EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT ADAPTAT LA PERSOANELE

CU DEFICIENŢE DE AUZ

* DEFINIŢIE

* Încadrul disfuncţiilor senzoriale, deficienţa de auz constituie o

categorie aparte, consecinţa faptului că ea presupune afectarea
totală sau parţială a unuia dintre principalele simţuri care asigură
legătura individului cu mediul înconjurător.
* TERMENI SPECIFICI

*surzii - cei care nu posedă un auz funcţional pentru viaţa de

zi cu zi; în cadrul acestei categorii vorbim despre surzii
congenitali - cei care s-au născut fără posibilitatea de a
auzi, şi despre asurziţi (surzii târzii) - cei care şi-au pierdut
auzul în urma unor boli sau accidente;
*hipoacuzicii - cei care prezintă resturi de auz şi care, în
funcţie de pierderile acestui simţ, utilizează diferite tipuri
de proteze auditive.
*Hiperacuzicii
* CATEGORII DE DEFICIENŢE
Mărimea pierderii de auz se apreciază în decibeli (db).
* atunci când pierderea se situează între 15-25 db, vorbim despre
hipoacuzie uşoară;
* între 25 - 40 db, hipoacuzie mijlocie;
* între 40 - 65 db, hipoacuzie moderată;
* între 65 - 95 db, hipoacuzie severă;
* peste 95 db, surditate sau cofoză.
 INFLUENŢE ÎN PLANUL DEZVOLTĂRII FIZICE

*Diferenţele de dezvoltare fizică se datorează, în primul

rând, atitudinii deficiente sau deficienţelor prezente la
nivelul cutiei toracice. Acestea, lipsa de mişcare şi
neexercitarea actului vorbirii (care presupune un anumit
echilibru între expir şi inspir) conduc la indici scăzuţi ai
capacităţii respiratorii, în consecinţă, aceşti copii vor face
faţă cu greu eforturilor de lungă durată.
ORGANIZARE ŞI CONDUCEREA ACTIVITĂŢII DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI
SPORT ADAPTAT

* care este nivelul deficienţei?

* care este modul de comunicare preferat de subiecţi şi
cum poate fi el îmbunătăţit?
* există contraindicaţii, restricţii privind participarea la lecţiile de
educaţie fizică sau antrenament sportiv ?
• Recomandări privind conţinutul instruirii:

• la vârstele preşcolară şi şcolară mică se vor organiza

frecvent activităţi ritmice şi de expresie corporală; în acest
sens se vor utiliza instrumente de percuţie (tamburine, tobe),
a căror vibraţii pot fi percepute de hipoacuziei şi chiar de
către surzi;

• deoarece deficienţa de auz poate fi însoţită de tulburări grave

ale echilibrului, sunt contraindicate exerciţiile de căţărare,
rostogolirile, precum şi jocurile care presupun poziţii
neobişnuite (în care controlul ochilor asupra mişcărilor este
redus);
 Dezvoltarea musculaturii fonatoare şi toracice a
subiecţilor
* doi jucători aşezaţi faţă în faţă la 1 m, suflă un balon de la unul la
celălalt, încercând să ţină balonul în aer cât mai mult posibil, fără
a-l atinge şi fără ca acesta să cadă pe sol;
* dinaşezat pe scaun la o masă de 1 m lungime, doi jucători vor
sufla mingea de ping-pong încercând să o direcţioneze spre o
"poartă" improvizată, neavând voie să se ridice de pe scaun; se
consideră punct intrare a mingi în poartă.
* Gimnastica ritmică.
* Expresivitatea.
*- Valorificarea caracterului vibrator şi senzorial al obiectelor şi
suprafeţelor, în vederea asigurării unui feed-back asupra datelor
spaţiale, temporale şi intensităţii acţiunilor motrice.
*- schi alpin şi nordic, hochei pe gheaţă, patinaj viteză,
badminton, baschet, ciclism, lupte, tir, fotbal, înot, tenis de
masă, handbal, tenis de câmp, atletism, volei şi polo pe apă.
 EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT ADAPTAT LA PERSOANELE CU
DEFICIENŢE DE VEDERE

DEFINIŢIE
* Deficienţade vedere reprezintă o disfuncţie în care analizatorul
vizual este incapabil să recepţioneze, să transmită sau să
interpreteze stimulii, într-o manieră favorabilă integrării
educaţionale şi sociale.
* (diminuarea sau lipsa vederii poate determina un puternic
dezechilibru în activitatea psihică, structurarea automatismelor şi
integrarea socială a persoanei)
 TERMENI SPECIFICI

