Retele de Calculatoare - Cursul 5

Retele de calculatoare – Note de curs (C5) http://scdsd.bluepink.ro; Contact: info3retele20102011@gmail.
com
Cursul 5
1. Tehnica VLSM – (Variable Length Subnet Masks)
Administrarea adresării in Internet utilizând împărţirea în subreţele suferă o limitare fundamentală prin
faptul că este necesară o singură mască de subreţea pentru o întreagă reţea, ceea ce duce automat la
un acelaşi număr de gazde pe fiecare subreţea. Dacă este nevoie de un număr diferit de gazde pe
subreţele înseamnă că trebuie schimbată dimensiunea măştii de subreţea. In acest sens s-a definit modul
în care o reţea, împărţită în subreţele, poate folosi mai multe măşti de subreţea; fiecare mască de subreţea
poate avea dimensiune diferita. VLSM - Variable Length Subnet Masks permite utilizarea mai eficientă a
spaţiului de adrese a unei organizaţii permiţând ajustarea dimensiunilor măştilor de subreţea la
cerinţele specifice fiecărei subreţele.
Solutii pentru implementare: http://www.freepatentsonline.com/20080275872.pdf
• O reţea împărţită în subreţele poate folosi mai multe măşti de subreţea. Fiecare mască de
subreţea poate avea dimensiune diferita. VLSM - Variable Length Subnet Masks. Reteaua este
mai intai partitionata in subretele, o parte din subretele sunt partitionate in sub-subretele, s.a.m.d.
• Permite utilizarea mai eficientă a spaţiului de adrese a unei organizaţii prin ajustarea dimensiunilor
măştilor de subreţea la cerinţele specifice fiecărei subreţele.
• Funcţionalităţi de agregare (clasele fiind relativ una in continuarea alteia - adica spatiul de
adrese se completeaza – reprezentarea apare una asemanatoare unui agregat) ; Indiferent de locaţia
de unde accesează infrastructura, utilizatorii beneficiază de un centru de acces sigur la informaţii
consistente, uşor de localizat şi organizate în funcţie de preferinţele personale ale utilizatorilor
precum şi la serviciile IT.
• Cerinte pentru implementarea VLSM:

• Protocolul de rutare (ex RIP v2) utilizat trebuie sa suporte prefixul de retea extins
(NetID+SubNetID)
• Toate ruterele trebuie sa suporte un algoritm de rutare care implementeaza dirijarea bazata pe
“cel mai lung prefix de retea” – longest match
• Pentru agregarea rutelor, adresele trebuie asignate astfel incat sa respecte topologia retelei.
Atentie TEMA pag.19 !!!!
1
Retele de calculatoare – Note de curs (C5) http://scdsd.bluepink.ro; Contact: info3retele20102011@gmail.com
1.1. VLSM - Exemplu
Subnetting:
SCOP – Tehnica VLSM
2
3
1.2. VLSM - Exemplu
Enunt: Notăm cu NHSi numărul maxim de hosturi dorit pe subreţeaua Si. Folosind tehnica VLSM
ne propunem să obţinem 2 subreţele cu NHS1= NHS2=4094, 13 subreţele cu NHSi=254, i=1,13;
6 subreţele cu NHSj=30, j=1,6. Restul subreţelelor rămân nefolosite, gândind o dezvoltare
ulterioara a organizaţiei, fără a se pune problema depăşirii pe orice altă subreţea S a lui
NHS=4094.
Obs. Nu se folosesc (din motive legate de versiunea IOS disponibila) subretelele obtinute cu toti
bitii 0 si toti bitii 1 imprumutati din HostID (nu se folosesc S_0 si S_15)
Considerăm adresa IP de reţea 143.53.0.0 din clasa B, despre care ştim că foloseşte predefinit masca
de reţea 255.255.0.0 (/16). Extinderea cu 4 biţi a câmpului NetId conduce la un prefix extins de reţea
de 20 de biţi. Se vor obţine 14 adrese valide de subreţea (fara cele doua, cu 0000 si 1111) şi 4094 de
adrese gazdă pe fiecare din subreţele.
Obs: Această schemă de împarţire în subreţele este utilă în următoarele situaţii:
• dacă organizaţia solicitantă ar avea nevoie de mai mult de 7 de subreţele, fiecare cu peste
2000 de gazde ;
• dacă organizaţia ar avea nevoie de cateva (n1) subretele cu peste 2000 de gazde fiecare si de
multe (n2) subretele mici cu cate 150-200 de dispozitive gazda fiecare (n1+n2 <= 14 ).
Se observă că folosirea unei măşti de subreţea de lungime fixă are ca rezultat « risipirea » de adrese
gazdă în fiecare subreţea definită.
Soluţionarea acestor probleme se realizează prin împărţirea flexibilă în subreţele a unei adrese IP,
folosind măşti de subreţea de dimensiune diferită. Prin această metodă departamentele mari vor folosi
prefixul extins de reţea pe 20 de biţi ( 4094 de gazde), iar departamentele mai mici vor folosi fie
prefixul extins de 24 de biti (254 de gazde), fie prefixul extins de 27 de biţi (30 de gazde).
Notăm cu NHSi numărul maxim de hosturi dorit pe subreţeaua S. Folosind tehnica VLSM ne
propunem să obţinem 2 subreţele cu NHS=4094, 13 subreţele cu NHS=254, 6 subreţele cu
NHS=30. Restul subreţelelor rămân nefolosite în exemplul considerat, găndind o dezvoltare ulterioara
a organizaţiei, fără a se pune problema depăşirii pe orice altă subreţea S a lui NHS=4094.
• Primul pas în adresare este împărţirea reţelei în 14 subretele. Primele 2 subreţele obţinute
răspund cerinţelor date, urmând ca subreţeaua 3 să o împărţim în 14 sub-sub-retele. Subreţelele
4 până la 14 rămân disponibile. Primele 13 sub-sub-reţelele răspund cerinţelor date de a
asigura un număr de până la 25 de gazde, urmând ca sub-subreţeaua 14 să o împărţim în 6 sub-
sub-subretele, pentru fiecare din ele urmând să fie disponibile până la 30 de hosturi.
• Pentru a identifica cele 16 subreţele sunt necesari 4 biţi, ceea ce înseamnă că se va folosi
masca /20. Cei 4 biţi din octetul 3 vor asigura prefixul pentru definirea celor 14 adrese de
subreţea.
Adresa de reţea
Notaţia cu punct zecimal Notaţia binară
143.53.0.0 /16 10001111.00110101.00000000.00000000
4
Adresele subreţelelor S1-S14
Subreţea Notaţia binară Notaţia cu punct zecimal
S1 10001111.00110101.00010000.00000000 143.53.16.0 /20
S2 10001111.00110101.00100000.00000000 143.53.32.0 /20
S3 10001111.00110101.00110000.00000000 143.53.32.0 /20
S4 10001111.00110101.01000000.00000000 143.53.32.0 /20
S5 10001111.00110101.01010000.00000000 143.53.32.0 /20
S6 10001111.00110101.01100000.00000000 143.53.32.0 /20
……. ……………………………………… ……………
S13 10001111.00110101.11010000.00000000 143.53.208.0 /20
S14 10001111.00110101.11100000.00000000 143.53.224.0 /20
Subretelele Si, i=1-14, au câte NHS=4094 hosturi (212-2).
Adresele hosturilor(gazdelor) din subreţeaua S2

