Retele de Calculatoare - Cursul 7

Retele de calculatoare – Note de curs (C7)
http://scdsd.bluepink.ro; Contact: info3retele20102011@gmail.com
Cursul 7
1. Rutarea în reţele IP
• Rutarea este procesul de determinare, comparare şi selectare a căilor (ruteor) prin reţea către
orice adresă IP destinaţie.
• De obicei, funcţia de rutare este încorporată în dispozitive create special pentru acest lucru,
denumite rutere, existand si pachete specializate – Zebra/Quagga (Linux, Unix)
• Avansul tehnologiei estompează rapid distincţiile dintre ruterele tradiţionale, switch-urile din
LAN-uri şi chiar calculatoarele gazdă ataşate la reţea.
• Rutarea trebuie privită mai degrabă ca o funcţie decât neaparat ca un dispozitiv fizic.
Esenţa rutării stă în protocoalele de reţea strict specializate, care permit ruterelor (indiferent de tipul
de dispozitiv fizic) să îşi exercite funcţiile vitale pentru reţea. Aceste funcţii includ:
• schimbul de informaţii despre calculatoarele gazdă şi reţelele conectate local
• compararea căilor potenţial redundante
• convergenţa către un acord asupra topologiei unei reţele
Pentru a asigura o comunicare efectiva intre dispozitivele din retea, ruterele lucreaza impreuna pe baza
unui set de reguli concretizate prin existenta unor protocoale (ARP, RARP, protocoale de rutare
etc).
Nivelul retea (OSI) – Internet (TCP/IP) - determinarea caii de urmat
O definitie simpla a functionalitatii unui ruter: un dispozitiv care ia decizia drumului optim de
urmat pe baza adresarii de nivel 3;
Cum sunt luate aceste decizii de catre routere si pe baza caror algoritmi/protocoale ?
Cand un ruter directioneaza un pachet, ii inlocuieste informatia de nivel 2 cu propria adresa
MAC=> adresarea de nivel 2 ramane foarte importanta (protocoalele ARP si RARP !!!!)
Comunicarea intr-o retea (bazata pe comutarea de pachete!) este echivalenta cu alegerea unui drum
intr-un graf. Exista nenumarati algoritmi care trateaza acest gen de probleme, dar pentru cazul mai
special al unei retele (un graf dinamic, in care anumite legaturi intre noduri pot fi inaccesibile pentru o
perioada de timp (mai mica, mai mare sau chiar definitiv) se potrivesc foarte bine doi algorimi. Acestia
stau la baza implementari celor doua tipuri de protocoale de rutare folosite pe scara larga: distance-vector
(vectori distanta – algoritmul Bellman Ford), respectiv link-state (starea legaturilor – algoritmul
Dijkstra).
1
Ruterele:
• Sunt unitati de lucru între retele care opereaza la nivelul retea;
• Interconecteaza segmente de retea sau chiar retele întregi (retea/subretea = domeniu de broadcast)
• Transmit pachetele de date între retele, pe baza informatiilor nivelului 3 OSI;
• Ruterele iau decizia logica cu privire la drumul cel mai bun pentru furnizarea datelor pe o inter-
retea si astfel directioneaza pachetele portului de iesire corespunzator. Rutarea mai este numita si
comutare a nivelului 3 OSI.
• Ruterele pot lua decizii pe baza topologiei retelei, densitatii de trafic, a vitezei de legatura (latimea
de banda digitala), intarzierilor, ratei de succes etc
Determinarea drumului apare la nivelul retea (OSI) si permite ruterului:

• Sa evalueze drumurile disponibile pâna la destinatie
• Sa administreze ruta pentru pachetul respectiv. Atât gazdele cât si nodurile folosesc aceeasi
schema de adresare a nivelului retea.
1.1. Principiile fundamentale ale rutării

