Retele de Calculatoare - Cursul 8

Retele de calculatoare – Note de curs (C8)
http://scdsd.bluepink.ro; Contact: info3retele20102011@gmail.com
Cursul 8
1. Consideratii de baza privind rutarea în reţelele IP
• Rutarea este procesul de determinare, comparare şi selectare a căilor printr-o reţea,
către orice host destinatie, caruia ii corespunde o adresă logica (IP)
• Funcţii:
- schimbul de informaţii despre calculatoarele gazdă şi reţelele conectate local;
- se transmit mesaje update care conţin o parte sau toată tabela de rutare a unui
ruter. Prin analizarea acestor informaţii un ruter poate să-şi construiască o imagine a
topologiei unei părţi din reţea (sau chiar a întregii reţele);
- compararea căilor potenţial redundante;
- convergenţa către un acord asupra topologiei unei reţele - Procesul dezvoltării
unei perspective consensuale aupra topologiei se numeşte convergenţă: ruterele
ajung impeună la o înţelegere asupra aspectului reţelei din perspective diferite.
• Cand un ruter directionraza un pachet, ii inlocuieste informatia de nivel 2 cu propria

adresa MAC (ARP) => adresarea de nivel 2 ramane foarte importanta.
In procesul de rutare (comunicare inter-retea) trebuiesc retinute 2 aspecte:
a) Adresele IP ale sursei si destinatiei nu se schimba in timpul directionarii
pachetului;
b) Adresele hardware sursa si destinatie, sunt cele care se schimba, in scopul de a
indica ultima gazda ce a transmis pachetul precum si cea care ar trebui sa-l
primeasca.
• Ruterul este dispozitivul care asigura comunicarea intre doua sau mai multe (sub)retele
distincte (domenii de broadcast). Ruterul foloseste schema de adresare pentru nivel 3
(adrese logice – adrese IP, IPX) pentru a dirija pachetele intre diversele retele, cautand calea
cea mai buna pentru aceste pachete.
• Fiecare interfata Ethernet, TokenRing a unui ruter are propria adresa IP si propria
adresa MAC.
1
• Interfetele unui ruter trebuie sa aiba adrese din retele diferite

Atentie TEMA pag. 25 (indicatii pentru rezolvarea corecta a temei din C5 – pag.19)
• Pentru ca un dispozitiv sa poate comunica cu alte dispozitive din alte retele, trebuie
configurat un default gateway. Ex: Pentru reteaua D – interfata cu adresa D1;
• Default gateway-ul este adresa IP a interfetei ruter-ului conectata la reteau locala (trebuie sa
fie din aceiasi retea – Ex: interfata E1 pentru hostul cu adresa IP: 202.58.32.1)
• Ruterele pot ruta folosind:

- rute statice - programate în prealabil de catre administratorul de retea;
- rute dinamice – ruterele pot calcula dinamic rutele folosind protocoale de
rutare dinamică; ruterele redirectează pachetele pe aceste rute.
• Pricipiile rutarii:
o fiecare ruter ia decizii pe baza inregistarilor din propria tabela de rutare
o atingerea starii de convergenta presupune existenta de rute in ambele sensuri (sursa
Æ destinatie si destinatie Æ sursa )
o tabelele de rutare ale ruterelor dintr-un sistem autonom contin inregistrari diferite
2
Terminologie (Organizaţia Internaţională pentru Standardizare – ISO )

- End systems (ESs) - sistemele care nu pot ruta pachete în subreţele
- Intermediate systems (ISs) - sistemele care pot ruta pachete în subreţele. Acestea se impart in
• Intradomain ISs - cele care comunică în domenii de rutare;
• Interdomain ISs - cele care comunică atât în domenii de rutare cât şi între domenii de
rutare
- Domeniu de rutare - este o parte dintr-o reţea unde se aplică acelaşi set de reguli impuse de o
autoritate administrativă. Domeniile de rutare mai sunt numite şi sisteme autonome
(autonomous systems - AS).
Principiul optimalitatii:
Enunt: Daca un ruter J este plasat pe o cale optima de la ruterul I la ruterul K, atunci calea
optima de la J la K se gaseste pe acea ruta.
Consecinta: Multimea rutelor de la toate sursele la o anumita destinatie formeaza un arbore

cu radacina in destinatie = arbore de scufundare ( nu este unic, pot exista si alti arbori cu acea
lungime a caii)
In general, protocoalele de rutare au ca scop descoperirea si folosirea arborelui de
scufundare pentru toate rutele.
Fiind un arbore, el nu contine bucle, deci fiecare pachet este livrat intr-un numar finit si
limitat de salturi.
In practica:
a) Legaturile si ruterele se pot defecta, pot sa-si revina in timpul operatiei astfel incat
diferite rutere pot avea imagini diferite asupra topologiei curente;
b) Principiul optimalitatii si arborele de scufundare furnizeaza referinte ce permit
compararea algoritmilor de rutare si folosirea adecvata a unora dintre ei;
Tipuri de obiective pentru protocoalele de rutare:
• Optimalitate (alegerea rutei optime în funcţie de metricile utilizate)

• Simplitate şi overhead scăzut (este importantă mai ales în cazul sistemelor cu resurse
limitate)
• Robusteţe şi stabilitate (comportarea corectă în condiţii deosebite: probleme hardware,
suprasolicitare etc.)
• Convergenţă rapidă (răspândirea rapidă a informaţiilor legate de schimbarea stării rutelor)
• Flexibilitate (adaptarea rapidă şi corectă la schimbările din reţea: căderea unei legături,
crearea unei noi legături etc.)
Ruterul, ca dispozitiv pe care ruteaza acest software, rezolva doua procese:

1. Retransmitere (Forwarding/Switching): preia fiecare pachet ce soseste si cauta in
tabela de rutare interfata („linia”) de iesire folosita pentru el;
2. Completeaza si actualizeaza tabela de rutare, aici intervenind protocoalele de rutare
in cazul rutarii dinamice.
3
Identificam doua situatii:

a. Subereteaua foloseste intern datagrame - decizia trebuie luata din nou pentru
fiecare pachet receptionat, deoarece este posibil ca fiecare ruta sa se fi modificat
intre timp;
b. Subreteaua foloseste circuite virtuale - deciziile de dirijare sunt luate numai la
initializarea unui nou circuit virtual dupa care pachetele de date vor lua calea
stabilita automat (numim aceasta dirijare ca fiind de sesiune, deoarece calea
ramane valabila o intreaga sesiune utilizator).
Corespunzator celor doua procese ce ruleaza intern, la nivelul ruterului identificam:
1) tabela de rutare
Next hop (adresa IP a interfetei
Reteaua destinatie
urmatorului dispozitiv de rutare)
15.0.0.0 173.156.34.25
2) tabela de retransmitere (forwarding)

Interfata (Exit
Reteaua destinatie Interface) - MAC Adress
ruterului
15.0.0.0 if ø 8:0:26:e4:b:1:2
Exemplu:
Network 1
R3
Network 3 Network 4
If 0/R2
R2
FDDI
If 1/R2
R1
Network 2
4
Tabela de rutare pentru R2:

Network Number Next HOP
1 R3 (interfata lui R3 ce asigura conectarea cu R2)
2 R1 (interfata lui R1 ce asigura conectarea cu R2 prin FDDI)
3 If 1/R2 (retea conectata direct)
4 If 0/ R2 (retea conectata direct)
2. Clasificarea protocoalelor de rutare http://en.wikipedia.org/wiki/Routing

- Protocoalele de rutare clasificate după modul în care acestea determină, calculează rutele si isi
construiesc tabelele de rutare;
- Principala diferenţă dintre aceste tipuri de protocoale de rutare dinamică consta in modul în
care ele descoperă şi calculează noi rute către destinaţie.
- Algoritmii specifici protocoalelor de rutare se bazeaza pe tabele de legaturi, care contin
informatii despre costul sau lungimea legaturilor. Examinand aceste tabele de legaturi se
construiesc tabelele de rute (tabele de rutare) care, pentru fiecare nod destinatie, specifica o ruta
de urmat.
Rutare statică Rutare dinamică

Rutele nu sunt schimbate decât de administrator, Folosită în reţele mari în care rutele se ajustează
designul este simplu şi funcţionează bine în în funcţie de schimbările din reţea.
reţele mici cu trafic predictibil.
Obs: Rutările statice şi dinamice se pot
combina: într-un algoritm dinamic se poate alege
o rută statică, unică de fiecare dată, ca ultimă
opţiune pentru pachetele care au o destinaţie
necunoscută.
Single-path Multipath
Ruleaza algoritmii cu un drum unic Unele protocoale sofisticate de rutare suportă
drumuri multiple la aceeaşi destinaţie. Spre
deosebire de algoritmii cu un drum unic, se oferă
posibilitatea multiplexării traficului pe linii
multiple; oferă rezultate mai bune şi siguranţă
mai mare.
Plat Ierarhic
Rutarea plată consideră toate routerele egale In rutarea ierarhică sunt unele grupuri de rutere
aranjate ierarhic. Pachetele trimise la o grupare
de acest fel vor coborî în ierarhie până la un ruter
„frunză” din acest arbore ierarhic. Avantajul
rutării ierarhice este că simulează organizarea
din cele mai multe companii şi deci suportă bine
modelul lor de trafic. Ex: /18 Æ /20 Æ /25 etc
Host inteligent Ruter inteligent

Unii algoritmi de rutare presupun că hostul ce le Se presupune că hostul nu ştie nimic despre rute.
5
trimite pachetul determină şi ruta pachetului. În aceşti algoritmi, ruterele determină drumul pe
Termenul folosit pentru a caracteriza această care va fi trimis pachetul.
routare este source routing. În acest caz, ruterele
doar preiau şi trimit mai departe pachetul.
Intradomeniu Interdomeniu
Algoritmi de rutare care funcţionează într-un Algoritmi care funcţionează în şi între domenii.
domeniu (sistem autonom)
Vectori distanţă Starea legăturii

