eee A, UNIVERSUL oom 1. Reprezentari ale Universului Teoria heliocentrica a lui Copernic Legile lui Kepler Observarea astrilor gi studiul migcarii lor a preocupat gandirea umana de milenii. S-a nascut stiinta, numiti astronomie, care stu 474 toate corpurile exterioare Pamantului (numite astri), sau mai general, intreg spatiul in care se afld aceste corpuri, numit Univers. Astronomia studiazé pozitiile, migcarile, structurile, compozitiile, interactiunile si evolujia astrilor, structura sistemelor de astri gi a Universului. Numeroasele stele pe care le vedem pe cer si mai ales puzderia de stele din Calea Lactee formeaz un sistem urias, numit Galaxie. {In Galaxia noastrd (Calea Lactee) exist peste 150 miliarde de stele printre care $i Soarele nostru. Dincolo de Galaxia noastra, existé un numar foarte mare de galaxii dintre cele mai variate. Cu ajutorul ‘unor instrumente astronomice perfectionate, au fost observate peste un miliard de galaxii. Legile de miscare a astrilor au fost descoperite progresiv, studiindu-se mai intéi o mic& parte din Univers, numita sistem solar, compusi din Soare, un numar mic de corpuri care se rotesc in jurul Soarelui numite planete, comete, cor- puri meteorice, gaz i pulberea interplanetare. In lucrarea sa De Revolutionibus Orbium Caelestium, Copernic firma cf: 4) Soarele (imobil) ocupé centrul Universului (este vorba despre teoria heliocentried, a cérei denumire vine de la cuvantul grecese Helios, care inseamnd Soare), b) Fiecare planetd efectueazi dou migcari © una de rotafie in jurul Soarelui, pe o orbit circulara; © 0a doua de revolutie in jurul axei sale, ‘Copemic precizeazé ca vitezele planetelor pe orbitele lor sunt cu atdt mai mici cu eat planeta se aflé la distanté mai mare de Soare. ‘Teoria heliocentric a lui Copernic a fost sustinutd si de Galileo Galilei. Astfel astronomia cAstigé noi pozitii avansate prin epocalele descoperiri ale lui Galilei, printre care si luneta care-i poarté numele. Galilei, cu luneta construité de el, verifica in prac- tic concluziile deduse matematic de catre Copernic, Folosindu-se de observatiile astronomice ale danezului danez ‘Tycho Brahe (1546-1601), astronomul german Johannes Kepler (1571-1630) a studiat miscarea realé a planetelor in jurul Soarelui ia stabilit urmatoarele trei legi referitoare la migcarea planetelor: 3 Fig. 1 Lumea antied, avidar de ficut observatit astronomice sist ani iH: Grecii au, astronomice gi de la acestia__ Planetele avind traiectorii aproximativ Circulare, semiaxa mare se reduce la raza r @ cercului orbitei, si legea a treia a lui Kepler se serie: Intr-un sistem de referingé heliocentric, planetele tn migcarea Tor in jurul Soarelui descriu traiectorii eliptice, Soarele fiind in unul din focarele elipsei. A doua lege a Ini Kepler (1609): Raza vectoate Soare-planeti maturd arii egale in intervale de tim zale. A treia lege a lui Kepler (1619): Raportul dintre patratul perioadei de revolute (timpul fn care pla: {netele descriu o data in intregime elipsa) gi cubul semiaxei mari a J orbitei este acelasi pentru toate planetele;-Z° — constant. Figura 2 reprezinta ariile miturate de raza vectoare Soare-pla- neta in acelasi interval de timp t. Punctul in care planeta se afla la cea mai mica distanté fata de Soare, 4, se numeste periheliu, iar punctul extrem opus, 4’, se numeste afeliu. © Sistemul solar constituie mica parte din Planeta mergand spre periheliu, isi accelereaz migcarea, atinge Univers. El este compus din Soare, planete, 9 vitezd maxima in acest punct, dupa care, indepartandu-se spre eae ee Meteorice, gaz si pulbere afetiu, igi incetineste migcarea orbitala, Ia afeliu plancta are cea mai ate mica viteza. Copemis, Suale cain eneat Craven, €aleulim vitezele medi pe distanele J, $i /, parcurse de pla- Fiecare planeti efectueazi o migcare de Coneluzii. neti in acelagi interval de timp 1: rotatie in jurul Soarelui (migcare de revolutie) th si migcare de rotatie in jurul axei sale. PS Dar /,> > 1, de unde: v, > v,>v, © Kepler a studiat migcarea reala a planetelor i Jn jurul Soarelui sia stabilitccle tri legi de Date referitoare la sistemul solar Tabelul 1 Masa_ Perioada de |Raza medie a] Perioada de ML Somalis cxgy | RAO rotate) | orbiiet (| revolute (6) Eas edite) Soare |7,98:10°| 695-108 | 2,14:10° : Z 1. Analizati datele referitoare 1a sistemul 103 | 2,57. solar, prezentate fn tabell tsi rispundeti la POE| 32810) 257108 | 7,60:108 | 5,79:1010 | 7,60-108 urmitoarele intrebari: ‘Venus | 4,83-10% | 631-106 | 2,60-108 | 1,08-10'' | 1,94-107 a) Cum este masa Soarelui, comparativ cu 7 ; masa planetelor? Paint 5 98102 (68.108 Sor108 | ao10" | a i6i07 ) Care este planeta care are cele mai mari | Marte | 6,37-10°%| 3,43-10°| 8.8510 | 228a0! |” 5.94.97 dimensiuni si cea mai mare masa? Jupiter | 1,90:1027] 7.18107 5 ) Care esto cen mai mick planets, ca asi gi =aeaajizst NOs aa LLON | ese NC | te? 1012NN | aati® dimensiuni? Saturn | 5,67-1075 | 6,03:107 | 3,60:10% | 7,43102 | 930-108 4) Care dintre datele prezentate in tabel ne | Uranus! 8.8010 | 2.67107 ‘ = indicd distanja dine Soare lplancle? 480-10°5 | 2.67107] 3.8840" | 2.8710 | 2.66108 2. Enuntati conceptia geocentrica a lui [Neptun] 1,03-10°| 2.48107 | 5,69:108 | 4so102 520-109 migcare a planetelor. Prolemeu. fiakly oc - : 3. Enuntati teoria heliocentric’ a lui | 5,90:105 | _7,82:108 Copernic. Ce a sustinut Galileo Galilei in __Analizind datele tabeluluirezulté ea masele planetelo : legitura cu aceasti teorie? ta numai 1/750 din masa Soarelui. DiRT edad elt 4, Definiti notiunile de periheliu gi afetiu ‘Soare sunt foarte mari ‘clor fata de Universul 4 NeLegea newtoniana a gravitatiei Din cele discutate pind aici, rezulta ci s-a precizat tot mai mult natura, structura si intinderea sistemului solar si s-au descoperit legile fundamentale ale migcarii sistemului solar. Nu s-a precizat nimic in legatura cu interactiunile dintre corputile care alcaituiese sistemul solar. Nu s-a ardtat cum este asigurata stabilitatea sistemului solar gi care sunt cauzele miscarilor planetelor in jurul Soarelui. Potrivit legii gravitatiei universale, toate corpurile din Univers interactioneaza prin forte de atractie, fie cd este vorba despre par- ticule de nisip, despre blocuri de piatré sau despre ast Interactiunea gravitationala este universald, actionaind in acelasi mod asupra tuturor corpurilor si nu exista nici un mijloc de a pro- teja un corp impotriva actiunii sale. Legea gravitafiei universale a dat un rispuns la toate problemele importante legate de migcarea corpurilor ceresti. Avand in vedere dimensiunile mici ale astrilor fata de distanjele dintre ele, Newton le-a considerat puncte materiale. Ceea ce determin’ o planeti si se roteasca in jurul Soarelui este forta de atractie dintre Soare si planet, Pe de o parte, atractia exercitata de Soare refine plancta in jurul acestuia, impiedicdnd-o sf se indeparteze in spatiul cosmic, iar pe de alta parte, dat inertici, planeta tinde mereu sa se miste rectiliniu uniform, deci sé se indeparteze de Soare, Planeta este obligata in felul acesta si se deplaseze pe traiectoria sa. La fel se intimpla si cu Luna care se mised in jurul Péméntului si odata cu acesta in jurul Soarelui, impreuna cu sistemul solar, se migcd in Galaxie datorita aceleiasi legi a gravitatiei universale. Prin descoperirea gravitatici universale, Newton a aratat care sunt cauzele stabilititii sistemului solar. Interactiunea gravitational intre doua puncte materiale. Legea atractiei gravitationale Considerim dou’ corpuri punctiforme de mase m, si m, plasate in punctele A si B aflate la distanta r unul de celdlalt (fig. 3). Se con- siderd ca cele doua puncte se atrag reciproe. Punctul material din B exerciti asupra punctului material din A © forta F* si punctul material din 4 exercit& asupra celui din B 0 forta F.