Ruterele pot ruta (dirija pachete) în două moduri. Ele pot folosi rute statice (programate în prealabil
la nivelul administrarii retelei) SI/SAU pot calcula dinamic rutele folosind protocoale de rutare
dinamică (protocoale configurate in prealabil si administrate corespunzator unor scenarii de
functionare a retelei). Ruterele redirectează apoi pachetele pe aceste rute (corespunzator
inregistrarilor din tabelele de rutare proprii)
Ruterele programate static:
• nu sunt capabile să determine rute;
• nu au nici un mecanism de a comunica informaţii de rutare către alte rutere.
• pot doar să redirecteze pachetele folosind rutele definite de administratorul de reţea.
Un ruter este un dispozitiv care asigura comunicarea intre doua sau mai multe retele distincte. Ruterul
foloseste schema de adresa pentru nivel 3 (adrese logice – adrese IP, IPX) pentru a dirija pachetele intre
diversele retele, cautand calea “cea mai buna” (de cost minim) pentru aceste pachete.
2
• Fiecare interfata a unui ruter are propria adresa IP si propria adresa MAC (interfata
Ethernet sau TokenRing)
Un ruter asigura interconectarea mai multor retele. Aceasta implica ca ruterul face parte din
toate retelele care le interconecteaza. Cum fiecare dispozitiv dintr-o retea trebuie sa aiba un
identificator unic in reteaua respectiva, inseamna ca ruterul va avea identificatori diferiti pentru
fiecare din retelele din care face parte.
Practic fiecare interfata a ruterului (“partea” din ruter care apartine unei retele, atat fizica cat si
logica – ethernet, seriale) va avea o adresa proprie atat la nivel 3 (IP – in headerul de nivel 3) cat si la
nivel 2 (MAC – in headerul de nivel 2).
• Interfetele unui ruter trebuie sa aiba adrese IP din retele diferite

Adresele logice ale interfetelor trebuie sa apartina unor retele diferite, intrucat interfetele sunt parti ale
ruterului ce apartin unor retele diferite.
Default gateway – In exemplul de mai jos - Interfata E1 (201.58.32.1)
Pentru ca un dispozitiv sa poate comunica cu alte dispozitive din alte retele, trebuie configurat un
default gateway
Default gateway-ul este adresa IP a interfetei router-ului conectata la reteau locala (trebuie sa fie
din aceeasi retea)
3
A0 – default gateway pentru statiile din reteaua A
Cum are loc comunicarea? (Recapitulare !!!!)

In segmentul local de retea – direct, prin adrese MAC (obtinute prin ARP pe baza adreselor IP)
Cu retele exterioare – daca statia detecteaza ca trebuie sa transmita unei adrese IP din afara retelei
locale, va trimite pachetul la default gateway, apoi comunicarea are loc din aproape in
aproape
Comunicarea:
a. In segmentul local de retea:

Protocolul IP are ca responsabilitati determinarea posibilitatii transmiterii unui pachet in
subreteaua locala sau a directionarii acesteia catre o alta subretea.
Etapele parcurse de protocolul IP sunt urmatoarele:
1. protocolul IP primeste un cadru (frame) de la TCP destinat unei anumite adrese IP.
2. protocolul IP compara identificatorul de subretea din adresa IP cu cel al subretelei locale (bitii r si
s). Daca cei 2 identificatori de subretea coincid, cadrul(frame-ul) poate sa fie transmis local.
3. inainte de transmiterea cadrului in subretea protocolul IP trebuie sa determine adresa hardware
(adresa fizica - MAC) a dispozitivului care corespunde adresei IP destinatie, folosind ARP
(Address Resolution Protocol)
4. protocolul IP adauga urmatoarele informatii: adresa IP sursa, adresa IP destinatie (suntem in
subreteaua locala)
5. protocolul IP transfera pachetul cu informatiile transmise, in jos, in stiva de protocoale (pe nivelul
legatura de date noul header va contine adtesa hardware sursa si adresa hardware destinatie), catre
acele nivele care plaseaza pachetul in retea, urmand ca hostul destinatie sa il descopere si sa il
recupereze
b. Cu retele exterioare (Inter-retea)