Notaţia cu punct
Host Notaţia binară
zecimal
Host 1 10001111.00110101.00100000.00000001 143.53.32.1 /20
Host 2 10001111.00110101.00100000.00000010 143.53.32.2 /20
Host 3 10001111.00110101.00100000.00000011 143.53.32.3 /20
…… ………………………………………… ………….
Host 4093 10001111.00110101.00101111.11111101 143.53.47.253 /20
Host 4094 10001111.00110101.00101111.11111110 143.53.47.254 /20
Adresa de broadcast pentru subreţeaua S2

143.53.47.255 /20 10001111.00110101.00101111.11111111
Subreţeaua S3 o împărţim în 14 sub-subreţele, notate cu S3-i, i=1-14.
Notaţia cu punct
Subreţea Notaţia binară
zecimal
S3-1 10001111.00110101.00110001.00000000 143.53.49.0 /24
S3-2 10001111.00110101.00110010.00000000 143.53.50.0 /24
S3-3 10001111.00110101.00110011.00000000 143.53.51.0 /24
S3-4 10001111.00110101.00110100.00000000 143.53.52.0 /24
S3-5 10001111.00110101.00110101.00000000 143.53.53.0 /24
S3-6 10001111.00110101.00110110.00000000 143.53.54.0 /24
……. ……………………………………… ……………
S3-13 10001111.00110101.00111101.00000000 143.53.61.0 /24
S3-14 10001111.00110101.00111110.00000000 143.53.62.0 /24
5
8
Sub-subreţelele S3-2, i=1-14, au câte NHS=254 hosturi (2 -2).
Adresele hosturilor(gazdelor) din sub-subreţeaua S3-2

Notaţia cu punct
zecimal
Host 1 10001111.00110101.00110010.00000001 143.53.50.1/24
Host 2 10001111.00110101.00110010.00000010 143.53.50.2/24
Host 3 10001111.00110101.00110010.00000011 143.53.50.3/24
…… ……………………………………… ……………
Host 253 10001111.00110101.00110010.11111101 143.53.50.253/24
Host 254 10001111.00110101.00110010.11111110 143.53.50.254/24
Adresa de broadcast pentru sub-subreţeaua S3-2

143.53.50.255 /24 10001111.00110101.00010010.11111111
Sub-subreţeaua S3-14 o împărţim în 8 sub-sub-subretele, notate cu S3-14-i, i=1-8, folosind masca de

subreţea /27, împrumutând practic 3 biţi şi adăugându-i la ceilalţi 24 anteriori.
Adresele sub-sub-subreţelelor S3-14-i, i=1-6

Notaţia cu punct
zecimal
S3-14-1 10001111.00110101.00111110.00100000 143.53.62.32 /27
S3-14-2 10001111.00110101.00111110.01000000 143.53.62.64 /27
S3-14-3 10001111.00110101.00111110.01100000 143.53.62.96 /27
S3-14-4 10001111.00110101.00111110.10000000 143.53.62.128 /27
S3-14-5 10001111.00110101.00111110.10100000 143.53.62.160 /27
S3-14-6 10001111.00110101.00111110.11000000 143.53.62.192 /27
Sub-sub-subreţelele S3-14-i, i=1-6 au câte NHS=30 de hosturi (25-2).
Adresele hosturilor(gazdelor) din sub-sub-subreţeaua S3-14-5

Notaţia cu punct
zecimal
Host 1 10001111.00110101.00011110.10100001 143.53.18.161/27
Host 2 10001111.00110101.00011110.10100010 143.53.18.162/27
Host 3 10001111.00110101.00011110.10100011 143.53.18.163/27
…… ……………………………………… ……………
Host 29 10001111.00110101.00011110.10111101 143.53.18.189/27
Host 30 10001111.00110101.00011110.10111110 143.53.18.190/27
Adresa de broadcast pentru sub-sub-subreţeaua S3-14-5