- ‘Aceste forte se numese forfe de interactiune gravitationald. Conform principiului actiunii si reactiunii, fortele F, si Fiz au aceeasi dreapta suport, acelagi modul gi sensurile opuse: F, =-Fi,, cumodulele F, = Fy. (1.1) & Isaac Newton (1642-1727) Savantului englez Isaac Newton it datordim descoperirea adevarului, din care sd rezulte cauzele edderit libere a cor- purilor pe suprafata Paméntului, miscarit planetelor in jurul Soarelui, formarit ‘mareelor, formarii galaxiilor. Aceste fenomene, aparent de naturi diferite sunt manifestari ale aceleiasi legi legea gravitatiei universale, descoperita in canul 1666 de catre Isaac Newton. ‘Newton reduce sfera la un punct materi- al, obiect fara dimensiuni, a carui singurd ‘proprietate este masa, consiruind astfel, ‘modelul punctului material. Aceasta este prima conceptie modernd asupra parti- culei. Pornind de la modelul punctului ma- terial, Newton a elaborat o teorie matema- tice! a gravitatiei universale, care descrie Cu un aparat matematic minimal si cu 0 surprinzdtoare precizie, miscarea corpu- rilor ceresti. in felul acesta, Newton a pus bazele mecanicii ceresti, dand o imagine noud a Universului. Legile lui Kepler sunt simple consecinfe ale legit gravitajiei uni- versale, UniversulLegea atractiei gravitationale a lui Newton se enunfé astfel: Dou’ corpuri_ punctiforme plasate i Punctele 4 gi B, de mase m, si m, exercit funul asupra celuilalt forfe de atractie de censuti opuse, dirijate de-a lungul dreptei $48, si al ciror modal este proportional cu rodusul maselor celor dow’ corpuri sit invers proporfional cu pitratul distant Fu=k! Factorul de proportionalitate din zelatia (1.2), se numeste constanta gravitational universald, care are valoarea: k= 6,67 10" Norkg*. Fig. 4 Un camp este o regiune din spatiu ale ‘earei proprietagi au fost modificate prin precenta unui corp in aceasta regiune, inumit sursit de camp. Universul Forfa de interactiune gravitationala nu depinde de compozitia chimica a corpurilor, de sarcinile lor electrice sau de starea lor de agregare, ci depinde doar de masa corpurilor si distanta dintre ele. constantei gravitafionale universale arata Valoarea foarte mi cd atractia gravitational devine apreciabila numai in cazul cor- purilor cu masa foarte mare. O intrebare fireascii este urmatoarea: prin intermediul cui si cum apar aceste forfe de interactiune gravi- tationala? Raspunsul la aceasti intrebare il da fizicianul englez Michael Faraday (1791-1867), care introduce conceptul de emp. in cazul gravitatiei, Faraday punea problema in felul urmator: Dac& intr-un loc din spatiu se afl un corp C, si daca se aduce intr-un punet M la distanta r de acest corp, un alt corp C,, apare 0 forti de atractie (fig. 4). De ce oare apare aceasta forta atunci cind in aceasti regiune din spatiu nu exista nimic altceva decat corpul Cy? Pentru Faraday, ar trebui si fie in spatiul din jural corpului C;, © anumiti ,siare” sau ,o condifie necesard ca sd se product atractia”. Acestei stiri existente in spatiul din jurul corpului C,, Faraday i-a dat numele de camp. Spatiul este modificat prin prezenta corpului C;, in regiunea in care se afli, modificare pe care cel de al doilea corp o resimte sub forma unei forte. Aceasta modificare se poate pune in evident atunci cénd un al doilea corp foarte mic, numit corp de probi, este introdus in aceasta regiune din spatiu si asupra lui se produce o actiune mecanic’, cu conditia ca si corpul de proba si product un cémp de aceeasi natura. Campul fizic poate fi: © gravitajional, regiune a spajiului din veciniitatea unui corp mate- rial; electric, regiune a spatiului din vecinatatea unui corp purtaitor de sarcini electrice; © electromagnetic, regiune a spatiului din vecinatatea unui conduc- tor parcurs de curent electric, sau din vecinitatea unei particule purtatoare de sarcini electrice, aflata in migcare etc. Orice corp creeazi in jurul siu un cimp gravitational si de asemenea sufera actiunea cimpului gravitational creat de alte cor- puri. Consideriim un corp 4 de masi M, care constituie o sursi de cimp gravitational (fig. 5). Se poate asocia fiecdrui punct P din spatiu, un vector F, astfel incdt forta gravitational ce se exercita asupra unei mase oarecare m, si se obfina inmultind aceasta masa cu, adicVectorul F° se numeste intensitatea campului gravitational. f(A) m Campul generat de masa Pamantului se numeste camp gravi- tational terestru. Pamintul actioneazi asupra tuturor corpurilor de la suprafata sa. Pentru a aplica legea atractiei universale si fortei cu care Paméntul (care nu este 0 masa punctiforma) actioneaza asupra maselor de la suprafata sa trebuie sa facem urmatoarele aproximatii simplificatoare: a) Pamintul sa fie considerat un corp sferic de centru O, de raza R si de masa M, concentrata in centrul sau. b) Sa se neglijeze efectele produse de miscarea anuala a Pamantului — misearea de revolutie in jurul Soarelui — si de wea sa diurna — rotatia in jurul axei polilor. 8, = 9,8m/s*. P&mantul atrage toate corpurile, cu o fort F care variaza cu dis- tanta r dintre acel corp si centrul globului terestru, conform relatiei: mM Fak: r ‘Acceleratia gravitational a acestor corpuri, care se deplaseaza spre Pamant, depinde, de asemenea, de aceasta distant: unde am notat cu M masa Pamantului. Un cmp este considerat uniform atunci cénd intensitatea cém- pului T° are aceeasi directie, acelasi sens si acelasi modul in orice punct al sau. Deoarece I= @ , si vectorii acceleratie trebuie si indeplineasca aceleasi conditii. Ne intrebiim daca poate exista o regiune a spatiului in care vec torii care reprezinta acceleratia gravitationala sa aiba practic acelasi modul si si fie paraleli, adic o regiune in care cdmpul gravitatio- nal s& fie uniform. {in apropierea suprafetei Pamantului intr-o regiune suficient de mic’, putem neglija curbura Pmantului, iar cAmpul gravitational terestru poate fi considerat uniform. fn cazul in care cdmpul gravitational terestru. este uniform intr-o regiune din jurul Péméntului, atunci accelerafia gravitationala are in orice punct din acea regiune aceeasi valoare si aceeasi directie. Intr-o astfel de regiune si greutatea unui corp este constant, avand acelasi modul si aceeasi directie in orice punct s-ar afla corpul. Fig. 5 Intensitatea cdmpului gravitational intr-un punct P reprecintit forta ce se ‘exercitt asupra unitdfit de masitsitwati in ‘punctul P. Legenda descoperit legii gravitatiei universale 3 Se cunoaste povestea dupa care ‘Newton a ajuns la descoperirea Legii gravi $ tatiei universale, urmarind, la Woosthorpe ‘3 (localitatea sa natala), caderea unui mar dintr-un pom. Aceasta poveste este, pare-se, $ { autentica, sinu o legenda dupa relatarile Iu { Stukeley, un contemporan al lui Newton, Universula © Toate corpurile din Univers interacjioneazit intre ele prin forte de atractie gravitationala, © Interactiunea gravitationali este universala, © Newton a enunfat legea atractiei gravis {ationale. Doua corpuri punctiforme de mase m, $i m, exercit& unul asupra altuia forte al caror modul este direct proportional cu plitra- ‘ul distantei din ete: P= © Forfele de interactiune se exercita prin intermediul edmpului gravitational Ce se infelege prin modelul punctutui material? 2. Ce valoare are constanta gravitational uni- versal k? 3. Definiti notiunea de camp fizic. 4 Definitiintensitatea campului gravitational. 5. Ce se infelege prin cémp fizic uniform? 6. In ce situatie cémpul gravitational terestra ‘poate fi considerat uniform? 7. Caleulati forta de atractie gravitational dintre dou corpuri punctiforme A si B, care au masele m,=2 kg sim, =3 kg, la distanfa r=20em, Universul i n ate corpurile care se afl’ in cémpul gravitational al Penne ath supuse unei forte de atractie. Aceste fare atric se exerci aupra tuturor particulelor de substan care alcdtuiesc un corp. Ele sunt reprezentate de o multime de forte di uite in tot volumul fiectrui corp. opioid sea multime de forte este echivalenti cu o fortd unic’ numiti greutatea corpului, aplicata in centrul de greutate al acestuia, exprimata prin relatia: G=mg sauG=mg. (1.5) Teorii moderne ale Universului — dovezi experimentale In istoria oricarei stiinfe, una dintre masurile progresului este perfectionarea metodelor de investigare, elaborarea unor metode ‘mai precise si mai adecvate obiectului cercetarii. Perfectionarea ‘metodelor de cercetare este in-mod firesc corelata cu schimbarea corespunzitoare a teoriei, Newton, prin teoria gravitatiei universale, a pus bazele mecanicii ceresti, dind in felul acesta o imagine nou’, nebanuita pani la el, despre Univers. Din teoria relativitiii generale decurge o nou conceptie asupra Universului. Einstein trateaza cémpurile gravitationale ale diferitelor corpuri ca fiind curburi ale spatiului-timp in regiunile din jun! acestor corpuri, Pamantul curbeaza considerabil spatiul-timp si forteazé Luna si se miste accelerat. La randul siu, Soarele curbeaza spatiul-timp, ceca ce face ca razele de lumin’ care tree prin