Rzboiul turco-venetiano-austriac(1714-1718)

Cauze Dupa un razboi lung i greu, care se terminase prin pacea de la Karlowitz, Imperiul Otoman slbise foarte mult, dar nu fusese definitiv nfrant. De aceea, In secolul al XVIIIlea problema otomana va capata un loc de prim ordin n politica europeana, mai ales ca urmare a consolidarii unor noi puteri: Rusia i Prusia Pe de alta parte, i Poarta otomana va depune eforturi pentru a readuce lucrurile la starea lor de altadata, ceea ce va modifica necontenit politica statelor europene. Stabilirea unei stari de pace la nceputul secolului al XVIII-lea a favorizat o oarecare redresare interna, dar aceasta avea loc In conditiile unei instabilitati a conducerii otomane. Pe de alta parte n Europa avea loc razboiul de succesiune la tronul Spaniei (1701-1714),n care erau implicate principalele puteri europene, inclusiv Austria, n timp ce un alt conflict se purta Intre Rusia i Suedia, cunoscut fiind sub numele de "razboiul nordic."(1700-1721). Dar, zdruncinat din punct de vedere economic slabit ca forta militara, Imperiul otoman s-a aflat efectiv n fata imposibilitatii de a lua vreo hotrare importanta n legatura cu razboaiele europene din vremea aceea.. Apoi nfrangerea lui Carol 12 lea al Suediei n razboiul cu Rusia la Poltova n anul 1709 de ctre Petru cel Mare i refugiul acestuia pe teritoriu turcesc a provocat o inteire si mai mare a relatiilor ruso-turce. In asemenea conditii, pe primul plan se situa tendinta portii otomane de a apara propriile sale interese , dar diferendele s-au adincit si astfel sa ajuns la un razboi ruso turc in anul 1710. Surprinzatorul succes, putin exploatat atunci, de la Stanileti (1711), in fata armatelor tarului (obosite dupa razboiul cu suedezii), dar i celelalte succese ale campaniilor otomane pe frontul rusesc care au condus in cele din urma la tratatul de la Adrianopol (24 iunie 1713), i-au stimulat pe turci in decizia lor de a relua campania in Europa. Izbucnirea si desfurarea rzboiului Un rol important in reluarea politicii de recucerire a teritoriilor pierdute,si de reluare a luptelor pentru anularea tratatului de la Karlowitz I-a avut marele vizir Silahdir Ali Pasa, care credea in capacitate a armatei otomane de a iei invingatoare dintr-un nou razboi. Sub influenta vizirului, sultanul Ahmet al III-lea a reluat lupta sa impotriva Venetiei, profitand de lungul razboi de succesiune spaniol care-i epuizase pe imperiali.Acest rzboi avea ca scop cucerirea Moreei (Peloponesului), care a fost cedata venetienilor in 1699, dar avea un rol strategic foarte important din cauza legaturilor comerciale care treceau prin acest loc i care erau vitale pentru turci. Campaniile turcilor impotriva Venetiii s-au soldat cu ocuparea multor cetati de catre turci dar acest lucru a fost cauzat de forta militara si navala slaba a Venetiei care a decazut in sec al 18-lea.Deci Moreea a ajuns sa fie cucerita de catre Turci in vara anului 1715 si tot n aceeasi perioada a cazut in mainile turcilor fortareata Souda, din Creta. Ca urmare Venetia a cerut ajutorul Austriei sub pretextul valabilitatii Sfintei Aliane si pana la urma si papa a ajuns sa se implice acesta

