ILEANA GEABURU

SPORTUL ADAPTAT
LA ELEVII CU CES

RESURSĂ EDUCAȚIONALĂ DESCHISĂ

PENTRU SPRIJIN ȘI ADAPTARE
 DEFINIREA TERMENILOR
DEFICIENTA (infirmitate)
Absenţa, pierderea sau anormalitatea unei structuri sau
functii (anatomică, fiziologică sau psihologică)
Poate fi:
 o pierderea anatomica (membru, segment, organ) sau
disfuncţionalitate cu/sau fără pierdere de structura.
 temporară sau definitivă (a unui organ sau sistem)

Exemple:
- pierderea unei gambe, deget, ochi
- scăderea mobilităţii unei artic
- scăderea FM a unui grup muscular
- lipsa de coordonare a mişcărilor unor segmente
- scăderea vazului, auzului
DIZABILITATE (incapacitatea)
• Orice restricţie, diminuare, lipsă ori pierdere
(rezultând dintr-o deficienţă) a capacităţii de a
efectua o activitate în condiţii considerate ca
normale pentru o fiinţă umană.

Persoană cu dizabilităţi’’
• nu îşi poate satisface singură, parţial sau total,
necesităţile unei vieţi individuale normale, ca
rezultat al unei deficienţe, fie ea congenitala sau
nu, la nivel fizic sau mental.
Exemple:
dizabilitate de
• locomoţie,
• prehensiune,
• autoîngrijire,
• comunicare,
• Un individ cu o deficienţa (gonartroza/sau
absenţa gambei), va avea o dizabilitate de
locomoţie (nu poate urca o scara, nu poate merge
pe un teren accidentat).
Exemplul 2
• O persoană cu hTA e atinsă de o hemoragie
cerebrală (infirmitate sau deficienţă) care provoaca
o hemiplegie dr cu dificultăţi de mers, scriere,
vorbire (incapacităţi). Dacă nu se restabileşte
suficient pt o viaţă independentă va fi considerată
cu handicap.

• !!!!!!!! Nu orice deficienţa determină şi o

dizabilitate (chelia nu determină
dizabilitate)
• !!!!!!! Totdeauna o dizabilitate are la
bază prezenţa unei deficienţe.
HANDICAP
• Dificultatea de a realiza relaţii normale cu mediul
sau de viaţă, relaţii în conformitate cu vârsta, sexul,
condiţiilor sale sociale şi culturale.

• O persoană prezinta handicap at cand are o I

datorită careia nu poate face faţă normelor
generale şi speciale ale mediului în care trăieşte, nu
se poate manifesta ca individ cu identităţi complete
si normale.
• Orice handicap este determinat de o infirmitate.
( I -> D -> H )
• Exemple
handicap de orientare în mediu, educaţional (de
instruire), de mobilitate, ocupaţional, de integrare
socială.

• Handicapat nu este egal cu invalid (persoana care

şi-a pierdut parţial/total capacitatea de muncă pe
o durată de timp din cauza unei boli sau accident cu
reducerea veniturilor realizate prin muncă).
 Clasificarea deficientelor
1. MOTORII, determinate de boli ale sistemului
locomotor si nervos:

Exemple: boli reumatice, boli degenerative, boli ale

sis muscular, paralizie cerebrala, sectionarea
partiala a maduvei spinarii, amputari

Deficientele motorii apar in momentul in care

structurile SN si cele ale ap locomotor sunt
modificate ca forma, organizare si functie.
In afectiunile neorologice sunt incluse:
• infirmitatea motorie cerebrala- IMC ( paralizia
cerebrala-PC)
• tr si accidentele vasculare cerebrale (AVC)
• scleroza multipla (SM)
• afectiuini neorologice periferice (ataxia
Friedreich)
• sechelele de poliomielita
• epilepsia
• miastenia
In afectiuni osteoarticulare intalnim
• artrozele
• deviatiile posturale
• fragilitatea osoasa
In afectiuni musculare sunt cuprinse:

• distrofiile musculare
• miopatiile

Acestora li se adauga amputatiile membrelor

superioare sau inferioare
2. SENZORIALE, se refera la deficiente la nivel
analizatorilor vizual si auditiv:
Cuprind: nevazatori, surzi, si deficiente
senzoriale asociate.