apropierea sa si fie curbate, Teoria relativititii generale a permis explicarea unor fenomene care nu au putut fi explicate prin legea gravitatiei universale, ca de exemplu: \4) anomaliile misearii planetei Mercur (planeta cea mai apropi- at de Soare); Eddington, in timpul unei eclipse totale de Soare au pus in evident acest fenomen, a. Universul in expansiune Timp de milenii, astronomia — stinta corpurilor ceresti — s-a constituit $i sa dezvoltat exclusiv pe bara observatiilor vizuale, 8adic pe baza informatiilor aduse din cosmos de razele de lumina, singurele accesibile omului atita timp cat tehnica nu i-a pus la dis pozitie alte mijloace in afara celor optice. Domeniul de cercetare al astronomului s-a largit treptat incepand cu aproximativ un secol, ind progresul fizicii si al tehnicii a creat noi receptoare de radiatii, ca placa fotografica, celulele fotoelectrice, etc. Acestea sunt sensi- bile si ele la razele luminoase, dar in acelasi timp si la unele radi- atii invizibile pentru om, cum ar fi razele ultraviolete si cele infrarogii. Unele dintre aceste receptoare mai noi sunt sensibile gi la radia{ii corpusculare, Unul dintre instrumentele cu care a efectuat observatii astro- nomice foarte importante, astronomu! american Edwin Hubble, este telescopul de pe Mont Palomar (California). Observatorul in care se afl acest telescop gigant este situat la inaltimea de 1 700 metri. Telescopul cantareste 450 tone (tubul telescopului singur cén- tareste 140 tone). Acest instrument se afl intr-o cupola cu diametrul de 47 metri. Cu acest telescop, care este in serviciu din anul 1949, se pot observa corpuri ceresti aflate la distanta de 1 mili- ard ani-lumina, Oglinda acestui telescop are ui diametru de 508 metri si o grosime de 65 centimetri; el cdntareste 18 tone. Oglinda este fabri- até din pirex, turnarea ei a durat 18 luni sia trebuit si se astepte ca si se riceasci complet 7 ani. Slefuirea oglinzii s-a facut timp de Lan, dupa care:partea utild (reflectorizanta) a fot acoperita cu un strat de aluminiu, Astronomia moderna dispune de aparatura foarte sofisticata, ca de pilde: telescopul Hubble lansat pe orbit fn jurul Pamantului, pentru a fi ferit de perturbatii in atmosfera terestri; © sondele spatiale (Pioneer, Voyager, Galileo, Magellan .. © noi telescoape terestre montate in Hawai si Chili b. Deplasarea spre rosu Lumina alba pe care o emit diferite surse de lumina se poate descompune cu ajutorul unui dispozitiv optic (spre exemplu o pris- ‘ma optica) intr-o multime de lumini colorate care se intind continuu de la rosu la violet. Acesta constituie spectrul continuu al luminii vizibile (fig. 7). Spunem c& lumina emisa de sursele respective este policromatica (fig. 8). Daca trimitem un fascicul de lumina laser pe acelasi dispozitiv optic, lumina laser nu este descompusi (fig. 9). Se spune ca lumina emis de acest dispozitiv este monocromati Ea este formata dintr-o singur& linie spectrala. Fiecare substanta are un spectru caracteristic, Stelele i galaxiile care sunt formate din gaze au spectrul lor ca- racteristic, format din anumite linii spectrale. O linie spectrala corespunde unei unde de lumina monocromatica. feoria gravitatiei a lui Newton se bazeaza pe notiunea de forta gravitationala, aceasta actionind in mod instantanew la 3 distant. Acest caracter instantaneu al acti- unii forfei gravitationale este incompatibil Scu teoria relativitatii restrinse a lui Einstein, Dupi aceasta teorie, interactiu- {nile gravitationale care se transmit in edm- pul gravitational, nu se pot propaga cu o $ vitezi mai mare decat viteza luminii. Acest principiu avand un caracter universal, ¢ Einstein a propus o teoric care sa fie com- patibili cu principiul, si anume, feoria re ‘ lativitafii generale, care concepe Universul nu.ca un continut spatial cu trei dimensiu- thi, ci ca un conginut cu patru dimensiuni ‘cuprinzéind spagiul si timpul. Fig, 7 Fig. 9 UniversutFig. 10 ‘Lumina provenita de ta un bee cu vapoti de mercur este descompusé, sub forma unui Spectr format numai din 4 linit spectrale (fig. 10). Fig. IL Depiasarea spre rosu esie efeeiul de ‘restere aparenti a lungimii de unda emis de citre 0 sursi care se indeparteara de observator, fata de lungimea de unda cores Punzaitoare sursei tn repaus relativ, Acest fenomen este © consecinja a efectului Doppler. Universul Intre sursa de lumina alba gi prisma optic’ agezim o flaca. in care am introdus un tampon de vata imbibati intr-o solutie de clorura de sodiu, Flacira se coloreazit in galben datorité radiatiilor bene emise de citre atomii de sodiu, Analizand spectral sursei de lumini albii se observa o linie neagra in zona galbend a spectrului vizibil (fig. 11). . Rezulta ci un element,prezent intr-un gaz incandescent, este capabil si absoarbi aceleasi radiatii pe care el le poate emite. Spectrul respectiv se numeste spectru de absorbie. Una dintre caracteristicile undelor luminoase este frecventa, care seade de Ja violet la rogu. in cazul undelor sonore frecventa seade de la sunetele inalte spre cele grave. Fizicianul austriac Doppler a constatat ci inaltimea sunetului emis de 0 sursi in miscare in raport cu un observator in repaus isi modifici frecventa. Daca sursa se apropie de observator sunetele devin din ce in ce mai inalte, adicé frecventa lor creste, iar daca sursa se indeparteazi de observator sunetele devin din ce in ce mai grave, freeventa lor scade. in anul 1848, fizicianul francez Hippolyte Fizeau a emis ipoteza cA si lumina ar putea suferi acelasi efect sic se poate observa apropierea sau indepartarea unei stele reperdnd pozitia liniilor spec- trale care apar cand se descompune lumina emisi de astra cu aju- torul unei prisme, Daca lumina emis de stea tinde spre albastru steaua se apropie de observator, iar daca se deplirteazi de observa- tor lumina emisi de stea tinde spre rosu. Justefea ipotezei lui Fizeau a fost confirmatit in anul 1868, de catre astronomul englez Huygens care a demonstrat ci Sirius se indeparteaza de Soare cu viteza de 45 km/s. Studiind spectrele galaxiilor, americanul Sliper a constatat in anul 1924 un decalaj spre rosu corespunzator cu efectul Doppler (fig. 12). in figura 12, initial galaxia este imobila (partea de sus a figurii), in partea de mijloc galaxia se apropie de observator, linia Spectrali tinde spre albastru. In partea de jos galaxia se departeazi: de observator, linia spectral tinde spre rosu, Colegul sau Edwin Hubble a mers mai departe, el a demonstrat cA valoarea decalajului este proportional cu viteza de deplasare a galaxiilor. Figura 13 reprezinta o galaxie. Variatia culorii galaxiei ne indic’ sensul ei de rotatie. Partea albastra se apropie de noi; zona rosie se departeazai de noi. Aceasta este galaxia M81, ea se roteste in jurul axei sale in sensul acelor unui ceas, c, Legea lui Hubble Astronomul american Edwin Hubble a demonstrat experimental c& galaxiile se departeazd uncle fata de altele cu viteze pro- Portionale cu distantele parcurse: veHd, (1.6) 10unde v este viteza relativa de deplasare a galaxiilorexprimata in knvs, d este distanfa parcursi de galaxii exprimati.in Mpe (Mega parsec) si 7, constanta lui Hubble exprimati in km/sMpe. Concluziile determinarilor sale Hubble le-« publicat in anul 1929, si a fost primul indiciu de expansiune a Universului gi toto- confirmat ipoteza cosmologica Bing Bang. Hubble a propus modelul unui Univers in expansiune. Astrofizicienii au ajuns la aceasti concluzie constatand c& toate spectrele galaxiilor sunt mai mult sau mai putin decalate spre rosu. intr-un Univers in expansiune, galaxiile se departeaza unele de altele ca gi petele de pe suprafafa unui balon in timp ce este umflat (fig. 14). au stabilit urmitoarele caracteristici ale Universului: © varsti: 13,7 miliarde de ani; temperatura minima: 2,736 @ numir de stele: aproximativ 10'S, d. Teoria Big Bang in anul 1927 fizicianul gi preotul belgian George Lemaitre a fost primul care a emis teoria ipotetic’ conform careia Universul s-a format pornind de la o explozie a unui ,atom primordial”. in anul 1930, Edwin Hubble aduce dovezi experimentale in spri- jinul ideii_ lui Lemaitre: deplasarea catre rosu, in anul 1940 fizicianul George Gamov gi colaboratorii sai au sustinut ideea de explozie incandescent de materie si energie la inceputurile Universului Denumirea acestei teorii de Bing Bang a fost data de Fred Hoyle fntr-un program de la radio