pe achizițiile psihologiei
dezvoltării copilului și urmărește dezvoltarea tuturor calităților potențiale ale acestuia.
Cercetările contemporane în ceea ce privește dezvoltarea ne spun că, persoane diferite se
dezvoltă în ritmuri diferite și că, există perioade critice individualizate de dezvoltare.
Pentru a putea realiza aceste schimbări în învățământul românesc s-a impus cu necesitate o nouă
manieră de abordare a curriculumului și anume curriculum integrat. Acest curriculum integrat a
apărut ca răspuns la cerinţele societăţii, la marile schimbări care au loc in societatea românească.
Putem face învăţarea mai interesantă, reflectând lumea reală, creând un mediu cu o varietate mai
largă de stimuli şi condiţii, determinând elevii să participe activ pe tot parcursul activităţilor şi
făcând ca activitatea să devină o acţiune practică, cu o finalitate măsurabilă. Activitatea
transdisciplinară ne face să renunţăm la instruirea informal-frontală şi elevul sau grupul de elevi
să devină centrul în jurul căruia să graviteze întreaga desfăşurare a activităţii didactice. Putem
grupa într-un singur generic obiective ale mai multor discipline planificate în cursul săptămânii
în cadrul unor scenarii de activităţi zilnice, astfel ca unităţile de învăţare ale disciplinelor să se
contopească în teme de activități transdisciplinare. În acest fel, elevul nu mai trece prin secvenţe
de învăţare separate în discipline diferite ci, aceeași noţiune o poate aborda în mai multe moduri,
conducând la o mai bună formare în modul şi în ritmul propriu al fiecărui elev. El devine actorul
activ în rolul principal al acţiunii: imaginează, construieşte, cercetează, creează şi transpune în
practică, găsindu-şi singur mijloacele din ceea ce i se oferă, originalitatea constând în aceea că
nu preia modelul învăţătorului. Competiţia trece pe un plan secundar, prioritară devenind
colaborarea, munca în echipă, bazată pe sprijin reciproc, pe toleranţă, pe efort susţinut din partea
tuturor, îndreptat către acelaşi scop.
În concluzie putem spune că, activitatea integrată se dovedește a fi cea mai bună soluţie pentru o
mai bună corelare a activităţilor de învăţare cu viaţa societăţii, cultura și tehnologia didactică.
Prin uramare integrarea conținutirilor școlare este o necesitate și un deziderat. Strategiile de
predare/ învătare integrată, precum şi nivelurile la care aceasta se realizează sunt condiţionate de
o multitudine de factori, de natură obiectivă dar şi subiectivă. În dorinţa noastră de a fi moderni
însă, de a inova practica şcolară, trebuie prudenţă, întrucât echilibrul între extreme (diferenţiere
pe discipline sau integrare totală) se pare că este soluţia cea mai eficientă. Se impune, însă, ca şi
în plan teoretic să stăpânim conceptele, pentru a nu pretinde că predăm interdisciplinar, când de
fapt realizăm altceva.
Bibliografie
1) Cucoş Constantin – ,,Educaţia. Iubire, edificare, desăvârşire’’, Ed. Polirom, Iaşi 2002
2)Joiţa Elena ( Coordonator ), E. Frăsineanu, M. Vlad, V. Ilie – ,,Pedagogie şi elemente de psihologie
şcolară’’, Ed. Arves, Craiova, 2003
3) Ionescu, M., Radu I.-,, Didactica modernă”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001
4) Bocoş, M., Chiş, V-,, Abordarea integrată a conţinuturilor curriculare, particularizări pentru
învăţământul primar”, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj –Napoca, 2012
5) Bocoş, M.-,, Teoria curriculumului. Elemente. Ştiinţă”, Cluj-Napoca, 2008