Daca in urma compararii identificatorului de subretea din adresa IP cu cel al subretelei locale se observa o
necoincidenta a acestora, inseamna ca pachetul trebuie directionat (dirijat sau rutat) prin reteaua numita
compusa. Protocolul IP local nu efectueaza rutarea dar transmite pachetul catre un dispozitiv care va
putea face acest lucru (router pe care ruleaza protocoale specifice de rutare ex.: RIP., OSPF, IGRP.,
EIGRP etc.).
4
Exemplu:
IP: 200.1.1.5
H1 MAC: A1 H4
Inf 1
De la: MAC:A1 MAC:A4
IP: 200.1.1.5 IP:200.1.1.90
La MAC:A4
IP:197.2.2.10
R1 IP:197.2.2.15
MAC: A5 Inf 2
De la MAC:A5
IP:200.1.1.5
La MAC:A7
IP:197.2.2.10
H3
IP: 197.2.2.10
H7 MAC: A7
Daca gazdele sunt conectate intr-o retea compusa fiecare din acestea este configurata cu adresa IP
a unui ruter prestabilit astfel incat, in situatia in care protocolul IP “descopera” ca destinatia unui pachet
nu se afla in subreteaua locala, el adreseaza pachetul ruterului prestabilit (default) sau unui alt ruter, daca
cel prestabilit nu este disponibil. Routerul ruleaza suita de protocoale TCP/IP si eate configurat cu
protocoalele de routare specifice, fiind echipat cu adaptoare de retea pentru toate subretelele atasate
(fiecarui adaptor A ii aste atribuita o adresa IP corespunzatoare subretelei in care acesta se afla).
In experimentul prezentat se considera ca pe toate gazdele este configurata masca de retea
prestabilita pentru clasa C (255.255.255.0)
Consideram ca H1 transmite un pachet catre H7. O metoda simpla de rutare, data fiind apartenenta
routerului R1 la retele sursa si destinatie, este urmatoarea:
1. Protocolul IP de la H1 “descopera” ca H7 nu se afla in subreteaua locala, deoarece adresele
sursa si destinatie nu coincid (primii 3 octeti).
2. Deoarece pachetul trebuie directionat, protocolul IP il adreseaza cu setul de informatii Inf 1.
OBSERVATIE: De remarcat ca adresa hardware a destinatiei precizata in cadrul setului Inf 1

identifica unul din adaptoarele de pe ruterul prestabilit, adresa IP a destinatiei coincide cu destinatia finala
a pachetului.
3. Protocolul IP de pe ruter (protocolul rutat) primeste pachetul din reteaua 200.1.1.0 si apreciaza,
pe baza adresei IP, ca acesta este adesat unei gazde din subreteaua 197.2.2.0.
4. Protocolul IP de pe ruter va folosi adaptorul de retea locala din ruter care a fost configurat cu o
adresa IP din reteaua 197.2.2.0, in scopul expedierii pachetului (este vorba de A5 de pe R1).
5
OBSERVATIE: In acest scop, protocolul IP de pe ruter foloseste la randul lui ARP-ul (Adress Resolution
Protocol).
5. Protocolul IP adreseaza pachetul pe baza setului de informatii Inf 2, si-l transmite
efectiv in subreteaua 197.2.2.0.
6. Cand gazda H7 examineaza pachetul, ea realizeaza ca adresa acestuia din campul
destinatie ii apartine si procedeaza la recuperarea pachetului din retea.
OBSERVATIE: Reamintim ca toate gazdele din subreteaua 197.2.2.0 sunt in posesia pachetului.
Concluzie: In procesul de rutare prezentat trebuiesc retinute 2 aspecte:
a) Adresele IP ale sursei si destinatiei (H1 si H7) nu se schimba in timpul directionarii
pachetului.
b) Adresele hardware sunt cele care se schimba in scopul de a indica ultima gazda ce a
transmis pachetul precum si cea care ar trebui sa-l primeasca.
Protocoale rutabile (routed protocols)

Protocoalele care ofera suport pentru nivelul retea si care permit o schema de adresare logica, cu o
organizare ierarhica;
Pentru ca un protocol sa fie rutabil, el trebuie sa poate permite impartirea in retele (sa aiba doua
parti: identificator de retea si identificator de host)
Exemple: IP, IPX, AppleTalk
Protocoale de rutare (routing protocols)

A NU se confunda cu protocoale rutabile (routing vs routed protocols). Protocoalele de rutare
determina calea pe care protocoalele rutabile o urmeaza catre destinatie. Protocoalele de
rutare permit ruterelor interconectate sa creeze o harta interna a tuturor ruterelor conectate la retea
sau la Internet. Acest mecansim permite “functionarea: rutarii si a alegerii drumului optim. Aceste
harti devin parte integranta a tabelelor de rutare ale fiecarui ruter.
Sunt folosite de rutere pentru a schimba informatii intre ele
Exemple: RIP (Routing Information Protocol), IGRP (Interior Gateway Routing Protocol), EIGRP
(Enhanced IGRP), OSPF (Open Shortest Path First), IS-IS (Intermediate Systems-Intermediate
Systems) etc
6
Clasificarea protocoalelor de rutare:
1. După modul în care acestea determină şi calculează rutele si isi construieste tabelele de rutare:
- Rutare statica
- Rutare dinamica
• bazate pe vectori de distanţe (distance-vector)
• bazate pe starea legăturilor (link-state)
Principala diferenţă dintre aceste tipuri de protocoale de rutare dinamică este modul în care ele descoperă
şi calculează noi rute către destinaţie.
Obs. Algoritmii de rutare dinamici au ca scop descoperirea si folosirea arborilor de scufundare pentru
toate ruterele. Fiind un arbore, arborele de scufundare nu contine bucle, ceea ce permite ca orice
pachet de date sa fie livrat intr-un numar finit de “salturi”.
Cei mai cunoscuti algoritmi pentru descoperirea arborilor de scufundare sunt