BBC, The Nature of Things (natura lucrurilor), care a fost publicata in anul 1950. in textul respectiv Hoyle nu descria teoria, insa ironiza conceptia. Totusi expresia (de Bing Bang) a ramas si si-a pierdut latura sa pejorativa gi ironica. Conform susfinatorilor teoriei Bing Bang, Universul s-a nascut acum 13,7 miliarde de ani, Ce a fost inainte de explozie si pana la data t= 10° s, astrofizicienii nu au dat nici un rispuns. Se pre- supune ci la data = 0, cea ce va deveni Universul nostru era fnchis intr-o sferd cu diametrul de 10°35 cm (mai mica decat atomul de hidrogen), la temperatura de 10°? K. Universul a suferit atunci o explozie fulgerdtoare si au aparut cuareurile (particule elementare), electroni, neutrinii si antiparti- culele lor, apoi fotonii.... incepand cu prima secund au inceput si'se formeze nucleonii. Trei minute mai tarziu au apairut nucleele atomice. Primii atomi s-au format abia peste 30 000 ani, A trebuit si treaci trei miliarde de ani pana la aparitia primelor stele si galaxii, 1 Fig. 14 Concluzii © Einstein pune bazele teoriei relativitatii resirdnse, enunfénd principiul conform céruia, interactiunile gravitationale care se transmit in cdmpul gravitational, mu se pot propaga cu o vitezi mai mare decat viteza luminii. Acest principiu are un caracter uni- versal. Einstein concepe Universul ca un confinut cu 4 dimensiuni, cuprinzand spatiul si timpul, puniind bazele teoriei relativititii generale, © 0 teorie interesanti este cea cu privire la formarea Universului pornind de la 0 explozie a unui ,atom primordial”, cunoscuta sub mumele de Bing-Bang. Una dintre dovezile experimentale cele mai importante o constituie deplasarea citre rosu, studiata minutios de Hubble. {. Temi experimental Montati pe un bane optic o prism optic’ observati descompunerea luminii albe prin prism, Precizati in cate raze de lumini co- lotate se descompune lumina alba si care sunt cculotile razetor de lumina monocromatica, Cum se prezinta spectral luminos astfel obti- nut? 2. Dati exemplu de fenomene care nu au putut fi explicate prin legea gravitafiei universale. 3, Enunfafi legea lui Hubble, UniversutStele, galaxii si roiuri, supernove, stele neutronice, quasari a, Nasterea si moartea unei stele. Se presupune ca o stea se formeaza treptat prin condensarea prafului cosmic sub forta gravi- timpul contractiei, temperatura in tafici. La un moment oarecare centrul stelei se ridicd destul de mult ca s se producd fuziunea nucleclor de hidrogen si sa se produca heli, céci majoritatea mate- rialului din care sunt constituite stelele este hidrogenul ¢ pare ci la stele relativ mici, cum este Soarele, primul proces care are loc, este combinarea a doi protoni si formarea unui deuteron (hidrogen greu) din ei. Reactia respectiva este \H+'HDte'+v. Din moment ce s-au produs deuteroni, ei se combina cu alti pro- toni si formeaz nuclee de heliu. Rezultatul este cA in timpul pro- ducerii acestor procese, se degaja energie suficienté pentru a menfine strilucirea unei stele cum este Soarele pe timp de cateva miliarde de ani Un alt miod de realizare a sintezei heliului, cunoscut sub numele de ciclul carbonului, intervine la 0 temperatura ceva mai inalta. El prezinta existenta unei cantitati mici de carbon, care nu se consuma in timpul procesului. Ciclul carbonului este probabil cel mai efi- cient in cazul stelelor mari Cuptorul nuclear din Soare arde lent, transforménd circa 800 miliarde tone de hidrogen in heliu in fiecare secunda. In acest ritm, combustibilul hidrogen va dura aproximativ 10 miliarde de ani. Cand tot hidrogenul din centrul stelei a fost ars, se produce o nouit contractie, sub influenta gravitatiei, pana ce invelisul care inconjoara inveligul stelei, care contine inca hidrogen, devine destul de fierbinte pentru a produce heliu, fn timpul acestui stadiu are loc © schimbare esentiala in structura stelei, Nucleul compus din heliu Se contractd, pe cfind invelisul exterior se dilati foarte mult, asa cd Steaua devine un gigant rosu, datorita temperaturii relativ joase a suprafetei stelei ,_ Mecanismul evoluiei ulterioare a stelei poate fi urmatorul: invelisul stelei.va putea fi distrus, datorité. aprinderii nucleelor usoare care se mai gisesc in straturile exterioare. ale. stelei seeese; Degajarea brusci de energie din aceasti causa va produce 0 : Mie oe ‘rel tipuri: eliptice, in? Sele aie Seite Putere straturile exterioare in rmumitd pur si simplu Galaxia este 0 gila-= de striltcitoare, din care oven noe ae Sele Noi extrem ie sia (i. 1, avindun der des $2 itore, fe (€snesc cu mare vitezi o nebulozitate la 75.000 ani-lumind 310 grosime de aproxi Spagn fallen ea nav 3 000 ant-lmind: a contin apron Toe Anais & Une stele dupA ce s-a consumat toaté energia 1 Rumi nian, © sferé. foarte condensati, care se riceste cimatly 3:10" stele $i are o mast de 6-10 nasa Soarelti mereu, numité pitica alba (fig, 15) Fig. 15 Universul iBb. Galaxii Stelele nu sunt distribuite la intimplare, ci tind sd se ingrimadeasci sub forma de grupuri mari concentrate, cunoscute sub numele de galaxii. O galaxie este un sistem masiy, unit de forte gravitationale, alcatuit in afara de stele gi din praf si gaze interste- lare, materie intunecata invizibili si posibil energie intunecata Galaxiile contin intre 10” si 10" stele, toate orbitind in jurul unui centru de gravitate comun. in plus fata de stelele singuratice, mares majoritate a galaxiilor contin un numiir mare de sisteme stelare gi de tipuri variate de nebuloase, Majoritatea galaxiilor au un diametru cuprins intre cdteva zeci gi cateva sute de ani-lumind si sunt separate tuna de alta prin distante de ordinul cétorva milioane de ani-lumina Galaxiile cuprind intr-un procent foarte mare aga nuit materie intunecati (peste 90% din masa majoritiii galaxiilor). Natura aces~ tor componente nu este bine elucidata. Exist unele dovezi ci in centrul galaxiilor exist giuri negre imense. Probabil ca existé mai mult de 10" galaxii in Universul vizibil ¢, Roiuri de stele Roiurile de stele sunt grupari de stele care sunt de dowd feluri: inchise si deschise. Roiurile inchise, care se mai numese si globu- lare sau sferice, sunt caracterizate printr-un numar mare de stele — sute de mii —, foarte stralucitoare, grupate strans. Spre centru, stelele sunt atat de apropiate intre ele, incdt nu se pot distinge se- pparat, ci apar ca o pati alba stralucitoare. Forma lor este aproape sferica, de unde li se trage si numele Roiurile deschise contin de la eéteva zeci pana la céteva sute de stele; in aceste roiuri, stelele sunt mai departate uncle de altele decft in roiurile globulare, si de aici li se trage si numele. d. Quasar Quasarul este un obiect ceresc asemanator unei stele, care emite intens radiafii din domeniul radio gi al cdrui spectra contine linit mult deplasate spre rosu. Se presupune ci ar fi de origine extra- galactica, dar natura lor nu a fost ined elucidata. e, Stele neutronice Stelele neutronice sunt foarte mici. Ele concentreazi o mast foarte mare, spre exemplu egal cu cea @ Soarelui fntr-un volum sferic cu raza de 10 km. Acestea sunt vestigii ale stelelor masive, cu masa de peste 10 ori masa solar. O stea masiva la sfarsitul exis- tenfei sale se transforma intr-o supernova. Aceasta disperseaz’t 0 cantitate de materie in spatiu, dar isi pastreaz nucleul. Acesta se ‘contracti si se transforma intr-o stea cu neutroni 13 Printre stelele din galaxia noastra se fla $i Soarele nostru. laxiile sunt legate gravitational intre cle formand grupuri de galaxii, int-un grup ¢ ind pind ta 50 galaxii Calea Lactee Coneluzii © Universul cuprinde o multitudine de stele. Elementul de baz din care sunt consttuite stelele este hidrogenul. in anumite conditii care se creeazé, are loc fuziunea nucleelor de hidrogen si se produce heliu. Cu privire la sinteza heliului s-au emis diverse teori © Supemovele apar brusc ca niste stele extrem de strilucitoare, din care yésneste cu rare vitezi 0 nebulozitate, la distante foarte mari © Galaxia este un sistem alcatuit din stele, praf si gaze interstelare © Quasarul este un corp cetese care emite radiatii din domeniul undelor radio si spectral de lini este mult deplasat spre rosu ‘Stea neutronicd 1, Explicati care este mecanismul. formarii stelelor. 2. Ce tnfelegeti prin roiuri de stele? 3, Ce este quasarul? 4. Ce sunt stelele neutronice si cum se formeaza? UniversutFig. 