143.53.62.191 /27 10001111.00110101.00010010.10111111
6
Solutie completa:
Adresa de reţea
143.53.0.0 /16 10001111.00110101.00000000.00000000
Adresele subreţelelor S1-S14

Subreţea Notaţia binară Notaţia cu punct zecimal
S1 10001111.00110101.00010000.00000000 143.53.16.0 /20
S2 10001111.00110101.00100000.00000000 143.53.32.0 /20
S3 10001111.00110101.00110000.00000000 143.53.32.0 /20
S4 10001111.00110101.01000000.00000000 143.53.32.0 /20
S5 10001111.00110101.01010000.00000000 143.53.32.0 /20
S6 10001111.00110101.01100000.00000000 143.53.32.0 /20
……. ……………………………………… ……………
S13 10001111.00110101.11010000.00000000 143.53.208.0 /20
S14 10001111.00110101.11100000.00000000 143.53.224.0 /20
Subretelele Si, i=1-14, au câte NHS=4094 hosturi (212-2).
Adresele hosturilor(gazdelor) din subreţeaua S2

Notaţia cu punct
zecimal
Host 1 10001111.00110101.00100000.00000001 143.53.32.1 /20
Host 2 10001111.00110101.00100000.00000010 143.53.32.2 /20
Host 3 10001111.00110101.00100000.00000011 143.53.32.3 /20
…… ………………………………………… ………….
Host 4093 10001111.00110101.00101111.11111101 143.53.47.253 /20
Host 4094 10001111.00110101.00101111.11111110 143.53.47.254 /20
Adresa de broadcast pentru subreţeaua S2

143.53.47.255 /20 10001111.00110101.00101111.11111111
Subreţeaua S3 o împărţim în 14 sub-subreţele, notate cu S3-i, i=1-14.
Adresele sub-subreţelelor S3-i, i=1-14

Notaţia cu punct
zecimal
S3-1 10001111.00110101.00110001.00000000 143.53.49.0 /24
7
S3-2 10001111.00110101.00110010.00000000 143.53.50.0 /24
S3-3 10001111.00110101.00110011.00000000 143.53.51.0 /24
S3-4 10001111.00110101.00110100.00000000 143.53.52.0 /24
S3-5 10001111.00110101.00110101.00000000 143.53.53.0 /24
S3-6 10001111.00110101.00110110.00000000 143.53.54.0 /24
……. ……………………………………… ……………
S3-13 10001111.00110101.00111101.00000000 143.53.61.0 /24
S3-14 10001111.00110101.00111110.00000000 143.53.62.0 /24
Sub-subreţelele S3-2, i=1-14, au câte NHS=254 hosturi (28-2).
Adresele hosturilor(gazdelor) din sub-subreţeaua S3-2

Notaţia cu punct
zecimal
Host 1 10001111.00110101.00110010.00000001 143.53.50.1/24
Host 2 10001111.00110101.00110010.00000010 143.53.50.2/24
Host 3 10001111.00110101.00110010.00000011 143.53.50.3/24
…… ……………………………………… ……………
Host 253 10001111.00110101.00110010.11111101 143.53.50.253/24
Host 254 10001111.00110101.00110010.11111110 143.53.50.254/24
Adresa de broadcast pentru sub-subreţeaua S3-2

143.53.50.255 /24 10001111.00110101.00110010.11111111
Sub-subreţeaua S3-14 o împărţim în 8 sub-sub-subretele, notate cu S3-14-i, i=1-8, folosind masca de

subreţea /27, împrumutând practic 3 biţi şi adăugându-i la ceilalţi 24 anteriori.
Adresele sub-sub-subreţelelor S3-14-i, i=1-6
Notaţia cu punct
zecimal
S3-14-1 10001111.00110101.00111110.00100000 143.53.62.32 /27
S3-14-2 10001111.00110101.00111110.01000000 143.53.62.64 /27
S3-14-3 10001111.00110101.00111110.01100000 143.53.62.96 /27
S3-14-4 10001111.00110101.00111110.10000000 143.53.62.128 /27
S3-14-5 10001111.00110101.00111110.10100000 143.53.62.160 /27
S3-14-6 10001111.00110101.00111110.11000000 143.53.62.192 /27
Sub-sub-subreţelele S3-14-i, i=1-6 au câte NHS=30 de hosturi (25-2).
Adresele hosturilor(gazdelor) din sub-sub-subreţeaua S3-14-5

Notaţia cu punct
zecimal
Host 1 10001111.00110101.00111110.10100001 143.53.62.161/27
Host 2 10001111.00110101.00111110.10100010 143.53.62.162/27
8
Host 3 10001111.00110101.00111110.10100011 143.53.62.163/27
…… ……………………………………… ……………
Host 29 10001111.00110101.00111110.10111101 143.53.62.189/27
Host 30 10001111.00110101.00111110.10111110 143.53.62.190/27
Adresa de broadcast pentru sub-sub-subreţeaua S3-14-5

143.53.62.191 /27 10001111.00110101.00111110.10111111
1.3. Agregarea rutelor
• VLSM permite subalocarea recursiva a spatiului de adrese IP atribuit unei organizatii, asftel incat
rutele pot fi agreagate, pentru a reduce informatia de rutare de pe ultimul nivel. Din punct de
vedere conceptual, o retea este mai intai partitionata in subretele, o parte din subretele sunt
partitionate in sub-subretele, s.a.m.d.
• Reducerea informatiei de rutare prin agregarea rutelor este ilustrata in figura de mai jos.
9
• Router-ul D poate agrega cele sase subretele aflate in spatele sau printr-un singur mesaj
(11.1.253.0/24). In aceasi maniera, Router-ul B rezuma cele sase subretele aflate in spatele sau
printr-un singur mesaj(11.253.0.0/16). Deoarece structura retelei organizatiei nu este vizibila in
exterior, Router-ul A face publica o singura ruta in Internet (11.0.0.0/8).
Cerinte pentru implementarea VLSM:

• Protocolul de rutare utilizat trebuie sa suporte prefixul de retea extins (NetID+SubNetID)
• Toate ruterele trebuie sa suporte un algoritm de rutare care implementeaza dirijarea bazata pe “cel
mai lung prefix de retea” – longest match
• Pentru agregarea rutelor, adresele trebuie asignate astfel incat sa respecte topologia retelei.
Pentru a implementa VLSM trebuie folosit un protocol de routare care suporta aceasta tehnologie: RIP-2,
OSPF, IS-IS. Protocolul RIP-1 nu suporta utilizarea mastilor de retea de lungime variabila.
Exemplu:
Atunci cand adresa IP destinatie a unui pachet este 11.1.2.5 si exista trei intrari diferite in tabela de rutare
(11.1.2.0/24, 11.1.0.0/16 si 11.0.0.0/8), routerul va selecta 11.1.2.0/24, deoareca aceasta are cel mai lung
prefix de retea care se potriveste adresa IP (longest match).
Destinatie 11.1.2.5 = 00001011.00000001.00000010.00000101
Ruta #1 11.1.2.0/24 = 00001011.00000001.00000010.00000000

Ruta #2 11.1.0.0/16 = 00001011.00000001.00000000.00000000
Ruta #3 11.0.0.0/8 = 00001011.00000000.00000000.00000000
Datorita comportamentului algoritmului de rutare, gazda 11.1.2.5 trebuie sa fie atasata numai la
subreteaua 11.1.2.0/24, in caz contrar traficul nu va ajunge la destinatie.
2. CIDR - Classless Interdomain Routing (Supernetting)

CIDR (Rutarea inter-domenii fără clasă) este o metoda care s-a născut data fiind criza care a însoţit
creşterea explozivă a Internetului de la începutul anilor 1990.
Problemele specifice ale anilor ‘90:

y Epuizarea adreselor Ipv4 nealocate. Spaţiul de adrese din clasa B era în special în pericol de epuizare.
y Creşterea în dimensiuni rapide şi substanţiale a tabelelor de rutare din Internet, ca rezultat al dezvoltării
sale.
martie 1994 - data la care se estima că spaţiul de adrese din clasa B se va fi epuizat complet. Orice alt
mecanism de adrese fiind inexistent, scalabilitatea Internetului ar fi fost masiv compromisă. Şi mai
înspăimântător era faptul că mecanismele de rutare ale Internetului se puteau prăbuşi sub greutatea
propriilor tabele de rutare în continuă creştere;
Soluţii date pentru a evita “colapsul Internetului”:

a. Pe termen scurt: CIDR.- pentru micşorarea vitezei de epuizare a adreselor rămase nealocate; În
septembrie 1993, planurile pentru CIDR au fost publicare în RFC-urile 1517, 1518, 1519, 1520.
b. Pe termen lung - un protocol IP complet nou, cu un spaţiu de adrese şi cu o arhitectură de adrese
mult extinse - IPng(Internet Protocol: Next Generation) sau, mai formal, ca IP versiunea 6 (Ipv6).
10
2.1. CIDR – facilităţi:
y Eliminarea organizării pe clase a adreselor (2.1.1.)

y Reunirea îmbunătăţită a rutelor (2.1.2.)
y Gruparea în suprareţele (2.1.3.)
2.1.1. Adresarea fără clase
Matematic, spaţiul de adrese IPv4 conţinea încă un număr substanţial de adrese disponibile. Din păcate,
mare parte din aceste adrese potenţiale erau risipite deoarece erau închise în blocuri, sau clase, de adrese
alocate. Eliminarea claselor nu ar elimina în mod necesar adresele blocate în acele spaţii de adrese care
erau deja alocate, dar ar permite utilizarea mult mai eficientă a adreselor rămase. Scopul acestei măsuri
provizorii este să asigure timpul necesar finalizării şi implementării protocolului IPv6.
2.1.2. Reuniunea îmbunătăţită a rutelor
CIDR permite ruterelor Internet (sau oricăror routere conforme CIDR) să reunească mai eficient
informaţiile de rutare: o singură intrare în tabela de rutare poate reprezenta spaţiul de adrese al
multor reţele traditionale - classful (agregarea rutelor). Acest lucru poate reduce considerabil
dimensiunea tebelelor de rutare de care este nevoie într-o inter-reţea dată şi se traduce direct printr-o
scalabilitate crescută.
CIDR a fost implementat în Internet între anii 1994-1995 şi a avut imediat efect în direcţia sub control a
expansiunii tabelelor de rutare ale routerelor din Internet. Este îndoielnic că Internetul ar fi continuat să
crească dacă CIDR nu ar fi fost implementat.
2.1.3. Gruparea în super-reţele
Gruparea în super-reţele: folosirea unor blocuri continue de spaţii de adrese din clasa C pentru a
simula un singur spaţiu de adrese mai mare. Dacă s-ar putea obţine suficiente adrese continue din clasa
C, s-ar putea redefini alocarea biţilor între câmpurile de identificare a reţelei şi a gazdei şi s-ar putea
simula o adresă din clasa B.
Gruparea în super-reţele a fost proiectată pentru a modera presiunea epuizării rapide a spaţiului de adrese
din clasa B prin oferirea unei alternative mai flexibile. Arhitectura de adrese anterioară, bazată pe clase,
suferea de o inegalitate foarte mare între reţelele din clasa B şi cele din clasa C. Reţelele care aveau nevoie
de peste 254 de gazde, cât oferea clasa C, aveau două posibilităţi, nici una din ele fiind foarte fericită.
Aceste posibilităţi erau:

y folosirea mai multor adrese din clasa C (care ar fi necesitat rutarea între domeniile de reţea)
y trecerea la o adresă din clasa B, cu cele 65.534 de adrese gazdă utilizabile
Soluţia mai simplă era, de cele mai multe ori, folosirea clasei B, deşi ea risipea zeci de mii de adrese IP.
2.2. CIDR - Descriere
11
• CIDR a fost o abatere dramatică de la tradiţie, prin aceea că a abandonat complet rigidele clase
de adrese. Arhitectura de adrese IPv4 originală folosea un număr de reţea pe 8 biţi pentru adresele
din clasa A, un număr de reţea pe 16 biţi pentru adresele din clasa B şi un număr pe 24 de biţi
pentru adresele din clasa C. CIDR a înlocuit aceste categorii cu un prefix de reţea generalizat.
Acest prefix putea avea orice lungime, nu numai 8, 16 sau 24 de biţi. Acest lucru permite rutării
CIDR să construiască spaţii de adrese de reţea în concordanţă cu dimensiunile reţelelor, în loc să
înghesuie reţelele în spaţii de adrese de reţea cu dimensiune prestabilită.
• Fiecare adresă de reţea conformă CIDR este comunicată împreună cu o anumită mască pe
biţi. Această mască indică lungimea prefixului de reţea. De exemplu, 192.125.61.8/20 indică o
adresă CIDR cu 20 de biţi alocaţi pentru adresa de reţea. Adresa IP poate fi orice adresă validă
matematic, indiferent de apartenenţa originală la clasa A,B sau C. Routerele conforme
specificaţiilor CIDR examinează numărul de după / pentru a determina numărul de reţea. Astfel,
vechea adresă din clasa C 192.125.61.8 avea anterior numărul de reţea 192.125.61 şi numărul
gazdă 8. Cu o adresă din clasa C puteaţi asigura adrese pentru maxim 254 de gazde din cadrul
reţelei. Utilizând CIDR, limitările arhitecturale ale demarcaţiilor multiplu de 8 biţi dintre
componentele adresei sunt eliminate. Pentru a înţelege mai bine mecanismul de funcţionare va fi
nevoie să transformăm numerele zecimale în binar.
• În binar, zona care stochează numărul de reţea al acestei adrese are valoarea
11000000.01111101.00111101. Primi 20 de biţi din acest exemplu indică numărul de reţea.
Tabelul urmator prezintă împărţirea acestei adrese în numere gazdă (HostId) şi de reţea (NetId).
Exemplu: Un număr de reţea conform CIDR, pe 20 de biţi
Număr de reţea Număr gazdă
Adresa binară 11000000.01111101.0011 1101.000011000
Diviziunea dintre părţile de reţea şi gazdă ale adresei se produce la mijlocul celui de-al treilea octet. Biţii
care nu sunt alocaţi pentru numărul de reţea sunt folosiţi la identificarea gazdelor. Astfel, o adresă IPv4 cu
un prefix de reţea de 20 de biţi are 12 biţi rămaşi pentru identificarea gazdelor. Matematic, aceasta
înseamnă 4.094 de adrese gazdă utilizabile. Deoarece nici unul dintre biţii cei mai din stânga nu este
predefinit (aceşti biţi erau anterior predefiniţi şi stabileau clasa adresei), întregul interval de adrese poate fi
virtual folosit într-o reţea CIDR. Astfel, unui prefix de reţea pe 20 de biţi i se poate aloca o valoare care
era rezervată înainte pentru reţele din clasa A, B sau C.
Trei intervale de adrese au fost identificate şi rezervate pentru a fi folosite exclusiv în scopul conectării
reţelelor interne. Aceste intervale aparţin fiecăreia din clasele A, B şi C de adrese IPv4. Ele sunt:
y 10.0.0.0 – 10.255.255.255 10.0.0.0/8
y 172.16.0.0 - 172.31.255.255 172.16.0.0 /12
y 192.168.0.0 – 192.168.255.255 192.168.0.0/24
Aceste intervale au fost rezervate de IANA (Internet Assigned Numbers Authority) pentru folosirea în
cadrul reţelelor private. Una din prevederile din RFC 1597 a fost că aceste adrese nu puteau fi folosite
12
când se accesa direct Internetul. Companiile care foloseau aceste adrese şi care s-au confruntat ulterior cu
nevoia de a accesa Internetul au avu de luat o decizie dificilă. Ele puteau să-şi numeroteze toate
dispozitivele, pentru a se conforma IANA, sau puteau folosi un server proxy sau un translator de
adrese de reţea (network address translator – NAT) ca intermediar intre intranetul lor şi Internet.
Folosirea acestor dispozitive dădea companiilor posibilitatea de a-şi păstra modelul de adresare neconform
IANA fără a compromite accesul către şi din Internet.
Obs: Dacă alegeţi să implementaţi adresele rezervate prin RFC 1597 în intranetul dumneavoastră, trebuie
să luaţi în considerare implicaţiile pe termen lung ale acestei decizii. În timp, ar putea fi nevoie să realizaţi
o interconexiune cu alte reţele ale companiei printr-un extranet, sau chiar prin Internet. În ambele cazuri ,
este posibil să nu puteţi garanta unicitatea unei adrese date, alese la întâmplare.
Dacă în cele din urmă implementaţi unul dintre intervalele de adrese rezervate prin RFC 1918 pentru
reţele private, va trebui totuşi să garantaţi unicitatea fiecărui dispozitiv în cadrul domeniului reţelei
dumneavoastră private. Adresele nu vor fi unice pe plan global, dar trebuie să fie unice pe plan local.
2.3. CIDR – Tabel centralizator
Lungime CIDR Masca Numar retele Numar hosturi

