TEMA 4 : OSI Layer 3 – Nivelul Rețea

I. PLAN DE IDEI
1. Model OSI layer 3 - TCP/IP Internet layer
2. Protocol layer 3
3. Header-ul IP v4
4. Separarea reţelelor - utilizarea unui router
5. Tabela de rutare şi transmiterea datelor

II. COMPETENŢE DOBÂNDITE:

1. Descrie și utilizează protocolul IP v4 și tabele de rutare
III. CONŢINUTUL TEMEI

1. Model OSI layer 3 - TCP/IP Internet layer

Teme:
 IP v4 - cele mai utilizat protocol rutat layer 3
 Împărțirea hosturilor în grupuri - De ce? Cum?
 Rutarea - trimiterea de pachete, calea corectă
 Rutarea - cum routerele învaţă rute

1
 Scop
Decide cum ajung datele de la sursă la destinație.
Atunci, transmite datele.

Protocol layer 3
 Un protocol layer 3, cum ar fi IP v4 trebuie:
o Să ofere o schema de adresare pentru a identifica rețele și hosturi individuale
o Să încapsuleze un segment layer 4 într-un pachet și să-i includă adrese IP
o Să direcţioneze pachete peste una sau mai multe rețele până la host-ul destinație
o Să decapsuleze (elimină header) și să livreze segmentul de layer 4.
 Protocoale:
o Internet Protocol version 4 (IPv4)
o Internet Protocol version 6 (IPv6
o Novell Internetwork Packet Exchange (IPX)
o AppleTalk
o Connectionless Network Service (CLNS/DECNet)
 Caracteristici ale protocolului IP
o Overhead redus pentru a asigura viteza
o Fără conexiune - nu iniţiază conexiunea cu destinația înainte de a trimite pachete.
o Best effort - nici o garanție de livrare în condiții de siguranță, nici o verificare sau retrimitere.
o Independent de mediu, dar are nevoie să știe dimensiunea maximă a pachetului.

Header-ul IP v4
Versiunea (4 biţi, pt. IPv4=4)
Internet Header Length (IHL) (4 biti) = nr. de cuvinte de 32 de biţi din header.
5 =< IHL <= 15 (20 – 60 bytes)
Type of Service (TOS), (8 biţi)-utilizat de Qos
o Differentiated Services Code Point (DSCP) (6 biţi) – utilizat de
QoS
2
 o Explicit Congestion Notification (ECN) (2 biţi) - este definit în
RFC 3168 și permite notificarea end-to-end despre
congestionarea rețelei, fără pierdere de pachete.

Header-ul IP v4
Total Length (16 biţi) = dimensiunea pachetului, inclusiv antet date, în bytes. Pachetul de lungime minimă
este de 20 bytes (20 bytes header + 0 bytes de date), iar cea maximă este de 65,535 bytes=valoarea maximă a
unui cuvânt de 16 biți.
Uneori se impun restricții suplimentare cu privire la dimensiunea pachetului, caz în care pachetele trebuie să
fie fragmentate. Fragmentarea este tratată fie în gazdă fie în router.
Identification (16 biţi) - este utilizat în principal pentru a identifica în mod unic grupul de fragmente dintr-o
singură datagramă IP (v. RFC 6864).

Header-ul IP v4
IP Flags (3 biţi) - controlul sau identificarea fragmentelor. Acestea sunt:
o bit 0: Rezervat, trebuie să fie zero
o bit 1: Don’t Fragment (DF)
o bit 2: mai multe fragmente (MF)

3
În cazul în care este setat DF, iar fragmentarea este necesară, pachetul este dropat. atunci pachetul este scăzut.
Acesta poate fi de asemenea utilizat pentru Path MTU Discovery, fie automat de către software-ul IP gazdă,
sau manual folosind instrumente de diagnosticare, cum ar fi ping sau traceroute.
Pentru pachete nefragmentate, flagul MF este eliminat. Pentru pachete fragmentate, toate fragmentele, cu
excepția ultimului au setat flagul MF. Ultimul pachet are Fragment Offset diferit de zero, diferențiindu-se de
un pachet nefragmentat.

