PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATĂ

,, SOARELE ȘI OMULEȚII DE ZĂPADĂ”

Prof. Mircu Nicoleta-Maria

Grădinița P.N. Coșteiu, jud. Timiș

Tema anuală: ,,Cum este, a fost și va fii aici pe Pămant?”

Tema proiectului: ,,Magia iernii”
Tema saptămânii:,, Iarnă să să te duci cu bine!!
Tema activității: ,, Soarele și omuleții de zăpadă”
Tipul de activitate: Activitate integrată
Elementele componente ale activității integrate:
ADP- 1. Întâlnirea de dimineață,, Soarele și zăpada”
2. Rutine- ,,Ne pregătim de activități”
3. Tranziții-,,Dacă vreau sa cresc voinic”- gimnastică de înviorare, ,,Bat din palme”, ,, Omul de zăpadă” ,, Iarnă să te
duci cu bine”
ADE-DLC- Povestirea educatoarei,, Soarele și omuleții de zăpadă” de Herta Wilk si Mioara Cremene
DOS-,, Soarele și omul de zăpadă”-aplicatie
ALA1- Construcții-Palatul Zânei Primăvara
Bibliotecă- Exercitii grafice- Fularele oamenilor de zăpada- linia verticală
Joc de masă: Puzzle- imagini din povestea,, Soarele și omuleții de zăpadă”
ALA2- Cântec ,,Suntem oameni de zăpada”, dans-,, Hopa- hopa”
Scop- Formarea deprinderii de a asculta cu atenție o poveste, a deprinderii de exprimare corectă sub aspect lexical și gramatical,
stimularea vorbirii coerente expresive; dezvoltarea simțului estetic al copiilor, formarea și consolida-rea tehnicilor de lipire.
Obiective
O1- Să participe activ la întâlnirea de dimineaţă;
O2- Să exerseze deprinderile de ordine/ igiena personală
O3- Să răspundă la întrebarile adresate de către educatoare, utilizand propozitii clare/ corecte din punct de vedere
gramatical;
O4- Să- și îmbogățească vocabularul cu cel putin două cuvinte noi din text;
O5- Să traseze corect cel putin 5 elemente grafice;
O6- Să utilizeze uneltele simple de lucru pentru a realiza activitatea practică;
O7- Să ansambleze corect piesele puzzleului / paharele;
O8 - Să danseze cu dezinvoltură dansul ;
O9- Să cânte cântecele învăţate respectând linia melodică ;
Strategii didactice
Metode și procedee: conversația , povestirea , explicația, , explozia stelară, observația, demonstrația, exercițiul, turul galeriei,
surpriza;
Resurse materiale: Planșe sugestive poveste, machetă, scrisoare Zâna Iarnă, steluțe pentru metoda explozia stelară
și jetoane pentru răspuns, fișe cu exercitii grafice, creioane grafice și colorate, coli colorate, decupaje, lipici, puzzle, boxă,
recompense;
Forme de organizare: frontal , individual;
Bibliografie: Curriculum pentru educație timpurie 2019
Suport pentru explicitarea și întelegere curriculare pentru educație timpurie;
 Scenariul zilei