Algoritmii bazaţi pe vectori de distanţă Algoritmii (ex. Dijkstra (Forward Search)) care
(algoritmi distance vector, cunoscuţi şi ca se bazează pe starea legăturii se numesc
algoritmi Bellman-Ford - Backward Search) algoritmi link-state (cunoscuţi şi ca algoritmi
trimit informaţiile de rutare ale propriilor open shortest path first). Aceşti algoritmi trimit
legături numai la vecini. informaţiile de rutare legate de statutul
legăturilor proprii la toate nodurile din reţea.
Astfel fiecare router îşi crează în tabela de
routare proprie o imagine a întregii reţele.
Obs: În esenţă algoritmii link-state trimit informaţii mai puţine „peste tot”, în timp ce algoritmii
distance-vector trimit mai multe informaţii numai la vecini.
Pentru că algoritmii link-state converg mai repede, e mai puţin probabil să ruteze în bucla (routing
loops) decât algoritmii distance-vector. Pe de altă parte, algoritmii link-state necesită mai multă
putere CPU şi memorie decât algoritmii distance-vector; implementările şi suportul pentru
algoritmii link-state sunt mai costisitoare.
Protocoale de rutare
Tip Vectori distanta Tip Starea legaturilor
RIPv1 RIPv2 IGRP EIGRP OSPF IS-IS
Viteza de
Mica Mica Mica Mare Mare Mare
convergenta
Scalabilitate Mica Mica Mica Mare Mare Mare
Resurse folosite Scazute Scazute Scazute Medii Mari Mari
Implementare Simpla Simpla Simpla Complexa Complexa Complexa
Marimea retelei Mica Mica Mica Mare Mare Mare
Intretinere Simpla Simpla Simpla Complexa Complexa Complexa
Utilizare VLSM Nu Da Nu Da Da Da
3. Distanta administrativa si metrici pentru algoritmii de rutare
Distanta administrativa (DA) defineste increderea intr-un protocol de rutare.

• Fiecare protocol de rutare are o prioritate in ordine descrescatoare de la cel mai de
incredere (valoare DA= mica) pana la cel cu increderea mai scazuta (valoare DA=mare).
6
• Fiecare protocol de rutare este caracterizat printr-o valoare implicita a distantei

administrative. Distanta administrativa a unei rute statice este intotdeauna 1 indiferent
daca ruta are ca destinatie adresa IP a urmatorului hop sau o interfata de iesire. Daca
distanta administrativa este 255, ruterul nu instaleaza ruta in tabela de rutare deoarece nu
are deloc incredere in ea, considerand-o ca disponibila printr-un protocol necunoscut.
• Administratorul de retea poate schimba valorile implicite pentru DA, date fiind
anumite conditii proprii.
Valori implicite ale

Protocolul de rutare
distanţei
administrative
Interfaţă direct conectată 0
Rută statică* 1
Enhanced Interior Gateway Routing Protocol (EIGRP)
5
summary route
External Border Gateway Protocol (BGP) 20
Internal EIGRP 90
IGRP 100
OSPF 110
Intermediate System−to−Intermediate System
115
(IS−IS)
Routing Information Protocol (RIP) 120
Exterior Gateway Protocol (EGP) 140
On Demand Routing (ODR) 160
External EIGRP 170
Internal BGP 200
Necunoscut** 255
Metrici pentru protocoalele de rutare

Protocoalele de rutare utilizează diverite metrici pentru determinarea rutei optime (cea mai
buna cale - semnificand drumul cu un un cost minim). Unele din protocoale de rutare pot să facă
selecţia rutelor pe baza mai multor metrici, combinându-le într-o singură metrică hibridă.
Exemple de metrici:
• Lungimea caii = evalueaza uneori reteaua la nivelul distantelor geografice sau atribuita la nivelul
administrarii retelei din diferite alte considerente. Se foloseste des numarul de hop-uri ca metrica
ce specifica numarul de “pasi” efectuati prin dispozitivele de retea, cum ar fi ruterele prin care se
face trecerea unui pachet de la sursa la destinatie.
• Siguranta (reliability ) = fiabiliatatea fiecarei legaturi din retea descrisa in mod uzual ca fiind rata
BIT-EROARE. Unele din legaturile de retea pot deveni inoperabile mai des decat altele, unele pot
fi reparate mai usor. Ambele legaturi sunt descrise de catre un factor de fiabilitate cu valori
atribuite de regula intr-un mod arbitrar de catre administratorul de retea. Siguranţă (reliability),
Rata de erori, cât de repede se restabileşte o legătură căzută.
• Intarzierea = intervalul de timp necesar transportului pachetelor de la sursa spre destinatie prin
intermediul retelei. Depinde de factori precum largimea de banda a legaturilor intermediare de
retea, coada de asteptare la fiecare ruter prin care trece, “aglomerarea” de retea pentru toate
legaturile intermediare, distanta fizica pe care o are de strabatut.
7
• Latiimea de banda = capacitatea de trafic a unei legaturi - la valori egale ale celorlalte valori se
prefera legatura cu latiime de banda mai mare. Desi reprezinta o apreciere a capacitatii maxime
realizabile a unei linii, ruterele de-a lungul legaturilor care au o legatura de banda mai mare nu
asigura neaparat rute mai bune decat de-alungul legaturilor mai lente. De exemplu daca o legatura
rapida este mai ocupata, timpul necesar transmisiei la distanta este mai mare si se prefera o
legatura WAN care se stie ca este mai lenta.
• Sarcina = masura in care o componenta de retea (ruter) este ocupata. Se poate calcula in diverse
moduri utilizand microprocesorul si viteza pachetului de-a lungul rutei.
• Costul comunicaţiei = chiar daca de direct interes este performanta, cheltuielile sunt tot de interes
pentru companii, in sensul trimiterii pachetelor pe linii proprii (mai lente) decat pe linii
inchiriate mai rapide dar costisitoare.
• Încărcare (load) Se referă la gradul în care o resursă a reţelei este folosită, de exemplu un ruter.
Exemplu: Doua domenii de rutare – RIP (Rouring Information Protocol); OSPF (Open Shortest
Path First)
4. Routing Information Protocol (RIP)

