ACTVITĂȚI MOTRICE

ADAPTATE
 CERINŢE PENTRU PROMOVARE
REFERAT – de predat până la data de 20 ianuarie 2020

- alegeţi un tip de handicap/ dizabilitate/ deficienţă pe

care doriţi să o abordaţi (fizică, mentală/ de intelect,
senzorială: vedere, de auz, psiho-motrică) – abordare
generală, particularităţile şi caracteristicile acelui tip
de handicap;

- prezentaţi un program de activitate fizică ce se poate

desfăşura cu persoanele aflate în condiţii speciale de
handicap (cel ales);

- referatul trebuie să fie alcătuit din: pagina de

prezentare + conţinutul referatului + pagina cu
bibliografie;
BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ:

Albu A., Albu C, Asistenţa psihopedagogică şi medicala a

copilului deficient fizic, Editura Polirom, Iaşi, 2000
Arcan P., Ciumageanu D., Copilul deficient mintal, Editura
Facla, Timisoara, 1980
Cârstea G., Didactica educaţiei fizice, Editura ANEFS,
Bucureşti, 2000
Dragnea A. şi colab, Ghid metodologic pentru organizarea şi
desfăşurarea activităţilor de educaţie fizică şi sport la copiii
instituţionalizaţi (7-14 ani). Programe şi aplicaţii, Bucureşti, 2001
Duma E., Deficienţele de dezvoltare fizică, Editura Argonaut, Cluj
Napoca, 1997.
Fozza C. A., Îndrumar pentru corectarea deficienţelor fizice,
Editura Fundatiei România de Mâine, Bucureşti, 2002
Marcu V., Pâncotan V., coord., Activităţi fizice adaptate, Editura
Universitaria Craiova, 2007
 Marcu V., Milea M., Dan M., Sport pentru persoanele cu
handicap (activităţi motrice pentru persoane cu nevoi speciale),
Editura Triest, Oradea, 2001
Muşu I., Taflan A., Terapie educaţională integrată,
Editura Pro Humanitate, Sibiu, 1997
Păunescu C., Mușu I., Recuperarea medico-pedagogică a
copilului handicapat mintal, Editura Medicală, București, 1990
Păunescu C., Mușu I., Psihopedagogie specială integrată.
Handicapul mintal/ handicapul intelectual, Editura Pro
Humanitate, București, 1997
Popovici D., Elemente de psihopedagogia integrarii, Editura
Medicală, București, 1998
Preda V., Psihologia deficienţilor vizuali, Editura
Multiplicare,Cluj Napoca, 1993
Radu G., Recuperarea si integrarea persoanelor cu handicap,
Editura Medicală, București, 1995
Robănescu N., Readaptarea copilului handicapat fizic,
Editura Medicală, Bucureşti, 1976
 Rozorea A., Deficienţa de vedere. Abordare psihosocială şi
educaţia terapeutică, Editura Pro Humanitate, București, 1998
Stan Z., Activități motrice adaptate, Editura Zigotto, Galați, 2015
Teodorescu S., Bota A., Stănescu M., Educaţie fizică şi sport
adaptat pentru persoane cu deficienţe senzoriale, mintale şi
defavorizate social, Bucureşti, 2003
Vasile L., Grecu A., Hidrokinetoterapia aplicată, Editura
Tehnoplast Company, Bucureşti, 2006
Vasile L., Înot pentru sănătate, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 2007
Verza E., Probleme de defectologie, vol.8, Editura Universităţii
Bucureşti, 1988.
Verza E., Metodologii contemporane în domeniul defectologiei şi
logopediei, Editura Universităţii Bucureşti, 1987
Verza E. (coord.), Elemente de psihopedagogia handicapaţilor,
Editura Universităţii Bucureşti, 1990
Verza E., Psihopedagogie specială, manual pentru clasa a XIII-a,
şcoli normale, Editura Didactică şi Pedagogică, București, 1998
 Vrăşmaş T., Daunţu P., Muşu I., Integrarea în comunitate a
copiilor cu cerinţe educative speciale, Editura Meridiane,
Bucureşti, 1990
Weihs T., Să-i ajutăm, iubindu-i, Editura Humanitas, Bucureşti,
1992
*** Curriculum pentru copii cu deficienţe (dizabilităţi) severe şi
profunde – Reprezentanţa UNICEF în Romania, Asociatia
RENINCO Romania
***Regulamente sportive - SPECIAL OLYMPICS ROMÂNIA
***Grupul de Lucru pentru Persoane cu Disabilităţi al
Parlamentului European: http://www.edffeph.org/apdg/index-
en.htm
***Hotărârea Consiliului European privind Anul European al
Persoanelor cu
Disabilităţi:http://www.europa.eu.int/comm/employment_social/so
cprot/disable/com271/comfinal_en.pdf
***WHO International Classification of Functioning, Disability
and Health: http://www3.who.int/icf/icftemplate.cfm
 TERMINOLOGIE MINIMĂ SPECIFICĂ
ACTIVITĂȚILOR MOTRICE ADAPTATE