Înainte de începerea activității se creează condițiile pentru buna desfășurare a activității: aerisirea sălii de grupă, aranjarea
mobilierului, pregătirea materialelor didactice;
Salutul - Copiii intră în sală intonînd versurile: Dimineața a sosit/ Noi la grădiniță am venit/ Pe băncuțe ne-așezăm/ și frumos
ne salutăm; ziua debutând cu Întâlnirea de dimineață cu tema ,, Soarele și zăpada” întrebând copii ce se întâmplă cu zăpada la
apariția soarelui, le voi arata Noutatea zilei- Intrebând copii ce au observat noi în sală –decorul continuând cu calendarul naturii și
prezența iar prin tranziția ,, Dacă vreau să cresc voinic”-se trece la ADE după care le povestesc că m-am întalnit cu Zâna Iarna care
le-a trimis o scrisoare în care îi roagă să fie atenți la povestea ce urmează ca să poata să răspundă la întrebări frumos ridicând mâna și
nu în cor, să rezolve corect sarcinile, iar la final Zâna Iarnă le-a pregătit multe surprize, ea a plecat să o cheme pe sora sa Zâna
Primăvară .
Povestea de astăzi se numește,, Soarele și omuleții de zăpadă” de Herta Wilk și Mioara Cremene, expun conținutul poveștii
folosindu-mă de intonație, mimica gestica corespunzătoare pentru a le trezi emoții copiilor pentru a asigura motivația învatarii,
expunerea va fii însoțită de siluetele personajelor pe machetă iar la sfârșitul poveștii vom fixa ideile principale și voi expune planșe cu
acestea;
Povestea este expusă după următorul plan:
1. - În timpul unei ierni geroase, au răsărit în curtea școlii cinci omuleți de zăpadă.
2. - Aceștia au auzit de existența Soarelui și au pornit în căutarea lui, mergând prin pădure s-au întâlnit cu
Ciocănitoarea- harnică care așteaptă și ea soarele.
3. - Oamenii de zăpadă au ajuns în pădure, se întâlnesc cu Veverița- pui care așteptă și el soarele pentru că nu mai are de
mâncare și more de foame.
4. Mergând prin pădure s-au întâlnit cu și cu Iepurașul spăimântici care așteptă și el soarele pentru că nu
mai are de mâncare și moare de foame.
5.- Mergând prin pădure, glasul arborilor a început să se audă din ce în ce mai tare, cei cinci oameni de
 zăpadă incep să înțeleagă necazul arborilor, animalelor din pădure.
6.- Oamenii de zăpadă o întâlnesc pe Cioară și o roagă să meragă în căutarea Soarelui pentru a-l înștința că moare pădurea,
pier veverițele, se prăpădesc iepurașii, se sting ciocănitorile și îngheață toți copacii.
7. - În acel moment, natura a început să prindă contur , soarele răsării și oamenii începură să se topească
8.- În locul oameniilor de zăpadă au răsărit cinci ghiocei;
Voi adresa întrebări care sa ajute copii să evidențieze momentele povestirii. Întrebările de sprijin vor fii adresate folosind
metoda ,, Explozia stelară”( pe covor este așezată o stea mare iar în jurul ei 5 steluțe mici pe fiecare dintre ele găsindu-se câte o
întrebare, pe măsură ce copii răspund la întrebare voi așeza pe steluță imaginea corespunzătoare răspunsului;
Când s-a desfăsurat povestea?
Unde au plecat oamenii de zăpadă?
Cu cine s-au întâlnit pe drum?
De ce au vrut oamenii de zăpadă să cheme soarele?
Ce a apărut în locul omuleților de zăpadă?
Ii felicit pentru atenție și răspunsuri amintindu-le că ne mai așteaptă înca multe surprize, prin executarea tranziției gimnastica
de înviorare se trece la activitatea practică DOS- lipire -vom crea o lucrare cu momente din poveste, vor lipi elementele cât mai
îngrijit, într-o anumită ordine pe coală, explicându-le și demonstrându-le modul de lucru după terminarea lucrărilor prin tranziția Bat
din palme ne îndreptam spre baie pentru a ne spăla pe mîini ca să putem lua gustarea desfășurînd astfel rutinele; după care prin
tranzitia ,, Omul de zăpadă –cântec ” vor trece la ALA I se așeză la centre, vom intuit materialele pregătitele, voi explica sarcinile și
modul de lucru la fiecare în parte:
La centrul Construcții vom ansambla paharele astfel încât să realizăm palatul zânei Primăvara;
La centrul Joc de masă vom ansambla piesele astfel încât să constituim imaginea;
La centrul Bibliotecă vom trasa liniile verticale după model;
Voi supraveghea modul de lucru dând indicațiile necesare, la terminarea sarcinilor copii se vor roti la centre iar la sfârșitul activității
vom face turul galeriei pentru a vedea și aprecia roadele muncii după care la sfârșitul zilei voi face aprecierile generale asupra
activității și le voi împărții recompensele din cutiuța cu surprize, apoi prin tranziția ,, Omul de zăpadă” cântec vom trece la ALA II -
vom cânta și vom dansa ,, Suntem oameni de zapadă”,
Hopa - hopa, joc liber și plecarea preșcolarilor acasă.