3. MORFO-FUNCTIONALE la nivelul organelor

interne:
Cuprind afectiuini cardiovasculare, respiratorii,
renale, digestive, metabolice, etc.
4. PSIHICE pot fi de doua tipuri:
– probleme si insuficiente de maturitate ale
SNC si periferic la nou- nascuti
– boli psihice dobandite in cursul vietii
În sport,
• Termenul “dizabilitate”:
– vizează persoanele cu dizabilităţi temporare sau
permanente, ce le restricţioanează anumite
capacităţi fizice sau mentale, sau participarea la
anumite activităţi dar nu restricţionează neapărat
implicarea în sport.
• Exemplu:
– o persoană cu paralizie ce depinde de un scaun rulant
pt mobilizare, are o dizabilitate fizică permanentă
dar, poate fi de asemenea participant la o competiţie
specifică alergătorilor în scaunul rulant).
 Studiu de caz
• Vlad prezintă o afecţiune oftalmologică congenitală
care a dus la instalarea deficienţelor retinale, în
prezent fiind un deficient vizual.
- nu poate juca baseball pentru că nu poate vedea
mişcarea mingii pe teren sau a bâtei de baseball,
fiind considerata o persoana cu dizabilitati de
vedere.
- dacă este desconsiderat de prieteni şi colegi şi
este tratat ca fiind inferior datorită faptului că nu
poate juca sau urmări jocurile colegilor lui, în
timpul pauzelor sau a orelor de educaţie fizică
şcolare, el este numit “handicapat”.
Definiţia, obiectivele şi organizarea
sportului adaptat

Sportul adaptat constituie o ramură a

sportului care utilizează structuri
motrice, reguli specifice, condiţii
materiale şi organizatorice modificate sau
create în vederea satisfacerii nevoile
unice ale persoanelor cu dizabilităţi.
Obiectivele sportului adaptat:
• maximizarea potenţialului biomotric
existent;
• facilitarea exprimării subiecţilor
deficienţi conform propriilor abilităţi şi
capacităţi;
• realizarea (în mod implicit) unor efecte
terapeutice sanogenetice (terapie
colectivă, recreaţională, sport-terapie,
programe de sănătate);
• adaptarea activităţii sportive în scop
recreativ;
• realizarea unor imagini despre grup sau
propria persoana
Sportul adaptat se împarte în două categorii
majore:

Sportul adaptat în scop terapeutic

Sportul adaptat de performanţă

 Organizarea sportului adaptat
Activităţi sportive:
• structură, reguli, condiţii organizatorice şi materiale
asemănătoare cu ramurile şi probele sp cunoscute (tirul cu
arcul, ridicarea de greutăţi).
• păstrează structura şi regulile obişnuite dar beneficiază
de condiţii materiale care compensează deficienţa sp
(atletism).
• participă sp cu şi fără deficienţe, sp cu deficienţe având
unele facilităţi regulamentare.
• participă sp cu şi fără deficienţe: toţi se supun unei
modificări a probei sau a ramurii sp respective.
• „Special Olimpycs” la care participă exclusiv subiecţi cu
deficienţe de acelaşi tip şi grad.
În cadrul şcolilor:

• Sub forma programelor sportive educaţionale ce

includ activităţi sportive şcolare, extraşcolare
sau interşcolare.

Activităţile şcolare
• implică elevi de la mai multe clase, pot coincide cu
orele de sport din orar, sau pot fi desfăşurate la
sfârşitul orelor de curs.
Competiţiile extraşcolare sau interşcolare

• cuprind reprezentanţi de la mai multe şcoli,

oferind oportunitatea selecţiei copiilor.