• autism – tulburare de dezvoltare care se

manifestă prin dificultate de comunicare
verbală sau non-verbală – apare înaintea
vârstei de 3 ani;

• deficiență – pierderea sau perturbarea

temporară sau definitivă a unei structuri
fiziologice, anatomice sau psihice;
• deficiențe vizuale – diminuarea sau lipsa
funcției vizuale;

• nevăzătorii – persoane care prezintă o

dezvoltare fizică întârziată şi mai puţin
armonioasă - lipsa vederii face inutilă
explorarea spaţiului cu privirea, mai ales în
plan vertical, ceea ce duce la scăderea
tonusului muscular care asigură poziţia
corectă a capului (la nevăzători capul este
aplecat spre piept), pot apărea deformări ale
coloanei vertebrale atât în plan frontal
(scolioze), cât şi sagital (cifoze, lordoze).
• deficiențe de vorbire/ limbaj – disfuncție de
comunicare – articulare defectuoasă a
cuvintelor, deficit de voce;

• deficiențe de învățare – disfuncția unuia sau

mai multor procese psihice de bază care se
manifestă prin capacitatea redusă de a
asculta, vorbi, scrie, citi, gândi sau realiza
operații matematice;
• deficiențe emoționale – condiție internă a
individului;

• deficiențe ortopedice - limitări severe ale acțiunii

aparatului locomotor determinate de factori
congenitali, afecțiuni, anomalii sau alte cauze
(amputări);

• deficiențe motorii – boli ale sistemului locomotor și

nervos: boli reumatice, ale sistemului muscular,
paralizii cerebrale etc.;

• deficiențe morfo-funcționale – la nivelul organelor

interne - afecțiuni cardiovasculare, respiratorii,
renale, digestive, metabolice;
• deficiențe auditive – diminuarea sau lipsa
funcțiilor aparatului auditiv;

• hipoacuzie – prezintă resturi de auz – în

funcție de afecțiune sunt utilizate diferite
proteze auditive;

• hiperacuzie – prezintă sensibilitate crescută a

auzului;
• deficiențe senzoriale - disfuncții sau tulburări
la nivelul analizatorilor vizual și auditiv, cu
implicații majore asupra desfășurării normale
a vieții de relație cu factorii de mediu, dar și a
proceselor psihice ale persoanei;

• deficiențe multiple – disfuncții concomitente

ale mai multor aparate și sisteme;
 deficiențe psihice/ mintale – funcţionarea
intelectuală inadecvată, exprimată prin dificultăţi
la nivelul proceselor gândirii, reducerea
câmpului perceptiv, limbaj slab dezvoltat,
imaturitate socio-afectivă, dificultăţi în învăţare,
tulburări de comportament etc.

• retard mintal – afectare semnificativă a

funcției intelectuale ce se manifestă încă din
timpul de dezvoltare a copilului;
• handicap – consecința unor deficiențe sau
incapacități ale indivizilor;

• infirmitate – alterarea structurală sau

funcțională în plan anatomic, fiziologic sau
psihologic care permite totuși desfășurarea
anumitor activități;

• incapacitate – diminuarea sau pierderea

capacităților fizice, mentale, senzoriale -
consecință a unei/ unor deficiențe;
• paraplegia – paralizia parțială sau totală a
membrelor inferioare și a musculaturii
trunchiului parțial sau total ca rezultat al
lezării măduvei toracice/ lombare/ rădăcinilor
sacrate;

• tetraplegia - paralizia parțială sau totală a

membrelor inferioare și superioare ca rezultat
al lezării măduvei spinării;
EDUCAŢIA FIZICĂ ŞI SPORTUL ADAPTAT
• însușirea unor deprinderi pentru a deveni
independenţi/ autonomi;

• stimulează motivaţia internă care susţine

procesul de vindecare – recuperare;

• orientează activităţile spre persoană şi nu ca

persoană deficientă;

• intervenţia kinetoterapeutică devine eficientă

în paralel cu angajarea în activităţi
educaţionale, recreative şi sportive.
 Educaţia fizică specială/ adaptată - ramură a
educaţiei fizice - recuperarea şi integrarea socială prin
programe adaptate tipurilor de deficienţe:

1. Programe adaptate - implică modificarea

activităţilor fizice tradiţionale - oferă posibilităţi de
participare pentru toţi deficienţii;

2. Programe corective - în special pentru recuperarea

funcţiei posturale şi a deficienţelor de biomecanică a
mişcării;