• Protocolul Informaţiilor de Rutare, sau RIP, aparţine unei clase de protocoale bazate pe algoritmi
folosind vectori de distanţe, care datează dinaintea ARPANET-ului, proiectat in mod specific
pentru a fi folosit ca Interior Gateaway Protocol(IGP) in reţele mici, simple.
• Fiecare dispozitiv care foloseşte RIP este considerat ca având cel puţin o interfaţă cu reţeaua.
Presupunând că această reţea are o arhitectură de tip LAN (precum Ethernet, Token Ring sau
FDDI), protocolul RIP trebuie să calculeze rute către dispozitivele care nu sunt conectate direct
8
la acelasi LAN. In funcţie de aplicaţia folosită, dispozitivele care fac parte din acelasi LAN pot
comunica utilizând numai mecanismele oferite de acel LAN.
Exemplu:
Tabela de rutare pentru ruterul R2

show ip route
Codes: C - connected, S - static, I - IGRP, R - RIP, M - mobile, B - BGP
D - EIGRP, EX - EIGRP external, O - OSPF, IA - OSPF inter area
N1 - OSPF NSSA external type 1, N2 - OSPF NSSA external type 2
E1 - OSPF external type 1, E2 - OSPF external type 2, E - EGP
i - IS-IS, su - IS-IS summary, L1 - IS-IS level-1, L2 - IS-IS level-2
ia - IS-IS inter area, * - candidate default, U - per-user static route
o - ODR, P - periodic downloaded static route
Gateway of last resort is not set
172.16.0.0/24 is subnetted, 4 subnets

R 172.16.1.0 [120/1] via 172.16.1.2, 00:00:25, Ethernet1
R 172.16.5.0 [120/1] via 172.16.2.2, 00:00:20, Serial1
C 172.16.1.0 is directly connected, Ethernet1
C 172.16.2.0 is directly connected, Serial1
10.0.0.0/8 is variably subnetted, 2 subnets, 2 masks
C 10.1.1.0/24 is directly connected, Ethernet0
R 10.77.241.128/26 [120/1] via 10.1.1.1, 00:00:06, Ethernet0
Obs: Standardul versiunii actuale RIP este definit în două documente: Request For Comments (RFC)
1058 http://www.faqs.org/rfcs/rfc1058.html şi Internet Standard (STD) 56
http://www.networksorcery.com/enp/protocol/rip.htm . Odată cu creşterea numărului de reţele
bazate pe adrese IP şi creşterea mărimii lor, Internet Engineering Task Force (IETF) a observat că RIP
9
trebuie înnoit. IETF a publicat RFC 1388 în 1993, iar în 1994 a publicat RFC 1723, care descriu
protocolul RIP v2 (a doua versiune de RIP). Aceste două documente RFC descriu extensii ale
protocolului, dar nu scot din uzanţă versiunea anterioară RIP. Pentru Ipv6: RIPng
(http://www.faqs.org/rfcs/rfc2080.html )
RIP v2:
• a mărit cantitatea de informaţii transportată de mesajele RIP;
• a permis folosirea unei metode simple de autentificare pentru securizarea operaţiei de
update a tabelelor de rutare;
• suportă şi măşti de reţea, o caracteristică foarte importantă pe care RIP (V1) nu o suporta.-
permite VLSM si CIDR
4.1. Mesajele update
RIP trimite mesaje update la intervale regulate (30 secunde) şi în momentul în care topologia
reţelei se schimbă. Când un ruter primeşte un mesaj update care include schimbări pentru o rută, îşi
schimbă propria tabelă de rutare pentru a reflecta schimbările din reţea. Metrica pentru lungimea
acelei rute este incrementată cu 1 şi expeditorul mesajului update devine noul hop în acea rută.
Routerele RIP menţin numai ruta cea mai bună (cu metrica lungimii minimă) către o destinaţie.
Apoi ruterul trimite mesaje update pentru a informa alte routere din reţea de schimbări. Aceste
mesaje se trimit independent de mesajele regulate trimise la un interval de timp.
4.2. Metrica RIP

RIP foloseşte o singură metrică (numărul de hopuri) pentru a măsura distanţa dintre sursă şi
destinaţie. Fiecare hop are asociată o valoare (în mod uzual 1). Când un ruter primeşte un update
adaugă 1 la metricile destinaţiilor cu rute schimbate. Adresa IP a expeditorului este folosită ca
următorul hop pentru acele rute.
4.3. Stabilitatea RIP

RIP previne routing loops (bucle de rutare) prin implementarea unei limite a numărului maxim de
hopuri permise într-o rută. Acest maxim este 15. Dacă un ruter primeşte un mesaj update care
conţine o rută cu o metrică 15, destinaţia este considerată neaccesibilă (unreachable).
Deficienţa acestei trăsături este limita maximă a diametrului unei reţele RIP.
RIP implementează mecanisme de stabilitate care sunt comnune multor protocoale de rutare.
Acestea asigură stabilitate („lupta” impotriva numararii la infinit...) chiar dacă sunt posibile
schimbări rapide în topologia reţelei.:
• Împărţirea orizontului (split horizon)
• Împărţirea orizontului cu întoarcere invalidată (Poison Reverse)
• Actualizările declanşate (holddown timers)
4.4. RIP Timers
RIP foloseşte timere (contoare de timp) pentru a-şi regla parametrii. Acestea includ:
• routing-update timer ( contorul de timp pentru actualizare ) - Routing-update timer

