Țările Române în secolul 18

Secolul 18 → cunoscut în istorie și sub numele de Secolul Luminii.

Granițele Europei au fost modificate în urma conflictelor militare provocate de Napoleon care a
creat un imperiu, cucerind numeroase state europene.

1815 → după înfrângerea lui Napoleon Bonaparte, s-a încheiat Congresul de la Viena. Se pun
bazele echilibrului european.

septembrie 1815 → sfârșitul alianței cu Rusia, Prusia și Austria

Secolul 17 → Imperiul Otoman cunoaște o decădere, cunoscută în istorie sub numele de Criza
Orientală.
Rezultând:
• slăbirea militară otomană
• pierderea unor teritorii în favoarea Rusiei din Est, Austria din Vest.

1683 → Austria supraviețuiește în asediul Vienei, fiind sprijinită și ajutată de Polonia la

înfrângerea armatei otomane.

1699 → prin Tratatul de la Karlowitz, Transilvania devine principat autonom sub suzeranitatea
habsburgică.

Lanțul carpatic devine teritoriu de graniță între Austria și Imperiul Otoman.

Imperiul Otoman, sultanul, acordă o mare importanță Țărilor Române. Înlocuiește domniile
românești cu domniile fanariote.
1711 → Moldova
1714 → Țara Românească

Domnitorii români trebuiau:

- trebuiau să fie fideli cu sultanul
- să aducă informații despre inamici
- să strângă o armată puternică și numeroasă

Domnitorii Dimitrie Cantemir și Constantin Brâncoveanu, au fost domnitori români care nu au

mai dorit să îndeplinească aceste reguli.

Dimitrie Cantemir se alătură cu Țarul Petru cel Mare și luptă împotriva Imperiului Otoman →
Bătălia de la Stănilești pe Prut, unde Imperiul Otoman obține victorie și înlocuiește domniille
pământene cu domniile fanariote.