3. Programe de dezvoltare - îmbunătăţirea nivelului

calităţilor motrice şi a posibilităţilor de însușire a
deprinderilor şi priceperilor motrice.
INTEGRAREA COPIILOR DEFICIENŢI în
medii sociale prin ACTIVITĂȚI SPORTIVE:

 activităţi sportive care nu se deosebesc ca structură,

reguli, condiţii organizatorice şi materiale de
ramurile sportive cunoscute (exemplu: un atlet cu
retard mintal participă la probe de alergări);

 activităţi sportive care păstrează structura şi regulile

obişnuite, dar beneficiază de condiţii materiale care
compensează într-o anumită măsură deficienţa
competitorului (exemplu: un nevăzător care participă
într-o competiţie de popice beneficiază de o delimitare
proeminentă a culoarului de lansare a bilei);
 activităţi sportive la care participă competitori cu și
fără deficienţe - subiecţii deficienţi având unele
facilităţi regulamentare (exemplu: la competiţiile de
tenis au dreptul să returneze mingea după două căderi
succesive);

 activităţi sportive la care participă competitori cu şi

fără deficienţe, toţi se supun unei versiuni
modificate a probei sau ramurii sportive respective
(exemplu: competitori de orice tip participă în
cărucioare la orice joc de baschet);

 activităţi sportive de tipul ”Special Olympics” la

care participă exclusiv subiecţii cu deficienţe de
acelaşi tip şi grad.
 OBIECTIVELE EDUCAŢIEI FIZICE ŞI
SPORTULUI LA COPIII DEFICIENŢI

Biologic:
- optimizarea stării de sănătate;

- favorizarea unei dezvoltări armonioase şi capacităţi

funcţionale corespunzătoare vârstei;

- prevenirea şi corectarea deficienţelor fizice, de

postură şi formarea unei atitudini corporale
corecte;

- realizarea unor efecte terapeutice (terapie

corectivă, recreaţională etc.).
 Psihologic:

- educarea componentelor cognitive, afective,

volitive, motivaţionale;

- acceptarea propriei condiţii ca prim pas al

realizării integrării sociale;

- facilitarea exprimării subiecţilor deficienţi

conform propriilor abilităţi şi capacităţi;
 Motric:

- îmbunătăţirea motricităţii generale;

- însușirea unor deprinderi şi priceperi motrice

variate;

- dezvoltarea calităţilor motrice;

- dezvoltarea potenţialului psiho-motric și bio-

motric care să favorizeze obţinerea unor
performanţe profesionale, sportive, sociale;
 Social:
- dezvoltarea capacităţii de relaţionare cu mediul
fizic şi social;

- stimularea comunicării între diferitele categorii

de copii, cu/ fără disabilități;

- încurajarea relaţiilor sociale - între aceştia şi

persoanele valide;

- realizarea unei noi imagini despre grup sau

propria persoană, a unei valorizări superioare a
competenţelor existente.
 EDUCAŢIA INTEGRATĂ

• includerea în structura învăţământului de

masă a copiilor cu cerinţe speciale în
educaţie (copii cu deficienţe senzoriale,
fizice, intelectuale sau de limbaj, defavorizaţi
socio-economic şi cultural, copii din centrele
de asistenţă şi ocrotire socială, copii cu
uşoare tulburări psiho-afective şi
comportamentale, copii afectaţi cu HIV);
ȘCOALA:
• principala instituție de socializare a copilului;

• integrarea şcolară - facilitează procesul de

integrare socială a copiilor cu nevoi speciale;

• sub îndrumarea cadrelor didactice, permite

perceperea şi înţelegerea corectă de către elevii
normali a problematicii şi potenţialului de
relaţionare şi participare la viaţa comunitară a
semenilor lor care au nevoie de o abordare
diferenţiată;

• crearea anumitor facilităţi pentru accesul şi

participarea lor la serviciile comunităţii;
Acţiunea de integrare conform Programului
Naţional din 2000, privind educaţia şi
integrarea copilului cu nevoi speciale vizează
două aspecte:

1. integrarea copiilor în învăţământul public şi

păstrarea lor în familia naturală;

2. integrarea copiilor cu deficienţe asociate,

grave, severe, profunde din căminele spital în
şcolile speciale/ de masă, cu menţinerea lor
acolo unde este posibil în familie.
Integrarea şcolară a copiilor cu cerinţe speciale în
învăţământul de masă presupune:

 educarea copiilor cu cerinţe speciale alături de copiii

normali;

 asigurarea serviciilor de specialitate (recuperare,

terapie educaţională, consiliere şcolară, asistenţă
medicală şi socială) în şcoala respectivă;

 acordarea sprijinului necesar personalului didactic în

procesul de proiectare şi aplicare a programelor de
integrare;

 permiterea accesului efectiv al copiilor cu nevoi speciale

la programul şi resursele şcolii (bibliotecă, terenuri de
sport etc.);
• încurajarea relaţiilor de prietenie şi
comunicare între copiii din clasă/ şcoală;