• Bellman-Ford (Backward Search) Î Protocoale de rutare bazate pe vectori distanta
(distance vector)
• Dijkstra (Forward Search) Î Protocoale de rutare de tip starea legaturilor (link state)
Acesti algoritmi se bazeaza pe tabele de legaturi, care contin informatii despre costul legaturilor.
Examinand aceste tabele de legaturi se construiesc (se obtin !!!) tabelele de rute, care, pentru fiecare nod
sursa si destinatie, specifica o ruta de urmat.
Tabela de legaturi pentru reteaua din

imagine
1 2 3 4 5 6 7
___________________
1|0 1 4 5 ∞ ∞ ∞
2|1 0 2 3 2 ∞ ∞
3|4 2 0 3 ∞ ∞ 2
4|5 3 3 0 2 1 2
5|∞ 2 ∞ 2 0 4 1
6|∞ ∞ ∞ 1 4 0 1
7|∞ ∞ 2 2 1 1 0
2. După domeniul de utilizare (grupare în categorii după rolul pe care îl joacă într-o inter-reţea).
Exemplu, sunt două clase de protocoale de rutare dinamică: Interior Gateway Protocols (IGPs) şi Exterior
Gateway Protocols (EGPs).
Protocoalele de tip IGP sunt folosite în cadrul sistemelor autonome (ex. Intraneturile), iar EGP-urile sunt
folosite între sistemele autonome. Un sistem autonom este o reuniune independentă de reţele, de
obicei administrată de un singur administrator sau de un grup de administratori. Border Gateway Protocol
(BGP, protocolul gateway-urilor de graniţă – un protocol de tip EGP) este protocolul folosit pentru a
calcula rute prin Internet. Internetul, din perspectiva rutării, nu înseamnă nimic mai mult decât o
magistrală de transport pentru o mulţime globală de sisteme autonome deţinute şi operate în mod
privat.
7
2. Rutarea statică (Anexa 2; Anexa 1)
2.1. Descriere
Rutele statice, sau programate în prealabil, sunt cele mai simple forme de rutare. Sarcina de a determina
rute şi de a le propaga prin reţea este lăsată în grija administratorului sau a administratorilor inter-reţelei.
Un ruter programat pentru rutare statică redirectează pachete în exterior prin interfete predefinite.
După ce relaţia dintre o adresă destinaţie şi un port al ruterului este determinată, ruterul nu mai trebuie să
încerce să descopere rute şi nici măcar să comunice informaţii despre rutele către acea destinaţie. Este
totuşi posibil ca un ruter să folosească rute statice pentru unele destinaţii şi rute dinamice pentru alte
destinatii.
2.2. Inconveniente ale rutării statice
In cazul unei defectiuni in retea, sau in cazul unei schimbari de topologie, raspunderea pentru efectuarea
manuala a adaptarilor necesare revine administratorului de retea.
Exemplu:
Administratorul unei astfel de retelel a decis sa nu redistribuie informatiile de rutare intre retele. Fiecare
retea foloseste propriul spatiu de adrese. S-au comasat rutele in numere de retele si s-au definit cai statice
pentru acestea. Iata tabelul celor trei rutere cu rol de gateway (tabelele de rutare) :
• Ruterul D conecteaza o mica retea terminala la celelalte retele. Prin urmare, acest ruter
functioneaza ca gateway implicit pentru toate pachetele destinate oricarei adrese IP care nu apartin
retelei 192.168.126.0
• Ruterul A va redirecta toate pachetele adresate catre orice calculator gazda din spatiul de adrese
172.16.0.0 catre ruterul B; la fel, pentru calculatoarele din cadrul retelelor 192.168.125.0 si
192.168.126.0, va redirecta spre routerul C, s.a.m.d.
Obs: In acest scenariu, o defectiune va avea ca rezultat destinatii inaccesibile, in pofida faptului ca se
poate folosi o cale alternativa. De exemplu, in cazul avarierii mediului de transmisie dintre ruterele A
8
si C, sistemele finale din retelele 10.0.0.0 si 192.168.126.0 nu mai pot comunica unele cu celelalte,
desi exista o ruta valida prin B. Absenta oriceui mecanism dinamic nu permite ruterelor A si C sa ia
cunostinta despre caderea legaturii dintre ele. Situatia va ramina neschimbata pina cind administratorii
de retea o vor corecta manual.
2.3. Avantaje ale rutării statice:

• Rutele programate static pot face o reţea mai sigură: va exista doar o singură cale către, şi
dinspre, o reţea conectată printr-o rută definită static. Desigur, acest lucru este adevărat doar dacă
nu sunt definite mai multe rute statice.
• Rutarea statică este mai eficientă din punctul de vedere al consumului de resurse. Ea
foloseşte mult mai puţină lăţime de bandă din mediile de transmisie, nu consumă nici un ciclu de
procesor încercând să calculeze rute şi necesită mai puţină memorie. În unele reţele, este posibil să
se poata folosi routere mai mici şi mai ieftine dacă se implementeaza numai rute statice.
• Rutarea statica este adecvata pentru retele mici, care au o singura cale catre o destinatie data. In
acest caz, rutarea statica poate fi mai eficienta pentru ca nu consuma largime de banda incercind sa
descopere rute sau sa comunice cu alte routere.
• Exista situatii in care rutele statice sint de dorit, chiar si in retele mari si complexe. De exemplu,
pentru cresterea gradului de securitate al retelei. Exemplu: Conexiunea la Internet ar putea
avea o ruta definita static catre un server de securitate. Nici un acces din exterior in retea nu ar fi
posibil fara a trebui sa treaca mai intii prin mecanismele de securitate.
Exemple
Ex 1.
Configurare rute statice pe ruterul R1:

ip route 10.10.2.0 255.255.255.0 10.10.1.2
ip route 10.10.3.0 255.255.255.0 10.10.1.2
ip route 10.10.10.0 255.255.255.0 10.10.1.2
R1#show ip route
………………………………………………………………..
10.0.0.0/24 is subnetted, 4 subnets
9
C 10.10.1.0 is directly connected, FastEthernet0/0
S 10.10.2.0 [1/0] via 10.10.1.2
S 10.10.3.0 [1/0] via 10.10.1.2
S 10.10.10.0 [1/0] via 10.10.1.2
R1#
R1#
R1#ping 10.10.3.3
Type escape sequence to abort.
Sending 5, 100-byte ICMP Echos to 10.10.3.3, timeout is 2 seconds:!!!!!
Success rate is 100 percent (5/5), round-trip min/avg/max = 76/187/408 ms
Ex 2.
10
Ex 3.
11
3. Rutarea dinamica
3.1.
Protocoale de rutare
Tip Vectori distanta Tip Starea legaturilor
RIPv1 RIPv2 IGRP EIGRP OSPF IS-IS
Viteza de
Mica Mica Mica Mare Mare Mare
convergenta
Scalabilitate Mica Mica Mica Mare Mare Mare
Resurse folosite Scazute Scazute Scazute Medii Mari Mari
Implementare Simpla Simpla Simpla Complexa Complexa Complexa
Marimea retelei Mica Mica Mica Mare Mare Mare
Intretinere Simpla Simpla Simpla Complexa Complexa Complexa
Utilizare VLSM Nu Da Nu Da Da Da
3.2. Rutarea bazata pe vectori de distanta, - algoritm Bellman-Ford: consta în trimiterea periodica a
propriei tabele de rutare catre toti vecinii din imediata apropiere. Acestia adauga în tabele un vector de
distanta si o trimit mai departe. Astfel tabela de rutare este trimisa în toate directiile din aproape în
aproape si actualizata cu informatii despre celelalte rutere. Apoi este folosita de fiecare ruter pentru
actualizarea propriilor tabele.
Inconveniente:
• In cazul unei defectiuni sau schimbari în retea ruterele consuma timp pentru a converge catre o
noua reprezentare a topologiei retelei,
• In timpul procesului de convergenta reteaua devine vulnerabila la rutari inconsistente sau în bucla,
• Acesti algoritmi nu tin seama, in general, de distanta fizica între noduri si nici de latimea de banda
pentru o anumita ruta, ci doar de numarul de “obstacole” întânite (hopuri – corespunzatoare
dispozitivelor de rutare), de aceea nu sunt recomandate în retele mari si complexe.
Avantaje
Protocoale simple, usor de configurat si de utilizat, ce constituie un avantaj în utilizarea în retele mici cu
putine rute redundante si cu cerinte strigente de performanta.
3.2.1. Algoritmul Bellman-Ford (Backward Search)