/1 128.0.0.0 128 A 2,147,483,392
/2 192.0.0.0 64 A 1,073,741,696
/3 224.0.0.0 32 A 536,870,848
/4 240.0.0.0 16 A 268,435,424
/5 248.0.0.0 8A 134,217,712
/6 252.0.0.0 4A 67,108,856
/7 254.0.0.0 2A 33,554,428
/8 255.0.0.0 1A 16,777,214
/9 255.128.0.0 128 B 8,388,352
/10 255.192.0.0 64 B 4,194,176
/11 255.224.0.0 32 B 2,097,088
/12 255.240.0.0 16 B 1,048,544
/13 255.248.0.0 8B 524,272
/14 255.252.0.0 4B 262,136
/15 255.254.0.0 2B 131,068
/16 255.255.0.0 1B 65,024
/17 255.255.128.0 128 C 32,512
/18 255.255.192.0 64 C 16,256
/19 255.255.224.0 32 C 8,128
/20 255.255.240.0 16 C 4,064
/21 255.255.248.0 8C 2,032
/22 255.255.252.0 4C 1,016
/23 255.255.254.0 2C 508
/24 255.255.255.0 1C 254
13
/25 255.255.255.128 2 subnets 124
/26 255.255.255.192 4 subnets 62
/27 255.255.255.224 8 subnets 30
/28 255.255.255.240 16 subnets 14
/29 255.255.255.248 32 subnets 6
/30 255.255.255.252 64 subnets 2
/31 255.255.255.254 none none
/32 255.255.255.255 1/256 C 1
Obs:
• O retea este numita supernet (super-retea) cand prefixul de retea X (/X) este mai mic decat
prefixul classfull, corespunzator adresei IP, incluzand toate retelele corespunzatoare clasei
respective (de tip classfull).
• O retea este numita subnet (subretea) cand prefixul de retea X (/X) este mai mare decat prefixul
classfull, corespunzator adresei IP
Exemple:
209.160.128.0 este o adresa de clasa C cu masca “naturala” (default) /24 (255.255.255.00
209.160.128.0 /22 este o supernet care include 192.0.0.0 /25

retelele: Subretea Domeniu hosturi
0 192.0.0.1 - 192.0.0.126
209.160.128.0 /24 1 192.0.0.129 - 192.0.0.254
209.160.129.0 /24
209.160.130.0 /24
209.160.131.0 /24
192.0.0.0 /26 192.0.0.0 /27
Subretea Domeniu hosturi Subretea Domeniu hosturi
0 192.0.0.1 - 192.0.0.62 0 192.0.0.1 - 192.0.0.30
1 192.0.0.65 - 192.0.0.126 1 192.0.0.33 - 192.0.0.62
2 192.0.0.129 - 192.0.0.190 2 192.0.0.65 - 192.0.0.94
3 192.0.0.193 - 192.0.0.254 3 192.0.0.97 - 192.0.0.126
4 192.0.0.129 - 192.0.0.158
5 192.0.0.161 - 192.0.0.190
6 192.0.0.193 - 192.0.0.222
7 192.0.0.225 - 192.0.0.254
2.4. Exercitii:
Ex. 1
14
• Este atribuit un bloc CIDR cuprins intre 234.170.168.0 - 234.170.175.255. Se cer nr. de biti pentru
NetId si HostId, numarul de hosturi posibile
• (234.170.168.0 - 234.170.175.255)
11101010 10101010 10101_000 00000000 -
11101010 10101010 10101_111 11111111
• NetId primii 21 biti
• HostId ultimii 11 biti
• Nr hosturi ~211-2 ( ~ 2046)
• Adresa de retea: 234.170.168.0/21
• Pentru a extrage NetId: AND intre masca si adresa IP
• IP address = 234.170.170.150
11101010 10101010 10101010 10010110
11111111 11111111 11111000 00000000
11101010 10101010 10101000 00000000
Adr retea = 234.170.168.0
Ex 2
• Este atribuit un bloc CIDR cuprins intre 210.35.3.16 to 210.35.3.31. Se cer nr. de biti pentru NetId
si HostId, numarul de hosturi posibile, masca folosita.
• 210.35.3.16 - 210.35.3.31
11010010 00100011 00000011 0001_0000 -
11010010 00100011 00000011 0001_1111
• NetId - 28 biti, HostId - 4 biti
• Masca /28 sau
11111111 11111111 11111111 11110000
255.255.255.240
Ex. 3
• Dorim sa atribuim un bloc CIDR de 1024 addrese incepand cu 128.211.200.0. Care este masca?
– 1024 = 210 ÎHostId = 10 biti
– NetId = 32 – 10 = 22 biti
– Masca: /22
Ex. 4
• Avem un bloc CIDR definit ca: 234.170.168.0/21. Adresa IP 234.170.171.12 se afla in acest
bloc?
• Convertim adresa IP in binar si aplicam masca. Daca NetId = 234.170.168.0, atunci adresa
este in bloc.
234.170.171.12 =
11101010 10101010 10101011 00001100
11111111 11111111 11111000 00000000
11101010 10101010 10101000 00000000
234.170.168.0
Concluzie: adresa se gaseste in blocul CIDR respective.
Ex. 5
O organizatie implementeaza /20 sub forma a 16 adrese de clasa C.
15
Intr-un mediu classless, impartirea domeniului de adrese poate fi facuta arbitrar:
Primul pas este sa partitionam spatiul de adrese 200.25.16.0/20 in doua blocuri de dimensiuni egale.
Fiecare bloc este format din 2048 de adrese.
Initial: 11001000.00011001.00010000.00000000 200.25.16.0/20

Org A: 11001000.00011001.00010000.00000000 200.25.16.0/21
Rezervat: 11001000.00011001.00011000.00000000 200.25.24.0/21
In continuare se partitioneaza blocul rezervat (200.25.24.0/21) in doua blocuri de dimensiuni egale.