• educarea şi ajutarea tuturor copiilor pentru

înţelegerea şi acceptarea diferenţelor dintre ei;

• posibilitatea de a ţine cont de problemele şi

opiniile părinţilor, încurajându-i să se implice
în problemele şcolii;

• asigurarea programelor de sprijin

individualizate pentru copiii cu nevoi speciale.
 Școlarizarea copiilor cu cerinţe
educative speciale se desfăşoară atât
în instituţii de învăţământ special cât
şi în instituţii ale învăţământului de
bază, prin clase speciale sau prin
includerea acestor copii în clase
obişnuite, fiind condiţionaţi de
posibilitatea de a le asigura asistenţă
psiho-pedagogică.
 In Regulamentul de organizare şi funcţionare
a învăţământului special sunt:

- şcoli pentru diferite tipuri de deficienţe:

• deficienţe mintale;
• deficienţe fizice;
• deficienţe senzoriale;
• deficienţe de limbaj;

- şcoli pentru copii cu tulburări socio-afective şi

de comportament;

- şcoli pentru deficienţe asociate.

 In cazul copiilor cu deficienţe
mintale, organizarea şcolarizării se
face pe niveluri de handicap –
moderat, sever şi profund, atât în
instituţii de învăţământ special, cât şi
pe grupe sau clase separate din
aceeaşi instituţie şcolară specială.
 DEFICIENŢE FIZICE - abateri de la normalitate
prin dereglări morfo-funcţionale/ clasificare:

1) din punctul de vedere al prognosticului

(evoluţiei) deficienței fizice:

- deficienţe neevolutive (statice, fixate definitiv,

foarte greu de corectat);

- deficienţe evolutive (care progresează sau

regresează, putând fi corectate, într-o
proporţie mai mare sau mai mică, mai uşor
sau mai greu).
 2) din punctul de vedere al gravităţii:

 deficienţe fizice uşoare - mici abateri de

la normalitatea corporală - considerate
atitudini deficiente globale/ segmentare
- se pot corecta prin mișcări corective
(exemplu: deficienţa cifotică, gâtul
înclinat lateral sau înainte, umerii aduşi
înainte sau asimetrici, torace în flexie
etc.);
 deficienţe fizice de grad mediu - defecte
morfologice şi funcţionale staţionare sau
cu evoluţie lentă, care se corectează
parţial sau rămân nemodificate:

 de tip segmentar (exemplu: cifoze, lordoze,

deformaţii ale abdomenului, toracelui);

 deficienţe medii globale (exemplu:

disproporţii între segmente etc.);
 deficienţe fizice accentuate - modificări
patologice ajunse într-un stadiu avansat
de evoluţie;
 cele mai multe deficienţe de acest tip
sunt determinate în viaţa intrauterină
(exemplu: malformaţii ale apara­tului
locomotor) sau ca urmare a unor
paralizii, traumatisme osoase şi
articulare, a unor infecţii ale oaselor,
muşchilor, articulaţiilor sau ale vaselor
de sânge;
 3) din punctul de vedere al localizării şi al
efectelor deficienţei se cunosc:

 deficienţe morfologice - este afectată forma

corpului/ segmentelor corporale;

 deficienţe funcţionale - sunt afectate structura

şi funcţionarea organismului;

Ambele categorii: deficienţe globale (generale

sau de ansamblu) şi deficienţe parţiale (regionale,
segmentare sau locale).
 Deficienţe morfologice globale - E. Verza:

• deficienţe de creştere (exemplu: hiposomie - nanism,

hipersomie - gigantism, între înălţime şi greutate de exemplu,
disproporţionalitate - între cap şi trunchi de exemplu);

• deficiențe de nutriţie (exemplu: obezitate, debilitate fizică);

• deficiențe de atitudine (exemplu: atitudine global insufi­cientă

rigidă/ global asimetrică);

• deficienţe ale tegumentelor (exemplu: palide sau vineţii, uscate

sau umede, cu pete, cicatrici, eczeme, cu hipertricoză -
pilozitate pe tot corpul);