* ambliopie – slăbirea vederii ca urmare a deteriorării mediilor

transparente ale globilor oculari, a exceselor sau bătrâneţii.
* 
* cecitate (orbire) - slăbirea vederii ca urmare a deteriorării
mediilor transparente ale globilor oculari, ale retinei, ale cailor
nervoase sau ale centrilor vederii (incapacitate de a percepe
lumina).
 CATEGORII DE DEFICIENŢI

* ambliopii - care mai prezintă resturi de vedere;

* orbii târzii - caracterizaţi de lipsa vederii, deficienţa fiind
instalată după vârsta de trei ani;
* orbiicongenitali sau orbii propriu-zişi - care nu au beneficiat
niciodată de acest simţ sau la care orbirea a survenit înainte de
vârsta trei ani, astfel încât ei nu îşi pot aminti reprezentări vizuale
(forme, culori, mărimi, proporţii).
 INFLUENŢE IN PLANUL DEZVOLTĂRII FIZICE

* lipsa
vederii nu cauzează în mod direct tulburări, dar tendinţa
către sedentarism care însoţeşte de multe ori deficienţa este
responsabilă de acestea.
* apariţiaunor atitudini posturale deficiente sau deficienţe fizice -
cap şi gât aplecate înainte sau înclinate lateral, umerii căzuţi,
cifoze, scolioze, spate rotund, umeri, torace înfundat. Atitudinea
corporală va fi la rândul său afectată de înclinarea trunchiului
înainte, menţinerea genunchilor flexaţi (ca urmare a tendinţei de
păşire pe toată talpa în vederea obţinerii unei suprafeţe cât mai
mari de sprijin).

* De aceea, rolul educaţiei fizice este decisiv în sensul dezvoltării

forţei, rezistenţei, vitezei de reacţie, coordonării, calităţi
condiţionale pentru integrarea socio-profesională a nevăzătorilor.
* INFLUENŢE IN PLANUL MOTRICITĂŢII GLOBALE
* 
* - lipsă de coordonare şi mişcări aritmice;
* - teama copilului de a fi deplasat brusc, lipsa vederii care motivează
mişcarea, lipsa oportunităţii de a vizualiza mişcarea celorlalţi şi a
obiectelor, toţi aceşti factori contribuie la retardul motric;
* - la vârste mai mari acest retard se ameliorează prin contribuţia
feed-
back-ului corectiv al profesorului, părintelui, ca substitut pentru
monitorizarea propriilor mişcări;
* - mersul nevăzătorilor este rigid, nesigur, ezitant. Membrele inferioare
sunt uşor flexate, păşirea se realizează fără rularea labei piciorului, în
felul acesta asigurându-se o suprafaţă mai mare de contact şi de
sprijin. De asemenea, se constată că braţele nu se mişcă pe lângă corp,
ci rămân inerte de-a lungul corpului sau orientate spre înainte în
vederea depistării eventualelor obstacole;
*- alergarea se caracterizează printr-un fuleu redus, ritm lent al
paşilor, fază de sprijin prelungită, extensie mai slabă şi flexia coapsei
redusă, înregistrând valori reduse ale vitezei de deplasare (în medie cu
50% ).
ORGANIZARE ŞI CONDUCEREA ACTIVITĂŢII DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI
SPORT ADAPTAT
*cunoaşterea nivelului de dezvoltare motrică şi a experienţei
motrice a subiecţilor (în cazul dezlipirii de retină sunt
interzise săriturile şi mişcările bruşte, sporturile de contact,
scufundările în apă iar la glaucom nu se recomandă mişcările
care vizează poziţii răsturnate sau înot subacvatic).
*obţinerea independenţei subiectului (atitudinea pozitivă a
profesorului faţă de subiect şi problemele acestuia;
stimularea atitudinii active a subiectului; evitarea tendinţei
de hiperprotejare a copilului de către profesor sau de către
părinţi).
*Se vor adapta metodele de predare, echipamentele şi
materialele utilizate (ghidarea manuală a mişcării copilului
spre poziţiile corecte necesare formării unei anumite
deprinderi);
*utilizarea unui model (cum ar fi o păpuşă cu articulaţii
mobile), astfel încât copiii să distingă cum se relaţionează
segmentele corpului într-o mişcare (de exemplu, rostogolire
înainte, roata laterală sau alte elemente din gimnastică);
*ghidarea deplasărilor (schimbări de direcţie, profil al
terenului, prezenţa scărilor etc.) sau activităţilor motrice ale
copiilor nevăzători de către cei cu resturi sau fără probleme
de vedere;
*utilizarea reperelor auditive în condiţiile diminuării celor
vizuale (mingi cu clopoţei în interior, legarea de clopoţei pe
plasa coşului de baschet, a porţii etc.);