17 3 determinat de centrul Pamantului gi trei irectii care pornesc de la Pamént eitre trei stele foarte indepartate considerate Sistemul de refering heliocentric este determinat de central Soarelui si trei directii care pornese de la Soare spre tei stele foarte indepartate considerate fixe. Universul Relativitatea clasica si moderna, perspectiva asupra schimbarii perceptiei lumii la nivelul secolului XX relativitatii clasice al lui Galilei Principiul relativititii clasice constituie punctul de plecare pen- ‘ru injelegerea relativitatii restranse a lui Einstein. O formulare a acestui principiu se poate da pornind de la grupul de transformari ale lui Galilei. Transformatile lui Galilei leagi coordonatele unui unct, misurate fata de dou sisteme de referinta inertiale. Pentru ca descrierea unei miscari s& fie completa, trebuie sii se ‘cunoasca in fiecare moment pozitia mobilului. in acest scop, se alege un comp de referinta in raport cu care se studiazé migcarea, corpului de referint’ i se atageazii un sister de axe de coordonate si un cea somic (sau un cronometru) pentru a miisura timpul. Sistemul astfel obfinut se numeste sistem de referin¢a sau referential (ig. 17). Sistemul de axe de coordonate permite sa se determine forma traiectoriei_mobilului gi si se cunoasca pozitia acestuia in fiecare punct de pe traiectoria sa. Cronometrul (ceasornicul) permite s& se determine momentul la care mobilul se afla intr-un anumit punct in timpul migcaii sale. ‘Vom considera ca in fiecare sistem de referinta se afl un obser- vator. Cuvéntul observator este folosit pentru a desemna un perso- naj fictiv legat de un sistem de referinta, care studiaza fenomenele ce se petrec in sistemul de referinta respectiv. Sistem de referin(a terestru. Acest sistem este folosit pentra studiul misc&rilor corpurilor de pe suprafata Paméntului sau din apropierea sa. Corpul referinta, in acest caz, este Paméntul sau orice corp de pe suprafata sa Sistem de referinta geocentric. Studiul misc&tii Lunii sau a satelitilor artificial ai Paméntului este foarte dificil in sistemul de referinfa terestru. In acest caz, este necesar si se defineasci un sis- tem de referinta geocentric (fig. 18). Sistem de referin(a heliocentric. Este definit in acelasi mod ca si sistemul de refering geocentric (fig. 19). __ Fie doua sisteme de referinta inertiale (fig. 20). Unul S, format din axele de coordonate OXYZ si scara timpului , iar al doilea S°, format din axele de coordonate O'N’Y'Z' (paralele cu axele de coordonate OXYZ) si scara timpului ¢’. Sistemul de referinta S* se afl in miscare de translate rectilinie si uniforma cu viteza w fafa de sistemul de referinta S. Presupunem ci axele de coordonate OX si 0'X' sunt coliniare sic la momentul += 0, originile axelor de coor. donate coincid (0 = 0). Vectorul viteza teste orientat de-a lungul 14axei OX. La un moment ¢, observatorul din sistemul de referinta S| sesizeazi un eveniment in punctul M. Pentru acest observator punc- tul M are coordonatele x, y, z i f. Acelasi eveniment este sesizat $i de observatorul S”, in acelasi moment (¢= 1°). Pentru acest observa- tor punctul M are coordonatele x’, y’, 2’ si, Deoarece la momen- tul r distanta OO" = us, relatiile care leag coordonatele punctului material din cele doua sisteme de referin{a sunt urmitoarele: x=x+uhy x=uty’ (7) Relatiile (1.7) se numese formulele de transformare ale Ini Galilei. Din transformarile lui Galilei rezulta si legea de compunere a vitezelor. b. Principiile relativitatii restrénse in mecanica newtoniand principiul relativitatii era definit prin transformarile lui Galilei date de relatiile (1.7). Vom determina noi relatii pentru transformarea coordonatelor dintr-un sistem de refe- rinta inertial in alt sistem de referinta inertial, care si tina seam de principiile relativitatii restranse, S& considerim doua sisteme de referin{a inertiale S (OXYZT) si 8° (O'X'YZ'T), ale cdot origini O respectiv O’ coincid la momen- tul ¢= 1’ = 0, Sistemul S° se deplaseaz fata de sistemul S, intr-o migcare de translatie uniforma, cu viteza i orientat’ de-a lungul axei OX. Lorentz a stabilit in acest caz relatii x tut 1-p* Yr 2=2" pie: z = B? ‘Transformarile lui Galilei se obtin cand u « B50. Precizim ca am notat cu "ca un caz limita Se observa ca in transformarile Lorentz apare si coordonata timp. in teoria relativitatii restranse se lucreaz cu un spatiu in care, pe lingit cele trei coordonate x, y, z care precizeaz pozitia unui punct, apare si cea de a patra coordonata, timpul ¢ Acest spatiu in care un punct este caracterizat de 4 coordonate ( » 2 a fost introdus de Minkowski in anul 1908. 15 Exist 0 clasi de sisteme de referintit J care sunt cele mai folosite pentru descri rea fenomenelor fizice. Acestea sunt 8 temele de referinta care las nealterate proprietatile spatiului de omogencitate (acceasi compozitie in toate punctele) si de izotropie (aceleasi proprietfi in toate directile) precum si de uniformitate a timputui si care se afta in repaus sau in ‘iscare rectilinie si uniforma intre ele Sistemele ce satisfac aceasti cerinfa se 3 numese sisteme de referinja inertiale sau galileene. | Se numeste sistem de refering inertial sau galileean un sistem de referinta in. ‘miscare rectilinie si uniform cu ener ee : rect wie UniversulPrincipiul relativitaii restranse con tituie © generalizare a principiului relat itati al lui Galilei. El se enunga astfel: Toate legite fizict sunt aceleasi (se ex rrimd prin aceleasi formule) in toate si temele de referinga inertiale. Albert Einstein A pus bazele teorietrelativittitrestrdnse si generalizate. A explicat efectul foroeleciric | extern pe baza ipotezei fotonice a lumini. A primit premiul Nobel in anu! 1921 Coneluzii. © Principiul relativitati restrnse constituie © generalizare a principiului relativititii Iui Galilei si afirma ca toate legile fizicii sunt aceleasi in toate sistemele de referinta inertiale. © Teoria relativitatii demonstreaza & notiu- nile de timp si spatiu sunt relative. © in cadrul acestei teorii orice punct este ca- racterizat prin 4 coordonate x, 9, 2, f, intron spatiu numit spatiul Minkowsky. Universul Teoria relativitatii a fost elaborata de catre Einstein in dowd tape; in prima etapa (1905), ef a luat in considerare numai sis- temele de referinta inertiale si a creat 0 teorie a relativitati restrdnse (sau speciale). Mai t€rziu (1916), a luat in considerare si sistemele de referinta neinerfiale gi a creat reoria relativitajii gene ralizate. ‘Cum toate sistemele de referinta inertiale sunt echivalente, nu exist sistem de referinti privilegiat. . Datoriti echivalentei sistemelor de referint& inertiale, prin nici un experiment de fizici nu se poate pune in evident starea de care rectilinie si uniforma a sistemelor inertiale. repaus saw de mi Principiul constantei vitezei luminii rezult din experimentul Michelson si Morley si se bazeaz pe constatarile experimentale care afirma ca viteza luminii in vid este aceeagi in toate sistemele de referinta inertiale (in virtutea echivalentei lor) si este indepen- dent de miscarea sursei si cea a observatorului. Se enunti astfel: Jn vid lumina se propaga intotdeauna cu aceeasi vitezd, inde pendent de miscarea sursei de lumind, avand aceeasi valoare in toate sistemele de referina inertiale. ‘Aceste doua principii impun negarea notiunilor de spatiu abso- lut si timp absolut. Principiul de corespondenfai postuleazii ci legile noi trebuie si contin vechile legi drept cazuri particulare. Relatiile care exprima noul enunt al legilor fizice, derivat din primele doua principii ale teoriei relativitatii restranse trebuie astfel formulate, incat relatiile mecanicii newtoniene si apari drept cazuri particulare limita pentru: #59 Consecintele teoriei relativitatii sunt deosebit de importante si se refer la notiunile de spajiu si timp. Anume, din. principiile teoriei relativitiii rezulta c& daca se miisoara una si aceeasi distant in raport cu doui sisteme de referinta inertiale diferite (care se misca unul fata de celalalt cu o anumita vitezd constant), rezul- tatele sunt in general deosebite. Mai precis, daca se masoar’ dis- tanta dintre dou’ corpuri fata de un sistem de referin{a inertial in care cele doua corpuri sunt in repaus, gasindu-se un anumit rezul- tat, si apoi se masoara acecayi distantai fata de un alt sistem de refe- Tint care se mised fata de primul, deci si fata de corpurile noastre, noua distanfa rezultata este mai