• deficienţe ale muscula­turii (exemplu: hipotonii sau hipertonii),

deficienţe ale oaselor, ale articulaţiilor.
 Deficienţe morfologice parţiale - E. Verza

 deficienţe ale capului (exemplu: cap macrocefal -

supradimensionat în raport cu corpul, cap microcefal -
subdezvoltat în raport cu corpul, cap brahicefal - fără
proeminenţa occipitală, cap dolihocefal - cu diametrul
antero-posterior alungit şi cu o "şa" la mijloc, cap
hidrocefal etc.);

 deficienţe ale feţei (exemplu: faţa prea ovală, prea

alungită, lăţită, cu cicatrici, malformaţii, cu pareze,
faţă cu afecţiuni ale ochilor - strabism, ochi înfundaţi
sau prea apropiaţi etc., sau ale nasului, urechilor, faţă
cu dinţi vicios implantaţi etc.);
 deficienţe ale gâtului (exemplu: un gât prea lung sau prea
scurt, prea gros sau prea subţire, gât cifotic, lordotic sau
scoliotic, gât răsucit - torticolis, gât cu relief tiroidian accentuat
etc.);

 deficienţe ale trunchiului/ ale toracelui (exemplu: prea lung,

prea scurt, îngust, prea larg, prea bombat, plat, cu stern
înfundat);

 deficienţe ale abdomenului (exemplu: prea proeminent,

strangulat, cu hernii sau prea moale);

 deficienţe ale spatelui/ ale coloanei vertebrale (exemplu:

cifotic, scoliotic, asimetric);

 deficienţe ale bazi­nului (exemplu: căzut prea mult, înclinat

lateral etc.);
• deficienţe ale membrelor superioare -
pot fi inegale (exemplu: în lungime sau
grosime), asimetrice, rămase în flexie/
extensie, cu umeri prea înguşti/ largi,
prea căzuţi/"ţepoşi„/ "aduşi", cu braţe
inegale, cu coate în flexie/ extensie/ O/
X, cu antebraţe curbate/ asimetrice/ cu
sechele traumatice/ cu degete cu
anomalii/ cu omoplaţi asimetrici etc.;
• deficienţe ale membrelor inferioare - pot
fi inegale/ cu contracturi/ cu şolduri în
relief accentuat/ asimetrice, cu
genunchi ramaşi în flexie/ extensie/
asimetrici, cu gambe recurbate/ cu
sechele traumatice, cu glezne strâmbe/
X/ scobite şi cu degete "în ciocan" - în
flexie cu sprijin pe unghii/ strâmbe,
suprapuse/ deformate etc.
 Deficienţe funcţionale

- deficienţe ale aparatului neuromuscular

(exemplu: diferitele forme şi grade de paralizii,
tulburările de mers, de echilibru, de ritm, de
coordonare a mişcărilor);

-   deficienţe ale marilor aparate şi funcţiuni ale

organismului: aparatul respirator (exemplu:
insuficienţa respiratorie); aparatul cardiovascular
(hipertensiune arterială); aparatul digestiv şi
funcţiile de nutriţie (obezitate); sistemul endocrin
(insuficienţa sexuală, nanism, deficienţe ale organelor
de simţ).
 ECHIPA DE SPECIALIŞTI

PROFESORUL DE EDUCAŢIE FIZICĂ ADAPTATĂ

• specialist în probleme de corectare a deprinderilor

motrice, de educare a posturii şi a biomecanicii
mişcării;

• mijloace utilizate – exerciții fizice cu caracter

profilactic/ de dezvoltare/ de recuperare-reabilitare
(jocuri dinamice, ramuri de sport, activităţilor de
expresie corporală, pentru toţi copiii care au nevoie
de tratare diferenţiată sau de program individualizat);
 PSIHOPEDAGOGI

• diagnoza psiho-educaţională;
• strategii de modificare comportamentală;
• îmbunătăţirea percepţiei vizuale;
• activităţi de tutoriat;
• instruire de grup;
• remedierea dificultăţilor de citire, scriere,
operaţii aritmetice etc.
 PSIHOLOGUL ŞCOLII:

• observarea comportamentului copilului;

• aplică teste;
• prescrie scheme de lucru;
• urmăreşte evoluţia în timp;
• monitorizează şi consiliază;
 KINETOTERAPEUTUL

• recuperarea funcţiei neuro-musculo-scheletice

prin: analiza funcţiei reflexe, evaluarea
amplitudinii mişcărilor, evaluări segmentare,
crearea premiselor de reînvăţare a mersului şi a
deprinderilor;
 TERAPEUTUL OCUPAŢIONAL

• are competenţe în formarea şi recuperarea

deprinderilor de autonomie personală;

• diferenţa dintre profesorul de educaţie fizică şi

terapeutul ocupațional constă în finalităţile
urmărite;
 SPECIALISTUL ÎN TERAPIE
RECREAŢIONALĂ (instructorul de timp liber):

• să recupereze/ remedieze/ reabiliteze

aptitudini, abilităţi, deprinderi - capacitatea
funcţională independentă a subiectului pentru
a reduce/ elimina efectele deficienţei;