*în explicaţiile profesorului se va utiliza un limbaj clar şi care

vizează repere cunoscute de către nevăzători;

*în funcţie de vederea reziduală a copilului, profesorul va

stabili măsurile de maximizare a percepţiei vizuale, utilizând
culori contrastante pentru pereţi, aparatura de specialitate,
mingi, marcatori de teren, echipamentul colegilor, lumină
puternică etc.
 ACTIVITATI DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT ADAPTAT

* Gimnastică. Elementele din gimnastică se vor folosi în cadrul unor

parcursuri aplicative şi în jocuri de mişcare adaptare.
Un parcurs aplicativ poate avea următorul conţinut:
* 1.mers în patru labe într-un tunel confecţionat dintr-un covor
rulat; ieşire din tunel, întoarcere la stânga în unghi drept, având ca
reper peretele;
* 2. urcare pe o plasă elastică, săritură şi aterizare pe o saltea;
* 3. deplasare în echilibru pe banca de gimnastică;
* 4. deplasare cu pas adăugat pe o bârnă înclinată şi săritură în
adâncime (50 cm).
La începutul exersării, copiii vor realiza un parcurs de recunoaştere
împreună cu profesorul care descrie atelierele şi acţiunile ce vor fi
realizate, dă indicaţiile necesare pentru reperarea acestora în
spaţiu, îi ajută să treacă de la un atelier la celălalt ţinându-i de
mână sau încurajându-i verbal.
* Goal - ball. Este un joc sportiv extrem de dinamic, specific
nevăzătorilor. La acest joc participă două echipe formate din trei
jucători câmp şi trei rezerve. Aceştia încearcă să stopeze mingea
rostogolită de adversar înainte ca ea să ajungă la linia de fund a
propriului teren. Mingea poate fi oprită cu orice parte a corpului,
printr-o varietate de modalităţi (întinderi, plonjoane etc.).
Acţiunile jucătorilor se bazează numai pe zgomotul pe care mingea
cu clopoţei îl emite în timpul rostogolirii.
* Atletism. Din această ramură de sport pot fi practicate probe de
alergare, sărituri în înălţime şi în lungime, probe de aruncare.

* Activităţi ritmice, de expresie corporală şi dans (Asociate într-o

mare măsură integrării senzoriale, aceste activităţi asigură condiţii
excelente pentru: conştientizarea propriului corp, orientare
spaţială, coordonare, formarea deprinderilor perceptiv-motrice,
optimizând în acelaşi timp condiţia fizică a subiecţilor, în mod
special dansul, ca mijloc al educaţiei fizice, realizează o conexiune
între fizic şi metal, rafinând imaginea de sine şi confortul interior).
* Înotul devine posibil atunci când copilul a căpătat încredere în
forţele proprii, adică în situaţiile în care reuşeşte să controleze
apneea, când a învăţat mecanismele propulsiei, menţinerea
echilibrului în mediul acvatic etc.
* Schiul. Practicarea schiului la această categorie de indivizi este
diferită prin faptul că impune prezenţa unui ghid, care îşi asumă
răspunderea descrierii pârtiei şi alegerii traseului care trebuie
urmat pe parcursul coborârii.

* Judo-ul este unul dintre sporturile competiţionale la care sportivii

cu deficienţă de vedere pot participa fără să întâmpine probleme
deosebite de adaptare, deoarece bazându-se pe un simţ tactil -
kinestezic deosebit, sportivii nevăzători pot participa cu şanse
egale în competiţiile văzătorilor, având chiar rezultate deosebite.

* Activităţile în natură sunt poate cele mai indicate opţiuni pentru

petrecerea timpului liber, deoarece activităţile educative (şcolare,
sociale, artistice şi, în special, motrice) desfăşurate în instituţii
specializate trebuie în mod obligatoriu completate cu experienţele
unice pe care spaţiile deschise le pot oferi.