Fiecare bloc reprezinta 1/4 din spatiul de adresare, adica 1024 adrese IP.
Initial 11001000.00011001.00011000.00000000 200.25.24.0/21

Org B: 11001000.00011001.00011000.00000000 200.25.24.0/22
Rezervat 11001000.00011001.00011100.00000000 200.25.28.0/22
Se partitioneaza blocul rezervat (200.25.28.0/22) in doua blocuri de dimensiuni egale. Fiecare bloc
reprezinta 1/8 din spatiul de adresare, adica 512 adrese IP.
Initial 11001000.00011001.00011100.00000000 200.25.28.0/22

Org C: 11001000.00011001.00011100.00000000 200.25.28.0/23
Org D: 11001000.00011001.00011110.00000000 200.25.30.0/23
3. Clasa InetAddress
16
Clasa Java care furnizează acces abstract la adresele IP se numeste InetAddress.
public final class InetAddress extends Object implements Serializable
Clasa are două câmpuri

• hostname – de tipul String
• address – de tipul int
Clasa nu are constructori, instanţele fiind obţinute prin intermediul unor metode statice:
public static InetAddress InetAddress.getByName(
String hostName) throws UnknownHostException
public static InetAddress[] InetAddress.getAllByName(

String hostName) throws UnknownHostException
public static InetAddress InetAddress.getLocalHost( ) throws

UnknownHostException
Toate cele trei metode se conectează la serverul local de DNS pentru a obţine informaţiile necesare
instanţierii unui obiect InetAddress.
3.1. Exemple de utilizare a clasei InetAddress
Cea mai utilizată metodă este getByName(). Pentru a putea utiliza o metodă a clasei
InetAddress, trebuie mai intâi să se importe pachetul java.net.
InetAddress address =
InetAddress.getByName("www.univ-ovidius.ro");
Dacă metoda getByName() nu poate obţine adresa IP a unei gazde, atunci ea aruncă o excepţie de
tipul UnknownHostException. Pentru a prinde aceasta excepţie folosim un bloc try-catch
try {
InetAddress address =
InetAddress.getByName("www.univ-ovidius.ro ");
System.out.println(address);
}catch (UnknownHostException e) {
System.out.println("Gazda nu a putut fi gasita !");
}
• Următorul program preia de la tastatură numele unei gazde, determină IP-ul acesteia şi îl
afişează.
import java.net.*;
import java.io.*
public class AdresaIP {

17
public static void main (String[] args) throws Exception{
BufferedReader stdin=new BufferedReader(

new InputStreamReader(System.in));
System.out.print("Indroduceti numele host-ului:");
String host=stdin.readLine();
InetAddress address = InetAddress.getByName(host);
System.out.println(address);
}
}
Atunci când o gazdă are mai mult de o adresă IP, se utilizează metoda getAllByName(), care va
întoarce un array de tipul InetAddress.
• Următorul program afişează toate adresele site-ului www.google.com
import java.net.*;
public class AdreseMicrosoft {
public static void main (String[] args) {
try {
InetAddress[] addresses =
InetAddress.getAllByName("www.google.com");
for (int i = 0; i < addresses.length; i++) {

System.out.println(addresses[i]);
}
System.out.println("Eroare!");}
}
}
Clasa InetAddress are următoarele metode instanţă.

Semnatura Descriere
byte [] getAddress() Întoarce un vector de octeţi corepunzător adresei
IP. Vectorul este în ordinea octeţilor adresei reţelei,
adică octetul semnificativ primul.
String getHostName() Returnează numele maşinii gazdă.
String getHostAddress() Întoarce adresa IP
String toString() Realizează conversia adresei IP într-un şir de
caractere
• Următorul program afişează numele şi adresa IP a maşinii gazdă.

import java.net.*;
public class AdresaIPLocala {
public static void main (String[] args) {
InetAddress localIP=null;
try {
localIP = InetAddress.getLocalHost( );
18
System.out.println("Aceasta este adresa IP locala" + localIP);
System.out.println("Eroare la determinarea adresei IP ");
}
}
}
• Următoarea metodă întoarce clasa unei adrese IP
public static char getClass(InetAddress ia) {
byte[] address = ia.getAddress( );
int firstByte = address[0];
if ((firstByte & 0x80) == 0) return 'A';
else if ((firstByte & 0xC0) == 0x80) return 'B';
else if ((firstByte & 0xE0) == 0xC0) return 'C';
else if ((firstByte & 0xF0) == 0xE0) return 'D';
else if ((firstByte & 0xF8) == 0xF0) return 'E';
else return 'F';
}
4. Tema
Să se efectueze o subalocare VLSM - a adresei IP (IP : 197.34.32.0/24) Să se
tabeleze subreţelele obţinute, conform modelului din exemplul 1.2, punându-se în
evidenţă
• adresele subreţelelor cu masca de subretea corespunzatoare;
• adresele de broadcast ale subreţelelor;
• adresele hosturilor din fiecare subreţea.
Se va redacta într-un document word; se va arhiva intr-o arhiva cu

extensia .rar cu numele : TemaC5_Nume_Prenume_info3.rar care se va
trimite la adresa de e-mail : info3retele20102011@gmail.com . La
subject se va trece TemaC5_Nume_Prenume_info3
Termen: 15 noiembrie 2009, ora 8.00 a.m.
Anexa 1: Incapsulari specifice nivelului 2 OSI – DATA LINK