scurta decat prima, Lucrurile se petrec ca si cum spafiul se comracta. Este important ins’ faptul cd de aceasta ,,contradictie” este atec~ tat numai acea dimensiune a corpului care este situat in lungul gear relative a celor doua sisteme de referin(a, Desigur, intuitia hoastré nu poate realiza acest fenomen gi de aceea se mai spune ined uneori c4 efectul de contractie al lungimilor este ,aparent”: dintr-un sistem de referin{a lungimea ne ,apare” una, din alt sistem 16ne , apare” alta. Nu trebuie si pierdem din vedere totu: apare” intr-un sistem este la fel de real ca si ceea ce apare”, in altul, deoarece nu avem nici un motiv pentru a prefera un sistem de referinfa fata de altul. Tot ceea ce putem spune este ci una si aceeasi proprietate obiectiva a unui corp (Iungimea) depinde in mod esential de sistemul de referinfd la care este raportata. O concluzie similar se poate trage si in ceea ce priveste dura- tain timp a unui fenomen. Durata unuia si acelui dliferita atunci cand masurarea ei se face din sisteme de referinta inerfiale diferite. De exemplu, daca fata de un anumit sistem de referinfi, un chibrit aprins, aflat in repaus fata de acesta, arde si zicem intr-un minut, fati de un sistem de referinta care se misc fata de primul, si deci si fatti de chibrit, timpul de ardere este mai lung, si, in functie de viteza relativa a migcarii celor dowa sisteme, poate fi de dou minute, o ora, un an... adicd asistam la o dilatare a timpului. Distanfele si duratele intra ins& in mod esential in definitia noti- unilor de spatiu si timp. Din moment ce aceste cantiti sunt diferite in raport cu sisteme diferite de referinta, rezulta in mod clar c& ele sunt nofiuni relative, c& nu au deci sens decat daca se specifica sis. temul de referinta fata de care sunt considerate. Teoria relativitaii demonstreazii deci cX notiunile de spatiu si timp sunt relative, nu absolute, asa cum erau considerate inainte de formularea si ve- rificarea practic a acestei teori. 1. Completati spatiile libere: a. Conceptia geocentrica sustine ca sistemul lumii este aledtuit astfel: heliocentric admite c& in centrul Universului se afla |. Punctul in care se afl planeta la cea mai mic distn( fai de Soare se numeste iar et fn care planeta se afl la cea mai mare distanta fata de Soare se numeste 2. Pomind de la legea atractiei gravitationale a lui Newton gi avand in vedere relatia de definitie a inten- Evel tae) |. Definiti notiunea de sistem de referintd 2. Ce infelegeti prin sistem de refering inertia? 4. Scriei transformarile Galilei gi transfor- mirile Lorentz si faceti o comparatie intre ele 4. Definiti spatiul Minkowsky. 5. Enunfati principiul relativitatii restranse si principiul constant vitezei taming 6. Care sunt consecinteleteorieirelativitati? Proiecte de portofolii Cercetare si comunicare Studiati bibliografia recomandaté. si sub conducerea profesorului organizati in clasi o dezbatere cu tema: | Experimentul Michelson — Morley, concluzii si premise pentru formularea lor teorie relativitati restrinse.” pe cand conceptia sitatii cémpului gravitational, stablifio relatie prin care se exprima intensitatea cémpului gravitational al cim- pului gravitational creat de Pémént in orice punct situat la 0 distanta r > 2R, unde am notat eu R raza Pamaniului. 3. Prezentati pe scurt legenda descoperirii legii gravitatiei universale. 4, ince consta fenomenul de deplasare spre rogu in Univers? 5, Prezentati pe scurt teoria Bing-Bang. ’ 6. Ce aduce nou teoria relativitafii lui Einstein fata de teoria relativitatii clasice a lui Galilei? 17 Universul2. Materia — componenta a Universului mul engle: Ernest Rutherford, anul 1911, a propus urmétorul model ! atomului: atomul este considerat un 2 Sistem solar in miniaturd, format dintr-un jnucleu de dimensiuni foarte mi cu sarcini poritive in jurul ciruia gravi- teaza electronii, ca si planetele in jurul Soarelui. Acesta este modelul planetar al atomului. Modelul a fost confirmat de datele obfinute din experimentul prezen- tat schematizat in figura 1. Ce este un model fizic? , Un model fizic este o reprezentare fi- zici a unei realititi abstracte sau inacce- sibild simturilor. Modelul fizic este un instrument de? lucra foarte important. Dupd alegerea? 1odelului se compard implicatiile acestuia ¢ cu datele experimentale. Daci' acestea sunt > in concordanta cu modelul ales, acesia este $ valabil; dace nu, il modificam si cdutdm alt model. Astfel, incetul cu incetul, mode- lul este perfectionat si se apropie din ce in ‘mai mult de realitate. Nu trebuie insat> ‘onfundat modelul cu realitatea, modelul $ este doar una dintre reprezentirile pe care Se umple o cutie petri pe jumitate cu 3 ipa. : Se adauga cateva picdturi de fenol- ftaleina (fig. 7). Se asaza cutia petri la retroproiector. Se adaugi o bucaté de sodiu cit un bob d orez, curitat de stratul de oxid gi de petrol. Se observi ci are loc 0 reacie energics iar fenolftalcina se inroseste. Fig. 7 Reactia sodiului cu apd. PN )iTae) 1, Precizati cum isi pot forma octetul ele- mentele caleiu, oxigen, clor. 2. Selectati dintre variantele urmitoare, prezentate in figura 8, pe acelea care cores- pund: cedatii unui electron; acceptarii unui electron, a aR. Fig. 8 ‘op UniversulEnergie de potasit Fig, 9 Atomul de sodiu pierde energie si devine mai stabil. —_— Fig. 10 Céind sodiul, un metal foarte react, si clorul, un gaz toxic, reactioneazd se ‘formeazéé un solid alb printr-o reactie energicd. 1. Precizati care dintre particulele modelate sunt ioni pozitivi (cationi). Motivati. ee b e ‘@ Aa .. 1p Sn ” An 20n a 2. Precizati care dintre particulele modelate sunt ioni negativi (anioni). Motivayi a by oreo d ¥ oe & op & 6p Topt 10n ton lon 4, Propuneti sarcinile ionilor formati de ele- mentele din grupele 1, 2, 16 si 17. Universul in hidroxidul de sodiu, metalul este mai stabil i are o energie mai mica (fig. 9). Na 1s?2s?2pe35! 5 Metalele cedeaza electroni si formeazii ioni pozitivi. 7 Nemetalele accepta electroni si formeaza ioni negativi. | Ionii formati se atrag prin forte de natura electrostatic’, S-a rea- luizat o legitura ionicd. Figura 10 arata reactia sodiului cu clorul Sodiul este un metal alcalin din grupa 1. Clorul este un nemetal din grupa 17. Cénd cele dou elemente sunt impreund, reactioneazai violent, cu degajare de cilduri, si formeaz un ,,fum” alb, clorura de sodiu (fig. 10). Compusii ionici sunt solizi si nu conduc curentul electric. Cand solidul ionic este topit sau dizolvat, ionii devin mobili si conduc celectricitatea (gM). [NaClsolid NCH topit, &. a clorurt ion de sodiu NaCl solutie le" > Na* 1s?2s?2p° [10Ne] NaCl topit _ion de sodiu ‘ion clorura Proiecte de portofolii WR Cercetare $i comunicare Creati un model al legiturii ionice (desen, model mecanic, program pe computer). Prezintafi modelul creat in clasa, WW Uetivitate in cooperare Colectionati etichetele cu ingredientele de la produsele ali- mentare pe care le méncati intr-o zi. intocmiti o lista cu toate Sarutile confinute de fiecare si identificati care dintre séruri sunt méncate de cei mai multi oameni. Cercetati proprietitile si intrebuintarile sarurilor care sunt frecvent méncate si intocmiti un poster care si prezinte functiile acestora, a Compusi covalenti. Molecule De ce atomii pun in comun electroni? Hidrogenul si oxigenul sunt subst camerei, dar reactioneazi violent in ducdnd apa (fig, 12) tanfe stabile la temperatura Prezen{a unei scantei, pro- 22Ruperea legiturilor dintre atomi necesits energie. Sednteia inigiala furnizeaza energia necesard pentru a rupe legaturile din hidrogenul gazos si din oxigenul gazos. Dupa aceca, are loc 0 dega- jare imensi de energie si se formeaz apa. Degajarea de energie sugereazai dou aspecte: noile legaturi se formeazii, deoarece electronii se rearanjeaz; — produsul format, apa, este mai sac in energie gi deci mai abil S-ar parea cd este 0 situafie asemanitoare cu aceea a formarit unui compus ionic, dar apa are proprietati diferite de ale hidro- xidului de sodiu sau ale clorurii de sodiu (tab. 2), Tabelul 2. Proprietgile NaCt, H;0, Is si Hs Formula | Starea de i s Conductivitatea | ain ct ccescelh aiecmliger as electrics NaCl | aouaa line 801" | are'tai3 | TS ACP sau dizolvata HO mics 0 | mick 100 | foarte mica L micé 113,5| micd 1843 foarte mica oarte mic foarte mie H, foarte 2 sz | as93 | 252.8 Ee Observand diferentele din tabelul 2 se desprinde concluzia ci legaturile