ordonand fiecarui cardinal sa contribuie cu o parte din impozite pentru finantarea razboiului.La inceput Imparatul Habsburgic nu a vrut sa intervina deoarece avea temeri ca s-ar putea sa piarda teritorii daca intervenea deoarece avea dusmani in centrul Europei. Totui, primind asigurari din partea venetienilor, pe baza tratatului ofensiv i definitiv incheiat la 13 aprilie 1716 cu dublu sens (impotriva turcilor i statelor italiene)si astfel intrarea Austriei in razboi a devenit inevitabila. Incurajati de succesele din Mediterana, turcii au gasit oportun sa atace Imperiul pentru a recupera teritoriul Ungariei. La nceput armatele conduse de catre printul Eugen de Savoia pareau a face greu fata atacului turc. Principatele Imperiului nu se lasasera antrenate intr-un nou razboi al imparatului aa ca razboiul trebuia sustinut doar de catre armatele austriece. Marele vizir a plecat, in vara anului 1716, de la Belgrad cu o armata de 120.000 de soldati pe directia Peterwardein, in Slavonia. Aflat in fruntea unei armate de 70.000 de soldati, printul Eugen de savoia. Desfaurata la 5 august 1716, btalia de la Peterwardein a fost cea mai stralucitoare victorie a printului Eugen de Savoia. Cavaleria austriaca dovedindu-se net superioara in fata celor 30.000 de spahii. Pierderile turceti au fost foarte mari, peste 30.000 de mii de soldati au fost luati prizonieri si nsai marele vizir a fost ucis n lupta. Dup victoria de la Petrovaradin (5 aug.1716) asupra otilor otomane, prinul Eugen de Savoya decide cucerirea cetii Timioara. n urma unui asediu de 48 de zile, nsoit de bombardamente repetate, care au distrus n mare parte cldirile din interiorul cetii, garnizoana otoman capituleaz. n punctele capitulrii era reglementat modul n care trupele i populaia otoman urmau s prseasc oraul. Garnizoana otoman se retrage n sudul Dunrii. De asemenea valahii, srbii, armenii, evreii, care locuiau n Timioara, aveau libertatea de a rmne sau a pleca cu bunurile lor. Dup cucerirea cetii luptele au continuat, urmrindu-se eliberarea celorlalte fortificaii de pe teritoriul Banatului. Au loc i alte operaiuni militare att pe linia Dunrii, ct i n sudul acesteia, culminnd cu asedierea i cucerirea Belgradului (1717) n acelasi timp venetienii reuesc sa cucereasca Moreea. Rzboiul se termina in anul 1718 prin Tratatul de la Passarowitz, acesta se incheie din cauza faptului ca otomanii recunosc limitarile armatei lor iar austriecii intra intr-un un alt razboi cu Spania si nu sunt in stare sa sustina un razboi pe 2 fronturi. Tratatul de la Passarowitz din 21 iulie 1718 a fost tratatul cu care s-a ncheiat rzboiul dintre Imperiul Otoman pe de-o parte i Imperiul Habsburgic i Republica Veneian de cealalt parte. Tratatul a fost semnat la Poarevac (n Voivodina), localitate cunoscut pe atunci sub denumirea de Passarowitz. Practic ncheierea Tratatului de la Passarowitz sa ncheiat acest razboi si a impus urmatoarele conditii: Veneia renun i recunoate suveranitatea permanent a Peloponezului i a insulei Creta ca apartinand turcilor , de asemenea, dnd Tinos i Egina. De asemenea, Turcia renun la preteniile sale asupra urmatoarelor teritorii si orase Belgrad, Bosnia, Heregovina, precum i o parte din banat si Oltenia de astazi, si cetatea Timisoarei.Iar Venetienii se aleg cu unele posesiuni din coastele Dalmatiei.

Dup cum este evident din evoluia ulterioar a evenimentelor istorice Tratatul de la Passarowitseste o piatr de hotar n istoria Imperiului Otoman i istoria Europei, n general, deoarece acest tratat a reprezentat declinul cel mai definitiv al otomanilor din Europa. Deci, pentru Europa, pericolul iminent turc la inceputul secolului al 18-lea este eliminat n timp ce, o dat puternic, Imperiul Otoman a nceput s se micoreze. O parte importanta a tratatului au fost capitulatiile impuse turcilor. Aceste capitulatii prevedeau acordarea accesului imperiului habsburgic in zona prin acordarea dreptului de libera navigatie, acest lucru a dus la patrundere de capital Austriac in Orient, acest lucru devine posibil prin tratatul de comert turco-austriac din 27 iulie 1718 care face accesibile austriecilor Marea Neagra care era dominata exclusivist de ctre turci pana atunci cat si alte teritorii turcesti. Rezultatul final a fost aparitia a unei concuren mare i intens comercial, care a nceput s apar n Marea Meditereana , ntre Austria, Veneia, Vatican, i, bineneles, Frana i Anglia,mai tarziu.

Bibliografie Mustafa Ali Mehmed: Istoria Turcilor Relatiile internationale de la echilibru la sfarsitul concertului European http://lefobserver.blogspot.com/2009/07/treaty-of-passarowitz.html http://www.timisoara.uvt.ro/pacea_de_la_passarowitz.htm