Sunteți pe pagina 1din 6

Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014 – 2020

Axa prioritară 6: “Educație și competențe”


Titlu proiect ”VIITOR-ANTREPRENOR - creşterea participării studenţilor din categorii vulnerabile la programe de studii de
licenţă prin cadre inovative antreprenoriale”
Cod SMIS 2014+: 125160

SUSTENABILITATE

PRIN

INOVARE ȘI ANTREPRENORIAT

MODULUL 3

ENERGIE CURATĂ/VERDE
Securitatea energetică. Energie regenerabilă și eficiență energetică
Securitatea energetică

Până în anul 2050, în condițiile creșterii numărului populației globale și a dezvoltării


economice, cererea de energie s-ar putea dubla sau tripla față de situația din prezent. Energia
este esențială pentru dezvoltarea economică și socială și îmbunătățirea calității vieții 1 , dar
prezintă și o provocare de mediu.
Cu toate că 9 din 10 persoane au acces la energie, la nivel global există circa 789
milioane de oameni 2 (în majoritate din Africa subsahariană) care sunt lipsiți de acces la
energie. Serviciile energetice sunt esențiale pentru asigurarea asistenței medicale,
aprovizionare cu apă curată, comunicații și învățământ.
Securitatea energetică reprezintă un concept complex (cu conotații economice,
sociale, tehnologice și politice) care presupune 3 asigurarea necesarului de consum, sub
aspectul accesibilității (din punct de vedere al surselor noi de aprovizionare), al controlului
rutelor și distribuției, precum și al alternativelor (din punct de vedere al disponibilității pe
termen lung). Securitatea energetică presupune constituirea unor stocuri de siguranță,
diversificarea tipurilor de energie utilizate, lărgirea surselor externe de aprovizionare și
identificarea unor rute alternative de transport, investiții în activități de cercetare și tehnologii
mai eficiente privind conservarea energiei. Însă, viziunea asupra securității energetice se
definește în context regional și global, dar și în funcție de locul ocupat în cadrul circuitului
economic (consumatori vs. furnizori).
Privită ca o punte de legătură între dezvoltarea economică și puterea politică,
securitatea energetică implică mai multe dimensiuni4:
- politică internă – ce presupune investiții în infrastructură, planificare în caz de
urgență energetică, creșterea eficienței energetice, mix energetic orientat spre tipuri
alternative;
- economică – se referă la reguli de funcționare a pieței energiei, contracte pe termen
lung și diversificare în cazul pieței internaționale, inovare tehnologică;
- geopolitică – ce vizează acțiuni de securizare a comerțului internațional prin rețele
transnaționale, adoptarea unui cadru legal global privind serviciile energetice (Energy Charta
Treaty, 1994); renaționalizarea resurselor, infrastructurii și corporațiilor energetice;

1
United Nations, Agenda 21, în Capitolul 9 “Protection of the Atmosphere”, Rio de Janeiro, 1992,
https://sustainabledevelopment.un.org/content/documents/Agenda21.pdf
2
https://www.un.org/sustainabledevelopment/energy/
3
Băhnăreanu C. (2008), Securitatea energetică, Edit. Universității Naționale de Apărare “Carol I” București
4
Baumann F. (2008), Energy security as multidimensional concept, CAP Policy Analysis, 1, p. 4-10
- politică de securitate – ce urmărește cooperarea cu statele vulnerabile la atacuri
externe, printr-o mai mare implicare la nivel de ansambluri geoeconomice (UE) sau
geostrategice (NATO).
De asemenea, securitatea energetică se confruntă cu o serie de riscuri: fizice (de ex.
dezastre naturale – uraganul Katrina, 2006); economice (fluctuațiile prețurilor petrolului);
geostrategice (conflicte – de ex. războiul din Golf); sociale (proteste și greve); privind
protecția mediului (accidente tehnologice, schimbări climatice).
Pentru o mai bună înțelegere a piețelor globale de energie, începând din anul 2012, se
folosește un indice internațional al riscului de securitate energetică (International Index of
Energy Security Risk - IESRI5), calculat pentru primele 75 state consumatoare de energie la
nivel mondial, format prin agregarea a 8 categorii principale (combustibili globali; importuri
de combustibili; cheltuielile energetice; volatilitatea prețului și piețelor; intensitatea utilizării
energiei; sectorul energetic; sectorul de transport; mediul) și 29 indicatori.