Soarele și omuleții de zăpadă

de Herta Wilk și Mioara Cremene

A fost odata ca niciodată… o iarna alba si stralucitoare, cu puf mult asternut pe crengi, pe pamant si pe case. Puful era moale si
cand sclipea in bataia soarelui. Doar cand luai puful in mana simteai cat e de rece. Iar daca suflai asupra lui cu caldura, atunci se topea
incetisor, si-ndurerat ca piere, iti lasa in palma o lacrima…
Era un ger napraznic in zilele acelea. Copacii abia îndrazneau să mai traiasca. Iarba pierise, frunzele se dusesera. Plecara din
sat si multe vietati mici: pasarele, fluturi, multi prieteni de-ai copiilor.
Atunci au rasarit în curte scolii niste omuleti de zapada. Cati sa fi fost? Stati ca-mi aduc bine aminte: da, da ,erau cinci… Cinci oameni
nemaipomenit de hazlii. Unul, inalt si voinic, purta o palarie de paie și – daca nu mă înșel – cineva îi infipsese în gura de carbune o
pipa groasă; altul, ceva mai mărunt, măndru din pricina ca avea pe cap o oala veche de supa, ca un coif; al treilea, îmbracase clopul
vechi al tatei; al patrulea avea șort, matura și semana leit cu tata Floarea; iar al cincilea, cel mai mititel, strangea în maini plasa mea de
fluturi.
Cine-i făcuse? De unde răsarisera? Sst! Nu pot sa va spun. E o taina pe care noi cinci, eu si prietenii mei, Costel, Maricica, Dutu si
Gheorghinita, am jurat sa n-o tradam nimanui. Pot doar sa va destainui atat: cei care plamadisera oamenii de zapada nu s-au mai
indurat sa-i strice, pentru ca intr-adevar, când le zăreai nasurile de morcovi și caraghioasele de pălarii, iți venea sa razi, dar când ii
priveai in ochii de chiparusi iti deveneau grozav de dragi. Așa incat mesterii fauritori au vorbit intre ei si si-au zis: ”Ce ar fi daca i-am
lasa? Hai, sa traiasca si ei!… Macar pana la primavara. Ca atunci tot o sa vina soarele cald si o sa-i topeasca…”
Au ramas deci omuletii in curtea scolii .Pe urma a venit noaptea. toti din sat s-au culcat. peste noapte, s-a lasat un asemenea frig, iar
inimile copacilor, sub scoartele inghetate, de-abia mai ticaiau. Atunci, deodata, momaile cele albe din curtea scolii au prins sa se
miste.
Pasamite, fusese un asemenea ger napraznic incat, deh, si oamenilor de zapada le venise chef sa topaie din picioare. si asa, pesemne,
au inviat. Cat de veseli erau omuletii nostri! Sareau incoace si incolo; priveau de jur imprejur si li se parea lumea minunata. Ba,
baietelul cu plasa, a inceput sa alerge dupa fluturasii de zapada. Cel cu oala pe-o ureche s-a apucat sa marșăluiasca precum ostașii. Iar
femeia de nea a prins sa deretice prin curte cu matura.
Dar pe cand toti isi gasisera cate o indeletnicire, unul singur, cel voinic si cu palaria de paie, ramasese pe ganduri, sprijinit de-o uluca a
gardului. Cand bagara de seama, ceilalti se adunara in jurul lui:
– Ce-ai, mosule? intreba soldatul de nea.
– Ce sa am, ofta voinicosul. Ia, mi-am adus si eu aminte de ceva…
– De ce?
– Mi-am adus aminte ca, in timp ce dormeam, am auzit niste voci de copii spunand: „Omuletii astia nu vor trai mult. O sa vina soarele
cald si o sa-i topeasca!”
O vreme au ramas toti nemiscati. De spaima nici nu mai indrazneau sa vorbeasca.
– Ce-i de facut? A soptit, in sfarsit, femeia de nea. Mosul a ridicat din umeri.
– Pai stiu eu?
– Dar cum arata soarele acesta cald? a intrebat curios baietelul.
– Nu te pot lamuri. A oftat mosul, nici eu nu l-am vazut.