• terapia recreaţională se bazează pe

autodeterminare, acţiune non-impusă, în
vederea formării deprinderilor sociale,
gândirii pozitive, percepţiei pozitive a propriei
eficacităţi, regăsirii plăcerii de a trăi;
 MEDICUL

• evaluarea iniţială şi intermediară a

copilului, alături de profesorul de educaţie
fizică adaptată;

• rezultatele obţinute care privesc starea de

sănătate a subiectului, se vor concretiza în
recomandări privind menţinerea sau
ajustarea programului complex de
intervenţie.
CERINȚE ALE EXAMENULUI MEDICAL:

- obligatoriu pentru orice persoană cu handicap care

doreşte să facă sport;

- condiţionează legitimarea, clasificarea sportivă, licenţa,

participarea în competiţie;

- determină aptitudinile, contraindicaţiile, prescripţiile

medicale în funcţie de care se recomandă practicarea
unei ramuri sportive/ probe;

- orientarea se face în funcţie de vârstă, aptitudini,

topografia handicapului, funcţia musculară şi
interdicţiile de comportament ale persoanei examinate;
CONŢINUTUL EXAMENULUI MEDICAL:

1. Anamneza: istoria handicapului, antecedente personale,

familiale, ereditare, incidente de sănătate, de la apariţia
handicapului şi până în prezent sau de ultimul examen medical
până în prezent;

2. Examenul general: antropometrie, funcţional (tensiune, puls,

ganglioni, palpări viscerale, starea inimii, plămânii etc.), sistemul
osteo-articular (mobilitate articulară);

3. Examenul clinic - axat pe deficienţele propriu-zise: paralizii,

amputaţii, deficienţe vizuale etc.;

4. Teste de adaptare cardio - vasculară la efortul specific

sportului ales;
DEFICENŢII VIZUALI

- sunt foarte sensibili şi labili din punct de vedere psihic;

- necesită competenţe speciale;
- cauze: congenital, accidente, tratamente greşite;

Orientare:
- atletism: alergări (viteză, marş, semifond), sărituri ( în
lungime, înălţime), aruncări;
- schi: coborâre directă cu conducător, fond cu conducător
- nataţie, judo, fotbal, canotaj, haltere, ciclism, tir cu
arcul cu reperarea poziţiei corpului şi ţinte optoelectrice
care înlocuiesc ţintele vizuale cu cea sonoră;
Profesorul de educație fizică/ Instructorul sportiv

- să cunoască psihologia nevăzătorilor;

- să nu permită în competiţii nevăzători cu leziuni
cerebrale;
- să păstreze un climat favorabil: linişte, fără aplauze
şi exclamaţii;
- atent la pericolele ce pot produce accidente atât în
sală cât şi în aer liber;
- să elimine riscurile de accidentare;
- să interzică exercițiile cu capul în jos, apneice,
intensitatea maximă, săriturile în adâncime,
plonjoanele;
DEFICIENȚII CU HANDICAP AUDITIV

- n-au restricţii dacă n-au şi alte deficienţe;

- citesc pe buze şi semne - nu aud, dar vorbesc;
- contraindicat: automobilismul, boxul şi karate;

Orientare:
- pot practica majoritatea ramurilor sportive, alături de
persoane valide, cu excepția celor contraindicate;
Profesorul de educație fizică/ Instructorul sportiv

- acționeze cu mult calm şi răbdare;

- folosească ambele limbaje: normal (clar),
non-verbal sau mimico-gestual);
- plasament potrivit faţă de executant (să-l vadă);
- să folosească exerciţii simple şi metoda analitică - pe
părţi;
- să cunoască psihologia acestei categorii de
handicap;
PARAPLEGII
• la frig - au o slabă termoreglare, apare oboseala
rapidă , paloarea tegumentelor;
• la cald - creşte foarte mult temperatura corpului,
absenţa vasoconstricţiei din lipsa de adaptare cardio-
vasculară;
• să se pună accent pe dezvoltarea forţei membrelor
inferioare şi a îndemânării;
Contraindicații:
- apa rece, frigul şi poziţiile de flexie a membrelor
inferioare;
- atenţie la escare care apar repede şi se vindecă greu;
Orientare: scrima, baschetul în cărucioare, tenisul de
masă şi de câmp, powerlifting, nataţia, tenis de masă,
atletism în cărucioare, tir cu arcul şi cu armă, caiac-canoe,
schi, bob
Profesorul de educație fizică/ Instructorul sportiv