măsoară intervalul de timp scurs între update-uri. Default: 30 secunde.
10
• route-timeout timer (contorul de expirare a rutei) - Fiecare intrare dintr-o tabelă de routare
are un route-timeout timer asociat. Când acesta expiră, ruta este marcată ca invalidă, dar
rămâne în tabelă până când expiră şi route-flush timer. Default: 180=6X30 sec
• route-flush timer (contorul de eliminare a rutei ) – Intervalul de timp in care se asteapta
stergerea unei rute dupa ce a expirat timpul corespunzator expirarii rutei. Default: 120 sec.
• hold-down timer – perioada in care o ruta este retrasa din tabela de rutare pentru a preveni
aparitia unei bucle. Default: 90 sec.
4.5. Formatul pachetelor RIP (RIPv1)
1-byte 1-byte 2-bytes 2-bytes 2-bytes 4-bytes 4-bytes 4-bytes 4-bytes

comandă versiune zero AFI zero adresă IP zero zero metrică
Pachetul IP RIP poate avea mai multe intrări, care vor conţine câmpurile din tabelul de mai sus.
comandă - indică dacă pachetul este o cerere (request) sau un răspuns (response), request se
trimite pentru a primi înapoi de la ruter un update, iar response se primeşte
nesolicitat regulat sau ca răspuns la un request;
versiune - versiunea RIP;
zero - nu este folosit, are valoarea 0;
Address-family - specifică familia de protocoale folosită, pentru IP valoarea este 2;
identifier (AFI)
adresă IP - adresa IP pentru intrare;
metrică - numărul de hopuri sau infinit pentru unreachable (adică valoarea 16);
Obs. Până la 25 de intrări ale câmpurilor AFI, adresă, metrică sunt permise într-un singur pachet IP
RIP.
4.6. Formatul pachetelor RIPv2
2-bytes 4-bytes 4-bytes 4-bytes

1-byte 1-byte 2-bytes 2-bytes 4-bytes
etichetă adresă mască următoru
comandă versiune nefolosit AFI metrică
rută IP reţea l hop
comandă - indică dacă pachetul este o cerere (request) sau un răspuns (response), request se
trimite pentru a primi înapoi de la router un update, iar response se primeşte
nesolicitat regulat sau ca răspuns la un request;
versiune - versiunea RIP;
Nefolosit - zero - are valoarea 0;
Address-family - specifică familia de protocoale folosită cu o singură excepţie: Dacă valoarea
identifier (AFI) câmpului AFI pentru prima intrare din pachetul IP RIP este 0xFFFF, restul
intrării conţine informaţii de autentificare (adică o parolă);
etichetă rută - furnizează o metodă de a distinge între rute interne şi externe;
adresă IP - adresa IP pentru intrare;
11
mască reţea - conţine masca de reţea pentru intrare sau 0 dacă nu a fost specificată o mască;
metrică - numărul de hopuri sau infinit pentru unreachable (adică valoarea 16);
Obs. Până la 25 de intrări pot fi într-un pachet IP RIP.
Obs: Numărul de intrări stocate pentru fiecare destinaţie poate varia in functie de furnizorul ruterului.
Furnizorii pot decide să se conformeze specificatiilor publicate, sau să “imbunataţească” acele
specificatii după cum cred de cuviinţă. In consecinţă, este posibil sa existe anumite mărci de rutere care
stochează pană la patru rute de cost egal pentru orice destinaţie din reţea.
4.7. Fiecare tabelă de rutare conţine următoarele câmpuri:

-adresa IP destinaţie
-metrica pentru vectorii destinaţie
-adresa IP a următorului hop
-indicatorul de schimbare a rutei
-contoare de timp asociate rutei (RIP Timers)
• Câmpul adresă IP destinaţie
Cea mai importantă informaţie conţinută in orice tabelă de rutare este adresa IP a destinaţiilor
cunoscute. De fiecare dată cand primeşte un pachet de date, un router RIP va căuta adresa IP destinaţie a
pachetului in tabela sa de rutare pantru a afla incotro sa redirecteze pachetul.
• Câmpul metrică
Metrica din tabela de rutare reprezintă costul total al transportării unei datagrame de la punctual ei
de plecare la destinaţia specificată. Acest camp contine suma totală a costurilor asociate cu legăturle
din reţea care alcătuiesc calea completă dintre router si destinaţia specifică.
• Adresa IP a următorului hop
Acest câmp conţine adresa IP a următorului router din calea prin reţea către adresa IP destinaţie. Acest
câmp este completat in tabela unui router doar dacă adresa IP destinaţie apartine unei reţele care nu este
direct conectată la acel router.
• Indicatorul de schimbare a rutei
Indicatorul de schimbare a rutei este folosit pentru a specifica daca ruta către adresa IP destinaţie a
suferit recent schimbări. Acest camp a fost considerat important deoarece RIP menţine o singură rută
pentru fiecare adresă IP destinaţie.
12
Exemple:
a.
Tabela de rutare pentru ruterul RTD

RTD#show ip route
i - IS-IS, L1 - IS-IS level-1, L2 - IS-IS level-2, * - candidate default