19
DE RETINUT!!!!!!
La router:
¾ headerul de nivel 2 este inlaturat (se obtine pachetul)
¾ se iau decizii de rutare pe baza IP destinatie din pachet (se foloseste informatia din
tabela de rutare a ruterului)
¾ daca se ia decizia de trimitere a pachetului pe o interfata de iesire (rutare), ruterul
incapsuleaza pachetul corespunzator protocolului de nivel 2 folosit si trimite mai
departe frame-ul , sub forma de semnalizare binara, corespunzatoare mediului fizic
(ghidat sau neghidat).
• Ethernet Frame
• Token Ring Frame
PPP Frame (Point to Point Protocol)

20
HDLC Frame (High-Level Data Link Control)

21
802.11.WLAN (Wireless LAN)
22

Retele de Calculatoare - Cursul 5

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Retele de Calculatoare - Cursul 5

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Retele de calculatoare – Note de curs (C5) http://scdsd.bluepink.ro; Contact: info3retele20102011@gmail.

• Cerinte pentru implementarea VLSM:

Atentie TEMA pag.19 !!!!

SCOP – Tehnica VLSM

1.2. VLSM - Exemplu

Subretelele Si, i=1-14, au câte NHS=4094 hosturi (212-2).

Adresele hosturilor(gazdelor) din subreţeaua S2

Adresa de broadcast pentru subreţeaua S2

Subreţeaua S3 o împărţim în 14 sub-subreţele, notate cu S3-i, i=1-14.

Adresele hosturilor(gazdelor) din sub-subreţeaua S3-2

Adresa de broadcast pentru sub-subreţeaua S3-2

Sub-subreţeaua S3-14 o împărţim în 8 sub-sub-subretele, notate cu S3-14-i, i=1-8, folosind masca de

Adresele sub-sub-subreţelelor S3-14-i, i=1-6

Sub-sub-subreţelele S3-14-i, i=1-6 au câte NHS=30 de hosturi (25-2).

Adresele hosturilor(gazdelor) din sub-sub-subreţeaua S3-14-5

Adresa de broadcast pentru sub-sub-subreţeaua S3-14-5

Adresele subreţelelor S1-S14

Subretelele Si, i=1-14, au câte NHS=4094 hosturi (212-2).

Adresele hosturilor(gazdelor) din subreţeaua S2

Adresa de broadcast pentru subreţeaua S2

Subreţeaua S3 o împărţim în 14 sub-subreţele, notate cu S3-i, i=1-14.

Adresele sub-subreţelelor S3-i, i=1-14

Sub-subreţelele S3-2, i=1-14, au câte NHS=254 hosturi (28-2).

Adresele hosturilor(gazdelor) din sub-subreţeaua S3-2

Adresa de broadcast pentru sub-subreţeaua S3-2

Sub-subreţeaua S3-14 o împărţim în 8 sub-sub-subretele, notate cu S3-14-i, i=1-8, folosind masca de

Sub-sub-subreţelele S3-14-i, i=1-6 au câte NHS=30 de hosturi (25-2).

Adresele hosturilor(gazdelor) din sub-sub-subreţeaua S3-14-5

Adresa de broadcast pentru sub-sub-subreţeaua S3-14-5

1.3. Agregarea rutelor

Cerinte pentru implementarea VLSM:

Destinatie 11.1.2.5 = 00001011.00000001.00000010.00000101

Ruta #1 11.1.2.0/24 = 00001011.00000001.00000010.00000000

2. CIDR - Classless Interdomain Routing (Supernetting)

Problemele specifice ale anilor ‘90:

Soluţii date pentru a evita “colapsul Internetului”:

y Eliminarea organizării pe clase a adreselor (2.1.1.)

2.1.1. Adresarea fără clase

2.1.2. Reuniunea îmbunătăţită a rutelor

2.1.3. Gruparea în super-reţele

Aceste posibilităţi erau:

2.2. CIDR - Descriere

Exemplu: Un număr de reţea conform CIDR, pe 20 de biţi

Număr de reţea Număr gazdă

Adresa binară 11000000.01111101.0011 1101.000011000

y 10.0.0.0 – 10.255.255.255 10.0.0.0/8

y 172.16.0.0 - 172.31.255.255 172.16.0.0 /12

y 192.168.0.0 – 192.168.255.255 192.168.0.0/24

2.3. CIDR – Tabel centralizator

Lungime CIDR Masca Numar retele Numar hosturi

209.160.128.0 este o adresa de clasa C cu masca “naturala” (default) /24 (255.255.255.00

209.160.128.0 /22 este o supernet care include 192.0.0.0 /25

Adr retea = 234.170.168.0

Intr-un mediu classless, impartirea domeniului de adrese poate fi facuta arbitrar:

Initial: 11001000.00011001.00010000.00000000 200.25.16.0/20

In continuare se partitioneaza blocul rezervat (200.25.24.0/21) in doua blocuri de dimensiuni egale.

Initial 11001000.00011001.00011000.00000000 200.25.24.0/21

Initial 11001000.00011001.00011100.00000000 200.25.28.0/22

public final class InetAddress extends Object implements Serializable

Clasa are două câmpuri

public static InetAddress[] InetAddress.getAllByName(

public static InetAddress InetAddress.getLocalHost( ) throws

3.1. Exemple de utilizare a clasei InetAddress

public class AdresaIP {