Activităţilor recreaţionale sau de timp liber

• sub forma programelor nestructurate, deschise
sau ca parte a stilului de viaţă al individului sau a
unui grup de indivizi, din motive medicale, sau
terapeutice
• Jocurile Paralympice şi Special Olympics au
evolat îndeajuns pentru a deveni astăzi
evenimente importante ce se adresează
multiplelor dizabilităţi cu mai mult de 4000 de
participanţi din 130 de ţări.
• Ambele sunt recunoscute de Comitetul
Internaţional Olimpic
 Jocurile Paralimpice
• “Paralympics” - o organizaţie competiţională de
înaltă performanţă la care participă sportivi cu
următoarele categorii de dizabilităţi:
1. Traumatisme ale coloanei vertebrale
2. Amputaţiile
3. Deficienţi de vedere şi auz
4. Infirmitatea motorie cerebrală (paralizia
cerebrală)
5. Dizabilităţi intelectuale
6. ”Alte dizabilităţi fizice” (care nu fac parte din
categoriile anterioare)
• Competiţii paralimpics se desfăşoară o dată la 4
ani, numai după şi în acelaşi oraş cu Jocurile
Olimpice.

• Jocurile paralimpice de vară şi de iarnă sunt

competiţiile internaţionale finale pentru sp cu
dizabilităţi de clasă mondială.
• Jocurile Olimpice de Iarnă - la Vancouver, în
2010, 5 probe paralimpice, cu participarea a peste
600 de sportivi.
• Jocurile Olimpice de Vară - în 2012 în Anglia
iar în 2016 la Rio de Janeiro.
 Jocurile Special Olympics

• Special Olympics este o organizaţie internaţională

fondată în 1968
• promovează sportul în rândul persoanelor cu
dizabilităţi intelectuale
• urmăreşte organizarea antrenamentelor şi
competiţiilor sp pe tot parcursul anului, într-o
varietate de sporturi olimpice, pt copiii şi adulţii cu
dizabilităţi intelectuale, pt toate nivelurile de
dizabilitate.
• Special Olympics Romania - 2003
Obiectivele urmărite:

• Oferă persoanelor cu nevoi speciale şansa de a-şi

descoperi şi dezvolta potenţialul şi calităţile sp
prin intermediul programelor de pregătire şi a
competiţiilor sportive.

• Constituie o experienţă care insuflă energie,

sănătate, încredere în sine şi bucuria de a trăi.
• În competiţiile Special Olymics accentul se pune pe
actul participării în sine şi mai puţin pe
performanţele competiţionale înalte.

• La nivel internaţional numară peste 2.25 milioane de

sp din 180 de ţări, mai bine de 200 de programe în
160 de ţări, 26 de discipline sp olimpice, peste 1
million de voluntari, 140,000 de antrenori în toată
lumea şi peste 20,000 de competiţii în toata lumea
in fiecare an.
 CLASIFICAREA SPORTIVĂ ÎN
JOCURILE PARALIMPICE
• Este un proces complex care urmăreşte încadrarea
fiecărui sp într-o anumită clasă/categorie în fcţ de gr
său de handicap (de nivelul funcţional raportat la
dizabilitate/sau abilităţile specifice ramurei sp
practicate).

• Scopul este de a crea o competiţie corectă pt sp cu

dizabilitaţi diferite.
• Clasificarea sp poate fi permanentă sau poate deveni
permanentă după un anumit interval de timp.
• În fc de ramura sp, sportivului îi este atribuită o
clasă în concordanţă cu regulile clasificării
convenite internaţional pt ramura sp respectivă.

• O clasă sp este o categorie competiţională,

stabilită de Federaţia Internaţională
corespunzătoare.
• Se stabileşte pe baza unei proceduri care include:
• o evaluare fizică şi tehnică a sp
• observaţia sp în cadrul şi în afara competiţiei
• Sportivul poate:

• să conteste clasa sp în care a fost încadrat el sau

chiar încadrarea altor sportivi- protest.