din molecule de api sunt diferite de legiturile din cloru- rade sodiu, P; si Py mai mici ale apei sugereaz cH atractia dintre particule este mai micd decdt intre ionii sri. Faptul c& spa purd mu conduce curentul electric araté cd ea are putini ioni. Explicarea proprietatilor unor compusi precum: HO, 1, si H, are Ja bazi un nou model de legtura — punerea in comun de electronif si anume legitura covalenti. £ De ce P, $i P, ale compusilor moleculari sunt atat de mici fata de cele ale compusilor ionici? ‘Comparind structura clorurii de sodiu si a iodului (fig. 13) se observa cli, desi ambele substanfe sunt solide, iodul exista ca molecule individuale, in timp ce clorura de sodiu exist sub forma unei rejele cristaline in care fiecare ion este legat de 6 ioni de semn contrat. ‘Compusii covalenti se prezinté adesea sub forma de molecule + individuale si au fost numiti compusi moleculari, ) Electronegativitatea (X) reprezinta capacitatea unui atom dintr-o [moleculd de a atrage catre sine electronii de legatura (tabelul 3). Tabelul 3. Valorile electronegativitafilor unor elemente (dupa Pauling) (waa He - Hit }Be1s] B20 | e2s | N30 | 035 | F40 | Ne- | [Nao [Mg 12] AILS | sits | P21 [s25 [e130 | Ar- K08 | Cal,0] Gal6| Ge1,8| As20| Se24 | Br2,8 | Kr- 23 Fig. 12 4a. Hidrogenul este un gaz incolor, stabil bin prezenta oxigenului si a unei scdntel poate cauza 0 explocie, forménd apd. Moleculele de iod separate ‘puternie in reteaua cristalina Fig. 13 a. In elorura de sodiu fiecare ion este inconjurat de 6 ioni de semn contrar. b. In iod, particulele care formeaza cristalul ‘sunt molecule neutre, care nu sunt legate ‘puternic unele de altele * = Cele mai electronegative elemente sunt fluorul, oxigenul si azotul Legitura covalenti este prezent& intre ‘atomi de nemetale care au electronegati- vitati identice sau apropiate (Lewis, 1916) si care igi pun in comun un numir egal de electroni, completand octetul atomilor par- ticipantis exceptie, formarea moleculei de hidrogen in care atomii iyi realizeaza duble- ‘ul, UniversulCu cit diferenta de electronegativitate dintre doi atomi care se leaga este mai mare, cu atat legatura covalenta are un caracter ionic Analizati fluorura de cesiu gi dioxidul de siliciu pomind de ta valorile electrone vidi naaty 5 ra megati- v de exemplu fluorul, clorul gi Vitor atomilor care se ea Atomii cu electronegativitati mari, Pl zat ti cét atomii cu electronega- Precizati tipal tegiturilor prin care se OXigenul, atrag mai puternic electronii deca a formeazi. tivitati mici, cum sunt sodiul, magneziul gi litiul. ‘Comparati rispunsul folosind fig. 14, O diferenta mai mare a electronegativitajilor dintre atomii care se leagt sugereazl un caracter ionic mai pronuntat: mai pronunfat, AX = 0 legitura covalent nepolara; Difzeaa de ae zi am eae femenieo| | __Ralge“ AX< 1,7 legitur covalent polariy een "T Sitngotea 4 X= 1,7 legitra are 30% caracterione i 50% caracter covalent a=oA GR 8% HT esate onic Dasiot legis te fonick Formula molecular Formule structurale H, H-H sau H-H ax>T 7534 :C1:Cl: sau CCI Legituraionies cl, HCI H: Cl: sau H-Cl cH, H H Fig. 14 Diferenja de electronegativitate poate fi folositd ca 0 mésurdi aproximativet pentru a prezice tipul legdturii chimice. aH ae CHC sau meas Proiecte de portofolii WR Cercetare si comunicare Legaturile covalente in solide, cum ar fi siliciu, un element | folosit in componentele unui computer, sunt mai puternice decat in metalele pure. Cercetati teorile si explicati tiria legaturilor covalente in solide precum si intrebuintarile lor in industria computerelor, Prezentati constatatile in clasa, WB chimia si tu Propuneti un set de experimente pentru a studia cum. pot fi descompuse materialele Plastice biodegradabile. Daca profe- sorul va aproba planul, conduceti un experiment i , ‘periment in clas pentru 4 testa procedleul pe produse etichetate ,biodegradabil” Modelati structurile Lewis pentru mole- culele: CO, N,, C,CI, si H,C- COOH. © Etena (C,H,) este un hormon care se giseste in plante. ‘© Tomatele elibereaza etend cand se coc. Universal 24Observatie! fe foarte “Agezarea elementelor chimice in sis- temul periodic al elementelor, respects acest prineipit. in studiul legiturilor chimice, pentru intelegerea lor este important si cunoagtem care este configuratia electronic’ a atomu- tui Fizicienii si chimisti folosese 0 notajie standard pentru a deserie configuratiile electronilor in atom. Conform acestei notatii, 0 sub- paturi este notata sub forma ne, unde m este numarul paturi, x este numirul subpaturit si e este mumarul electronilor din subpatura Subpiturile sunt scrise in ordinea crescitoare a energici, conform principiului Aufbau. in starea fundamentala a unui atom (starea in care atomul se afla in mod normal), configuratia electronilor urmeaza principiul (Aufbau, conform ciruia, electronil se ayazi in stari electronice 1 de energie ereseitoare. Spre exemplu, primul electron se agaza in starea cu nivelul de energie cel mai mic, al doilea electron in starea ‘urmatoare dupii cel cu nivelul energetic cel mai mic ete. Principiul Pau Starea electronului in atom este caracterizata prin patru numere cuantice, notate I, m, s sin. Primele caracterizeaza orbitalul atomic jn care se gaseste clectronul. Numiirul cuantic principal notat cu 7, poate lua orice valoare intreagi superioara lui 1. El caracterizeaza Viena. A primit premiul Nobel pentru fizica cnergia globald a orbitalului, si prin extensie distanja general in jn amul 1945 pentru lucrdrile sale privind raport eb nucleul atomic, principiul de exeluztune. Wolfeang Pauli (1900-1958). S-a ndseut la -APrincipiul de exeluziune al lui Pauli se refera la gruparea elec- tronilor in inveligutile atomilor si moleculelor si se enunti astfl: intr-un atom sau intr-o molecula nu pot exista doi sau mai multi electroni caracterizafi printr-un acelasi set de numere cuantice m, fm, s. de catre Pauli in anul 192: lizei schemei termenilor spectrali ai ato- rilot, pentru a explica absenta unor stari Senergetice posibite. Pe acest principiu se bazeaz’ comple- $tarea paturilor si subpSturilor electror ale atomilor clementelor agezate in sis- temul periodic al elementelor, Principiul de exeluziune al Iui Pauli a permis explicarea orga~ nizarii electronilor in atom in paturi si subpaturi electronice ‘Paiura electronica este un ansamblu de electroni ai umui atom, pentru care numarul cuantic principal m are aceeasi valoare. in : functie de aceasta valoare (1,2, 3, 4, ..) paturile sunt notate cu K, 1, M,N... O patura electronica completa are un numar maxim de electroni, egal cu 2n?. Principiul lui Pauli a permis explicarea periodicitatii chimice gi rey spectroscopice a elementelor. P ‘0p! 1. Completati paturile si subpaturile elect nice pentru atom elementelor fosfor eu Z= 1 lantan eu. Z = 57 si mangan cu Z = 25. 25 UniversulNotiunea de clementartate este relaiva, Prin particuld elementariinfelegem acea Particuld de materie a carei structuré nu o eunoastem inca. Electronul, miomul tau si neuttinit se numese Jepfoni (lepton in limba greaci {nseamna usor, mic). electron Fig. 15 © Termenul de quark a fost inventat de Gell — Mann, cu 0 nota de umor, pentru a desemna o particula despre care nu se stia nimic, pornind de la replica ,, Trei quarkuri pentri Muster Mark!” din romanul Finnegan’s Wake (1939) de James Joyce. Cele trei quarkuri sunt desemnate prin initialele denumiilor lor in limba engleza: u (up, sus), d (down, jos), s (strange, straniu). fn legiturs cu quarkurile mai facem’ urmitoarele precizari: — Fiecarui quark i s-a atribuit cculoare una dintre urmatoarele trei: albas tru, verde sau rogu. — Quarkurile nu pot exista decat in Universul Particule elementare Nofiunea de particula elementara. Particulele elementare sunt, constituentii elementari ai materiei (nu au structura interna, sau in stadiul actual al cunostintelor noastre nu este cunoscuti structura acestor particule, Caracteristicile particulelor elementare sunt: masa, sarcina electrica gi spinul. (Spinul este o proprietate analoga dar nu identica cu conceptul de rotatie al particule’ in jurul axei proprii). Modelul Standard, Fizicienii au pus la punet o teorie numita Modelul Standard, care are ca scop sa descrie constituentii elemen- tari ai materiei si interactiunile fundamentale din Univers. Conform Modelulul Standard, multimea particulelor elementare din Univers se compune din dowd familii