C(i,n) costul rutei de cost minim de la i la n
L(i,n) costul legaturii de la i la n
for fiecare nod i

for toate celalte noduri se initializeaza C(i,n) cu L(i,n)
repeat
for fiecare nod destinatie (d)
for fiecare nod sursa (s) diferit de (d)
for toate nodurile (w) diferite (d) si (s)
if C(d,s) > l(d,w)+C(w,s)
then
C(d,s) = l(d,w)+C(w,s)
endif
end for
end for
end for
until nu se mai produc schimbari
12
3.2.2 Exemplu de implementare a algoritmului Bellman-Ford

Obs: Algoritmul Bellman-Ford genereaza tabela completa de rutare.
Tabela de legaturi
1 2 3 4 5 6 7
1 0 2 Infinit 5 Infinit Infinit Infinit
2 2 0 5 1 Infinit Infinit 4
3 Infinit 5 0 3 Infinit 1 1
4 5 1 3 0 2 Infinit Infinit
5 Infinit Infinit Infinit 2 0 1 Infinit
6 Infinit Infinit 1 Infinit 1 0 3
7 Infinit 4 1 Infinit Infinit 3 0
Exemplu: Calcul pentru d=2
Sursa (s) Calcule pentru nodurile intermediare
Costul minim curent = 2, s = 1, d = 2

Intermediar
C(2,i)+C(i,s) Valoare Actiune
(i)
3 C(2,3)+C(3,1) 5+Infinit Nu
1 4 C(2,4)+C(4,1) 1+5=6 Nu
5 C(2,5)+C(5,1) Infinit+Infinit Nu
7 C(2,7)+C(7,1) 4+Infinit Nu
13
Intermediar
(i)
1 C(2,1)+C(1,3) 2+Infinit Nu
Cost minim
3 nou – Ruta
4 C(2,4)+C(4,3) 1+2=3 < 5
noua (prin
4)
6 C(2,6)+C(6,3) Infinit+1 Nu
7 C(2,7)+C(7,3) 4+1=5 Nu
4 Cum costul minim curent este chiar ruta de cost minim, nu are sens sa mai facem
calculele
Costul minim curent = Infinit, s = 5, d = 2
Intermediar
(i)
1 C(2,1)+C(1,5) 2+Infinit Nu
3 C(2,3)+C(3,5) 5+Infinit Nu
5
Cost minim
1+2=3 <
4 C(2,4)+C(4,5) nou – Ruta
Infinit
noua (prin 4)
6 C(2,6)+C(6,5) Infinit+1 Nu
7 C(2,7)+C(7,5) 4+Infinit Nu
Cost minim curent = Infinit, s = 6, d = 2

Intermediar
(i)
1 C(2,1)+C(1,6) 2+Infinit Nu
Cost minim
6 5+1=6 <
3 C(2,3)+C(3,6) nou – Ruta
Infinit
noua
4 C(2,4)+C(4,6) 1+Infinit Nu
5 C(2,5)+C(5,6) Infinit+1 Nu
7 C(2,7)+C(7,6) 4+Infinit Nu
14
Cost minim curent = 4, s = 7, d = 2

Intermediar
(i)
1 C(2,1)+C(1,7) 2+Infinit Nu
7 3 C(2,3)+C(3,7) 5+1=6 > 4 Nu
4 C(2,4)+C(4,7) 1+Infinit Nu
6 C(2,6)+C(6,7) Infinit+3 Nu
Tabela de rutare completa este :

