Densitatea lecţiei de educaţie fizică

Aprecierile potrivit cărora efortul în lecţia de educaţie

fizică, ar influenţa nefavorabil comportarea participanţilor la
celelalte discipline (prin scăderea posibilităţilor de concentrare
şi diminuarea receptivităţii) sunt neîntemeiate. Organismul
obişnuit să facă faţă efortului suportă mai uşor trecerea de la
un gen de activitate la altul, şi are o revenire rapidă datorită
perfecţionării mecanismului de refacere. În lecţia de educaţie
fizică, efortul este determinat de competenţele instructiv-
educative specifice. Dependent de valoarea consumului de
energie care va determina mai devreme sau mai târziu apariţia
stării de oboseală, efortul depus este mic, mijlociu, mediu sau
maximal. Împreună cu oboseala, refacerea şi odihna reprezintă
fenomene fiziologice, organic asociate de mişcare.
 Studiile efectuate în domeniul activităţii sportive au demonstrat că nu
se poate realiza perfecţionarea aparatelor, organelor, sistemelor şi
funcţiilor organismului, fără ca acestea să fie solicitate dincolo de limitele
obişnuite, dincolo de solicitare care dacă sunt utilizate în mod frecvent şi
constant determină anumite reflexe condiţionate în structura funcţiilor
organismului. Solicitările mai ridicate sunt singurele în măsură să producă
reacţii de răspuns cu caracter de supraadaptare, să determine
perfecţionarea organismului din punct de vedere monofuncţional.
Parametrii pe bază cărora se realizează reglarea efortului şi orientarea
influenţelor lui în lecţie sunt: volumul, intensitatea si complexitatea.
Densitatea lecţiei este indicatorul cel mai des folosit pentru a sublinia
calitatea şi eficienţa activităţii desfăşurate. Este reprezentată de raportul
dintre timpul cheltuit în mod util pentru realizarea conţinutului lecţiei şi
durata integrală a acestuia. Se măsoară în unităţi de timp reprezentate de
minute şi secunde. Densitatea poate fi urmărită din trei puncte de
vedere: cel pedagogic, cel motric şi cel funcţional.
 Densitatea pedagogică
Densitatea pedagogică – este dată de raportul
dintre timpul folosit în mod util pentru rezolvarea tuturor
momentelor didactice necesare desfăşurării lecţiei şi
durata integrală a acesteia. Ea include timpul afectat
demonstraţiei, explicaţiei, prezentării materialului
intuitiv, indicaţiilor metodice, organizării colectivului,
organizării materialelor didactice şi odihnei elevului.
Densitatea pedagogică se calculează după următoarea
formulă:
 Densitatea motrică
Densitatea motrică – reprezintă raportul dintre
timpul consumat în mod util de către elevi pentru
efectuarea exerciţiilor şi durata integrală a lecţiei.
Este dată de timpul efectiv de lucru al elevului,
reprezentând din acest punct de vedere unul din
parametrii eficienţei lecţiei. Densitatea motrică se
calculează după următoarea formulă:
 Se apreciază ca fiind o densitate motrică bună,
atunci când aceasta înregistrează un procent de 60-
65 %. Din punct de vedere teoretic, procentul
densităţii pedagogice adunat cu cel al densităţii
motrice trebuie să dea 100%. Dar raportul dintre
densitatea motrică şi cea pedagogică este dat de
tipul de lecţie. În lecţiile de învăţare, acomodare,
iniţiere şi chiar în cele de bilanţ, densitatea
pedagogică este mai mică, în timp ce în lecţiile de
consolidare, verificare şi dezvoltare a aptitudinilor
psihomotrice densitatea motriă este mai mare
 Densitatea funcţională
Densitatea funcţională - este timpul efectat execuţiei exerciţiului în
raport cu intensitatea acestuia şi durata integrală a acesteia. Această formă
a densităţii evidenţiază valorile efortului determinate de intensitate. Elevul
poate lucra mai mult dar cu o intansitate scăzută, ceea ce înseamnă că
lecţia a avut un nivel de efort mic, prelungit, sau poate lucra cu o
intensitate mare, ceea ce înseamnă că lecţia a avut un efort mare, dar de
scurtă durată. Pentru a realiza o bună apreciere a densităţii lecţiei, trebuie
făcute înregistrări pe un număr reprezentativ de subiecţi, media
rezultatelor reprezentând densitatea lecţiei, care nu este egală cu durata
lecţiei. Evidenţa densităţii se poate înregistra şi aprecia ca fiind pozitivă sau
negativă prin întocmirea aşa-zisului „protocol de densitate”. În cadrul
acestuia se înregistrează: desfăşurarea conţinutului lecţiei în timpul alocat,
valorile frecvenţei cardiace şi respiratorii la începutul, pe parcursul şi la
terminarea lecţiei.
 Îmbunătăţirea densităţii lecţiei de educaţie fizică.

Pentru a îmbunătăţi densitatea lecţiei de educaţie fizică este

necesar a aplica unrătoarele măsuri:
• formarea la elevi a unei motivaţii puternice prin modul atractiv de enunţare a temelor şi
sarcinilor instructiv-educative şi prin promovarea metodelor cu caracter euristic,
problematizat;
• alegerea celor mai bune procedee de organizare a colectivului de elevi şi a unor procedee
metodice care să ofere posibilitatea unui volum crescut de efort prin lucru frontal cu
întreaga clasă, care se pretează la conţinutul primelor trei verigi, lucrul pe perechi care se
poate aplica în executarea elementelor specifice gimnasticii, în care jumătate dintre elevi
pot lucra, iar cealaltă jumătate corectează şi ajută, prin lucrul pe grupe când se lucrează
pentru dezvoltarea aptitudinilor psihomotrice, dar şi a unui joc sportiv, lucrul în torent
folosit la sărituri, parcursuri aplicative şi lucrul individual pentru dezvoltarea aptitudinilor
psihomotrice şi pentru învăţarea, consolidarea, perfecţionarea şi evaluarea deprinderilor
motrice etc.
• promovarea în lecţie a lucrului individual, care să ofere posibilitatea execuţiei conform
particularităţilor individuale;
• organizarea rapidă a colectivului de elevi şi pregătirea din timp a materialelor sportive;
• folosirea tuturor materialelor didactice;
• alegerea mijloacelor atractive (jocuri, ştafete, parcursuri aplicative etc).