Header-ul IP v4
Fragment Offset(13 biţi) - offsetul măsurat în unități de blocuri de 8 octeţi, pentru un anumit fragment relativ
la începutul datagramei nefragmentate originale. Primul fragment are un offset zero .
Time to Live(8 biţi) – se decrementează la trecerea printr-un router. A fost definit pentru a impiedica
tranzitarea la infinit a reţelei (RFC 790).
Protocol(8 biţi) – protocolul utilizat în nivelul următor (RFC 790).
1 Internet Control Message Protocol ICMP
2 Internet Group Management Protocol IGMP
6 Transmission Control Protocol TCP
17 User Datagram Protocol UDP
41 IPv6 encapsulation ENCAP
89 Open Shortest Path First OSPF
132 Stream Control Transmission Protocol SCTP

Header-ul IP v4
Header Checksum (16 biti) - pentru verificarea erorilor antetului . Când un pachet ajunge la un router, router-
ul calculeaza suma de control a antetului și o compară cu câmpul de control. Dacă valorile nu se potrivesc,
router-ul dropează pachetul. Erorile în zona de date sunt determinate de către protocolul încapsulat . Atât UDP
și TCP au domenii checksum.

4
Source Address (32 biti) - necesară pentru reply. Această adresă pot fi modificată în tranzit, de ex. printr-un
dispozitiv care face NAT.
Destination Address (32 biti) - Această adresă pot fi modificată în tranzit, de ex. printr-un dispozitiv care face
NAT.

Separarea reţelelor
Într-o rețea complet comutată, fiecare dispozitiv are propria lățime de bandă. Pot exista sute de calculatoare.
De ce este necesară separarea?
• Reţeaua este prea mare pentru a fi gestionată eficient
• Trafic mare de broadcast congestie
• Prea multe adrese de memorat pentru switch-uri
• Lipsa de securitate

Utilizarea unui router

• Limitarea traficului de broadcast
• Poate asigura securitatea
• Permite scheme de adresare ierarhică

Adresarea ierarhică
• 32 de biți în patru octeti scrişi în zecimal
• Distincţie între partea de rețea şi partea de host
• În acest caz partea de rețea (prefixul) are 24 de biți ( / 24)
5
 • Lungimea prefixului este variabilă.

Mesaj în aceeaşi reţea

Mesaj în reţea diferită

Default Gateway
• Fiecare PC este configurat cu o adresă IP și un gateway implicit.
• Gateway-ul implicit este adresa IP a unui port de router în aceeași rețea ca și PC-ul.
• Router-ului trebuie să se ocupe de mesaje de la/la alte rețele.

6
• Fiecare port de router este într-o rețea diferită și are o adresă IP diferită.

Hopuri
• De la sursă la destinaţie, un pachet poate trece prin mai multe routere
• Drumul de la un router la altul se numește un hop și router-ul următor este numit next hop.
• Fiecare router se uită la adresa de IP in header și decide ce să facă apoi cu pachetul.

Tabela de rutare şi transmiterea

• Fiecare router are o tabelă de rutare, care conţine o listă de rețele cunoscute și cel mai bun mod de a ajunge
acolo - portul de ieșire și adresa de router next-hop.
• Router-ul se uita la adresa de IP a unui pachet. El decide în ce rețea este această adresă. Dacă știe
rețeaua,transmite pachetul, altfel îl dropează.

Reţele direct conectate

• Reţele în care routerul are interfeţe conectate.
• Routerul este gateway pentru reţelele direct conectate.

Alte reţele
• Rutele către alte rețele pot fi configurate de către un administrator (rute statice).
• Rutele către alte reţele pot fi învățate de la un alt router folosind un protocol de rutare (RIP)
(rute dinamice).

• Un router poate avea o rută implicită. Pachetele pentru rețelele necunoscute vor fi transmise pe această
rută, în loc să fie dropate.

Routerul are de transmis un pachet

1. Elimină headerul de L2;
2. Extrage adresa IP de destinaţie;
3. Verifică dacă stie reţeaua în tabela de rutare;

7
4. Găseşte reţeaua 10.1.2.0 în tabela de rutare;
5. Reîncapsulează pachetul;
6. Se trimite pachetul prin interfaţa desemnată în tabela de rutare.

RUTE
 Rute statice
• Sunt introduse de administrator
• Consum de timp diferit pentru fiecare router
• Trebuie să fie actualizate în cazul în care rutele se schimbă
• Timp redus de procesare
• Nu sunt influenţate de bandwith
• Nu se anunţă (implicit)

 Rute dinamice
• Sunt învățate de la alte routere
• Iniţiază protocolul, apoi se execută de la sine
• Se actualizează automat atunci când rutele se schimbă
• Timp mai mult de procesare
• Sunt influenţate de bandwith
• Se anunţă (implicit)