1 2 3 4 5 6 7
2 2 0 3 1 3 6 4
3 Infinit 3 0 3 Infinit 1 Infinit
5 Infinit 3 Infinit 2 0 1 Infinit
6 Infinit 6 1 Infinit 1 0 3
7 Infinit 4 Infinit Infinit Infinit 3 0
3.3. Rutarea bazata pe starea legaturilor. Foloseste algoritmii SPF (Shortest Path First - calea cea mai
scurta întâi), care mentin o baza de date complexa a topologiei de retea, construind si actualizând un set
complet de informatii despre ruterele din retea si despre modul lor de interconectare, prin schimbul de
anunturi de stare a legaturilor (LSA - Link State Advertisement) cu alte rutere din retea. Pentru calcularea
accesibilitatilor din retea, pe baza acestor informatii, va fi folosit un protocol SPF – algoritmul Dijkstra
Incoveniente:
• In timpul procesului de descoperire a rutelor, protocoalele bazate pe starea legaturilor pot inunda,
temporar, mediile de transmitere, scazându-le semnificativ performantele;
• Este consumatoare de memorie si de timp procesor, deci sunt necesare echipamente performante.
Avantaje:
• Se adapteaza usor la orice tip si dimensiune de retea, protocoalele suporta orice schimbare
neasteptata de topologie, si permit o mai buna scalabilitate a retelei.
15
3.3.1. Algoritmul Dijkstra (Cautare in avans)
C(i,n) costul rutei de cost minim de la i la n
L(i,n) costul legaturii de la i la n
for fiecare nod i

for toate celalte noduri se initializeaza C(i,n) cu L(i,n)
repeat
gasim un nod w (care nu a fost inca luat in considerare de catre algoritm) si
care are proprietatea ca C(i,w) este minimul dintre toate nodurile care nu au
fost examinate
for fiecare nod n in afara de i si w

do
if C(i,w)+L(w,n) < C(i,n)
then
C(i,n) = C(i,w)+L(w,n)
ruta(i,n) = ruta(i,w)+ruta(w,n)
endif
end do
se adauga nodul w la lista de noduri examinate
until toate nodurile au fost examinate
3.3.2. Exemplu de implementare al algoritmului Dijkstra

Considerând graful orientat din figurã, în care etichetele reprezenta distanta, ne propunem determinarea
tabelei de rutare pentru nodul 1.
Tabela de legaturi
1 2 3 4 5 6 7
2 2 0 5 1 Infinit Infinit 4
3 Infinit 5 0 3 Infinit 1 1
5 Infinit Infinit Infinit 2 0 1 Infinit
6 Infinit Infinit 1 Infinit 1 0 3
7 Infinit 4 1 Infinit Infinit 3 0
16
Pentru nodul 1 (Sursa), algoritmul Dijkstra opereaza in felul urmator
Stare initiala
Nod 2 3 4 5 6 7
Cost 2 Infinit 5 Infinit Infinit Infinit
Ruta 1-2 1-4
1. Identificam nodul de cost minim care nu a fost inca luat in considerare. Acesta este nodul 2.
Examinam rutele posibile catre celalate noduri
Nod Formula Valoare Comparatie Rezultat

3 C(1,2)+L(2,3) 2+5=7 7 < Infinit Ruta noua
4 C(1,2)+L(2,4) 2+1=3 <5 Ruta noua
5 C(1,2)+L(2,5) 2+Infinit=Infinit = Nu
2. Pasul 2
Tabela de rute cunoscute

Nod 2* 3 4 5 6 7
Cost 2 7 3 Infinit Infinit 6
Ruta 1-2 1-2-3 1-2-4 1-2-7
Identificam nodul de cost minim care nu a fost inca luat in considerare.Acesta este nodul 4.

2 C(1,4)+L(4,2) 3+1=4 4>2 Nu
3 C(1,4)+L(4,3) 3+2=5 5<7 Ruta noua
7 C(1,4)+L(4,7) 3+Infinit=Infinit Infinit > 7 Nu
3. Pasul 3
Nod 2* 3 4* 5 6 7
Cost 2 5 3 5 Infinit 6
Ruta 1-2 1-2-4-3 1-2-4 1-2-4-5 1-2-7
17

4 C(1,5)+L(5,4) 5+2=7 7>3 Nu
4. Pasul 4
Nod 2* 3 4* 5* 6 7
Cost 2 5 3 5 6 6
Ruta 1-2 1-2-4-3 1-2-4 1-2-4-5 1-2-4-5-6 1-2-7

2 C(1,3)+L(3,2) 5+5=10 10 > 2 Nu
4 C(1,3)+L(3,4) 5+2=7 7>3 Nu
6 C(1,3)+L(3,6) 5+1=6 6=6 Nu
7 C(1,3)+L(3,7) 5+1=6 6=6 Nu
5. Pasul 5
Nod 2* 3* 4* 5* 6 7
Cost 2 5 3 5 6 6
Ruta 1-2 1-2-4-3 1-2-4 1-2-4-5 1-2-4-5-6 1-2-7