• să cunoască toate datele consemnate de

examenul medical;
• în timpul efortului apare febra din lipsa de
urinare;
• atenţie la oasele membrelor paralizate care sunt
foarte fragile;
• oboseala se instalează foarte repede;
• atenţie la escare, tendinite(prevenite şi tratate din
timp);
• efortul trebuie întrerupt efortul la orice semn de
tulburare, oboseală etc.;
• colaborare permanentă cu medicul;
HEMIPLEGII
• paralizie flască sau spastică care interesează ½
corp: mâna stânga şi piciorul stâng;
mâna dreaptă și picior drept;
• sunt foarte diferiţi;
• competiţiile sunt greu de realizat;

Orientare: ”sporturi din picioare”: atletism,

tenis de masă, scrimă, tir cu arcul, înotul (foarte
bun prin efectele benefice pe care le poate avea
asupra aparatului cardio respirator şi motricităţii;
Profesorul de educație fizică/ Instructorul sportiv

• să cunoască rezultatele controlului medical şi

prescripţiile medicului;
• să aleagă şi să aplice exerciţii care să solicite
bilateralitatea corporală (podală, ambidextria,
lateralitatea );
• să acorde atenţie la stările cu tulburări umorale;
• să colaboreze în permanenţă cu medicul;
ANCHILOZE şi REDUCŢII

ANCHILOZA- fixarea unei articulaţii în poziţie bună

(fiziologică) sau rea (vicioasă) soldată cu anularea
mişcării;
TIPURI: osoasă, fibroasă, traumatică (artrodeză);

REDUCŢIA - reducerea din dimensiunile

antropometrice normale;
TIPURI: osoasă (după fracturi), articulară (după
luxaţii), săngerândă (pe cale chirurgicală) şi
nesângerândă - ortopedică tratabilă prin kinetoterapie;
Profesorul de educație fizică/ Instructorul sportiv

- să cunoască rezultatele controlului medical şi

prescripţiile medicului;
- să cunoască dificultăţile cu care se confruntă
sportivul;
- în lumbago cronic – suprimă mişcările de flexie -
extensie, mişcările brutale, alergările pe suprafeţe
dure;
- dacă reducţia este la şold se evită activităţile statice;
- se poate lucra până la apariţia oboselii fără intensităţi
mari;
- întrerupe activitatea dacă se produc inflamaţii sau
SCOLIOZE, LORDOZE, CIFOZE, FRAGILITATE OSOSĂ

SCOLIOZE - deviaţii laterale ale colanei vertebrale în special

în regiunea dorsală;
LORDOZE - deformaţie a părţii anterioare a colonei
vertebrale care se îndoire înainte;
CIFOZĂ- încovoiere posterioară a colonei vertebrale ( cifoză,
cocoşă);
FRAGILITATE OSOASĂ- cauzată de anumite boli cum ar fi:
osteomelita, osteopatia chistică paratiroidală ş.a.;

Contraindicații:
- sunt interzise mişcările care ar accentua curburile sau cele
bruşte care ar putea produce fracturi sau dislocaţii;
- necesită supravegherea poziţiei corecte în corset ;
Orientare:
• se recomandă tratament kinetoterapeutic, ortopedic
în corset şi chirurgical;
• pot practica toate sporturile, dar nataţia este
cu preponderenţă recomandată;

Profesorul de educație fizică/ Instructorul sportiv

- să cunoască bine gradul de handicap;

- să țină seama de posibilităţile sportivului;
- să consulte părerea medicului;
AMPUTAŢII

- intervenţie chirurgicală de necesitate prin care se

înlătură partea distală a unui segment grav lezat sau
bolnav;
TIPURI: congenitală, traumatică, intervenţii
chirurgicale;
• amputaţii unilaterale şi bilaterale ale membrelor
inferioare;
• amputaţii unilaterale şi bilaterale ale membrelor
superioare;
Există o diferenţă între anumite categorii:
amputaţii de braţ se dezechilibrează în alergare şi
sărituri; amputaţii de antebraţ nu au acest neajuns;
Orientare:
• participarea sportivului este condiţionată de : talie,
tonicitate, calitatea cicatricei, articulaţiile şi
sechelele adiacente, tipul şi calitatea protezei,
adaptarea sportivului la condiţiile impuse de
practicarea unei discipline sportive;

• efectuarea anumitor teste medicale (EKG-ul, Test

de efort pentru sistemul cardio-vascular);
AMPUTAŢII DE MEMBRE SUPERIOARE:

- utilizarea protezelor pentru prelungirea segmentului;

- cu o mână: tenis de masă, scrimă, aruncările, tirul cu
arma;
- ambele mâini: alergări, sărituri din atletism, nu se
folosesc proteze;
AMPUTAŢII DE MEMBRE INFERIOARE

