Deprinderile

Deprinderea reprezinta automatizarea unor componente ale activitatii care este executata
intotdeuana in aceeasi ordine, realizata prin repetare si exersare. In faza de invatare ea este scop,
presupunand efort voluntar, constient. Aceasta se remarca prin automatizare, viteza mare de
executie si precizie, numarul de erori fiind redus, remarcandu-se prin schmatizare, prescurtare.

Sunt trei tipuri de deprinderi, dupa natura proceselor psihice: senzorial-perceptive,

intelectuale si motrice. Dupa tipul de activitate in care sunt integrate, exista deprinderi de munca,
de joc, socale, iar dupa gradul de complexitate sunt deprinderi simple sau complexe. In plus,
deprinderea veche reprezintă un suport pentru construirea alteia noi, acesta fiind un transfer
pozitiv, pe când interferența este un transfer negativ. Deprinderea veche reprezintă un suport
pentru construirea alteia noi, acesta fiind un transfer pozitiv, pe când interferența este un transfer
negativ. Fenomenul de transfer al deprinderilor pentru invatarea unei limbi straine semnifică
faptul că acestea se consolidează prin exercițiu și antrenament realizat corect de la început.
Interferența în limbile străine se referă la inhibarea dobândirilor noi prin cele vechi.

Pentru formarea deprinderilor sunt esentiale anumite conditii, exterioare subiectului

(exercitiul, instructaj verbal) sau interioare (motivatia, trairile afective). Fazele pentru elaborarea
deprinderilor, acesta fiind un proces complex, sunt:

Familiarizarea cu conținutul deprinderii reprezintă o etapa informațional-cognitivă,

deoarece prin explicații subiectul își construiește o imagine precisă. Este necesar ca instruirea
verbală să fie scurtă, concisă, iar demonstrarea, care se împletește cu instructajul este importantă
pentru deprinderile complexe, devenind un model de urmat. De exemplu, antrenorul unei echipe
de baschet familiarizează elevii cu această activitate sportivă prin explicarea etapelor ce trebuiesc
urmate într-un mod cât mai concret și prin exemplificarea acestora.

Etapa învățării analitice presupune fragmentarea deprinderilor complexe în unități mai

mici, urmând să fie învățate pe rând. Astfel, învățarea este voluntară și necesită efort, energie,
timp consumat, greșeli, iar apariția autocontrolului este susținut prin comunicarea erorilor și
explicarea lor. De exemplu, pentru a învăța regulile și etapele unui joc de baschet este important
ca acestea să fie redate pas cu pas, iar autocontrolul să fie marcat prin explicarea erorilor de către
formator sau de către colegi.

Etapa organizării și sistematizării deprinderii presupune consumuri mari de timp și efort în

ce privește legăturile, coordonarea părților în întreg, pentru a face posibilă trecerea acestora la
integrarea într-o structură unitară. De exemplu, organizarea pentru parcurgerea unei activități
sportive este fundamentală pentru ducerea acesteia la final.

Etapa sintetizării și automatizării. Execuția capătă precizie, rapiditate, controlul trecând de

pe văz, pe tact și kinestezie. Erorile dispar treptat, iar timpul se ameliorează până la un punct. De
exemplu, odată cu exersarea sportului practicat, greșelile se reduc treptat, subiectul axându-se și
pe alte activițăți.

Etapa perfecționării deprinderii semnifică transformarea deprinderei într-o componentă

profesională. Elementul esențial al acesteia este exercițiul și trebuie să aibă de fiecare dată un
scop concret subliniat. De exemplu, marcarea scopului în practicarea unui sport este importantă
pentru a ajuta subiectul să nu cedeze în fața erorilor și să se axeze pe obiectivul propus,
perfecționându-se.