• Să aibă obiecţii cu privire la conducerea

procesului de clasificare - apel.
 Sportivii cu paralizie cerebrală prezintă
probleme asociate:

• Epilepsie, deficienţe de vedere, deficienţe de

auz, dizabilităţi intelectuale
• Aproximativ jumătate din sp cu PC utilizează
scaunele cu rotile.
• Sunt clasificaţi în fnc de gravitatea deficienţei
şi de grupurile musc afectate.
Sportivii cu amputaţii

• Clasificarea în fct de:

– membrele afectate (inf sau sup),
– nr mb implicate (un singur membru sau 2
membre)
– nivelul amputaţiei (deasupra sau sub artic
genunchiului sau a cotului).
• O serie de sp cu amputaţii folosesc scaunul rulant
(tenis în scaun rulant, baschet în scaun rulant).
• Sportivii cu deficienţe de vedere

• se clasifică pe baza examenului oftalmologic

• se măsoară cel mai bun ochi şi cel mai bun nivel de
corectare posibilă.

• Cei cu lentile de contact sau ochelari de corecţie,

tb să le poarte în timpul clasificării, indiferent că
intenţionează sau nu să le folosească în competiţiei.
Sportivii cu deficienţe de auz

• Clasificarea pe baza audiogramelor + testări

realizate cu diverse aparate.
• Include o singură clasă, surditatea fiind dată de
nivelul decibelilor, pragul dintre normalitate şi
surditate fiind cel de 40 decibeli.
Dizabilitatea intelectuală

• În principal aceşti sp sunt apţi d pdv. fizic,

doar dacă dizabilitatea nu rezultă în urma
traumatismelor craniene însoţite de
modificări fizice.
“Les Autres”
• Cuprinde o serie de dizabilităţi fizice care nu se
încadrează uşor într-o categorie specifică şi
include mai multe afecţiuni.
• Clasificarea sp se efectuează printr-o analiză a
funcţionalităţii musc şi artic.
• În general acestă clasă de competitori concurează
cu alte clase de dizabilităţi stabilite în urma
evaluării funcţionale a execuţie deprinderilor
specifice sp practicat.
 Criteriile sistemului de
clasificare
• Clasificarea medicală, în fcţ de natura şi
severitatea dizabilităţii prezente;
• Clasificarea funcţională, în fcţ de nivelul
abilităţilor funcţionale printre care echilibrul,
coordonarea şi abilităţile motorii;
• Clasificarea funcţională pe ramuri sp pt a
determina abilităţile funcţionale de a
executa deprinderile specifice diferitelor sp;
• Performanţele anterioare ale sp.
 Clasificarea medicală
• Rol -verifică nivelul minim de dizabilitate:
– De exemplu: nivelul de acuitate vizuală pt un sp orb,
nivelul traumatismelor CV sau zona unei amputaţii.
• Scopurile examenului medical:
– Autentificarea existenţei handicapului, precizând natura
şi topografia lui în vederea stabilirii clasificării sp.
– Determinarea aptitudinii şi nivelului de practicare a sp,
depistând eventualele contraindicaţii.
– Să recomande practicarea uneia sau mai multor ramuri
de sport in fct de: vârstă, înclinaţii individuale,
topografie a handicapatului, funcţionalitatea muşchilor,
etc.
Conţinutul examenului medical:

• Interviul (antecedentele personale şi familiale,

istoricul handicapului, etc)
• Examenul general (greutatea, înălţimea,
presiunea arterială, puls, consult cardiac şi
pulmonar, palpări de viscere, ganglioni)
• Examen referitor la sistemul osteo-articular cu
măsurarea amplitudinilor în toate artic,
stabilitatea acestora, unghiuri, etc.
• Examen clinic - bilanţul deficienţei fizice întâlnite
- bilanţul unei paralizii, a unei amputaţii, a unei
deficienţe vizuale, etc. Pt un handicapat neurologic
bilanţul va cuprinde forţa (testarea musculară),
sensibilitatea, starea tonusului şi a reflexelor.
• Examen cardiologic, mai ales pentru cele în vârstă
de peste 40 de ani şi cele care vor să practice un
sport mai solicitant, ca de exemplu powerlifting
(haltere din culcat).
• Teste de adaptare CV la efort, mai ales pt cei care
doresc a practica un sport care solicită mai mult
aparatul CV.
 Sistemul de clasificare
funcţioanală
• Modalitatea de evaluare a execuţiei anumitor
procedee specifice.
• Combină informaţia medicală cu informaţia
performanţei sp pt a evalua abilităţile specifice sp
şi condiţia medicală necesară în cazul unui
eveniment sportiv.
• Nivelul funcţional primează în faţa condiţiei
medicale.
 Clasificarea sportivă în jocurile
Special Olympics

• Foloseşte un sistem de clasificare bazat pe

vârstă, sex şi peformanţe anterioare ale sp.
• Sistemul de clasificare tb să se asigure că nivelul
de antrenament şi calităţi fizice ale sp sunt
factori decisivi în obţinerea succesului şi nu tipul
sau nivelul de dizabilitate.
• Clasificatorii sunt de obicei medici, kt, fiziokt şi
alte persoane abilitate.
• Sp sunt împărţiţi în divizii (grupe valorice)
echitabile, atât pt sp individuale cât şi pt cele de
echipă,
• Se creza posibilitatea întrecerii sp cu alţi
competitori cu abilităţi similare.

• Diviziile se stabilesc prin concurs preliminar, pt a

evita obţinerea unui decalaj valoric prea mare
între participanţi în concursul final.
 Crearea unei divizii echitabile cuprinde
3 paşi:

1. Gruparea participanţilor în fcţ de sex

2. Gruparea participanţilor în fcţ de vârstă
3. Gruparea participanţilor în fcţ de abilităţile
sportive
 Gruparea participanţilor în
funcţie de sex
• Împărţirea sp în 2 grupe- masculină şi feminină
• B se vor întrece între ei şi F între ele.
• Dacă o echipă care participă la întrecerea de
ştafetă este formată atât din B cât şi din F, va fi
considerată o „echipă masculină” şi va concura la
divizia de B.
• Echipele mixte sunt permise şi pot concura
împotriva altor echipe mixte, sau daca nu sunt
suficiente echipe mixte pot concura cu echipele
masculine.
 Gruparea participanţilor în
funcţie de vârstă
• vârsta sp la data deschiderii competiţiei.

Grupul de vârstă
INDIVIDUAL 8-11 12-15 16-21 22-29 30+

PE ECHIPE ≥15 16-21 22+

• Gruparea unei echipe este determinată de vârsta

celor mai vechi sp componenţi. Se poate stabili un
grup suplimentar dacă există un nr suficient de echipe
cu o vârstă mai mare de 22 ani.
 Gruparea sportivilor în funcţie
de abilităţile sportive

• După etapa preliminară care stabileşte nivelul

performanţelor sp, se vor forma divizii care nu
cuprind mai mult de 8 echipe prin aplicarea
divizării în fcţ de vârsta echipei în cadrul fiecărui
grup de abilităţi.
Excepţii:

• Dacă nu sunt suficienţi sp într-o grupă de vârstă, pt

a se putea crea diviziile se vor combina grupurile de
vârstă.
• Dacă in competitie sunt doar 2 echipe B sau F, vor
concura una împotriva celeilalte.
• Dacă este înscrisă doar o sg echipă în grupul de
abilităţi sau vârstă, acesta tb să sufere o
“divisioning” cu alte echipe indiferent de vârstă sau
nivel de abilităţi sp.