Psihologia vârstelor

Perioada tinereții este considerată perioada de vârf a dezvoltării şi puterii de punere în

valoare a potențialului fizic şi psihic. Perioada tinereții (25-35 ani) este o perioadă de maturizare
a vieții biologice, psihologice, de evoluție şi armonizare a identității sociale, profesionale,
familiale, de dobândire a unui anume statut şi rol care vor marca evoluția personalității. Potrivit
lui S. Freud, o maturizare reuşită a tânărului depinde de 2 factori: iubirea şi munca. Primul,
iubirea, se împlineşte prin alegerea partenerului, prin constituirea vieții familiale, iar al doilea
este susținut de dobândirea statutului profesional.

Descrierea acestei perioade rămâne valabilă şi în contextul socio-economic actual, în

societatea contemporană? Maturizarea biologică, psihologică, socială de care aminteşte literatura
de specialitate mai are loc în această perioadă sau ne confruntăm, fie cu o maturizare precoce, fie
cu o maturizare tardivă? Tinerii de astăzi mai sunt interesați de cei doi factori amintiți de S.
Freud- iubire şi muncă? În egală masură?

Ce părere aveți? Argumentați răspunsurile la aceste întrebări, oferind exemple.

Tinerețea
Eseu argumentativ

Din puctul meu de vedere, iubirea și munca reprezintă două elemente esențiale care
definesc maturizarea în perioada tinereții, prin acumulări de competențe variate, în funcție de
modul de trai și de alegerile fiecărui individ în parte. Aceste două componente sunt importante
pentru construirea unui viitor armonios, prin iubire dobândind abilități de a dărui, iar prin muncă
câștingând identitate profesională.
În primă instanță, în contextul socio-economic actual, în societatea contemporană, o parte
dintre tineri nu își canalizează energia în egală masură pe aceste două aspecte. Ei se concentrează
pe carieră, uitând de partea sufletească sau renunțând la studii, datorită unor contexte ce privesc
relațiile personale. Prin urmare, lipsa unui echilibru clar determinat îndreaptă subiectul, de cele
mai multe ori, spre situații de eșec, atât pe plan social, cât și psihologic. De exemplu, persoanele
care renunță la studii tind să aibă o stimă scăzută de sine, iar cele îndreptate către partea
profesională au un rezultat nefavorabil în construirea relațiilor, fiind superficiali cu ceilalții.
În al doilea rând, în perioada tinereții, abilitățile psihologice și fizice funcționează la
capacitate maximă, profesionalizarea și perfecționarea semnificând un loc central în obiectivele
propuse. În plus, susținerea familiei poate îndreapta tânărul către situații de succes din punct de
vedere socio-profesional, iar divorțul marchează o criză de identitate pe măsura încercării unei
reorganizări a vieții. De exemplu, acest lucru este reprezentat și în mediul actual, într-o relație,
subiecții dezvoltând un grad de împlinire emoțională, acest lucru punându-și amprenta pe mai
multe aspecte principale.

În concluzie, lipsa unui echilibru clar determinat îndreaptă subiectul, de cele mai multe ori,
spre situații de eșec, atât pe plan social, cât și psihologic, maturizarea având loc prin intermediul
construirii și implicării în relațiile sociale și personale.