R 192.168.230.0 [120/1] via 192.168.7.2, 00:00:14, Serial1
R 192.168.200.0 [120/2] via 192.168.7.2, 00:00:15, Serial1
R 192.168.220.0 [120/1] via 192.168.7.2, 00:00:15, Serial1
R 192.168.210.0 [120/2] via 192.168.7.2, 00:00:15, Serial1
RTD#
13
b.
Router (R1) Router (R2) Router (R3)

router rip interface Ethernet0 router rip
version 2 ip address 10.1.1.2 255.255.255.0 version 2
network 172.16.0.0 ip rip authentication mode md5 network 172.16.0.0
no auto-summary ip rip authentication key-chain 1 no auto-summary
!
router rip
version 2
network 10.0.0.0
network 172.16.0.0
no auto-summary
Tabela de rutare pentru ruterul R2

show ip route
N1 - OSPF NSSA external type 1, N2 - OSPF NSSA external type 2
i - IS-IS, su - IS-IS summary, L1 - IS-IS level-1, L2 - IS-IS level-2
ia - IS-IS inter area, * - candidate default, U - per-user static route
o - ODR, P - periodic downloaded static route
172.16.0.0/24 is subnetted, 4 subnets

R 172.16.1.0 [120/1] via 172.16.1.2, 00:00:25, Ethernet1
R 172.16.5.0 [120/1] via 172.16.2.2, 00:00:20, Serial1
14
C 172.16.1.0 is directly connected, Ethernet1

10.0.0.0/8 is variably subnetted, 2 subnets, 2 masks
C 10.1.1.0/24 is directly connected, Ethernet0
R 10.77.241.128/26 [120/1] via 10.1.1.1, 00:00:06, Ethernet0
4. 8. Mecanisme de funcţionare
Fiecare ruter care primeste tabelele de rutare adaugă fiecarei tabele un vector de distanţă, propria
valoare pentru “distanţă”, si retrimite versiunea modificată a tabelei către vecinii din imediată
apropiere. Acest proces are loc in toate direcţiile intre ruterele care se invecinează direct.
Fiiecare nod RIP transmite conţinutul tabelei sale de rutare către vecinii imediaţi.
Nume ruter Host destinaţie Următorul hop
A 192.168.130.10 Local (0)
192.168.130.15 Local (0)
B 192.168.125.2 Local (0)
192.168.125.9 Local (0)
C 192.68.254.20 Local (0)
192.68.254.20 Local (0)
Conţinutul tabelelor de rutare
4.9. Calculul vectorilor de distanţe
4.9.1. In mod obisnuit, fiecarui port conectat la o altă reţea al unui ruter i se asignează costul 1.
O reţea omogenă cu costuri echivalente
15
4.9.2. Administratorul unui ruter poate schimba valoarea implicită a metricii. De exemplu, un
administrator poate mari valoarea metricii pentru legături de viteză mai mică spre alte rutere.
Un cost mai ridicat al rutei este o reflectare mai precisă a lăţimilor de bandă mai mici oferite de
rutele alternative - acesta poate introduce probleme de rutare. Intervalul de valori valide stabilit de
RIP pentru numarul de hop-uri este de la 0 la 16, in care 16 este o ruta inaccesibilă. Astfel, dacă
valoarea metricii (sau costul) unei rute depaseste 16, ruta este declarată invalidă se este trimisă o
notificare către toate routerele din imediata vacinătate. (T1: 1.544Mbps)
Numerele de hop-uri sunt modificate pentru a departaja rutele primare de cele secundare
4.9.3. Impactul căderii unei legături asupra tabelei de rutare a routerului A.
Numerele de hop-uri cresc rapid, dar reţeaua rămâne funcţională.
16
Host destinaţie Următorul hop Numărul de hop-uri

192.168.130.10 local 0
192.168.130.15 local 0
192.168.125.2 gateway 11
192.168.125.9 gateway 11
192.68.254.5 gateway 11
192.68.254.20 gateway 11
Conţinutul tabelei de rutare a routerulu A cu o legătura defecta
4.9.4. Impactul căderii unei a doua legaturi asupra tabelei de rutare a routerului A.
Host destinatie Următorul hop Nr de hop-uri

192.168.130.10 local 0
192.168.130.15 local 0
192.168.125.2 gateway 11
192.168.125.9 gateway 11
192.68.254.5 gateway unreachable
192.68.254.20 gateway unreachable
Conţinultul tabelei de rutare a ruterului A cu doua legături defecte (Numerele de hop-uri pot creşte
prea rapid pana la 16). Costul rutei dintre A si C depăseste 16, iar toate intrările sunt declarate
invalide. Routerul A mai poate comunica totuşi cu routerul B deoarece costul total al acelei rute este
doar 11.
17
4.9.5. Tabelele de rutare

a. Initializare
b. Actualizare
c. Luarea deciziei
Fiecare ruter care primeste tabelele de rutare adaugă fiecarei tabele un vector de distanţă,
propria valoare pentru “distanţă”, si retrimite versiunea modificată a tabelei către vecinii din
imediată apropiere. Acest proces are loc in toate direcţiile intre ruterele care se invecinează
direct.
18
Exemplu: retea care foloseste RIP
19
4.10. Actualizarea tabelei de rutare

Faptul ca protocolul RIP stochează o singură rută pentru fiecare destinaţie necesită din partea
acestuia menţinerea agresivă a integrităţii tabelei de rutare – se solicita tuturor ruterelor RIP
vecine la un interval fixat (30 sec). Toate actualizările primite inlocuiesc informaţiile de rutare
anterioare care erau stocate in tabela de rutare.
RIP foloseste trei contoare de timp pentru a mentine integritatea tabelei de rutare:
-contorul pentru actualizare - folosit de fiecare nod RIP pentru iniţierea tabelei de rutare la
nivel de nod.
-contorul de expirare a rutei
-contorul de eliminare a rutei
Contoarele de expirare şi de eliminare (stocate separat pentru fiecare rută) permit nodurilor RIP:
• să menţină integritatea rutelor
• să fie pregătite pentru corectarea defecţiunilor din reţea prin iniţierea unor activitaţi o data cu
trecerea timpului.
4.10.1. Iniţierea actualizărilor tabelelor