- numai gambă + proteză: marş pe distanţă scurtă,

aruncări, volei, tenis de masă, ciclism;
- numai gamba fără proteză: nataţie, schi;
- amputaţie proteză coapsă: mers, tenis de masă,
scrimă, volei, ciclism, sărituri în lungime;
- amputaţii bilaterale cu proteze: aruncări, tirul cu
arcul şi cu arma, tenis de masă;
- amputaţii bilaterale fără proteze: nataţie cu
performanţe foarte bune;
Profesorul de educație fizică/ Instructorul sportiv

- să cunoască foarte bine tipologia amputaţiei;

- să ştie că un “bont bun” este acela care
suportă proteza;
- să nu-i permită sportivului un efort exagerat sau
încercări riscante;
- să încurajeze încrederea în forţele proprii;
POLIOMIELITĂ
- boală contagioasă datorată unor virusuri care afectează
celulele nervoase din coarnele anterioare ale măduvei spinării;
- determină paralizii ale fascicolelor musculare, muşchilor
sau grupelor musculare;
- se tratează prin Metoda Kenny (Eleonora Kenny - soră
medicală) care se bazează pe:
• tratamentul spasmului dureros cu ajutorul unui calmant +
compresii calde care înlătură spasmul pe parcursul a 48-72
h;
• se dă atenţie tratamentului postural şi se antrenează calea
motorie activă prin mişcări pasive de 6-8 ori pe zi;
• executantul se concentrează asupra muşchilor angrenaţi;
SINONIME: paralizia infantilă, boala lui Heine-Medin, viroză
mielo - mielenică paralizantă;
Orientare:

- se constată dacă sportivul suferă de tulburări

senzitive, ale sfincterelor sau contracturi
musculare;
- pentru poliomelită a membrelor inferioare +
cărucior se recomandă : atletism, baschet, tenis de
masă, scrimă, popice, pescuit sportiv;
Profesorul de educație fizică/ Instructorul sportiv

- să cunoască gradul de afectare a poliomelitei;

- atenţie la fragilitatea osoasă;
- să cunoască probleme de ortopedie pentru a nu
agrava deformaţia;
DEBILITATE MINTALĂ – RERTARD
• forme mai uşoare de înapoiere mintală - I.Q sub 60;
origine: congenitală (oligofrenii) şi dobândită (în urma unor
boli cum ar fi epilepsia, schizofrenia, encefalita, traume
craniene ş.a.);
- gândire insuficient dezvoltată, manifestă prin
înţelegere greoaie, limitată la aspectele concrete ale
fenomenelor,
- slăbiciuni de voinţă;
- incapabili să gândească abstract;
- nu sesizează legătura dintre aspectele concrete ale
fenomenelor şi situaţiilor din viaţă;
- primitivism emoţional, uşor influenţabili - naivi;
- contraindicate sporturile violente: box, judo, lupte, karate;
Profesorul de educație fizică/ Instructorul sportiv

- să cunoască foarte bine psihologia retardaţilor şi mai

ales a persoanelor cu care lucrează;
- să ofere multă afectivitate, blândețe, răbdare;
- să aplice sistemul recompenselor şi aprecierilor
pozitive pentru orice reușită;
TIPURI DE TULBURĂRI CARE INTERZIC EFORTUL

I. TULBURĂRI CARDIO - VASCULARE:

• insuficienţă coronariană;
• miocardiopatie obstructivă;
• insuficienţă aortică;
• miocardii;
• pericardii;
• hipertensiune arterială;
• extrasistole;
• sindromul Wolf Parkinson White cu tahicardie;
II. TURBURĂRI RESPIRATORII:
- insuficienţe respiratorii;
III. ALTERĂRI ALE STARII GENERALE:
- febră;
- astenie;
- slăbire/ anoxie (lipsă de Oxigen, lipsa circulaţiei
normale la nivelul ţesuturilor;
IV. ALTERĂRI ALE APARATULUI LOCOMOTOR
- afecţiuni osoase: fracturi, chirurgie ortopedică,
osteoporoză, proteză internă, grefă;
- afecţiuni articulare: entorse, luxaţii;
- afecţiuni musculo - tendinoase: tendinite, tenosinovite
(tecile sinoviale), bursite, rupturi musculare sau
tendinoase;
V. TULBURĂRI ENDOCRINE:
- diabet insulino-dependent, cardio – tiroidie,
suprarenale;
VI. TULBURĂRI PSIHOLOGICE:
- schizofrenia;
- deliruri (idei false, raţionamente greşite,
convingeri aberante, halucinaţii);
- denaturarea eu-lui;
VII. MALADII PARTICULARE
- comiţialitate; lipotimie; sincope (întreruperea
bruscă a circulaţiei şi respiraţiei datorită unei dureri
excesive, emoţii puternice, traumatisme; pierderea
cunoştinţei - knock-aut; paloare, hipertensiune,
transpiraţie rece, senzaţie de slăbiciune);