– Frumos ii sade, striga femeia, punandu-si mainile in sold. Sa se lege, asa, de oameni, tam-nisam! Ce are cu noi, de vreme ce nici nu
ne cunoaste? De ce sa ne topeasca?
– Nu l-am putea ruga sa nu mai vina – intreba iarasi maruntelul.
– Nu stim unde sade, clatina din cap mosul.
– L-am putea cauta, isi dadu cu parerea cel cu clopul tatei.
Ceilalti incuviintara:
– Da, da, sa-l cautam, sa-l cautam! De ce sa ne pierdem nadejdea? O sa inteleaga si o sa se duca in alta parte. Sa ne lase si pe noi sa
traim.Și asa au purces la drum. Dar oricat au cautat pe ulitele satului nu au gasit soarele. De aceea au mers mai departe si au ajuns pe
camp. Dar campul era pustiu. Atunci au pornit si mai zoriti si mergand fara ragaz, s-au vazut deodata inconjurati de o multime de
copaci. Erau in padure. si, pe cand strabateau cararile argintate de raza verzuie si rece a lunii, iata ca le-au ajuns la ureche niste tainice
si ciudate ciocanituri.
– Nu cumva o fi soarele? a intrebat baietelul de omat si toti s-au oprit speriati.
Dar nu. Era o pasare, cu o scufita rosie si cu o scurteica impestritata. Avea un cioc lung si ascutit si lovea de zor in scoarta copacilor.
– Cum te numesti, frumoasa zburatoare? o intrebara prietenii nostri.
– Eu mi-am zis Ciocanitoarea-harnica, raspunse ea. Dar incotro, oameni buni?
– Mergem si noi…vrem sa cautam soarele cald.
– O, ca bine faceti, dragii mei. Mergeti cat mai degraba si spuneti-i sa vina neintarziat.
De uimire, mosului de omat ii scapa luleaua din gura:
– Cum asa, pai nu te temi de el?
– Ba, ma tem de ger, zise ciocanitoarea. Ca din pricina lui, micile vietati de sub coaja copacului stau amortite si nu mai ies la lumina.
Nici nu mai tin minte de cand n-am mai pus pe limba. Duceti-va, duceti-va, oameni buni si spuneti-i soarelui cald asa: ca de nu se
grabeste, ca de nu vine, maine in zori moare ciocanitoarea!
Au plecat prietenii nostri si s-au afundat mai adanc in padure. Se simteau mahniti de soarta trista a ciocanitoarei. I-a inveselit nitel un
pui de animal, sprinten. Parea un ghemulet roscat, cu coada lunga si sarea usor, fie de pe-o creanga pe alta, fie din varful unui copac,
la poalele lui. si era atat de zglobiu, nazdravanul, incat cel mai maruntel dintre oamenii nostri de zapada s-a luat dupa el. A alergat ce-a
alergat si apoi buf, s-a trezit cu nasul in nameti. Ceilalti l-au intrebat pe roscovan: Cum te cheama si de ce sari atat de voios?
– Sunt Veverita-pui si sar de nerabdare in asteptarea soarelui celui cald.
– Cum asa, nu te temi de el? intreaba mirat cel ce purta clopul tatei.
– Sa ma tem? zise Veverita-pui. Dimpotriva. Camara maica-mi e goala si in zadar cautam cu totii ghinde si cucuruzi de brad, totul e
acoperit de zapada. Numai soarele cald ne poate scapa. Daca dati cumva de el, spuneti-i sa nu zaboveasca, altminteri pierim pana
maine la amiaza!
Cei cinci oameni de zapada s-au asternut la drum. Mergeau greoi si suparati. si iata ca de dupa o movilita, zarira rasarind doua urechi.
Doua urechi lungi si ciudat de tremuratoare.
– Valeu, sa stii ca acesta e soarele! zise baietelul de nea si ceilalti se oprira inspaimantati.
– Nu va apropiati de el – rosti soldatul de nea. Sa nu vi se intample vreun rau! Lasati-ma pe mine…
– Maria ta, rosti el cu bagare de seama. Suntem o familie de oameni de zapada. Iesi, rogu-te, de dupa movilita ca avem sa-ti spunem