• Actualizarea tabelelor are loc la ficare 30 de secunde. Contorul de timp pentru actualizare
este folosit pentru a urmări trecerea acestui interval de timp. La expirarea intervalului,
nodul RIP lansează o serie de pachete care conţin intreaga sa tabelă de rutare.
• Aceste pachete sunt difuzate catre toate nodurile vecine. În consecinţa, fiecare router RIP
ar trebui să primească o actualizare de tabele la fiecare nod RIP vecin, aproximativ o dată la
30 de secunde.
• În sisteme autonome de dimensiuni mai mari, bazate pe RIP, aceste actualizari
periodice pot produce niveluri de trafic inacceptabile (dezavantaj!!!!)
4.10.2. Identificarea rutelor invalide

Rutele pot deveni invalide în două moduri:
• O rută poate expira
• Un ruter poate afla de la alt ruter că o rută nu mai este disponiblă pentru a reflecta
indisponibilitatea unei rute date.
În fiecare caz, ruterul RIP trebuie să îşi modifice tabela de rutare pentru a reflecta indisponibilitatea
unei rute date. O intrare invalidă rămâne în tabela de rutare pentru foarte puţin timp, pâna când
routerul determină dacă intrarea ar trebui eliminată. Chiar dacă intrarea rămâne in tabelă,
datagramele nu pot fi trimise către adresa destinaţie a respectivei intrări: RIP nu poate redirecta
datagrame către destinaţii invalide.
20
Ruterele RA si RB au
hop counts 1 respectiv 2,
pentru reteaua destinatie
Net1
Net 1 – indisponibila:
RA poate updata rapid
aceasta stare: seteaza
hopcount la 16;
RB primeste update-ul
dupa 30
sec.(dezavantaj!!!!)
RB trimite update catre

RA cu hopcount=2
pentru RA si hopcount 3
pentru Net1.
Cand RA trimite update

catre RB hopcount este
3 (incrementat la 4): RA
crede ca a gasit o alta
ruta catre NET1.
Instabilitatea continua
pana cand ambele rutere
seteaza hopcount la 16.
4.10.3. Eliminarea rutelor invalide

• Când un router determină că o rută este invalidă, el iniţializeaza un al doilea contor de timp:
contorul de expirare a rutei: la 180 (6x30) secunde dupa ultima iniţializare a contorului de
expirare este iniţializat contorul de eliminare a rutei: acest contor este de obicei setat la 90
de secunde.
• Dacă actualizarea de rutare nu este încă primita după 300 de secunde (180 de secunde
pentru contorul de expirare plus 120 de secunde pentru contorul de eliminare) ruta este
ştearsa (eliminată) din tabela de rutare.
21
4.11. Consideraţii asupra adresării

Câmpul etichetat „adresă” dintr-un pachet RIP poate contine: Adresa IP a masinii gazdă; Adresa IP
de subreţea; Adresa IP de reţea ; 0, valoare ce indică o rută implicită
RIP permite calcularea de rute către calculatoare gazdă individuale sau către reţele care
conţin numeroase calculatoare gazdă.
Exemplu: când un router RIP primeşte un pacher IP, el trebuie să examineze adresa destinaţie.
Ruterul încearcă să regăsească aceasta adresă sub forma unei adresa IP destinaţie in tabela sa de
rutare. Dacă nu poate găsi o intrare pentru adrea calculatorului gazdă destinaţie, ruterul va verifica
dacă acea adresă destinaţie corespunde unui număr (adrse) de reţea sau de subreţea cunoscut. Dacă
nu poate găsi o corespondenţa nici la acest nivel, routerul RIP va utiliza ruta implicită pentru a
redirecta datagrama.
4.12. Rute implicite

Adresa IP 0.0.0.0 netmask: 0.0.0.0 este folosită pentru a specifica o rută implicită (ruta
default). Aproximativ în acelaşi mod în care subretelele pot fi rezumate prin rutarea către un
gateway de reţea, o rută implicită poate fi folosită pentru a ruta către mai multe reţele făra a le defini
şi descrie implicit. Singura condiţie este să existe cel puţin un gateway între aceste reţele,
pregătit să gestioneze traficul generat.
Pentru a crea o rută implicită, trebuie creeată o intrare RIP pentru adresa 0.0.0.0. Această
adresă specială este tratată la fel ca orice altă adresă IP destinaţie. Următorul hop trebuie să fie
adresa IP destinaţie a routerului vecin cu rol de gateway. Intrarea de rutare este utilizată la fel ca
celelalte intrări, cu o exceptie importantă: ruta implicită este folosită pentru a ruta orice
datagramă a cărei adresă destinaţie nu corespunde nici unei alte adrese din tabela de rutare.
Conţinutul tabelei de rutare a routerului A cu o rută implicită

Host destinaţie Următorul hop
192.168.125.10 local
192.168.125.15 local
0.0.0.0 gateway
22
Exemplu: Ruta statica - Ruta default
Sintaxa:
ASA(config)# route [interface name] [destination address] [netmask] [gateway]
Default static route:

ASA(config)# route outside 0.0.0.0 0.0.0.0 200.1.1.1
Ruta statica interna pentru a asigura accesul la reteaua LAN2

ASA(config)# route inside 192.168.2.0 255.255.255.0 192.168.1.1
23
Anexa 1: Discutie Tema C5-pag.19

Să se efectueze o subalocare VLSM - a adresei IP (IP : 197.34.32.0/24) Să se tabeleze subreţelele
obţinute, conform modelului din exemplul 1.2, punându-se în evidenţă
• adresele subreţelelor cu masca de subretea corespunzatoare;
• adresele de broadcast ale subreţelelor;
• adresele hosturilor din fiecare subreţea.
• Indicatie discutata/analizata C8/L8 (atentie: exista 8 DB-uri=8 retele

!!!!!!!)
24
Termen extins pentru rezolvarea corecta: 5 decembrie 2010, e.n., ora 8.00
Arhiva TemaC8_Nume_Prenume_info3.rar se trimite la info3retele20102011@gmail.com; La
subject se va trece TemaC8_Nume_Prenume_info3.
• Fisierul .doc contine completat tabelul cu urmatoarele campuri:

Nr retea Adresa (sub) Interval adrese hosturi valide Adresa broadcast
retea (sub) retea
• Pe reteaua de mai jos (realizata in opnet) se vor trece configurarile interfetelor

ruterelor precum si intervalele de adrese corespunzatoare hosturilor din retelele
A,B,C,D si mastile de subretea corespunzatoare
25
Anexa 2
Configurare RIP; Analiza tabelelor de adresare si a tabelelor de rutare; Testare

conectivitate (exercitiu reluat si discutat in amnunt la L8)
26
27
28
29
30
31
32
33
34

Retele de Calculatoare - Cursul 8

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Retele de Calculatoare - Cursul 8

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Retele de calculatoare – Note de curs (C8)

http://scdsd.bluepink.ro; Contact: info3retele20102011@gmail.com

• Cand un ruter directionraza un pachet, ii inlocuieste informatia de nivel 2 cu propria

• Interfetele unui ruter trebuie sa aiba adrese din retele diferite

• Ruterele pot ruta folosind:

Terminologie (Organizaţia Internaţională pentru Standardizare – ISO )

Consecinta: Multimea rutelor de la toate sursele la o anumita destinatie formeaza un arbore

Tipuri de obiective pentru protocoalele de rutare:

• Optimalitate (alegerea rutei optime în funcţie de metricile utilizate)

Ruterul, ca dispozitiv pe care ruteaza acest software, rezolva doua procese:

Identificam doua situatii:

Corespunzator celor doua procese ce ruleaza intern, la nivelul ruterului identificam:

2) tabela de retransmitere (forwarding)

Tabela de rutare pentru R2:

2. Clasificarea protocoalelor de rutare http://en.wikipedia.org/wiki/Routing

Rutare statică Rutare dinamică

Host inteligent Ruter inteligent

Vectori distanţă Starea legăturii

3. Distanta administrativa si metrici pentru algoritmii de rutare

Distanta administrativa (DA) defineste increderea intr-un protocol de rutare.

• Fiecare protocol de rutare este caracterizat printr-o valoare implicita a distantei

Valori implicite ale

Metrici pentru protocoalele de rutare

4. Routing Information Protocol (RIP)

Tabela de rutare pentru ruterul R2

Gateway of last resort is not set

172.16.0.0/24 is subnetted, 4 subnets

4.1. Mesajele update

4.2. Metrica RIP

4.3. Stabilitatea RIP

4.4. RIP Timers

• routing-update timer ( contorul de timp pentru actualizare ) - Routing-update timer

4.5. Formatul pachetelor RIP (RIPv1)

1-byte 1-byte 2-bytes 2-bytes 2-bytes 4-bytes 4-bytes 4-bytes 4-bytes

4.6. Formatul pachetelor RIPv2

2-bytes 4-bytes 4-bytes 4-bytes

Obs. Până la 25 de intrări pot fi într-un pachet IP RIP.

4.7. Fiecare tabelă de rutare conţine următoarele câmpuri:

Tabela de rutare pentru ruterul RTD

Gateway of last resort is not set

C 192.168.3.0 is directly connected, Serial0

Router (R1) Router (R2) Router (R3)

Tabela de rutare pentru ruterul R2

Gateway of last resort is not set

172.16.0.0/24 is subnetted, 4 subnets

C 172.16.1.0 is directly connected, Ethernet1

O reţea omogenă cu costuri echivalente

4.9.3. Impactul căderii unei legături asupra tabelei de rutare a routerului A.

Numerele de hop-uri cresc rapid, dar reţeaua rămâne funcţională.

Host destinaţie Următorul hop Numărul de hop-uri

Conţinutul tabelei de rutare a routerulu A cu o legătura defecta

Host destinatie Următorul hop Nr de hop-uri

4.9.5. Tabelele de rutare

Exemplu: retea care foloseste RIP

4.10. Actualizarea tabelei de rutare

4.10.1. Iniţierea actualizărilor tabelelor

4.10.2. Identificarea rutelor invalide

RB trimite update catre

Cand RA trimite update

4.10.3. Eliminarea rutelor invalide

4.11. Consideraţii asupra adresării

4.12. Rute implicite

Conţinutul tabelei de rutare a routerului A cu o rută implicită

Exemplu: Ruta statica - Ruta default