Adaptarea copiilor la grădiniță/ Cum

ajuți copilul să îi placă la grădiniță?

Prin mersul la grădiniţă copilul face primul pas în colectivitate, experimentand astfel
adaptarea la un nou mediu. Inceputul gradinitei marcheaza si prima despărţire de
familie şi întîlnirea cu mulţi copii şi adulţi. Adaptarea la aceasta noua etapa din viata
copilului depinde de modul în care părinţii il pregatesc pe acesta pentru aceasta
noua etapa din viaţa lui. Grădiniţa este locul de joacă si spaţiul în care începe
procesul de socializare a copilului si in care acesta va experimenta o alta forma de
autoritate, decat cea din mediul familial, care il va ajuta ulterior pentru o integrare
sociala adecvata in ipostaza de adult.
Primele zile de gradinita pot fi cele mai solicitante zile atat pentru copil cat si pentru
parinte, atunci pot aparea si unele situatii in care copilul plange si se agaţă de
parinte. Acesta este momentul in care copilul se confrunta cu teama de nou, de
necunoscut. De aceea este important este ca mama să nu se lase impresionată de
lacrimile copilului şi mai ales să nu facă greşeala de a plange împreună cu el, pentru
ca acest lucru il va insecuriza pe copil si il va descuraja si mai tare, intarindu-i
sentimentul ca gradinita nu este un mediu sigur. Este recomandat ca de fiecare dată
parintele să ii explice copilului cu calm, pe o tonalitate scazuta, că se va întoarce, iar
între timp el va rămane în grija educatoarei.
De asemenea, este extrem de important sa existe o congruenta intre comunicarea
verbala si nonverbala, intre ceea ce spune si ceea ce transmite de fapt parintele,
astfel incat este recomandat ca atunci cand acestia i se adreseaza copilului sa o
faca asezandu-se pe vine, fiind astfel la acelasi nivel cu copilul. La întoarcere, mama
nu trebuie să uite un lucru esenţial: să vorbească împreună cu copilul despre
evenimentele petrecute la grădiniţă. Prin aceste discuţii, copilul percepe atitudinea
pozitivă a mamei faţă de grădiniţă. Din dragoste pentru ea, micuţul va înţelege că
grădiniţa este un lucru bun şi chiar va începe să-i placă.
Recomandări pentru părinţi:
Este necesar ca şi părinţii să se adapteze la grădiniţă,chiar dacă un părinte ştie că
este momentul potrivit pentru copilul său să înceapă grădiniţa şi chiar dacă îşi
doreşte acest lucru, durerea separării şi îngrijorarea sunt uneori trăite mai intens de
părinte decât de copil. Pentru a-l putea ajuta pe copil să se adapteze grădiniţei şi
separării de părinţi şi casă, acestia trebuie să lucreze întâi cu propriile lor temeri şi
emoţii.

Pregăteşte-l din timp pentru grădiniţă:

Începe cu câteva săptămâni înainte să îi povesteşti ce înseamnă grădiniţa, câţi
prieteni îşi va face acolo, la ce activităţi şi jocuri interesante va participa. Îi poţi arăta
o carte sau un desenat animat care are drept subiect mersul la grădiniţă. Dacă nu
găseşti o carte la îndemână, poţi inventa chiar tu o poveste de culcare cu
personajele lui preferate.
Mergi cu el în vizită la grădiniţă: Este recomandat ca integrarea să se facă treptat, iar
prima vizită poate fi doar pentru familiarizare cu locul, educatoarea şi noii colegi.
Este foarte important să îi arăţi copilului câtă încredere ai în personalul grădiniţei.
Dacă tu nu ai încredere, el cum s-ar putea simţi în siguranţă?
Caută viitori colegi de grupă cu care s-ar putea împrieteni înainte de a începe
grădiniţă. Un prieten printre noii lui colegi ar putea face minuni pentru acomodarea
copilului. Din acest motiv, este încurajata integrarea fraţilor în aceeaşi grupă de
grădiniţă: fratele cel mic se va adapta cu siguranţă mult mai uşor dacă fratele sau
sora mai mare este alături de el.
In cazul in care exista diferenta de varsta intre cei mici, si simplul fapt ca amandoi
merg la aceiasi gradinita, dar in grupe separate, ii va oferi celui mic un sentiment de
confort. Este cunoscut faptul ca cei mici invata si experimenteaza prin imitatie, iar
acest lucru il poate ajuta pe palierul adaptarii la gradinita.

Stai cu el în primele zile şi observaţi împreună ce fac ceilalţi copii şi educatoarea:

Dacă vrea să participe şi el la activităţi cu atât mai bine, dar prezenţa ta acolo il va
ajuta pentru ca se va simti securizat si îi va da curajul necesar pentru a se alatura în
colectivitate.
Când îl laşi la gradinita, asigură-l în mod repetat şi cu fermitate că te vei întoarce.
Intrucat cei mici nu au inca o perceptie corecta a timpului, aceasta fiind in curs de
formare si dezvoltare, este necesar sa ii spui exact după cât timp te vei întoarce
(”într-o oră”, ”după ce mănânci”, ”după ce faci nani”). Procedand in acest fel, ajuti la
prevenirea trarii sentimentului de abandon resimtit de cel mic.

O adaptare treptată este diferită pentru fiecare copil. Fiecare copil are ritmul lui, iar
dacă pentru unul câteva zile sunt suficiente pentru acomodare şi poate trece direct la
programul lung, cu somn, un altul va avea nevoie de părinte alături de ele pentru mai
multe zile, poate chiar şi săptămâni, iar programul scurt poate fi o variantă iniţială
mai puţin dificilă. Este important ca parintele sa tina cont de individualitatea si de
particularitatea fiecarui copil in parte, evitand diferentele si etichetarile.
Unul dintre cele mai importante beneficii ale gradinitei este faptul ca reprezinta locul
in care talentele şi aptitudinile copilului prind contur si se dezvolta. La gradinita
acestea pot fi descoperite, cultivate şi semnalate parintilor. Un alt beneficiu sunt
activităţile de la grădiniţă care contribuie la dezvoltarea capacităţii de comunicare si
socializare a copiilor, elemente imperios necesare pentru formarea acestuia ca viitor
adult.
Cei care experimenteaza mersul la grădiniţă sunt dornici să coopereze atat cu
adulţii, cat şi cu copiii de aceeaşi varstă, sunt flexibili, curajoşi, autonomi, iar cand
vor începe clasa I, sentimentul de tensiune privind adaptarea la programul de
învăţare va fi atentuat.
O buna comunicare intre parinte – educator este cheia in vederea adaptarii eficiente
la gradinita, de aceea este recomandat ca parintii sa continue sa lucreze acasa prin
stimularea copilului, folosind diverse forme de joc si invatare pentru o buna
dezvoltare bio-psiho-sociala a acestuia.