UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE ISTORIE, RELAŢII INTERNAŢIONALE, ȘTIINȚE POLITICE ȘI

ȘTIINȚELE COMUNICĂRII

LEADERSHIP POLITIC ŞI CULTURĂ DECIZIONALĂ

UNIUNEA EUROPEANĂ ŞI RELAŢIILE CU JAPONIA

ORADEA 2015
 UNIUNEA EUROPEANĂ ŞI RELAŢIILE CU JAPONIA

Uniunea Europeană este un conglomerat de naţiuni care se dezvoltă rapid. Din punct de vedere
economic, ea este de mult timp o superputere. Totuşi, din punct de vedere politic nu apare întotdeauna
omogenă. Obiectivele stabilite în momentul înfiinţării Uniunii Europene erau în mod clar de natură
politică. Prin crearea unei comunităţi a naţiunilor şi printr-o integrare economică aflată constant în
expansiune, orice eventual conflict armat între aceste ţări ar trebui evitat. Unul din scopurile importante
ale Uniunii Europene este să-şi asigure un segment din evoluţia pieţei asiatice în următorul deceniu,
pentru a-şi putea menţine poziţia importantă pe care o deţine în cadrul economiei mondiale. 

Cu toate că China şi Japonia sunt cele mai mari partenere comerciale din Asia, cele mai durabile
relaţii UE are cu cei şapte membri din Asociaţia Naţiunilor Asiatice de Sud-Est (ASEAN). Relaţiile au
început în 1972 şi au fost oficializate într-un acord de cooperare în 1980. ASEAN a preluat iniţiativa
pentru a dezvolta relaţiile cu UE într-un proces numit ASEM (Asia-Europe Meeting), unde au mai
participat şi Japonia, China şi Coreea de Sud. ASEM organizează summit-uri la fiecare doi ani. In
ultimii ani UE intensificandu-se relaţiile sale cu Japonia.

O strategie comună pentru promovarea exporturilor în Asia şi pentru crearea de presiuni

asupra ţărilor de aici pentru a-şi deschide pieţe pentru produsele europene, în aceeaşi măsură în care
UE le-a deschis pe ale sale, reprezintă premise necesare pentru  companiile europene în tentativa lor de
a dobândi o poziţie fermă în această regiune. UE a lansat deja o serie de programe promoţionale pentru
a sprijini întreprinderile europene în încercarea lor de a se impune pe piaţa asiatică. 

Relaţiile de cooperare dintre Uniunea Europeană şi Japonia au sporit în intensitate în ultimele

patru decenii, parteneriatul UE-Japonia dezvoltându-se prin punerea în valoare a intereselor comune a
doi dintre liderii economici ai lumii. Relaţiile UE-Japonia se dezvoltă, în prezent, în jurul a trei axe
fundamentale: dialogul politic, relaţiile economice şi comerciale şi cooperarea pentru soluţionarea
provocărilor globale. Pentru a-şi spori influenţa asupra Japoniei şi pentru a întări relaţiile de cooperare
cu aceasta, Uniunea Europeană va trebui să găsească modalităţi extrem de inovative de colaborare cu
Japonia, să creeze noi oportunităţi de afaceri, dar mai ales să aducă soluţii noi pentru a-i convinge pe
partenerii niponi să acţioneze similar. UE trebuie să acţioneze în tradiţionalist, rezultând nu atât din
aplicarea de măsuri comerciale specifice, ci, mai ales, din preferinţa consumatorilor europeni pentru
produsele locale şi din dificultatea adaptării produselor străine la elementele stricte ale culturii nipone.
2
 Japonia este unul dintre cei mai importanti parteneri economici ai UE. Politica comercială în
relaţia cu aceasta a fost marcată de o preocupare legată de percepţia unei penetrări extrem de rapide a
importurilor japoneze într-o arie limitată de domenii, fiind marcată şi de controversele din interiorul
UE. Deşi Europa şi Japonia se situează în părţi opuse ale globului şi au culturi complexe şi foarte
distincte, ele au şi multe lucruri în comun. Ambele sunt entităţi economice majore, care doresc să-şi
extindă rolul pe plan internaţional. Ambele împărtăşesc în mare măsură aceleaşi valori fundamentale şi
numeroase interese şi preocupări comune. Ambele sunt societăţi democratice.

Ambele economii acopera impreuna 40% din PIB-ul mondial, 30% din comertul mondial si
furnizeaza cca 50% din fluxul mondial de FDI (investitii straine directe). Japonia reprezintă pentru
UE, cu 6,6%, a cincea piaţă de export, iar UE este cea de-a doua pentru Japonia. Rata curentă de
creştere a PIB-ului în Japonia este de 2,7% pe an, iar rata şomajului este de aproximativ 4,5%. Japonia
asigură în jur de 14% din PNB-ul mondial (China având 3,4%) şi are un venit mediu pe cap de locuitor
de 32 230 $ (China are 780 $). Japonia este o destinatie majora pentru FDI europene la fel cum si UE
este o piata importanta pentru investitorii niponi, care s-au orientat cu precadare spre state devenite noi
membre ale UE, dupa anul 2004.

Japonia ramane un important partener comercial al UE, volumul total al exporturilor si

importurilor fiind de peste 121 miliarde euro in 2007, iar in anul 2008, 4,8% din totalul importurilor
extra-UE au provenit din Japonia, în timp ce piaţa japoneză a absorbit doar 3,2% din exporturile UE.
Din punct de vedere al barierelor explicite în calea comerţului, piaţa japoneză pare relativ deschisă. În
cadrul Rundei Uruguay, Japonia s-a angajat la o medie ponderată a tarifului vamal pentru bunurile
industriale de 1,7%, a doua cea mai mică medie dintre toate ţările, fiind depăşită doar de către Elveţia.
În prezent, tariful mediu aplicat pentru importul de bunuri industriale în Japonia este de 2,8%, în
condiţiile în care procentele corespunzătoare ale SUA şi UE sunt de 3,3%, respectiv 3,9%.