mari: A, Familia particulelor de materie, care cuprinde: a. Sase tipuri de particule numite leptoni (lepton inseamna usor), dintre care trei au sarcina electric: neutrinul electronic (v.), neu- ‘rinul mionic (,) si neutrinul tau (0), in cazul leptonilor se aplica principiul de excluziune al lui Pauli. b. Sase tipuri de particule numite cuarcuri. B. Familia particulelor mesagere (particulelor de schimb) care media interactiunile dintre particulele de materie. Din aceasta familie fac parte: fotonul, 8 gluoni, 3 bosoni W-, W*, Z°, si bosonul Higgs. Bosonilor nu li se aplicé principiul de excluziune al lui Pauli Pentru fiecare particula de materie exist o particula corespun- z&toare de antimaterie, numita antiparticuta Faptul ca principiul de excluziune se aplica leptonilor este fun damental: aceasta arat ci leptonii sunt ,adevarati” constituenti ai materiei. Daci am forta fermionii si se apropie foarte mult unii de alti, atunci in virtutea prineipiului de excluziune se vor respinge in mod violent (presiune cuantica), pentru ci mu pot exista in acelasi oc. Materia a fost rispandita in spatiu in acest mod. Bosonii sunt particule mediatoare de forte fundamentale in natura. Modelul quarkurilor. Observatiile experimentale, efectuate ana la inceputul anilor 60, au dus la concluzia ca unele particule considerate pani in acel moment elementare au o structura spatial si cf ar putea fi compuse din alte particule subnucleare. Datele sem- nalate experimental au condus pe fizicianul american M, Gell Mann gi, independent pe fizicianul german G. Zweig si propund, Ga anul 1964), un model de structurd. submuclear’ (fig. 15), Elementele acestui model sunt trei particule gi antiparticulele aces, re, considerate ,cirimizile” intregului Univers, din care pot fi constituifi protonii, neutronii si alte particule cunoscute la momen tul respectiv. Aceste particule au fost botezate de Gell — Mann cu numele de quarkuri. 26| | ncepand cu anul 1974 au fost descoperite noi particule a caror structurai mu a putut fi explicatt prin modelul traditional” al celor trei quarkuri. Atunci s-a emis ideea existentei a altortrei quarkuri, notate astfel: ¢ (charm, farmec), t (top, vrf), b (bottom, cel mai de jos). .Carimizile” materiei ordinare, adicii ale materiei care ne incon- joara sunt doud quarkuri: up (w) cu sarcina electric + Re gi down (@) cu sarcina electrica ~1 ¢, Nucleonii sunt compusi din trei quarkuri, cum se arata in tabelul de mai jos: Nucleon Quark Sarcina electrica Proton uburd (42/342/3-1/3)e = + € neutron utdtd (2/3-1/3-1/3) = 0 Interactiuni fundamentale Toate fenomenele care se produc in Univers sunt manifestiri a patra tipuri de interactiuni fundamentale, sau forte fundamentale. Aceste forte se exercitt intre doi fermion numai daca intre acestia exist un schimb de particule mediiatoare numite bosoni. Cu cat bosonul este mai greu cu atit interactiunea are o bataie mai scurta. Interactiunile fundamentale sunt urmatoarele: Interactiunea gravitational (cu raza de actiune infinita) se manifesta prin forfe de atractie asupra tuturor corpurilor si parti- culelor din Univers, dar la sear atomici este nesemnificativa; par- ticula mediatoare este gravitonul. Interactiunea electromagnetica (cu raza de actiune infiniti) intervine in cazul fenomenelor electrice si magnetice. Ea asigura coeziunea atomului si este la originea legiturilor si reactiilor chi- ‘mice care privesc ansamblul fenomenelor chimice si biologice; par- ticula mediatoare este fotonul, Interactiunea slab (cu raza de actiune limitata mai mic de 10°%m), provoacd spargerea si transformarea unor particule. Ea opereaz’ in toate tipurile de dezintegrare beta si in numeroase de~ zintegrari ale particulelor asa-zise elementare, Leptonii (electronul, miuonul tau si neutrinii) sunt sensibili la interactiunea slaba si la cea electromagnetics dact acestia posed’ sarcini electrica, Particulele mediatoare sunt: 17°, 1", Z°. Interactiunea nuclear tare (cu raza de actiune limitat& mai micd de 10°!m), leaga quarkurile in interiorul mezonilor si bario- nilor (printre care si neutronul gi protonul) si leag’ protonii si neu- tronii (fig. 17) pentru a constitui nucleul atomic. Particulele care interactioneaza tare se numesc hadroni (hadros, puternie in limba greaci). Din familia hadronilor fac parte mezonii si barionii, acestia, teoretic, sunt sensibili la cele patru interaetiuni fundamen- tale, insé interactiunea gravitational este nesemnificatival la scara atomica. Particulele mediatoare, prin intermediul carora se transmit fortele, sunt 8 gluoni, 2 Fig, 16 Protonul este format din tret quarcuri, legatiintre ei prin gluoni, care realizeazi' 0 interactiune tare intre quarcuri Mezon ep SNe s ayy « Mezon oe Fig. 17 Nucleul de heliu este format din dot protoni si dot neutroni legati intre ei printr-o interacjiune tare realizatd de mezoni. Conclu: metode de cercetare laborioase, acceleratoare de mare performantt ‘-au descoperit tot mai multe particule a ciror structur era necunoscuti, care au fost numite particule elementare © Particulele elementare au proprietiti carac- teristice care au fost puse in evident’ experi ‘mental, Se cunose pa in prezent 38 parti- cule elementare. Cu certitudine, in viitor se vor descoperi noi particule elementare, pe imiisura perfecfionariiaparaturii experimen tale, UniversulSe clasificd particulele elementare’ *- Explicati in ce consti modelul quarkutilor. Care sunt interactiunile fundamentale care Se manifesta intre particulele elementare? Ultimele trei interactiuni se supun legilor fizicii cuantice, care i atomi guverneazii fenomenele la sca Particule materiale stabile (fermioni) eu cele 38 particule clementare de rite gi caracteristcile lor Simbol | Nume | Functic Masa jarcina | Stabilitat« [fen norms 1°" [7205 ft i tafe) (Quark —_|Constituie pro- 3g] -13e benbit Proiecte de portofoli @ llown lonii si neutronii| 107 10°! ke i © [Peston sttehimie [9-110] 6 fesbi Documenia-vi si nocmit un tabel is a aa scope: 1 mis de cate Se transfor % Eten Some reatile J my , ceea ce inseamna ca energia nucleului format , in repaus, este mai ‘ica decat energia nucleonilor separati, in repaus. Conform legii conservirii energiei rezulta: [2m, + {4-Z}m,]c? = myc? +E, , unde £, este energia eliberata la formarea nucleului gi este numiti energie de legaturd (fig, 22), pase legiturd este energia necesara pentru a desface un nucleu izolat, in repaus, in nuck C1 i mes : leonii componenti, izolati i in Pentru ca nucleul si fie stabil este necesar ca E, > 0, rezulta ca ‘masa nucleului trebuie si fie mai mica deca articu lecdt masa dl Ponente considerate izolate. pane Som 30Fisiunea si fuziunea nucleara Stabilitatea nucleclor. © mirime potrivita pentru studiul stabi- lititii nucleelor este energia de legitura pe nucleon £)/A Pentru 50 <4 <75, ea este de ordinul 8 MeV; aceasta valoare corespunde nucleelor din natura cele mai stabile. Pentru 4 > 100 energia de legitura pe nucleon scade pana la uranin si ajunge Ia va- loarea de 7,5 MeV. Nuclecle grele sunt mai putin stabile, ele au tendinfa de a elimina o parte din nucleoni, transformandu-se in nuclee cu energia de legatur’ mai mare, prin urmare mai stabile. Procesele prin care nucleele grele isi maresc energia de legatura sunt dezintegrarea alfa si fisiunea nucleara. Dezintegrarea alfa a radiului. Prin dezintegrare spontand radi- °%eRa se transforma in radon, care este mai stabil decat acesta (fig. 2: "Ras en + fiery. jsiunea nuclear consta in divizarea > mnui nucleu grew in dou sau mai multe $ uclee comparable, Fisiunea nucleard se roduce prin impactal unui nuclew grew eu m neutron sau se poate produce si spontan. 'e exemplu prin impactul dintre un neu- $ fon si un atom de uraniu pot rezulta doi tomi, unul de bari sicellalt de kripton si in medie doi saw trei neutron precum si radiatii gama (Fig. 19): n+ RU Ba + Kr + 26m) + y Fig. 23 Prin fisiunea nuclear se produce o degajare mare de energie si sunt emise particule si radiafii foarte penetrante. Cei doi atomi de Ba si Kr au o stabilitate mai mare (fig. 23). Reactia de fisiune in lant. Neutronii care rezulti in urma fisiu- nii unui nucleu de uraniu pot initia alte reactii de fisiune, putind astfel declanga reactia in lant (fig. 24). Reactia in lant este conditionata de mai multi factori, Masa de uraniu trebuie si aiba 0 anumité valoare minim’ numité masd critica. 31 Fig. 24 Fisiunea in lang Universul