3 C(1,6)+L(6,3) 6+1=7 7>5 Nu
5 C(1,6)+L(6,5) 6+1=7 7>5 Nu
7 C(1,6)+L(6,7) 6+3=9 9>6 Nu
18
6. Pasul 6
Nod 2* 3* 4* 5* 6* 7
Cost 2 5 3 5 6 6
Ruta 1-2 1-2-4-3 1-2-4 1-2-4-5 1-2-4-5-6 1-2-7

2 C(1,7)+L(7,2) 6+4=10 10 > 2 Nu
3 C(1,7)+L(7,3) 6+1=7 7>5 Nu
6 C(1,7)+L(7,6) 6+3=9 9>6 Nu
Toate nodurile au fost examinate si tabela de rutare pentru nodul 1 este:
Nod 2 3 4 5 6 7
Cost 2 5 3 5 6 6
Ruta 1-2 1-2-4-3 1-2-4 1-2-4-5 1-2-4-5-6 1-2-7
Exercitiu (rezolvat la curs !):

Nr. Dom. Coliziune = ? Nr. Dom Broadcast = ?
19
Anexa 1:
TEMA: Pe baza rezultatelor de mai jos (culese in laborator vineri, 12 noiembrie 2010 e.n, ora
13.45 !!!!) interpretati lipsa conectivitatii hostului 10.0.2.253 la 10.0.1.1 si indicati solutii pentru
asigurarea conectivitatii .
20
21
22
Anexa 2:
23
24
25
26
27
PING Report:
28
• Verificarea conectivitatii intre PC_2 si PC_1 (ping 192.168.1.100 !!!!!)
29
30
31

Retele de Calculatoare - Cursul 7

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Retele de Calculatoare - Cursul 7

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Retele de calculatoare – Note de curs (C7)

http://scdsd.bluepink.ro; Contact: info3retele20102011@gmail.com

Determinarea drumului apare la nivelul retea (OSI) si permite ruterului:

1.1. Principiile fundamentale ale rutării

• Interfetele unui ruter trebuie sa aiba adrese IP din retele diferite

A0 – default gateway pentru statiile din reteaua A

Cum are loc comunicarea? (Recapitulare !!!!)

a. In segmentul local de retea:

b. Cu retele exterioare (Inter-retea)

OBSERVATIE: De remarcat ca adresa hardware a destinatiei precizata in cadrul setului Inf 1

Protocoale rutabile (routed protocols)

Protocoale de rutare (routing protocols)

Cei mai cunoscuti algoritmi pentru descoperirea arborilor de scufundare sunt

Tabela de legaturi pentru reteaua din

2.3. Avantaje ale rutării statice:

Configurare rute statice pe ruterul R1:

10.0.0.0/24 is subnetted, 4 subnets

C 10.10.1.0 is directly connected, FastEthernet0/0

S 10.10.2.0 [1/0] via 10.10.1.2

S 10.10.3.0 [1/0] via 10.10.1.2

S 10.10.10.0 [1/0] via 10.10.1.2

Type escape sequence to abort.

Sending 5, 100-byte ICMP Echos to 10.10.3.3, timeout is 2 seconds:!!!!!

Success rate is 100 percent (5/5), round-trip min/avg/max = 76/187/408 ms

3.2.1. Algoritmul Bellman-Ford (Backward Search)

for fiecare nod i

3.2.2 Exemplu de implementare a algoritmului Bellman-Ford

Exemplu: Calcul pentru d=2

Sursa (s) Calcule pentru nodurile intermediare

Costul minim curent = 2, s = 1, d = 2

Cost minim curent = Infinit, s = 6, d = 2

Cost minim curent = 4, s = 7, d = 2

Tabela de rutare completa este :

for fiecare nod i

for fiecare nod n in afara de i si w

3.3.2. Exemplu de implementare al algoritmului Dijkstra

Nod Formula Valoare Comparatie Rezultat

Tabela de rute cunoscute

Nod Formula Valoare Comparatie Rezultat

Tabela de rute cunoscute

Nod Formula Valoare Comparatie Rezultat

Tabela de rute cunoscute

Examinam rutele posibile catre celalate noduri

Nod Formula Valoare Comparatie Rezultat

Nod Formula Valoare Comparatie Rezultat

Nod Formula Valoare Comparatie Rezultat

Toate nodurile au fost examinate si tabela de rutare pentru nodul 1 este:

Exercitiu (rezolvat la curs !):

S-ar putea să vă placă și