ceva…
– Daca aveti sa-mi spuneti ceva, veniti voi incoace, se auzi o voce slaba. Cel cu casca pe-o ureche incepu sa tremure…
– Nu putem, ca ne e frica de matale.
– Pai si mie mi-e frica de voi.
– Asa, zise mosul catre ceilalti, apai atunci sa stiti ca acesta nu e soarele, acesta trebuie sa fie Iepurasul-spaimantici, caci numai el e
atat de fricos. Dar de ce te-ai pitit pe dupa deal?
– Nu m-am pitit, raspunse Iepurasul-spaimantici. Scormonesc zapada cu labutele. Caut radacini vechi de iarba, caci nu mai pot de
foame. Puietii cei tineri i-am ros de mult. Of, daca nu vine soarele cald ma prapadesc pana maine in amurg…
Oamenii nostri de zapada au mai mers oleaca. Atunci au auzit glasul arborilor. Erau niste voci, unele subtiri, altele groase si se vaitau
care mai de care:
– Uf, rau ma mai dor bratele! Crengile mele sunt prea impovarate de zapada. Or sa se rupa! O sa pierim cu totii! Primavara, soare cald,
nu vii, nu vii?
Prietenii nostri s-au oprit cateva clipe din drum. Erau tare ingandurati. tocmai iesisera din padure si s-au pomenit tot la marginea
campului celui intins. Apoi s-au pus din nou in miscare si… Fara sa mai spuna nimic, au luat-o inapoi, de-a curmezisul ogoarelor
inzapezite, spre satul nostru. Gata sa intre pe ulita cand i-a zarit o pasare neagra.
– Ia te uita cine umbla haihui prin sat! a carait ea. Dar de unde veniti oameni buni, de la crasma?
– De unde venim, de unde nu venim, ce-ti pasa dumitale? A mormait morocanos mosul. Nu ne mai supara si mata; in primul rand ca
nici nu te cunoastem!
– si in al doilea rand, nici nu vrem sa-ti spunem ca am fost sa cautam soarele cald, tipa obraznic baietelul.
– Carr, carr, carrnule, ati fost sa cautati soarele cald? si l-ati gasit?
– Vezi bine ca nu! Nu l-am gasit nicaieri.
– Asa? Ei, aflati ca eu sunt Cioara cea batrana si invatata, care-si are cuibul intr-un horn de pe acoperisul scolii. Eu stiu tare multe, stiu
si unde-i locuinta soarelui. Sta tocmai acolo, dupa varful acela de munte inalt.
– Zau? si cum se ajunge pana la el?
– Nu poti ajunge decat in zbor.
– Cioara draga, se ruga atunci femeia. Fii buna si du-te matale pana la dansul, ca ti-e mai usor. Zboara de graba si du-i veste din partea
oamenilor de zapada! Spune-i ca moare padurea daca nu vine, pier veveritele cele roscovane, se prapadesc iepurasii urecheati, se sting
ciocanitoarele cele frumoase si harnice, ingheata de tot mandrii copaci… Asa sa-i spui, auzi?
– Bine, ma duc, incuviinta cioara.
Iar prietenii nostri ii facura semn cu capul. Ca si cum soarele cald ar fi fost undeva pe-aproape, din ochii femeii cazura lacrimi de
zapada…
Dimineata, cand m-am trezit, era soare afara si batea parca un vant caldut. Zapada incepu sa se topeasca. Plangeau stresinile si nu
peste mult timp a batut la geamul meu o cioara. Ea mi-a povestit toate cate s-au intamplat. Apoi au venit prietenii mei: Costel,
Maricica, Dutu si Gheorghinita.
– Vino sa vezi, mi-au spus, in curtea scolii au rasarit ghiocei.
Am alergat cu ei intr-acolo. și-ntr-adevar, ici-acolo se zareau tulpinite verzi cu capete albe. Iar intr-un loc am gasit cinci ghiocei
laolalta. Unul era mare, doi erau mai scunzi, al treilea avea frunzele verzi rasucite ca niste brate proptite in solduri, iar cel din urma era
maruntel de tot. Nu pareau tristi. Sunau din clopotel: „A venit primavara!”