UE si Japonia au continuat convorbirile bilaterale in domeniul eliminarii restrictiilor existente

in sfera comertului, in ultimii ani principalele eforturi concentrandu-se pe problemele de reglementare
ale investitiilor. Dar dezechilibrul comercial este controversat mai ales pentru că exporturile japoneze
au tendinţa de a fi extrem de concentrate pe un număr mic de sectoare, precum automobile, electronice
şi electrocasnice, alimentând astfel argumentele celor care proclamă inferioritatea competitivităţii UE
în anumite sectoare de înaltă tehnologie.

3
 Principalul instrument : Dialogul de Reforma a Reglementarilor (RRD), inceput in 1994, este
un proces bidirectional in care atat Japonia, cat si UE isi prezinta propunerile specifice in domeniu. In
cadrul acestui dialog, in ultimii ani, preocuparile majore ale UE se indreapta spre domenii ca: licitatiile
publice, FDI, sanatatea, telecomunicatiile, transportul aerian si naval si serviciile financiare , iar
Japonia insista asupra problemelor conexe la legislatia de mediu, standardele de contabilitate,
permisele de munca si rezidenta si permisele de conducere auto.

Instrumentul de baza in reglemetarea relatiilor economice dintre UE si Japonia este Planul de

Actiune pentru Cooperare pe 10 ani, adoptat in decembrie 2001, care printre comerţ şi investiţii, mai
include şi afacerile politice şi culturale. In domeniul comercial, a intrat in vigoare, la 1 ianuarie 2002,
Acordul de recunoastere reciproca (MRA), ce reglementeaza accesul produselor pe pietele UE si
Japoniei.

Conform Comisiei Europene, principalele dificultati pe care le infrunta companiile din UE

care doresc sa intre pe piata japoneza sunt generate de:

 Bariere tehnice si adminstrative pentru import;

 Obstacole de ordin structural care predomina in sistemul economic nipon.
Alte probleme care apar in sectorul serviciilor, in principal in domeniile financiar si
juridic, fac dificila acordarea de sevicii integrate pentru comunitatea de afaceri a reprezentantilor
membrilor UE in Japonia. De asemenea, in ciuda programelor de reforma ale guvernului japonez in
domeniul administrativ, si chiar dupa introducerea noii Legi pentru procedura administrativa, persista
probleme legate de lipsa de transparenta in aplicarea reglementarilor si de durata exagerat de mare pana
la obtinerea unor aprobari sau inregistrari necesare pentru a face afaceri in Japonia, factori ce introduc
costuri disproportionat de mari pentru companiile straine. Aceeasi lipsa de transparenta exista si in
domeniul licitatiilor publice, fata de care Comisia Europeana a reactionat in mod repetat, prin
procedurile de licitatie restrictive care avantajeaza firmele locale, exclud companiile din UE de la
participarea la o mare parte din contractele guvernamentale. Un exemplu caracteristic de discriminare
(ignorarea accesului egal si reciproc la piata japoneza pentru toti partenerii comercial) este cel in
domeniul industriei constructiilor, unde practica de “dango”, de deformare a licitatiei, este o traditie.

DRR (Dialogul de Reforma a Reglementarilor), ca parte a relatiilor de cooperare dintre UE si

Japonia, este unul din instrumentele uzitate pentru eliminarea problemelor mentionate in sectorul

4
comertului dintre cele doua parti, care treneaza tocmai din cauza lipsei aplicarii coerente si continue a
reglementarilor referitoare la mediul concurential.

Cooperararea pentru promovarea investitiilor

Japonia si EU vor dezvolta urmatoarele proiecte pentru facilitarea si promovarea activitatilor

sectorului privat, bazat pe implementarea “Japan- EU Initiatives on Investment”:

 Dezvoltarea ativitatilor de publicitate;

 Cresterea numarului Misiunilor in domeniul promovarii investitiilor;
 Amplificarea schimburilor dintre organizatiile pentru promovarea investitiilor ;
 Amplificarea schimburilor de experti in promovarea investitilor.
Companiile japoneze sunt din ce în ce mai deschise şi mai pregătite să se angajeze în
parteneriate de cooperare decât erau în trecut, un exemplu al acestui tip de cooperare  este fuziunea
între Renault şi Nissan.

În mod cert, strategia UE de încurajare a exporturilor către Japonia şi promovarea investiţiilor

între cele două ţări sunt dominante în raport cu protecţionismul. Trebuie să menţionăm faptul că şi
consumatorii UE au beneficiat din aceasta, atât prin accesul la bunurile japoneze de înaltă calitate, cât
şi prin îmbunătăţirea eficienţei industriei europene, forţată de expunerea la concurenţa japoneză.

5
BIBLIOGRAFIE:

 http://europa.eu/legislation_summaries/external_relations/
relations_with_third_countries/asia/do0002_ro.htm, accesat la data de 23.01.2015.
 http://www.mae.ro/bilateral-relations/2047, accesat la data de 23.01.2015.
 http://www.angel.org.ro/mod_ces-12-21-ro-REX227-Relatiile-UE-Japonia, accesat la
data de 23.01.2015.
 http://www.eumed.net/ecorom/XVII.%20Integrarea%20europeana/
9%20relatiile_comerciale_ale_ue_cu_t.htm, accesat la data de 23.01.2015.