Fig. 3. Distribuția IESRI (2018)6

5
https://www.globalenergyinstitute.org/sites/default/files/IESRI-Report_2020_4_20_20.pdf
6
https://www.globalenergyinstitute.org/international-energy-security-risk-index
Energie regenerabilă și eficiență energetică
Emisiile de gaze cu efect de seră reprezintă o ameninţare serioasă în ceea ce priveşte
producerea schimbărilor climatice, cu efecte potenţial negative majore asupra omenirii. Mai
mult decât reducerea volumului arderilor de combustibili fosili (care oricum se vor epuiza,
într-un viitor apropiat), este nevoie să se treacă la utilizarea unor energii alternative, din surse
care produc cantități infime de gaze cu efect de seră și sunt regenerabile.
Energia regenerabilă include surse inepuizabile și care provin din lumina Soarelui și
din ciclurile naturale ale Pământului. Acest tip de energie prezintă o serie de avantaje (fiind
durabilă, omniprezentă și nepoluantă), dar și dezavantaje (variabilitate și densitate redusă,
costuri inițiale mari).
În general, scopul utilizării energiei vizează trei domenii principale: energie termică
(51%), combustibili pentru transport (32%) și electricitate (17%). Cu toate evoluțiile pozitive
din prezent, ponderea energiei regenerabile în consumul total de energie finală se menține
redusă (11%, cu excepția utilizării tradiționale a biomasei).

Fig. 4. Ponderea energiei regenerabile în consumul total de energie (2018) 7

(1) Bioenergia implică utilizarea unei game largi de materie organică sau biomasă
(lemn, culturi agricole, deșeuri animaliere, deșeuri municipale solide, chiar alge și bacterii)
transformate într-o formă utilizabilă de energie, prin combustie (ardere directă) sau procese
biochimice (digestie anaerobă, fermentare) și termochimice (piroliză, gazeificare) 8. Trebuie
avute în vedere trei aspecte majore: amplasarea centralelor electrice în apropierea surselor de
materii prime, pentru a evita cheltuieli mari de transport; evaluarea valorii energetice a

7
Ren21 (2020), Renewables 2020 Global status report, https://www.ren21.net/wp-
content/uploads/2019/05/gsr_2020_full_report_en.pdf
8
Nelson V. (2016), Introduction to renewable energy, CRC Press, New York
materiilor prime, pentru a se justifica investițiile; variabilitatea materiei prime în funcție de
condițiile climatice.
La nivel mondial, se disting unele state în care ponderea bioenergiei în producția
totală de energie deține valori ridicate9: Brazilia (30%) – în majoritate pe baza reziduurilor de
la prelucrarea trestiei de zahăr; Finlanda (26,4%), Suedia (23,6%), Danemarca (22,9%),
Austria (17,6%) – predominant din deșeurile provenite din industria lemnului, celulozei și
hârtiei. De asemenea, în ultimii 10 ani, se remarcă o creștere semnificativă a producției de
biodiesel (un biocombustibil sintetic lichid), în care 50% din producția mondială se
concentrează în numai 4 state (Indonezia, SUA, Brazilia și Germania).
(2) Energia geotermală sau căldura subterană (provenită din aburul fierbinte al unui
gheizer sau lava fierbinte a unui vulcan) este utilizată fie pentru generarea de electricitate sau
folosită direct (fără conversie) la încălzirea piscinelor, spațiilor de locuit și a serelor.
Resursele geotermale se localizează de-a lungul contactelor plăcilor tectonice și a
punctelor fierbinți ale scoarței terestre. În topul statelor cu cea mai mare capacitate de stocare
a acestui tip de resursă sunt: SUA, Indonezia, Filipine, Turcia, Noua Zeelandă, Mexic,
Kenya, Italia, Islanda și Japonia 10.
(3) Hidroenergia provine din acțiunea apei în mișcare, exploatată în hidrocentrale (ce
necesită un lac de acumulare, turbine hidraulice și generatoare electrice). Este forma cea mai
răspândită de energie regenerabilă, dar înregistrează o serie de avantaje (durată mare de
exploatare, controlul irigațiilor, apă pentru irigații și alimentarea localităților, pescuit și
recreere) și dezavantaje (costuri inițiale mari, modificări ale mediului, accidente la baraje).
Două treimi din capacitatea instalată globală se concentrează în 10 țări 11 (China,
Brazilia, SUA, Canada, India, Japonia, Rusia, Norvegia, Turcia și Italia).
(4) Energia oceanică reprezintă cea mai redusă cotă din piața energiilor regenerabile,
deoarece tehnologiile sunt încă în stadii incipiente de dezvoltare. Se referă la potențialul
energetic al valurilor, mareelor și curenților, precum și gradienții de temperatură și salinitate.
Sunt în folosință două instalații mareomotrice, La Rance (Franța), în funcțiune din
anul 1966, 240 MW și Sihwa (Coreea de Sud), în funcțiune din anul 2011, 254 MW, care

