Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iași

Facultatea de Istorie

Europa modernă

-Lucrare de seminar-

Nume: Rotariu Rareș-Ioan

Grupa:H214, An.2

1
 Imperiul Otoman după Tratatului de la Karlowitz(1699)

Tratatul de la Karlowitz  sau de la Carloviț a fost semnat la 26 ianuarie 1699 în localitatea

Carloviț din Voivodina, regiune actuală a Serbiei, la sfârșitul războiului austriaco-otoman (1683-
1697), în care otomanii au fost învinși. Ajutaţi de poloni în frunte cu regele Jan Sobieski,
austriecii înfrâng turcii la Kahlenberg 1, care sunt nevoiţi să se retragă la Viena. În urma unei largi
alianţe antiotomane dintre austrieci, poloni, veneţieni şi mai târziu ruşi, pornește o amplă
contraofensivă care va dura 16 ani şi care se va solda cu înfrângerea Otomanilor şi semnarea
păcii de la Karlowitz. Această pace marchează sfârșitul controlului otoman în mare parte
din Europa Centrală, cu primele pierderi teritoriale majore după secole de expansiune și a
stabilit monarhia Habsburgică ca putere dominantă în regiune. Victoria coaliţiei antiotomane a
generat modificări politice majore în Europa Centrală şi Răsăriteană şi a afectat inclusiv Serbia şi
Principatele româneşti.

La sfârșitul verii 1697, sultanul otoman Mustafa al II-lea a condus o ultimă mare

expediție spre nord, dar a fost învins decisiv de prințul Eugen de Savoia la bătălia de la Zenta (11
septembrie)2. Campaniile Austriei împotriva Imperiului Otoman, desfăşurate între 1683-1697, s-
au soldat cu un succes deplin, materializat prin Tratatul de pace de la Karlowitz (1699).
Negociatorul principal al păcii de la Karlowitz a fost marele dragoman al Porţii, Alexandru
Mavrocordat. Acesta reuşeşte să-i convingă pe imperiali că turcii vor pace iar pe turci că
imperialii vor pace. Principiul diplomatic care a pus bazele Tratatului de la Karlowitz a fost uti
possidetis , ceea ce înseamnă că pământul va reveni puterii ale cărei armate o posedă.  Semnarea
Păcii de la Karlowitz a avut consecinţe dezastruoase pentru turci.Principalele clauze ale tratatului
austro-otoman prevedeau intrarea în stăpânirea Austriei a Ungariei, Transilvaniei şi a ținutului
Bacsa (art.1 şi 3)3.Sultanul se obliga să distrugă fortificaţiile Lugojului, Caransebeşului, Lipovei,
Cenadului (art.2)4, pentru siguranţa graniţelor habsburgice. Astfel înfrânt de austrieci și
1
Heather Campbell, https://www.britannica.com/event/Treaty-of-Carlowitz

2
Ibidem
3
Ibidem
4
Ibidem

2
amenințat de ruși, sultanul a fost de acord să negocieze. Un congres de pace s-a fost în 1698 la
satul Karlowitz lângă Belgrad timp de 72 de zile. Pentru prima dată turcii au fost de acord să
negocieze cu o coaliție de națiuni europene, să accepte medierea de către puteri neutre (Olanda și
Anglia) și să admită înfrângerea. La 26 ianuarie 1699, Imperiul Otoman a semnat tratate de pace
cu Austria, Polonia și Veneția, fiecare dintre statele participante din partea coaliției europene
având revendicări teritoriale. Otomanii au fost nevoiți să cedeze Austriei cea mai mare parte din
teritoriului Ungariei (care fusese transformată în pașalâc în urma bătăliei de la Mohacs, 29
august 1526 conduse de către Soliman Magnificul) și Slavonia(o regiune din partea de sud a
câmpiei Panoniei), iar Podolia a revenit Poloniei, inclusiv cetatea de la Kamaniçe . Simultan în
urma acestui tratat, otomanii au renunțat și la vasalitatea Transilvaniei, transferată Habsburgilor.
Au cedat de asemenea către Veneția teritorii din Dalmația și peninsula Peloponez, pe care însă
otomanii au recuperat-o prin tratatul de pace de la Passarowitz din 1718 5. Simultan, otomanii au
renunțat la vasalitatea republicii Raguzane, transferată Veneției. Însă otomanii au păstrat
Belgradul, Banatul, precum și suzeranitatea asupra Țărilor române.Negocierile
cu Moscova pentru încă un an în cadrul unui armistițiu convenit la Karlowitz au culminat
cu Tratatul de la Constantinopol din 1700 , prin care sultanul a cedat regiunea Azov lui Petru cel
Mare .

Au fost înființate comisii pentru a concepe noile granițe dintre austrieci și turci, unele părți
fiind disputate până în 17036. În mare parte prin eforturile comisarului habsburgic Luigi
Ferdinando Marsigli , frontiera croată și  Bihać au fost convenite la mijlocul anului 1700 și că
pentru Timișoara la începutul anului 17017, conducând la o frontieră delimitată de repere fizice
pentru prima dată.

În urma Tratatului de la Karlowitz, Imperiul Otoman suferă o mare pierdere teritorială dar
și strategică. Pierde contactul cu Europa centrală și de vest și nu mai poate amenința militar în
acea zonă prin pierderea Ungariei și vasalității asupra Transilvaniei. Imperiul Otoman mai pierde
din putere în zona nord balcanică, Dalmația și Slavonia, unde putem spune că pierde contactul
cu marea și anumite porturi din marea Adriatică. Însă una dintre cele mai mari pierderi reprezintă
5
Ágoston, Gábor, “Treaty of Karlowitz”Encyclopedia of the Ottoman Empire,2010, Infobase Publishing,p. 309–310

6
Ibidem
7
Ibidem

3
Peloponezul, deoarece, Imperiul Otoman pierde din putere asupra Mării Mediterane, dar și
asupra intrării în Marea Neagră prin Marea Egee, între teritoriul Otoman și cel Peloponesiac,
aflându-se această mare. Otomanii mai au o pierdere teritorială prin cedarea Podoliei în
detrimentul Poloniei. Așa că Otomanii pierd și din puterea central-estică a Europei, Rusia,
Polonia și Austria devenind un imperiment pentru Imperiul Otoman.

În concluzie, Tratatul de la Karlowitz a fost mult timp o etapă cheie în viziunea tradițională
și istorică a istoriei otomane, iar impactul său a fost astfel supraestimat. În afară de specialiștii
otomani, este obișnuit să vorbim despre „declinul” Imperiului Otoman începând din secolul al
XVI-lea și manifestându-se pe deplin cu Karlowitz. După război și acest tratat, Imperiul Otoman
a pierdut peste 100.000 de kilometri pătrați de teritoriu și a câștigat încet, dar sigur reputația unui
imperiu în declin și chiar dispărut, unul care a devenit o țintă pentru marile puteri europene mai
puternice8.

Bibliografie

8
Karl A. Roider, Tratatul de la Karlowitz (1699), 2018, Universitatea de Stat din Louisiana, Baton Rouge, SUA p.20

4
Lucrări generale și special

 Ágoston Gábor , “Treaty of Karlowitz”Encyclopedia of the Ottoman Empire,2010,

Infobase Publishing,

 Karl A. Roider, Tratatul de la Karlowitz (1699), 2018, Universitatea de Stat din

Louisiana, Baton Rouge, SUA

Surse internet

 Heather Campbell, https://www.britannica.com/event/Treaty-of-Carlowitz