9
IEA Bioenergy (2018), IEA Bioenergy Countries’ Report – Update 2018 Bioenergy policies and status of
implementation, https://www.ieabioenergy.com/iea-publications/country-reports/2018-country-reports/
10
International Geothermal Association (https://www.geothermal-energy.org/)
11
International Hydropower Association (2020), Hydropower Status Report. Sector trends and insights,
https://hydropower-assets.s3.eu-west-2.amazonaws.com/publications-
docs/2020_hydropower_status_report.pdf
concentrează 90% din capacitatea totală instalată 12 . Se mai adaugă unele proiecte, cu
capacități reduse, privitoare la energia valurilor în Canada, Marea Britanie, China, Australia.
(5) Energia solară se folosește pentru generarea de electricitate (prin celule
fotovoltaice sau prin centrale termice solare) sau să încălzească clădiri și să producă apă caldă
de consum (prin panouri solare termice).
În mai multe state, instalațiile solare fotovoltaice joacă deja un rol semnificativ în
producerea energiei electrice, ajungând la ponderi importante din totalul energiei produse 13:
Honduras (10,7%), Italia (8,6%), Grecia (8,3%), Germania (8,2%), Chile (8,1%), Australia
(7,8%), Japonia (7,4%). Concurența de pe piața energiei a încurajat investițiile în tehnologii
solare fotovoltaice, în special în celule și module.
Centralele solare termice (ce folosesc oglinzi concave pentru a concentra razele
solare pe suprafața absorbantă) au începând să se extindă la nivel mondial, concentrarea cea
mai mare fiind în Spania și SUA (care dețin 70% din capacitatea mondială), alături de EAU,
Israel, China, India, Chile, Arabia Saudită.
Panourile solare termice deservesc milioane de clienți din 134 de țări, fiind folosite
pentru o gamă largă de aplicații, de la producerea apei calde și încălzirea sau răcirea unor
spații de locuit, la desalinizarea apei. China domină această piață, fiind urmată de SUA,
Turcia, Germania și Brazilia.
(6) Energia eoliană a fost utilizată înainte de revoluția industrială, pentru pomparea
apei, în morile pentru măcinarea cerealelor și pentru transport la ambarcațiunile cu vele.
Deoarece ariile cu potențial energetic eolian se situează în spații inaccesibile (de obicei, la
mari înălțimi), apare o problemă legată de transportul energiei generate.
De la începutul anilor ’80 în California, parcurile eoliene s-au extins pe scară largă în
102 țări ale lumii. În present, cele mai mari capacități de producție sunt în China, SUA,
Germania, India, Spania, Marea Britanie, Franța.

Eficiența energetică reprezintă raportul dintre rezultatul constând în performanță,


servicii, bunuri sau energie și energia folosită în acest scop14. Aceasta poate fi îmbunătățită
prin schimbări tehnologice, comportamentale și/sau economice. Vizează următoarele aspecte:
renovarea clădirilor; audituri energetice și sisteme de gestionare a energiei; contorizarea;
reducerea consumului de energie prin schimbarea comportamentului, etc.
12
International Renewable Energy Agency (https://www.irena.org/)
13
Ren21 (2020), Renewables 2020 Global status report, https://www.ren21.net/wp-
content/uploads/2019/05/gsr_2020_full_report_en.pdf
14
UE (2012), Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind eficiența energetică

S-ar putea să vă placă și